Recurs – arestare preventiva

 recurs – arestare preventiva, decizia penala 2/R/13.01.2012
Prin decizia penala 2/R/13.01.2012 a Tribunalului Brasov a fost respins recursul declarat de Ministerul Public.
Deliberand asupra recursului de fata:
Prin Incheierea de sedinta numarul 3 din data de 10.01.2012 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal 371/197/2012 a fost respinsa propunerea privind arestarea preventiva a inculpatului CRG.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a constatat ca prin rezolutia organelor de politie din data de 10.01.2012, confirmata prin rezolutia procurorului din aceeasi data, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de CRG pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin 1, 209 al.1 lit. g si i C.pen. Prin ordonanta procurorului din data de 10.01.2012 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpat.
      Inculpatul a fost retinut in data de 10.01.2012 pe o perioada de 24 ore, incepand cu ora 09.35.
      In ceea ce priveste conditia prevazuta de art. 143 Cod Procedura Penala instanta de fond a apreciat ca probatoriul cauzei, respectiv procesul verbal de cercetare la fata locului, ocazie cu care au fost ridicate mijloace materiale de proba de pe care s-au prelevat mai multe urme papilare, precum si adresa Serviciului Criminalistic nr.126862/06.01.2012 conform careia in urma verificarilor in sistem AFIS inculpatul CRG a fost identificat pozitiv in cauza privind furtul comis in dauna SC GG SRL la data de 18.06.2011, toate acestea conduc la concluzia indeplinirii cerintei textului de lege indicat, creand presupunerea rezonabila in ceea ce priveste comiterea faptei de catre inculpat.
      In privinta temeiului prev. de art.148 lit. f Cod Procedura Penala in baza caruia s-a solicitat arestarea, instanta de fond a apreciat neindeplinirea cerintei referitoare la existenta pericolului concret pentru ordinea publica ce ar rezulta daca inculpatul ar fi cercetat in stare de libertate.
      Astfel s-a apreciat ca la dosar nu exista asemenea probe din care sa rezulte indeplinirea cerintei textului de lege indicat. Fapta, prin continutul ei concret, nu denota o periculozitate ridicata a inculpatului, avand in vedere ca ea consta in sustragerea unor diverse bunuri electrice dintr-o hala aflata in curs de amenajare, bunuri a caror valoare nu a fost dovedita pana in prezent desi cercetarile au inceput de cca. 6 luni.
      De asemenea, se mai retine ca inculpatul nu poseda condamnari penale anterioare, astfel ca, chiar daca mai este cercetat si pentru comiterea altei fapte, el inca beneficiaza de prezumtia de nevinovatie in acel dosar si la acest moment nu se poate vorbi de o perseverenta infractionala. Intr-un asemenea context, nici lipsa unui loc de munca nu constituie o dovada plauzibila ca si-ar castiga existenta in mod ilicit, inculpatul declarand de altfel ca se ocupa cu vanzarea de fier vechi.
      In fine, argumentul invocat in sustinerea propunerii de arestare ca identificarea autorilor unor astfel de fapte este deosebit de dificila datorita lipsei probelor concludente si suficiente, neexistand martori oculari, ori neputand fi ridicate fragmente de urme papilare, nu demonstreaza in nici un fel ca lasarea in libertate a presupusului autor ar crea un pericol concret pentru ordinea publica. Un asemenea pericol isi gaseste expresia in starea de neliniste, de insecuritate in randul societatii generata de faptul ca persoane banuite de savarsirea unor infractiuni de o gravitate deosebita sunt cercetate si judecate in stare de libertate. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a aratat totodata ca este de datoria instantelor interne sa ofere in mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publica ar fi efectiv amenintata daca acuzatul ar fi lasat liber, precum si ca orice mentinere in arest preventiv a unui acuzat, chiar si pentru o scurta durata, trebuie justificata in mod convingator de catre autoritati (Chichkov c. Bulgariei, Musuc c.  Moldovei, Calmanovici c. Romaniei, Letellier c. Frantei).
      In cauza de fata instanta nu a apreciat ca exista motive care sa justifice privarea de libertate a inculpatului Ciurar Radu Georgian si de aceea, in baza art.149 ind.1 al.9 Cpp se a respins propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov de arestare preventiva a acestuia.
      Impotriva acestor dispozitii, in termenul legal Ministerul Public a declarat recurs si a solicitat admiterea propunerii privind arestarea preventiva a inculpatului.
      Analizand actele si probele dosarului, tribunalul apreciaza recursul ca fiind neintemeiat, urmand a fi respins, avand in vedere urmatoarele:
      Rationamentul logico-juridic adoptat de instanta de fond este corect si sustinut de probatoriul cauzei. Astfel, in mod corect au fost apreciate in acest moment procesual indiciile existente care conduc la conturarea banuielii rezonabile a inculpatului in ceea ce priveste fapta pentru care este cercetat in prezenta cauza. Caracterul necesar al masurii arestarii preventive nu este justificat de faptul ca se impun cercetari suplimentare pentru a se descoperii eventuali alti participanti la fapta sau de faptul ca inculpatul mai este cercetat si intr-un alt dosar, deoarece in primul caz operativitatea trebuie sa tina de calitatea actelor de urmarire penala iar in al doilea caz, acuzatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
      Referitor la conditia prevazuta de art. 148 litera f Cod Procedura Penala apreciem ca in lipsa unor probe efective din care sa rezulte existenta unui pericol concret pentru ordinea publica ce ar trebui sa existe daca inculpatul ar fi cercetat in stare de libertate, circumstantele reale ale faptei care determina incadrarea presupusei fapte ca infractiune fara a putea conduce si la dovedirea pericolului concret necesar pentru indeplinirea tezei a doua a art. 148 litera f Cod Procedura Penala, temei in baza caruia Ministerul Public solicita privarea de libertate a inculpatului.
       In consecinta, lipsind caracterul necesar si util al privarii de libertate, pornind de la premisa ca buna desfasurare a procedurii se va realiza si cu inculpatul cercetat in stare de libertate, tribunalul apreciaza ca recursul Ministerului Public nu este intemeiat, urmand a fi respins conform art. 38515 punctul 1 litera b Cod Procedura Penala, dispozitiile instantei de fond fiind legale si temeinice.
In baza art. 189 Cod Procedura Penala onorariul partial al avocatului din oficiu in cuantum de 50 lei se suporta din fondurile MJLC si se include in cheltuielile judiciare.
In baza art. 192 al. 3 Cod Procedura Penala cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs raman in sarcina acestuia.