Drept civil. Natura actului aditional la contractul de intretinere prin care se modifica modalitatea de executare a contractului de intretinere.

Drept civil. Natura actului aditional la contractul de intretinere prin care se modifica modalitatea de executare a contractului de intretinere.


Potrivit principiului libertatii contractuale, a autonomiei  de vointa, partile contractante au modificat obligatia de intretinere, de a face � si au inlocuit-o cu o obligatia de a da,  periodic, o suma de bani.
Deci, s-a realizat transformarea obligatiei asumate prin contractul de intretinere, printr-o novatie, incheindu-se in acest sens actul aditional.
Este stiut ca novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.
In speta, conform clauzelor actului aditional, partile au convenit ca in locul obligatiei de intretinere sa se execute o alta prestatie, respectiv plata periodica a unei sume de bani.
Din cuprinsul actului aditional rezulta fara echivoc intentia partilor de a nova, de a transforma aceasta obligatie intr-una noua.
Prin novatie, partile au transformat obligatia de intretinere intr-o obligatie de a plati periodic o suma de bani, vechea obligatie de intretinere stingandu-se, aratandu-se expres in cuprinsul actului aditional ca a intervenit modificarea executarii obligatiei de intretinere.

Sec?ia civila -  Decizia nr. 194/ 30 aprilie 2014

Prin cererea inregistrata  pe rolul Judecatoriei Alba Iulia  la data de 30.01.2012 sub dosar nr.807/176/2012, reclamantul B.M. a solicitat in contradictoriu cu paratii B.A.S.  si B.A.C., sa se constate rezilierea contractului de intretinere incheiat intre parti, autentificat sub nr.836/2010 de notar public  S.M. si a actului aditional la contractul de intretinere, autentificat sub nr.837/2010 de notar public S.M., sa se dispuna radierea inscrierilor mentionate in CF 81339 Alba Iulia, efectuate in baza contractului de intretinere si revenirea la situatia de carte funciara anterioara, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca intre parti a fost incheiat un contract de intretinere, prin care acesta transmitea paratilor imobilul situat in A.I., Piata I. M.  nr� , jud. A., iar potrivit actului aditional incheiat, paratii se obligau sa-i achite lunar suma de 300 euro, pana in data de 25 a lunii in curs. Mentioneaza ca timp de aproximativ un an, raporturile dintre parti s-au derulat normal, problemele in executarea contractului incepand in luna iunie 2011, cand paratii au refuzat sa isi mai onoreze obligatia.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art.1020, 1021, 1079, 1094 Cod civil.
Cerere de chemare in judecata a fost legal timbrata.
Paratii au depus cerere reconventionala si intampinare , prin care au solicitat sa se constate nulitatea actului aditional la contractul de intretinere autentificat sub nr.837/2010 de notar public S.M., cu cheltuieli de judecata. Apreciaza ca actul aditional este lovit de nulitate absoluta intrucat este de esenta intretinerii sa se execute prin prestatii in natura, nu prin predarea unei sume de bani lunar, in acest caz fiind vorba de un contract de renta viagera. Prin urmare, doar in situatia in care debitorul nu-si mai poate executa obligatia de a face, poate fi inlocuita de catre instanta de judecata cu obligatia de a da o suma de bani, nu prin stabilirea unei astfel de obligatii banesti prin contractul de intretinere initial. Invedereaza ca actul de intretinere initial nu are caracterul unui contract de renta viagera, avand in vedere ca se mentioneaza ca acesta este parte integranta din contractul de intretinere incheiat intre parti.
Paratii mai arata ca nu au fost niciodata de acord cu asumarea unei obligatii de plata a unei sume de bani, intre parti neexistand niciodata o astfel de intelegere. Astfel, in cursul anului 2010, la solicitarile reclamantului, paratii au vandut apartamentul pe care il detineau in B.M.  si s-au mutat impreuna cu fiul lor in imobilul in litigiu, proprietatea reclamantului. Intrucat imobilul era insuficient amenajat, paratii au efectuat lucrari de constructie si renovare a intregului imobil, toate investitiile fiind facute cu acordul reclamantului. Faptul ca intelegerea dintre parti nu a fost aceea de plata a unei sume de bani, apreciaza ca rezulta din insusi faptul ca intre parti nu s-a incheiat un singur contract, ci initial s-a incheiat un contract de intretinere, modificat prin actul aditional incheiat ulterior, in aceeasi zi. De asemenea, reclamantul cunostea faptul ca paratii nu dispun de veniturile necesare platii sumei de 300 euro/lunar, insa au fost nevoiti sa semneze actul aditional, respectandu-si atat obligatia de intretinere cat si obligatia pecuniara � ultima pe timp de 9 luni.
In drept, paratii au invocat prevederile art.1075, 1021 Cod civil, art.274 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.3823/28.02.2012 s-a admis actiunea civila formulata de reclamant in contradictoriu cu paratii, s-a dispus rezolutiunea contractului de intretinere incheiat intre reclamant si parati la data de 25.08.2010 la BNP S.M., conform incheierii de autentificare nr. 836/25.08.2010 si a actului aditional la contractul de intretinere din data de 25.08.2010 autentificat prin incheierea nr. 837/25.08.2010.
S-a  dispus  radierea incheierii de intabulare nr. 24548/30.08.2010 din CF 81339 Alba Iulia, nr. top. 868/1 teren intravilan construibil in suprafata de 207 mp si CAD: C1 top. 868/1 constructie, efectuate in baza contractului de intretinere anterior mentionat si revenirea la situatia anterioara de CF.
S-a respins  cererea reconventionala formulata de paratii reclamanti.
In temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr.7/1996 s-a dispus transmiterea   sentintei, in termen de 3 zile, de la ramanerea acesteia definitiva si irevocabila, la OCPI A.  Birou CF.
In temeiul art. 771 alin. 6 din Codul Fiscal, s-a dispus comunicarea  hotararii catre Administratia Finantelor Publice Alba Iulia in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila.
In temeiul art. art. 18 din OUG nr.51/2008 au fost obligati  paratii reclamanti, la ramanerea irevocabila  a  sentintei, la plata catre Statul Roman, respectiv Primariei municipiului Alba Iulia prin Directia Impozite si Taxe Locale a sumei de 5259,65 lei reprezentand taxa judiciara de timbru, ajutorul public judiciar de care reclamantul a fost scutit prin incheiere din data de 30.05.2012, urmand  ca un exemplar din hotarare sa fie comunicata Primariei municipiului A.I.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut si motivat urmatoarele:
In ceea ce priveste actiunea principala instanta a retinut  ca prin contractul de intretinere autentificat  sub nr. 836/25.08.2010  de catre BNP S. M., reclamantul a transmis in patrimoniul paratilor nuda proprietate asupra constructiilor si terenului intravilan inscrise in CF 81339 a localitatii A.I. nr. crt. A1, nr. top. 868/1 cu suprafata de 207 mp., situate administrativ in A.I., P-ta I.M., nr�, jud. A. , in cota de 1/1 parti, contra obligatiei paratilor, ca incepand cu data semnarii contractului, sa-l intretina si ingrijeasca pe reclamant cu alimente, imbracaminte, incaltaminte, incalzit, iluminat, spalat, medic si medicamente in caz de nevoie, in general cu toate cele necesare traiului, pe toata durata vietii, iar la deces sa-i inmormanteze conform obiceiurilor crestine strabune. Reclamantul prin acest contract si-a rezervat dreptul de uzufruct asupra imobilului din litigiu, transmitand paratilor doar nuda proprietate. Prin actul aditional autentificat sub nr. 837/25.08.2010  de catre BNP S.M.  la contractul de intretinere autentificat sub nr. 836/25.08.2010  de catre acelasi birou notarial, partile au convenit ca intretinerea sa se acorde in bani in suma de 300 de euro lunar platibili pana la data de 25 a lunii in curs.
Avand in vedere continutul contractului autentificat sub nr. 836/25.08.2010  de catre BNP S.M., si actul aditional autentificat sub nr. 837/25.08.2010  de catre BNP S.M., instanta a retinut ca, in intentia reala, interna, a partilor clauza stabilita de parti in cadrul acestuia, care prevede obligatia paratilor, ca incepand cu data semnarii contractului, sa-l intretina si ingrijeasca pe reclamant cu toate cele necesare traiului, pe toata durata vietii, iar la deces sa-l inmormanteze in mod cinstit si conform datinilor, obligatie care a fost modificata cu obligatia de plati lunar in schimbul intretinerii suma de 300 de euro lunar, este una esentiala si determinanta in cadrul formarii acestuia, constituind cauza principala a prefigurarii mentale atat in ceea ce priveste transmiterea de catre reclamant a imobilului din cauza cat si, in egala masura, asupra insusirilor contraprestatiei principale a paratilor, acestia urmarind, ca si scop mediat (motiv determinant) al incheierii contractului, data fiind si varsta inaintata a acestuia, sa-si asigure ingrijirea si intretinerea efectiva cu toate cele necesare traiului.
Prin urmare, in cazul nerespectarii acestei clauze determinante la incheierea contractului, ca urmare a neexecutarii culpabile din partea paratilor a obligatiei de a acorda intretinerea in bani in conditiile prevazute in contract, respectiv a platii sumei de 300 euro lunar, se poate solicita, avand in vedere ca acest contract este cu executare uno ictu, rezolutiunea contractului de intretinere in conditiile art. 1020 � 1021 Cod civil, aplicabile conventiilor in general si nicidecum cele speciale aplicabile contractului de renta viagera.
Pentru a putea dispune rezolutiunea judiciara a unui contract de intretinere instanta  fondului a retinut ca trebuie indeplinite doua conditii cumulative, si anume: una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin iar neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia.
Din interogatoriul administrat paratilor, instanta a retinut ca, incepand cu luna iunie 2011 si pana in prezent paratii nu si-au respectat obligatia contractuala de a plati reclamantului in contul intretinerii suma de 300 de euro lunar.
Astfel, fata de cele de mai sus, instanta a retinut ca, reclamantul a reusit sa probeze neexecutarea culpabila din partea paratilor a obligatiilor ce decurg din contractul de intretinere incheiat la data de 25.08.2010, prin neasigurarea intretinerii acestuia cu suma de 300 euro lunar, motiv pentru care se constata ca neindeplinirea obligatiilor de catre parati, a obligatiei esentiale si determinante in cauza, lipseste de suport obligatia reciproca si interdependenta a reclamantului de a transmite nuda proprietate asupra imobilului situat administrativ in A.I., str. P-ta I.M., nr....
           In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parati, instanta  a aratat  ca in ceea ce priveste conditiile de validitate ale contractului de intretinere acestea sunt identice cu cele a le contractului de vanzare cumparare, cu singura deosebire ca obiectul obligatiei intretinatorului consta in principal in prestarea intretinerii si nu in plata unui pret. Desi acest tip de contract la momentul incheierii acestuia nu beneficia de o reglementare juridica speciala, incadrandu-se in categoria contractelor nenumite, ii sunt aplicabile regulile generale in materie de contractelor.
S-a apreciat ca nu se poate retine de catre instanta ca actul aditional la contractul de intretinere din data de 25.08.2010 autentificat prin incheierea nr. 837/25.08.2010 este lovit de nulitate absoluta in considerarea argumentelor aratate de parati potrivit carora obligatia de intretinere se executa in natura iar obligatia �de a face� nu poate fi inlocuita cu obligatia �de a da�, aceasta obligatie periodica contravenind caracterului de executare zilnica a obligatiei de intretinere.
Instanta arata ca de principiu obligatia de intretinere trebuie executata in natura insa nimic nu impiedica partile ca, in temeiul libertatii contractuale, sa convina pe parcursul executarii contractului transformarea intretinerii intr-o obligatie de a plati la anumite termene o suma de bani egala cu valoarea intretinerii (a se vedea in acest sens deciziile Tribunalului Suprem nr. 183/1971, publicata in C.D. 1971, p. 63, decizia 576/1978 publicata in C.D. 1979, p. 70, decizia nr. 1791/1985 in C. D. 1985, p. 43-45 )
In doctrina juridica si practica judiciara s-a cristalizat punctul de vedere potrivit caruia daca obligatia de intretinere stabilita initial in natura a fost transformata conventional in obligatia de a plati periodic o suma de bani, pentru noua obligatie de a plati viager o suma de bani periodica vor fi aplicabile nu regulile special prevazute pentru contractul de renta viagera, ci regulile care guverneaza obligatiile civile. (a se vedea in acest sens decizia Tribunalului Suprem nr. 316/1987, publicata in C.D. 1987, p.56-60).
Instanta a constatat  ca prin actul aditional autentificat sub nr. 837/25.08.2010  de catre BNP S.M.  la contractul de intretinere autentificat sub nr.836/25.08.2010  de catre de catre acelasi birou notarial, partile au convenit ca intretinerea sa se acorde in bani in suma de 300 de euro lunar platibili pana la data de 25 a lunii in curs, prin urmare se retine ca acest act aditional reprezinta vointa partilor liber exprimata in fata notarului public, conventia fiind legal incheiata si respecta conditiile de validitate prevazute de art.948 si urmatoarele Cod civil.
De asemenea prin prisma probelor administrate in cauza, in speta inscrisurile de la filele �, instanta nu a  putut retine faptul ca paratii reclamanti la momentul incheierii actului aditional la contractul de intretinere din data de 25.08.2010 autentificat prin incheierea nr.837/25.08.2010 nu au fost de acord cu asumarea unei obligatii de plata a unei sume de bani atata timp cat reiese fara putinta de tagada aceasta asumare  libera a obligatiei de plata a sumei de 300 de euro lunar in contul intretinerii datorate reclamantului.
S-a apreciat ca nu are nici o relevanta in solutionarea cauzei  sub aspectul invocarii nulitatii absolute a actului aditional la contractul de intretinere din data de 25.08.2010 autentificat prin incheierea nr. 837/25.08.2010, aspectele invocate de catre paratii reclamanti potrivit carora acestia au fost constransi sa semneze actul aditional la contractul de contractul de intretinere din data de 25.08.2010, autentificat prin incheierea nr. 837/25.08.2010 raportat la imprejurarea ca paratii incepand cu anul 2008 au efectuat lucrari necesare la imobilul in litigiu, iar la momentul cand s-a incheiat actul aditional paratii nu puteau sa refuze semnarea acestuia motivat de faptul ca riscau sa fie evacuati din imobil iar la acel moment nu detineau o alta locuinta, intrucat apartamentul pe care acestia il detinusera in proprietate fusese vandut pentru amenajarea imobilului in litigiu.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand schimbarea in parte a acesteia in sensul respingerii actiunii principale si admiterii actiunii reconventionale.
Prin decizia civila 75/A/2013, Tribunalul Alba a admis apelul declarat de parati impotriva sentintei civile nr. 3822/2012, pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar nr.807/176/2012, a schimbat in parte sentinta apelata sub aspectul solutionarii actiunii principale si rejudecand in aceste limite, a respins actiunea formulata de reclamant. A inlaturat obligatia de plata a sumei de 5259,65 lei , stabilita in sarcina paratilor si in favoarea Statului Roman, cu titlu de taxa judiciara de timbru.
A obligat intimatul B.M.  la plata catre stat a sumei de 3436 lei, cu titlu de cheltuieli  pentru care apelantii au beneficiat de scutire prin incuviintarea ajutorului public.
A mentinut in rest dispozitiile sentintei apelate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut si motivat urmatoarele:
Instanta de fond a retinut in mod gresit ca obligatia esentiala si determinanta a contractului de intretinere este aceea a achitarii de catre apelanti a sumei de 300 euro lunar in favoarea intimatului, intrucat obligatiile asumate de parati in cadrul contractului de intretinere au fost acelea de a ingriji si intretine reclamantul cu alimente, imbracaminte, incaltaminte, incalzit si iluminat, spalat, medic si medicamente in caz de nevoie, pe toata durata vietii acestuia, astfel cu rezulta din cuprinsul contractului de intretinere autentificat sub nr. 836/2010.
Este adevarat ca la aceeasi data la care a fost incheiat contractul de intretinere, partile au incheiat si un act aditional al acestuia, potrivit caruia, primitorii  bunului urmau sa achite transmitatorului si suma de 300 euro lunar. In actul aditional s-a stipulat ca suma de 300 euro urma a fi achitata �in contul intretinerii�, dar si imprejurarea ca �actul aditional completeaza prevederile Contractului de intretinere�, asa incat obligatia de plata nu excludea obligatia de intretinere, potrivit vointei partilor.
In acest context, instanta de apel a apreciat ca actul aditional la contractul de intretinere autentificat sub nr.837/2010, are natura juridica a contractului de renta viagera, in sensul dispozitiilor art.1639 Cod civil, obligatia de plata a rentei fiind de esenta acestui contract.
De aceea, s-a apreciat ca rezilierea contractului de intretinere pentru neexecutarea unei alte  obligatii decat obligatia de intretinere (respectiv obligatia de plata a rentei viagere) este gresita si a fost inlaturata.
  Prin exceptie de la regula instituita de dispozitiile art. 1020-1021 Cod civil, credirentierul � in speta reclamantul � nu poate solicita rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de plata a rentei, ci are la indemana numai calea executarii silite a patrimoniului debirentierilor, pentru realizarea sumei suficiente in vederea asigurarii platii regulate a rentei.
De aceea, tribunalul a apreciat ca rezolutiunea actului aditional � in realitate a conventiei de renta viagera � a fost dispusa cu incalcarea dispozitiilor art. 1647 Cod civil.
Criticile formulate de apelanti privitoare la nulitatea absoluta a actului aditional, au fost inlaturate ca nefondate, intrucat apelantii au semnat actul aditional in fata notarului public, in mod liber; sustinerile in sensul ca �au fost constransi de imprejurarea de fapt a lipsei unei alte locuinte�, chiar daca sunt reale, sunt consecinta propriilor decizii anterioare, iar propria culpa nu poate fi invocata drept temei al nulitatii absolute.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, apelul paratilor a fost admis, cu consecinta modificarii in parte a sentintei apelate in ceea ce priveste solutionarea actiunii principale, in sensul celor mai sus expuse, fiind inlaturata din sarcina paratilor obligatia de plata a sumei de 5259,65 lei reprezentand taxa judiciara de care a fost scutit reclamantul. Aceasta suma a ramas in sarcina statului, conform art. 19 alin. 1 din O.U.G. nr.51/2008.
In temeiul art.18 din acelasi act normativ suma de 3436 lei reprezentand taxa judiciara de timbru de care au fost scutiti apelantii, a fost pusa in sarcina intimatului.
Impotriva acestei ultime hotarari au declarat recurs ambele parti.
In expunerea criticilor formulate de reclamant, intemeiate pe disp. art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, se arata in esenta urmatoarele:
- nelegal instanta de apel a considerat ca in cauza nu sunt aplicabile disp. art.1020 Cod civil. Actul aditional nu are natura juridica si nu poate fi calificat ca un contract de renta viagera supus disp. art. 1630 si urm. Cod civil. Actul aditional nu completeaza prevederile contractului de intretinere, intrucat nu reiese de nicaieri ca obligatiile cuprinse in actul initial ar ramane mai departe valabile. Prin consimtamantul partilor, vechea obligatie de �a face� a fost convertita intr-o noua obligatie de �a da�. Partile nu au prestat niciodata obligatia de  �a face�.
- Nu poate fi calificat actul dedus judecatii ca avand natura juridica a unui contract de renta viagera, intrucat caracterele celor doua contracte sunt distincte.
- In cazul convertirii obligatiei de intretinere nu se schimba natura juridica a actului intr-un contract de renta viagera, nefiind aplicabile regulile specifice prevazute pentru contractul de renta viagera, ci regulile generale ce guverneaza  obligatiile civile.
In expunerea criticilor intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, paratii B.A.S. si C. au aratat in esenta urmatoarele:
- obligatia asumata prin actul aditional nu exclude obligatia de intretinere asumata initial intrucat in cuprinsul actului se arata ca �prezentul act aditional completeaza prevederile contractului de intretinere autentificat sub nr. 836/25.08.2010�.
- Actul aditional este lovit de nulitate absoluta.
Este de  esenta intretinerii executarea prin prestatie in natura. Obligatia de intretinere nu se poate executa prin plata unei sume de bani, aspect ce rezulta din interpretarea disp. art. 1021-1075 Cod civil.
Potrivit acestui text legal, doar in situatia in care debitorul nu-si mai poate executa obligatia de �a face� , aceasta poate fi inlocuita cu obligatia de �a da� o suma de bani, iar nu prin stabilirea unei astfel de obligatii banesti prin contractul de intretinere initial.
Actul aditional nu are caracterul unui contract de renta viagera, avand in vedere ca in acesta se mentioneaza ca este parte integranta din contractul de intretinere incheiat intre parti. Actul aditional a dat nastere unei obligatii periodice ce contravine caracterului de executare zilnica a obligatiei de intretinere.
- Gresit s-a retinut ca partile dintr-un contract de intretinere pot oricand sa transforme obligatia de intretinere in natura in plata unei sume de bani. Actul aditional, potrivit mentiunilor din act, completeaza contractul de intretinere, deci nu-l modifica, ramanand in fiinta atat obligatia de intretinere in natura si adaugandu-se obligatia de plata a sumei de 300 Euro, fapt  ce incalca prevederile art. 1021, 1075 Cod civil.
Recurentii parati nu au fost initial de acord cu asumarea unei obligatii de plata a unei sume de bani intrucat intre parti nu a existat o astfel de intelegere. Faptul ca intelegerea dintre parti nu a fost aceea de plata a unei sume de bani rezulta din insusi faptul ca intre parti nu s-a incheiat un singur contract in care se stipuleaza toate drepturile si obligatiile partilor, ci initial s-a incheiat contractul de intretinere, iar ulterior dar in aceeasi zi, actul aditional la acest contract.
Recurentii mai arata ca au fost nevoiti sa semneze actul aditional si si-au respectat atat obligatia de intretinere cat si obligatia pecuniara timp de 9 luni, insa ulterior veniturile nu le-au mai permis sa plateasca cele 300 Euro, dar au prestat in continuare intretinere.
Prin intampinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat de catre parati.
Paratii, prin intampinare au solicitat respingerea recursului declarat de catre reclamant.
Prin decizia civila nr. 194/2014, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ambele recursuri.
In considerentele acestei decizii s-au retinut urmatoarele:
Intre parti, la data de 25 august 2010 s-a incheiat contractul de intretinere autentificat sub nr. 836/2010 prin care reclamantul B.M.  a transmis paratilor cota intreaga de proprietate de 1/1 parti teren si constructii din imobilul inscris in CF 81339 a localitatii Alba Iulia iar paratii si-au asumat obligatia ca incepand cu ziua incheierii contractului �sa ingrijeasca si sa intretina transmitatorul de bunuri cu alimente, imbracaminte, incalzit, iluminat, spalat, medic si medicamente in caz de nevoie, cu un cuvant toate cele necesare traiului pe toata durata vietii, pentru un trai normal. iar la deces sa il inmormanteze conform obiceiurilor strabune�. Transmitatorul de bunuri si-a pastrat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului transmis si a cerut ca acest drept impreuna cu obligatia de intretinere a primitorului de bunuri sa se intabuleze in cartea funciara in favoarea lui.
La aceeasi data, sub nr. 837/25 august 2010, emis de acelasi notar public, partile au incheiat un act aditional la contractul de intretinere autentificat sub nr. 836 din 25 august 2010 prin care se stipuleaza expres ca intre transmitatorul de bunuri B.M. si primitorii de bunuri B.A.S. si B.A.C. nascuta A.  a intervenit urmatoarea conventie privind executarea obligatiei de intretinere  din actul de intretinere : �In contul intretinerii, primitorii de bunuri vor achita transmitatorului de bunuri suma de 300 Euro in fiecare luna, pana in ziua de 25 a lunii in curs.
De asemenea, se arata expres in cuprinsul actului aditional ca acesta completeaza prevederile contractului de intretinere, in rest toate celelalte clauze ale contractului raman neschimbate.
Din cuprinsul acestui act aditional incheiat de parti, imediat dupa incheierea contractului de intretinere, rezulta natura juridica a acestuia, asupra caruia partile au pareri diferite, la fel si instantele de fond.
Prima instanta, in acord cu sustinerile reclamantului, transmitator de bunuri, a retinut ca prin actul aditional s-a modificat obligatia de intretinere cu obligatia de a plati lunar suma de 300 Euro, iar in cazul nerespectarii acestei clauze, de a acorda intretinere in bani in conditiile precizate in contract, se poate solicita rezolutiunea contractului de intretinere in conditiile art. 1020-1021 Cod civil, aplicabile conventiilor in general.
Instanta de apel a retinut ca obligatia de plata a sumei de 300 Euro nu exclude obligatia de intretinere, iar actul aditional are natura juridica a contractului de renta viagera, in sensul dispozitiilor art. 1639 Cod civil, si astfel,  reclamantul nu poate solicita rezolutiunea contractului, ci are la indemana numai calea executarii silite a patrimoniului debirentierilor.
Curtea a apreciat ca nu poate impartasi punctul de vedere al primei instante intrucat transformarea in bani a obligatiei de intretinere  prin consimtamantul partilor sa la cererea debitorului sau creditorului intretinerii prin hotararea instantei poate avea loc numai in caz de neexecutare  a obligatiei de intretinere, in cazul existentei unei culpe sau fara culpa vreunei parti.
Doar in aceasta situatie, de neexecutare a obligatiei de intretinere, are loc transformarea in bani a obligatiei de intretinere, aplicandu-se, in continuare, regulile generale (art.1021 Cod civil).
In speta, partile prin actul aditional au modificat clauzele contractului de intretinere incheiat in aceeasi zi, aratand expres ca modifica executarea obligatiei de intretinere, in locul acesteia achitandu-se suma de bani stipulata.
Astfel, potrivit principiului libertatii contractuale, a autonomiei  de vointa, partile contractante au modificat obligatia de intretinere, de a face � si au inlocuit-o cu o obligatia de a da,  periodic, o suma de bani.
Deci, s-a realizat transformarea obligatiei asumate prin contractul de intretinere, printr-o novatie, incheindu-se in acest sens actul aditional.
Este stiut ca novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.
Novatia este de doua feluri : obiectiva si subiectiva.
Novatia obiectiva se produce intre creditorul initial, dar in raportul obligational se schimba obiectul sau cauza acestuia.
In speta, conform clauzelor actului aditional, partile au convenit ca in locul obligatiei de intretinere sa se execute o alta prestatie, respectiv plata periodica a unei sume de bani.
Din cuprinsul actului aditional rezulta fara echivoc intentia partilor de a nova, de a transforma aceasta obligatie intr-una noua.
Efectul principal al novatiei este acela de a schimba vechea obligatie si inlocuirea ei cu o obligatie noua. Intre parti s-a nascut astfel un nou raport juridic obligational, de renta viagera.
Debirentierii au si executat aceasta obligatie asumata asa cum au aratat chiar partile si retinut instantele de fond.
Curtea nu a primit nici  sustinerile recurentilor parati in sensul ca au executat atat obligatia de intretinere cat si cea de plata a sumei de bani intrucat, pe de o parte, acest aspect nu este confirmat de reclamant, iar pe de alta parte, nu este retinut ca si stare de fapt nici de catre instantele de fond.
S-a constatat ca instanta de apel corect a retinut natura juridica a actului aditional la contractul de intretinere, ca avand natura juridica a rentei viagere in sensul disp. art. 1639 Cod civil.
Insa gresit a retinut ca aceasta nu excludea obligatia de intretinere, interpretand gresit clauza din actul aditional care se refera la completarea contractului de intretinere, considerentele sub acest aspect urmand a fi inlocuite de considerentele instantei de recurs.
Asa cum s-a aratat in cele ce preced, prin  novatie, partile au transformat obligatia de intretinere intr-o obligatie de a plati periodic o suma de bani, vechea obligatie de intretinere stingandu-se, aratandu-se expres in cuprinsul actului aditional ca a intervenit modificarea executarii obligatiei de intretinere.
Clauza din actul aditional  privitoare la completarea contractului de intretinere, este evident ca priveste contractul in general cu exceptia modificarilor intervenite, privitoare la executarea obligatiei de intretinere si care este exclusiv cea prevazuta in actul aditional.
S-a apreciat ca nu pot fi primite nici sustinerile recurentilor parati in sensul ca au fost constransi sa semneze actul aditional, intrucat acestia si-au executat o perioada de timp obligatia asumata. Sub acest aspect, retinerile instantei de fond sunt corecte.
Fata de cele retinute mai sus, s-a apreciat ca instanta de apel corect a inlaturat dispozitia de reziliere a contractului de intretinere, urmand ca o noua obligatie asumata sa fie executata conform regulilor ce o reglementeaza, respectiv 1639 si urm. Cod civil de la 1868.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul disp. art. 312 Cod procedura civila, a respins ambele recursuri, retinand ca decizia atacata este legala, considerentele fiind partial inlocuite si completate de cele mai sus aratate.