Pensie de urmas in favoarea sotului supravietuitor. Conditie de acordare. Dovada casatoriei.

Pensie de urmas in favoarea sotului supravietuitor. Conditie de acordare. Dovada casatoriei.

Legea nr. 263/2010: art. 85

Din acest texte de lege reiese cerinta obligatorie de acordare a pensiei de urmas in favoarea sotului supravietuitor, doar in situatia in care durata casatoriei a fost de cele putin 10 ani.

Sectia I Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale -  Decizia civila nr.655/10  septembrie  2015.

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr…/107/2014  formulata  de reclamanta  D.L. impotriva paratei C.J.P.  A.  s-a solicitat:- obligarea paratei la emiterea deciziei privind acordarea pensiei de urmas in favoarea sa, drepturi cuvenite dupa defunctul sau sot D.I., decedat la data de 16.12.1991.
In motivarea cererii sale contestatoarea arata, ca s-a casatorit religios cu defunctul sau sot in anul 1978, conform adeverintei eliberata de Parohia G., an in care li s-a nascut primul copil, iar in anul 1979 s-a nascut al doilea copil. In fapt, cei  doi au format o familie in adevaratul sens al cuvantului, inca din anul 1978. Casatoria civila a incheiat-o la cativa ani distanta,  respectiv  in anul 1982.
Prin cererea inregistrata  la  Casa de Pensii a solicitat acordarea pensiei de urmas dupa defunctul sau sot, intrucat a implinit varsta de pensionare si nu realizeaza nici un fel de venituri din munca. Considera ca sunt intrunite cerintele art. 85 al. 2 din Legea nr.263/2010 in ceea ce priveste durata casatoriei, intrucat, asa cum a aratat, din anul 1978 impreuna cu defunctul  D.I. au trait impreuna si s-au gospodarit ca o familie.
De altfel, in zona lor, la acea vreme, se practica efectuarea casatoriei religioase inaintea celei civile, intrucat Codul penal din 1964 a dezincriminat penal pe preotul care savarseste slujba bisericeasca inaintea casatoriei civile. Abia, prin Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila, se va introduce sanctionarea contraventionala a „oficierii de catre deserventii cultelor a serviciului religios in cazul casatoriei... fara a li se fi prezentat certificatul de casatorie" (art. 62, alin. 1, lit. k). Prin urmare,  in anii ‘70  nimic nu oprea preotul paroh  sa  efectueze slujba religioasa a casatoriei, aceasta cu atat mai mult, cu cat, in cazul lor se nascuse deja un copil si in comunitatea locala erau perceputi ca si familie.
Tribunalul Alba, prin sentinta civila nr…/17.03.2015 pronuntata in cauza a respins contestatia, retinand cu referire la probele dosarului, ca reclamanta nu se incadreaza in prevederile  art.85 alin.2 din Legea nr.263/2010, pentru a putea beneficia de pensie de urmas, respectiv ca durata casatoriei sa fie de cel putin 10 ani.
A fost inlaturata sustinerea contestatoarei, cum ca a fost casatorita religios cu defunctul  D.I din anul 1978, cu motivarea ca aceasta nu face dovada casatoriei. La vremea respectiva, procedura incheierii casatoriei si a eliberarii actului de casatorie era prevazuta in sectiunea  IV a Decretului nr. 278/1960, care nu a fost respectata, in speta, decat in anul 1982.
In acest sens prima instanta, face referire si la dispozitiile din anexa 8 la H.G. nr.257/2011– privind normele de aplicare a Legii nr.263/2010–care reglementeaza tipizatul de cerere pentru acordarea pensiei de urmas si unde se prevede obligativitatea depunerii certificatului de deces si a certificatului de casatorie, tocmai pentru a se putea verifica daca sunt intrunite conditiile de acordare a pensiei de urmas, stipulate la art.85 a  Legii nr.263/2010.
Impotriva acestei hotarari a declarat, apel, in termenul legal, reclamanta D.L., solicitand admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentintei atacate in sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
In expunerea de motive, apelanta sustine ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile art. 85  alin.2  din  Legea nr.263/2010. Astfel, sustine  apelanta aceste dispozitii nu trebuie interpretate in sens restrictiv ci, in sensul in care produc efecte.
Apreciaza ca textul legal, respectiv ratiunea acordarii pensiei de urmas are in vedere nu doar casatoria incheiata civil ci si casatoria ca fapt juridic complex pe care se intemeiaza familia. Aceasta presupune convietuirea si gospodarirea impreuna a sotilor,  precum si indatorirea de a asigura cresterea si educarea copiilor.
Casatoria fiind un fapt juridic, conform art.250  din  NCPC  poate fi dovedita prin orice mijloc de proba, nu numai prin actul de stare civila asa cum a retinut instanta de fond.
In continuare, apelanta reia sustinerile din fata primei instantei, in sensul ca in anul 1978 a avut loc casatoria religioasa si ca in acea perioada incheierea casatoriei religioase in comunitatile de la tara garanta cadrul pentru intemeierea unei familii. Faptul incheierii casatoriei este dovedit si de mentiunea privind numele mamei din certificatul de nastere al copiilor, ambii nascuti inainte de inregistrarea casatoriei administrativ, la numele mamei mentionandu-se D.L. iar, nu N.L. (numele de fata al reclamantei) din care s-ar deduce ca erau considerati casatoriti si de catre autoritati.
Apreciaza ca toate aceste aspecte  mentionate  mai  sus fac dovada faptului casatoriei intrucat aceasta era practica la vremea respectiva, adica chiar daca sotii erau casatoriti religios iar casatoria nu era inregistrata administrativ la primari, acestia erau perceputi ca si o familie si se bucurau de toate consecintele ce decurg dintr-o casatorie incheiata administrativ.
In concluzie, apelanta apreciaza ca este indreptatita la acordarea pensiei de urmas, intrucat considera ca a fost casatorita cu defunctul  D.I.  inca din anul 1978 traind si gospodarindu-se cu acesta ca o familie si nu realizeaza nici un fel de venituri din munca.
In drept invoca art.466 si urm. Cod de procedura civila.
Intimata C.J.P. A.  a depus intampinare in aceasta faza procesuala prin care solicita respingerea apelului ca netemeinic si nelegal, reluand apararile din fata primei instantei in sensul ca nu sunt indeplinite cerintele art.85 din Legea nr. 263/2010.
CURTEA, verificand, potrivit art.479 din Noul Cod de procedura civila, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, retine urmatoarele:
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 85 din Legea nr.263/2010: (1) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii, la implinirea varstei standard de pensionare, daca durata casatoriei a fost de cel putin 15 ani.
    (2) In cazul in care durata casatoriei este mai mica de 15 ani, dar de cel putin 10 ani, cuantumul pensiei de urmas cuvenit sotului supravietuitor se diminueaza cu 0,5% pentru fiecare luna, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de casatorie in minus.”
Din acest texte  de lege reiese cerinta obligatorie de acordare a pensiei de urmas in favoarea sotului supravietuitor, doar in situatia in care durata casatoriei a fost de cele putin 10 ani.
In speta, in mod corect instanta de fond, raportandu-se la data incheierii casatoriei-31.03.1982, reiesita din certificatului de casatorie  eliberat de Consiliul Popular al Comunei  G.S.  si data decesului sotului contestatoarei-16.12.1991, reiesita din certificatul de deces a retinut ca durata casatoriei este sub 10 ani.
Dovada incheierii casatoriei se face cu actul de casatorie si cu certificatul de casatorie eliberat pe baza actului de casatorie, potrivit art.292 din Codul Civil. Acest text legal trebuie coroborat cu prevederile art.13 din Legea nr.119/1996, republicata, conform carora starea civila se dovedeste cu actele intocmite in registrele de stare civila, precum si cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora. Desigur, ca legiuitorul a prevazut si situatii de exceptie cand casatoria poate fi dovedita cu orice mijloc de proba,dar aceste situatii sunt expres prevazute de lege, si nu sunt incidente in speta.
Referirea apelantei la casatoria religioasa, care ar fi avut loc, in anul 1978 nu are nici o relevanta, fata de data certa a incheierii casatoriei civile, reiesita din actul de stare civila depus la dosar, singura in masura sa produca toate efectele juridice in raporturile intre soti, inclusiv in materia dreptului de asigurari sociale, incidenta in cauza.
Ca este asa, reiese si din dispozitiile Legii pensiilor si asigurarilor sociale nr.263/2010-art.103, Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice aprobate prin  H.G. nr.257/2011-art.76 lit.c) si Anexa 8 la Norme, care prevad atasarea la cererea de acordare a pensiei de urmas a actelor prin care se dovedeste indeplinirea conditiilor prevazute de lege, in discutie actul de stare civila-certificat de casatorie, respectiv certificatul de deces.
Si in acea perioada (anul 1978) exista reglementare legala privind procedura incheierii casatoriei, inregistrarea acesteia in registrul de stare civila si intocmirea actului de casatorie, respectiv Decretul nr.278/23.07.1960 cu privire la actele de stare civila, asa incat toate aspectele invocate de apelanta vizand casatoria religioasa, mentiunile din certificatul de nastere a minorilor, obiceiul locului (etc.) nu au nici o relevanta in verificarea indeplinirii conditiei prev. de art. 85 din Legea nr.263/2010 privind durata casatoriei.
Fata de cele ce preced, Curtea, in baza art.480 alin.(1) din Noul cod de procedura civila a respins ca nefondat apelul promovat in cauza pastrand ca legala si temeinica sentinta atacata.