Incasarea unor sume de bani cu titlu de premii in perioada efectuarii concediului pentru cresterea copilului.

Incasarea unor sume de bani cu titlu de premii in perioada efectuarii concediului pentru cresterea copilului.


In perioada in care reclamanta a beneficiat de indemnizatia pentru cresterea copilului nu a desfasurat nicio activitate pentru care sa fie remunerata, astfel cum rezulta din adeverinta nr. 3718/12.11.2013   precum  si din fisele de pontaj depuse la dosar.
Incasarea s-a realizat in baza statutului, dispozitia reglementara (asimilata prin natura ei unui contract de munca, colectiv sau individual) fiind preexistenta nasterii raportului juridic in temeiul caruia reclamanta recurenta a incasat indemnizatia a carei recuperare s-a dispus prin actul administrativ atacat.
Raportat la aceasta situatie, incasarea de catre reclamanta a unor sume de bani cu titlu de premiu, fara ca aceasta sa desfasoare in perioada de referinta vreo activitate, se incadreaza in situatia de exceptie prevazuta la  art. 12 alin. 2^1 din O.U.G. nr.148/2005, astfel ca aceasta putea sa beneficieze legal in continuare de indemnizatia pentru cresterea copilului, astfel cum s-a si intamplat.

        Sectia de contencios administrativ si fiscal –  Decizia nr. 841/25  februarie 2015

1. Solutia instantei de fond
Prin Sentinta nr.1376/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Hunedoara–Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.1976/97/2014, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta P.A.M., domiciliata in com. T., sat T., nr..., jud. H., in contradictoriu cu parata Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala H., cu sediul in D., str. P.U., nr…, jud. H., avand ca obiect anularea si suspendarea Deciziei nr. …/30.12.2013.

2.Calea de atac exercitata
Impotriva Sentintei nr.1376/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Hunedoara–Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.1976/97/2014, a declarat recurs  reclamanta P.A.M., solicitand sa se dispuna casarea Sentintei nr.1376/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Hunedoara–Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.1976/97/2014 si in rejudecare sa se admita actiunea principala asa cum a fost formulata, respectiv sa se dispuna anularea in tot a Deciziei nr… din 30.12.2013 privind recuperarea unor sume platite necuvenit cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului de 0-2 (3) ani, emisa de Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala.
In motivarea recursului,  recurenta-reclamanta  P.A.M. a aratat ca:
Cererea de suspendare a executarii Deciziei nr…. din 30.12.2013 a fost respinsa de Tribunalul Hunedoara, retinandu-se in mod gresit ca nu se indeplinesc conditiile prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004 si ca reclamanta nu releva vreun motiv de aparenta nelegalitate a actului. Este de observat faptul ca in aceeasi fraza – partea finala, contrar a ceea ce s-a sustinut in prima parte a frazei se arata ca  reclamanta „a invitat instanta ca pe aceasta cale intr-o procedura speciala, ce presupune o cercetare a aparentei dreptului, sa  faca o veritabila cercetare a fondului litigiului”.
Recurenta-reclamanta, a solicitat Tribunalului, la punctul 1 din cererea de chemare in judecata, in mod expres, in cateva randuri, ca in urm a administrarii probei cu inscrisuri „ sa constate, fara a prejudeca fondul, ca aparenta dreptului este in favoarea subsemnatei….”, aducand o serie de argumente ce nu reprezinta altceva decat motive de aparenta  nelegalitate a actului administrativ dedus judecatii, insa instanta de fond s-a marginit sa aprecieze, in cateva fraze cu caracter general, aplicabile oricarei spete de acest fel ca nu se indeplinesc conditiile prevazute de art.14 din  Legea nr.554/2004, fara a se raporta in vreun fel si a inlatura printr-o motivare in drept si in fapt, concreta, apararile  concrete ale reclamantei.
  Recurenta-reclamanta a reiterat faptul ca notiunea de caz bine justificat a fost definita la art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004, ca fiind acea imprejurare legata de starea de fapt si de  drept care e de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ. In jurisprudenta sa constanta, sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti a retinut ca pentru conturarea cazului temeinic justificat, care sa impuna suspendarea unui act administrativ, instanta trebuie sa verifice acele imprejurari vadite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.
In al doilea rand, instanta de fond a respins, in mod gresit, cu incalcarea si aplicarea gresita a legii si fara a inlatura apararile reclamantei, solicitarea de constatare a implinirii termenului de prescriptie extinctiva cu privire la dreptul paratei de a constitui debitul si a dispune recuperarea sumei.
In primul rand, in cererea de chemare in judecata a fost invocat ca si temei in drept al prescriptiei dreptului paratei de a constitui debitul, art.21 alin.1 din O.U.G.  nr.148/2005 coroborat cu dispozitiile art.2517 din Legea nr.287/2009 republicata, privind Noul Cod civil, cu modificarile si completarile ulterioare, iar  instanta a respins solicitarea reclamantei motivand pe art.3 coroborat cu art.8 din Decretul nr.167/1958, fara a motiva in vreun fel inaplicabilitatea dispozitiilor Noului Cod civil referitoare la prescriptie.
Potrivit art.21 alin.1 din O.U.G.  nr.148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, cu modificarile si completarile ulterioare, „sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al directiei teritoriale, cu respectarea  termenului general de prescriptie”.
Atat in lumina Noului Cod civil, cat si a Decretului - Lege nr.167/1958,  termenul general  de prescriptie este/a fost de 3 ani.
Potrivit art.2523 din Legea nr.287/2009 republicata privind Noul Cod civil, termenul de prescriptie curge „de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau trebuia sa cunoasca nasterea lui”, norma ce se regaseste si la art.8 din Decretul - Lege nr.167/1958.
Se impune a se observa ca Decizia nr… din 30.12.2013 a fost emisa de directorul executiv AJPIS H.  cu incalcarea termenului general de prescriptie prevazut de lege, intrucat desi actul a fost intocmit la data de  30 decembrie 2013 si comunicat reclamantei la data de 13 ianuarie 2014, acesta se raporteaza la sume platite necuvenit, in acceptiunea paratei, pentru perioada 23.04.2010 – 01.03.2012, sume platite reclamantei cu mai bine de trei ani, inainte de constituirea debitului, ceea ce atrage constatarea prescrierii recuperarii, cel putin  a sumelor platite inainte de cei trei ani.
Instanta de fond nu  a motivat in vreun fel inlaturarea apararii reclamantei cum ca AJPIS H.  ar fi trebuit sa cunoasca nasterea dreptului sau de a constitui debitul, inca din prima luna in care reclamanta a beneficiat de presupusul  drept la care face referire, si sa insereze in continutul actului administrativ aceasta data, insa se impune a se observa ca actul contestat nu contine nici o referire in acest sens. Astfel, decizia criticata nu contine nici un element care sa  poata permite reclamantei si instantei de judecata sa determine momentul in care a inceput sa curga acest termen general de prescriptie extinctiva, ceea ce atrage nulitatea actului.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinta criticata interpreteaza si aplica gresit normele in materie de tehnica legislativa a adoptarii/emiterii actelor normative, motivand intr-o singura fraza ca „decizia prin elementele formale care o compun, raspunde exigentelor unui act administrativ motivat, atat in drept cat si in fapt…..”, fara a se raporta la un temei in drept care sa justifice in vreun fel motivarea in fapt si fara a se inlatura apararile reclamantei.
Atata timp cat instanta de fond nu a inlaturat apararile reclamantei printr-o motivare in fapt si in drept, reclamanta considera in continuare ca decizia criticata nu este motivata in fapt si in drept, in conditiile legii, astfel ca nu indeplineste toate conditiile de fond si de forma impuse de norme, pentru ca actul administrativ sa produca efectele juridice rezultate din scopul edictarii normei juridice, ce are aplicabilitate in speta.
Prin Decizia nr.1389256043647 din 30.12.2013 si implicit prin hotararea judecatoreasca a Tribunalului Hunedoara pronuntata in speta, reclamantei i-au fost incalcate mai multe drepturi, cum ar fi dreptul de proprietate rezultat din incasarea indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si drepturile accesorii acestui drept subiectiv civil, prevazute de O.U.G. nr.148/2005 si normele de aplicare ale acestuia, aprobate prin H.G. nr.1025/2006.
Se impune a se observa ca reclamanta nu a realizat venituri de acest fel. Potrivit pct.18 si urmatoarele din H.G. nr.44/2004 „ se supun impozitului pe veniturile din activitati independente, persoanele fizice care realizeaza aceste venituri in mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere incheiat in vederea desfasurarii de activitati in scopul obtinerii de venit, asociere care se realizeaza potrivit dispozitiilor legale si care nu da nastere unei persoane juridice”.
Potrivit aceluiasi act normativ, „exercitarea unei activitati independente presupune desfasurarea acesteia in mod obisnuit, pe cont propriu si urmarind un scop lucrativ”, ori in speta de fata, in perioada cat reclamanta a beneficiat de indemnizatie pentru cresterea copilului, aceasta nu a exercitat o activitate independenta, in mod obisnuit, urmarind un scop lucrativ. Printre criteriile care  definesc preponderent existenta unei activitati independente sunt: libera alegere a desfasurarii activitatii, a programului de lucru si a locului de desfasurare a activitatii: riscul pe care si-l asuma intreprinzatorul; activitatea se desfasoara pentru mai multi clienti; activitatea se poate desfasura nu numai direct, ci si cu personalul angajat de intreprinzator in conditiile legii.
Reclamanta nu a beneficiat in perioada in care i s-a platit indemnizatia pentru ingrijirea si cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, de venituri din salarii, din activitati independente si din activitati agricole, iar prin decizia criticata nu se face dovada ca reclamanta ar fi beneficiat de astfel de sume in perioada concediului pentru ingrijirea copilului.

3. Solutia instantei de recurs
Dupa examinarea motivelor de recurs, a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata urmatoarele:
In ce priveste motivul de casare prevazut de art.488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedura civila, respectiv cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei, curtea retine ca acesta nu este intemeiat.
Sentinta atacata cuprinde, chiar daca expuse intr-o maniera succinta,  considerentele retinute de judecatorul fondului ce converg spre solutia adoptata.
Este incorecta observatia recurentei ca, in cuprinsul sentintei, nu ar  fi fost analizata critica sa referitoare la nelegalitatea deciziei atacate cu privire la dispozitiile art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr.148/2005, in sensul ca aceasta a fost emisa cu depasirea termenului de prescriptie.
Astfel cum rezulta din considerentele sentintei atacate, judecatorul a retinut ca termenul de prescriptie incepe sa curga conform art.8 din Decretul nr.167/1958, de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea. Aceasta data a fost apreciata ca fiind momentul primirii adresei nr. 14358/09.10.2013 emisa de A.N.P.I.S. prin care s-au comunicat paratei fisierele cu suspiciuni de frauda pentru dosarele de indemnizatie pentru cresterea copilului aflate sau intrate in plata in anul 2010.
In ce priveste motivul prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila 2010, respectiv cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, curtea constata ca, din perspectiva termenului de recuperare, dispozitiile O.U.G. nr.148/2005 au fost corect interpretate de prima instanta.
Potrivit art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr.148/2005 sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al directiei teritoriale, cu respectarea termenului general de prescriptie.
Referitor la aspectul legat de emiterea deciziei nr. nr…/30.12.2013 prin care s-a decis constituirea debitului pe numele reclamantei inlauntrul termenului de prescriptie curtea retine ca notiunea de termen general de prescriptie la care se face referire in finalul normei precizate vizeaza termenul de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Acest termen incepe sa curga, potrivit art. 8 din acelasi act normativ, de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Or in speta, imprejurarea care a determinat emiterea actului administrativ de recuperare a debitului l-a reprezentat omisiunea reclamantei de a incunostinta  recurentul despre incasarea indemnizatiei in perioada  23.04.2010 – 01.03.2012.
In aceste conditii se poate conchide ca intimata a luat cunostinta de paguba si autorul ei doar ca urmare a comunicarii adresei nr. 14358/09.10.2013 emisa de A.N.P.I.S. prin care s-a comunicat paratei fisierele cu suspiciuni de frauda pentru dosarele de indemnizatie pentru cresterea copilului aflate sau intrate in plata in anul 2010, moment in raport de care termenul de prescriptie nu era implinit.
Sustinerea recurentei potrivit careia termenul de prescriptie ar trebui sa curga distinct pentru fiecare transa lunara de bani, nu poate fi primita intrucat in speta nu este vorba despre obligatia de plata a unei sume determinate ca efect al ajungerii la scadenta ci despre o inactiune imputabila reclamantei.
Cum termenul de prescriptie a inceput sa curga la data de 09.10.2013 in mod evident el nu s-a implinit pana la momentul emiterii deciziei de recuperare a debitului, astfel ca exceptia prescriptiei, ca si cauza de nulitate a actului administrativ, este neintemeiata.
 In ce priveste fondul cauzei se contata ca potrivit art. 12 din O.U.G. nr.148/2005:
„(2) Plata indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
   (2^1) Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru cresterea copilului, altele decat cele rezultate din desfasurarea efectiva a unei activitati profesionale.”
 In ceea ce priveste notiunea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, se constata urmatoarele:
Potrivit art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr.148/2005 prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se intelege: venituri din salarii, venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole, asa cum sunt definite de aceasta lege.
Potrivit art. 55 alin. 2 din Codul fiscal regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplica si urmatoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:
b) indemnizatii din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese in cadrul persoanelor juridice fara scop patrimonial;
k) orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor in vederea impunerii.
In consecinta, sumele incasate se reclamanta cu titlu de premiu, reprezinta un venit asimilat venitului din salariu, impozabil potrivit art. 55 alin. 2 din Codul fiscal si considerat venit profesional supus impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, in acceptiunea art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr.148/2005.
Din aceasta perspectiva comparatia venit impozabil -  venit din activitate profesionala nu este utila cauzei intrucat indemnizatia respectiva se inscrie in notiunea de venit profesional astfel cum acesta este definit de norma speciala.
Este insa intemeiata sustinerea recurentei referitoare la incidenta prevederilor art. 12 alin. 2^1 din O.U.G. nr.148/2005, intrucat suma incasata de recurenta, in cuantum de 3.190 de lei, nu a fost rezultatul desfasurarii efective a unei activitati profesionale.
In perioada in care reclamanta a beneficiat de indemnizatia pentru cresterea copilului nu a desfasurat nicio activitate pentru care sa fie remunerata, astfel cum rezulta din adeverinta nr. 3718/12.11.2013 precum  si din fisele de pontaj depuse la dosar .
Incasarea s-a realizat in baza statutului, dispozitia reglementara (asimilata prin natura ei unui contract de munca, colectiv sau individual) fiind preexistenta nasterii raportului juridic in temeiul caruia reclamanta recurenta a incasat indemnizatia a carei recuperare s-a dispus prin actul administrativ atacat.
Raportat la aceasta situatie, incasarea de catre reclamanta a unor sume de bani cu titlu de premiu, fara ca aceasta sa desfasoare in perioada de referinta vreo activitate, se incadreaza in situatia de exceptie prevazuta la  art. 12 alin. 2^1 din O.U.G. nr.148/2005, astfel ca aceasta putea sa beneficieze legal in continuare de indemnizatia pentru cresterea copilului, astfel cum s-a si intamplat.
In acest context, criticile referitoare la nelegalitatea deciziei din perspectiva elementelor formale pe care trebuie sa le cuprinda,  nu se mai impun a fi examinate.
De asemenea, raportat la imprejurarea ca fondul cauzei s-a judecat la acelasi termen la care instanta era investita sa se pronunte si asupra cererii de suspendare, criticile formulate de reclamanta sub acest aspect au ramas fara obiect, in conditiile in care, conform art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea poate produce efecte numai pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Fata de cele retinute, s-a dispus admiterea recursului, casarea in parte a sentintei si anularea deciziei contestate.
In baza art.453 Cod procedura civila, a fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 850 lei cheltuieli de judecata, la fond si recurs.