Anulare art. 1 pct. 2 aliniat ultim din Anexa 3 a H.C.L. S. nr.103/2011, privind competenta agentilor constatatori imputerniciti ai Primarului Municipiului S. de a constata si aplica sanctiuni contraventionale.

Anulare art. 1 pct. 2 aliniat ultim din Anexa 3 a H.C.L. S.  nr.103/2011, privind competenta agentilor constatatori imputerniciti ai Primarului Municipiului S. de a constata si aplica sanctiuni contraventionale. 


Asupra validitatii acestei norme Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronuntat prin decizia nr. …/2015 pronuntata in dosar nr…/85/2013,  in care s-a apreciat ca anularea acestei norme de catre Tribunalul Sibiu este legala. Luand in considerare ca prin nepublicarea acesteia s-ar putea trage concluzia inopozabilitatii ei fata de reclamant, s-a apreciat ca prezenta cauza nu este lipsita de obiect, impunandu-se reluarea analizei legalitatii acestei norme, prin preluarea considerentelor avute in vedere in aceasta decizie deopotriva de concludente si pertinente prezentei cauze, in conditiile unor critici identice formulate prin recurs.


Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr. 1500/20 aprilie 2015. In acelasi sens, decizia nr. 2349/23 iunie 2015.

         Impotriva sentintei administrative nr…/CA/2014 pronuntata de Tribunalul Sibiu – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosar nr…/85/2014 a formulat recurs paratul Consiliul Local S.  prin reprezentantii sai legali solicitand casarea hotararii atacate si rejudecand cauza sa se dispuna respingerea actiunii reclamantului B.A.A. de anulare a art. 1 pct. 2 alin. ultim din anexa 3 a H.C.L. S.  nr.203/2011.
In motivarea optiunii sale procesuale paratul a sustinut urmatoarele:
Prevederile art. 1 pct. 2 alin. ultim din anexa 3 a H.C.L. S.  nr.203/2011 au caracter generic, stabilind un cadru general de atribuire a competentei, facand referire la competenta de a constata si aplica sanctiuni contraventionale ce apartine agentilor constatatori  imputerniciti ai primarului, fara a face distinctie intre acestia, fara a indica agentii constatatori, textul nefacand o trimitere la angajatii  S.C. P.S.  SA
In cuprinsul actului administrativ contestat sunt enumerate categoriile de autovehicule si vehicule carora li se poate aplica sanctiunea complementara a ridicarii de catre agentii imputerniciti ai Primarului, prevazandu-se distinct ca cele ce intra sub incidenta O.U.G. nr.195/2002, competenta revine agentilor constatatori din cadrul Serviciului de Politie Rutiera, fiind asadar prevazute competente partajate.
Pe cale de consecinta, competentele agentilor constatatori imputerniciti ai primarului sunt competente speciale, partajate, acestia fiind abilitati sa poata constata numai contraventii limitativ si expres prevazute in actele normative cu aplicabilitate la raza unitatii administrativ teritoriale in care are competenta aceasta autoritate si nu se suprapun cu cele atribuite politiei rutiere prin art.67 alin.1 si 3 din O.U.G. nr. 195/2002. Pe de alta parte, acest act normativ si actele normative subsecvente nu interzic delegarea competentei primarului catre angajatii unor societati comerciale de utilitate publica de a constata contraventii prevazute in acte normative cu caracter local.
Politia rutiera are competente numai in ceea ce priveste ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabila. Prin „parte carosabila”, in sensul art. 6 pct.23 din O.U.G. nr.195/2002, se intelege portiunea din platforma drumului destinata circulatiei vehiculelor, motiv pentru care dispozitiile art. 64 din ordonanta sunt compatibile cu dispozitiile din hotararile consiliului local.
In plus, s-a mai aratat ca, normele regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 au fost edictate din perspectiva reglementarii circulatiei pe drumurile publice, pe cand dispozitiile din hotararile de consiliul local au aplicabilitate in plan local, vizand intretinerea si asigurarea viabilitatii drumurilor publice, respectiv administrarea domeniului public.
Din interpretarea logico-sistematica a dispozitiilor  H.C.L. S.  nr.103/2011 rezulta in mod clar atribuirea activitatilor si operatiunilor de ridicare, transport, depozitare si eliberare a autovehiculelor, realizarea acestor activitati si operatiuni, din punct de vedere tehnic, depasind posibilitatile tehnice de care politia rutiera dispune.
In final, se sustine ca posibilitatea delegarii unor persoane angajate la S.C. P.S. SA  trebuie privita si din perspectiva calitatii de actionar principal al Consiliului Local S., cei confera dreptul de control public al acestei societati.
In drept se invoca dispozitiile art. 299, 304, 312 Cod procedura civila, Legea nr.554/2004, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, Legea nr. 215/2001, H.C.L. nr. 103/2011.
Reclamantul B.A.A. nu a formulat intampinare.
Analizand sentinta atacata din perspectiva criticilor formulate, care se circumscriu motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea a constatat urmatoarele:
Obiectul criticii formulate in fata instantei de contencios administrativ l-a constituit art.1 pct.2 aliniat ultim din Anexa 3 a H.C.L. nr.103/2011 care reglementeaza urmatoarele: „pentru categoriile de autovehicule si vehicule de orice fel prevazute la aliniatul 2 competenta de a constata si aplica sanctiuni contraventionale apartine agentilor constatatori imputerniciti ai Primarului Municipiului S.”.
Asupra validitatii acestei norme Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronuntat prin decizia nr…/2015 pronuntata in dosar nr…/85/2013 in care s-a apreciat ca anularea acestei norme de catre Tribunalul Sibiu este legala. Luand in considerare ca prin nepublicarea acesteia s-ar putea trage concluzia inopozabilitatii ei fata de reclamant, s-a apreciat ca prezenta cauza nu este lipsita de obiect, impunandu-se reluarea analizei legalitatii acestei norme, prin preluarea considerentelor avute in vedere in aceasta decizie deopotriva de concludente si pertinente prezentei cauze, in conditiile unor critici identice formulate prin recurs.
Astfel, in procedura de adoptare a H.C.L. S.  nr.103/2011, ca act administrativ cu caracter normativ, era obligat a respecta normele de tehnica legislativa, actele normative cu forta superioara in temeiul si organizarea executarii carora a fost adoptata aceasta hotarare, precum si ordinea de drept in general.
Respectarea acestor cerinte rezida cu claritate din dispozitiile Legii nr. 24/2000. Astfel potrivit art. 1 alin. 2 „Actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, republicata, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept”, iar conform art. 4 alin. 3 din acest act normativ „Actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona”. De asemenea, conform art. 81 „(1) La elaborarea proiectelor de hotarari, ordine sau dispozitii se va avea in vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotararilor si ordonantelor Guvernului si altor acte de nivel superior. (2) Reglementarile cuprinse in hotararile consiliilor locale si ale consiliilor judetene, precum si cele cuprinse in ordinele prefectilor sau in dispozitiile primarilor nu pot contraveni Constitutiei Romaniei si reglementarilor din actele normative de nivel superior.”
Din acest punct de vedere este de observat ca potrivit art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, act normativ cu forta juridica superioara actului administrativ normativ supus cenzurii instantei, activitatea de legiferare in domeniu contraventional a autoritatilor administratiei publice locale sau judetene este limitata la domeniile de activitate in care acestora li s-au stabilit atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi sau hotarari de guvern.
Din cele ce preced rezulta ca activitatea de legiferare a Consiliului Local este una subsidiara, fiind abilitat a legifera in sfera sa de competenta teritoriala si mai ales materiala, numai in masura in care legiuitorul de nivel superior nu si-a rezervat acest drept printr-un act normativ cu forta juridica superioara.
Domeniul circulatiei rutiere, ce prezinta un interes national si reclama o legislatie unitara, a fost rezervat de legiuitor actelor cu putere de lege, si anume O.U.G. nr.195/2002, precum si a Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.1.391/2006, emis in temeiul primului act normativ. In consecinta, reglementarea contraventiilor, a modalitatii de constatare a acestora, a persoanelor cu atributii in aceasta materie, precum si sanctiunile contraventionale ce se pot lua impotriva persoanelor ce savarsesc contraventii legal constatate se pot face numai in temeiul celor doua acte normative.
Potrivit art. 97 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 politistul rutier poate dispune masura tehnico administrativa a ridicarii vehiculelor stationate neregulamentar. De asemenea, art.7 lit. h din Legea nr.155/2010 dispune ca politia locala are in domeniul circulatiei rutiere si atributia de a „constata contraventii si aplica sanctiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, avand dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar”.
In speta, autoritatea publica locala deliberativa (consiliul local) a reglementat intr-un domeniu careia nu-i era rezervat, conferind competenta de a constata si aplica sanctiuni contraventionale unor agenti constatatori imputerniciti de primarul municipiului Sibiu, in conditiile in care o atare competenta este prevazuta expres prin lege politistilor rutieri sau locali, ca functionari publici cu statut special.
Imprejurarea ca prin actele normative in domeniul rutier au fost omise anumite fapte, prin a fi calificate contraventii, sau nu este reglementata in amanunt procedura de aplicare a masurii ridicarii vehiculelor, in lipsa unei norme de delegare, nu revine autoritatii locale o atare atributie de reglementare secundara, de a completa lacunele actelor normative cu forta superioara.
Ori este de domeniul evidentei ca prin art.1 alin.2 pct. 2 au fost reglementate drept contraventii diferite aspecte particulare de stationare sau oprire nelegala, cu evidente aspecte de interes local care, printr-o interpretare judicioasa a normelor juridice sunt acoperite de reglementarile O.U.G. nr.195/2002 si Hotararea Guvernului nr.1391/2006.
Art.64 din O.U.G. nr.195/2002 permite ca masura ridicarii si depozitarii vehiculelor in locuri special amenajate sa se realizeze de catre administratiile publice locale sau de catre administratorul drumului public, dupa caz, insa in conditiile in care contraventia a fost constatata legal, de un politist rutier, care in aceleasi conditii a aplicat aceasta sanctiune complementara.
Pe de alta parte, se observa ca reglementarea criticata reglementeaza un caz special de delegare prin care se ajunge ca reprezentantul unei autoritati publice (primarul) sa delege atributii unui angajat al unei societati comerciale. Ori, potrivit art. 43 din Codul Muncii delegarea reprezinta o modificare a raportului de serviciu al salariatului, din dispozitia angajatorului si cu acordul scris al angajatului, prin schimbarea locului sau de munca cu altul, pentru executarea unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu.
Prin reglementarea acestei operatiuni, care este expresia subordonarii unui angajat fata de angajator, se incalca dispozitiile legale susmentionate, precum si dispozitiile legale relative la sfera de competenta a primarului prevazute de Legea nr. 215/2001, fiind de neconceput delegarea unor atributii legale ce se pretind a fi in sfera de competenta a unei autoritati publice, catre un angajat al unei societati comerciale, intre care nu exista nici o relatie contractuala. Este irelevant sub acest aspect, intinderea participatiei Consiliului Local S. la capitalul social al societatii in discutie, cele doua persoane juridice fiind independente functional si operational una de alta.
In fine, este adevarat ca art. 1 pct. 2 aliniat ultim din Anexa 3 a H.C.L. nr. 103/2011 este o reglementare generala in ansamblul actului normativ, insa interpretarea ei trebuie facuta sistemic prin raportare si la celelalte norme juridice din cuprinsul acestui act normativ cu care intra in relatie. Ori, prin raportare la art.3 din acest act normativ, rezulta fara putere de tagada ca delegarea de atributii de care se face vorbire in norma contestata se refera la angajatii  S.C.  P.S.  SA, care prin aceasta investire devin agenti constatatori in sensul acestui act normativ.
Nu e de prisos a arata ca art. 1 pct. 2 aliniat ultim din Anexa 3 a H.C.L. nr. 103/2011 a facut obiectul a numeroase exceptii de nelegalitate, ce au fost admise de instantele judecatoresti, pentru aceleasi considerente, un exemplu in acest sens fiind Decizia nr.../2013 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. …/306/2012/a1.
In concluzie, sentinta atacata se regaseste la adapost de criticile formulate, solutia pronuntata fiind legala, context in care, fata de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila  recursul formulat de paratul Consiliul Local S. fiind respins.