Legea 10/2001. Imobil preluat abuziv si care nu poate fi restituit in natura. Dreptul persoanei indreptatite la masuri reparatorii prin echivalent. Acordarea despagubirilor banesti se realizeaza conform dispozitiilor TITLULUI VII din Legea 247/2005, ...

Prin cererea inregistrata la 16.11.2005 reclamanta F.M. a chemat in judecata pe paratii Comisia Locala de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 din cadrul Primariei Cernavoda, C.L. al orasului Cernavoda, Primarul orasului Cernavoda, Comisia Judeteana de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 si Statul Roman prin M.F. pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa se constate calitatea sa de persoana indreptatita la restituirea prin echivalent a imobilului situat in Cernavoda, str. 1 S. nr.24, compus din teren in suprafata de 180 mp si constructie, sa fie obligati paratii, in solidar, la plata sumei de 350.000 lei reprezentand despagubiri aferente imobilului mentionat anterior si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca imobilul pentru care se solicita acordarea masurilor reparatorii a apartinut in proprietate reclamantei, ca terenul a fost dobandit in temeiul contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.749/01.06.1966 la Notariatul de Stat - Raionul Medgidia, iar constructiile au fost edificate dupa partajare si erau compuse din locuinta si anexe gospodaresti, respectiv: garaj, beci, marchiza, cotet de porc si magazie de lemne.
A sustinut reclamanta ca la 31.07.1987 imobilul a fost expropriat , iar in urma contestatiei pe care a formulat-o a primit despagubiri modice, in suma de 60.520 lei, care au privit doar constructia, nu si terenul sau materialele de constructie aflate pe acesta si ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 a solicitat restituirea prin echivalent a intregului imobil, dar nici una dintre autoritatile sesizate nu si-a indeplinit obligatia de a-i raspunde la notificare in termenul stabilit de art.23 din actul normativ mentionat.
Referitor la suma de 350.000 lei s-a aratat ca reprezinta valoarea prezenta de circulatie a imobilului, stabilita provizoriu, conform art. 11 alin.4, 5, 6 si urmatoarele din Legea nr.10/2001.
Prefectura judetului Constanta si Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.10/2001 au invocat prin intampinare exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si au aratat ca in urma modificarii Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, notificarile prin care se solicita acordarea de despagubiri banesti se inainteaza entitatilor investite cu solutionarea acestora, create conform noilor norme legale.
Prin incheierea din 28.04.2006 instanta a respins exceptia inadmisibilitatii cererii privind constatarea dreptului de persoana indreptatita la restituire prin echivalent si a admis aceeasi exceptie cu privire la cererea de plata a despagubirilor in suma de 350.000 lei, precum si pe cea a lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin M.F., a Prefecturii Constanta si a Comisiei judetene de aplicare a Legii nr.10/2001.
Prin sentinta civila nr.1356/23.06.2006 Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Cernavoda si a Comisiei Locale de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 din cadrul Primariei Cernavoda si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acesti parati ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate; a admis in parte actiunea reclamantei si a constatat ca aceasta are calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii prin echivalent constand in despagubiri.
Impotriva acestei sentinte si a incheierii din 28.04.2006 - prin care s-a respins ca inadmisibila cererea de obligare a paratilor la plata despagubirilor in suma de 350.000 lei si s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin M.F., a Prefecturii judetului Constanta si a Comisiei Judetene de aplicare a Legii nr.10/2001 - a declarat apel reclamanta F.M. care le-a criticat sub urmatoarele aspecte:
- respingerea ca inadmisibila a cererii de obligare a paratilor la plata despagubirilor aferente imobilului expropriat echivaleaza cu un refuz al dreptului reclamantei de acces la justitie pentru apararea dreptului sau de proprietate, care contravine art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul la aceasta si art.11 din Legea nr. 10/2001. Desi dispozitiile titlului VII din Legea nr.247/2005 stabilesc procedura de acordare a despagubirilor, ele nu exclud posibilitatea instantei judecatoresti de a stabili cuantumul acestora sau pe aceea de a obliga autoritatile implicate in aceasta procedura sa plateasca despagubirile cuvenite, ori instanta de fond in mod gresit a lasat rezolvarea acestei probleme in sarcina autoritatilor, care au refuzat sa raspunda in termenul stabilit de lege la notificarea ce le fusese adresata.
- exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman si a Comisiilor Locala si Judeteana de aplicare a Legii 10/2001 a fost in mod gresit admisa in conditiile in care pe de o parte, prin hotarare s-a statuat ca imobilul a fost preluat abuziv de stat, iar pe de alta parte, pentru ca cele doua comisii sunt implicate in procedura de acordare a masurilor reparatorii stabilita de lege.
- s-a incalcat principiul disponibilitatii partii prin neexaminarea completarii adusa actiunii initiale la 09.06.2006, completare cu privire la care in mod nelegal s-a luat act de pozitia mandatarului de a nu mai insista in cerere, desi nu avea mandat special care sa-i permita sa faca o asemenea renuntare.
Intimatul Statul Roman prin M.F. a solicitat prin intampinare respingerea apelului ca nefondat. In motivare a aratat ca stabilirea inadmisibilitatii cererii de acordare a despagubirilor nu echivaleaza cu inchiderea accesului la justitie - deoarece reclamanta are la dispozitie caile de atac reglementate de legea speciala - si ca legitimarea sa procesuala pasiva  este infirmata de prevederile art. 6 din Legea nr.213/1998, art. 25 din Decretul nr.31/1954, art. 136 alin.2 din Constitutia Romaniei si art. 38 alin.2 lit. f - h din Legea nr.215/2001 - din a caror coroborare rezulta ca Ministerul Finantelor Publice reprezinta interesele statului in justitie in litigiile al caror obiect il formeaza bunurile din domeniul public de interes national, in conditiile in care participa nemijlocit si in nume propriu, ori imobilul pentru care se pretind despagubiri in cauza s-a aflat in patrimoniul privat al unitatii administrativ teritoriale.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate in raport cu criticile formulate instanta retine urmatoarele:
Imobilul in litigiu, compus din constructii si teren in suprafata de 180 mp, a fost expropriat in temeiul Decretului Consiliului de Stat nr.253/1986 si, prin urmare, dispozitiile aplicabile in cauza sunt cele ale art.11 din Legea nr.10/2001 care au caracterul unor norme speciale, incidente doar preluarilor abuzive in forma exproprierii.
Si in cazul imobilelor expropriate, principiul il constituie restituirea in natura, dar cum in speta scopul exproprierii s-a realizat, constructia fiind demolata, iar terenul ocupat, masurile reparatorii se impun a fi acordate in echivalent pentru intregul bun, conform alin.4 din textul de lege mentionat.
Stabilind tipul de echivalent acordat persoanei indreptatite in situatia vizata de dispozitia amintita, alin.8 al aceluiasi text dispune ca, atunci cand masurile reparatorii constau in despagubiri banesti, acordarea acestora se face in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Rezulta, deci, ca legiuitorul a stabilit in mod expres care este procedura de urmat in cazul acordarii de despagubiri banesti, precum si  autoritatile competente in desfasurarea acesteia, iar in aceste conditii instanta de fond in mod corect a apreciat ca nivelul despagubirilor cuvenite reclamantei trebuie stabilit conform prevederilor cuprinse in titlul VII din Legea nr.247/2005 si ca aceasta operatiune nu este de competenta instantelor judecatoresti, in aceasta faza procesuala.
Aceasta concluzie nu echivaleaza cu contestarea accesului reclamantei la justitie, cum in mod eronat se sustine in apel, pentru ca respingand ca inadmisibila cererea de obligare a paratilor la plata sumei de 350.000 lei cu titlu de despagubiri, instanta de fond nu a negat dreptul titularei actiunii la acordarea masurilor reparatorii pentru imobilul de care a fost in mod abuziv deposedata, ci a dat eficienta prevederilor legale care guverneaza regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, cuprinse in actul normativ mentionat anterior, care au caracter imperativ si care in art.1 alin.1 dispun in mod expres ca "prezenta lege reglementeaza sursele de finantare, cuantumul si procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, republicata".
Prevederile Legii nr.247/2005 reglementeaza si situatia notificarilor   nesolutionate pana la data intrarii ei in vigoare si dispun in alin.2 al art.16 ca acestea se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, insotite de deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinelor conducatorilor administratiei publice centrale continand propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de intreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate, depuse de persoana indreptatita si/sau regasite in arhivele proprii, in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor.
Din textul de lege mentionat rezulta ca atunci cand notificarea nu a fost inca solutionata - cazul in speta - entitatea careia ii revenea aceasta obligatie trebuie sa motiveze propunerea de acordare a despagubirilor printr-o dispozitie si sa inainteze aceasta dispozitie Comisiei Centrale de acordare a despagubirilor, in termen de 10 zile de la data adoptarii ei.
In cauza, instanta de fond a constatat ca paratul Primarul orasului Cernavoda nu s-a conformat obligatiei de solutionare a notificarii formulata de reclamanta, ca si faptul ca titulara cererii de stabilire a masurilor reparatorii este indreptatita la acordarea de despagubiri, dar a omis sa faca aplicarea prevederilor legale mentionate anterior si sa oblige paratul la emiterea si comunicarea dispozitiei motivate catre autoritatea si in termenul stabilite de legiuitor. O asemenea obligatie decurge din lege si face parte dintr-o procedura administrativ jurisdictionala prealabila, instituita in mod imperativ sub toate aspectele sale, iar in cazul nerespectarii, cum este situatia de fata, deschide celui vatamat accesul la jurisdictia civila, pentru a fi finalizata; prin urmare, omisiunea instantei de fond de a impune intimatului respectarea acestor obligatii reprezinta o nesocotire a prevederilor art.16 alin.2 din Legea nr.247/2005 si atrage reformarea hotararii atacate.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Statului Roman reprezentat de Ministerul Finantelor si a Comisiilor locala si judeteana de aplicare a Legii nr.10/2001 se constata ca tribunalul a solutionat litigiul in cadrul procesual fixat prin dispozitiile actului normativ mentionat, iar sustinerile apelantei nu sunt intemeiate.
In procedura contencioasa instituita de Legea nr.10/2001 chemarea in judecata a Statului intervine doar in situatia prevazuta de art. 28 alin.3, respectiv atunci cand unitatea detinatoare nu a fost identificata, caz in care  persoana indreptatita poate chema in judecata statul, prin Ministerul Finantelor Publice, "solicitand restituirea in natura sau, dupa caz, masuri reparatorii prin echivalent in formele prevazute de prezenta lege".
In cauza, calitatea de unitate detinatoare a orasului Cernavoda, respectiv a unitatii administrativ teritoriale reprezentata de intimatul parat, nu a fost contestata de nici una dintre parti, iar in aceste conditii in mod corect s-a apreciat ca legitimarea procesuala pasiva a Statului Roman prin M.F.P. nu poate fi retinuta, argumentarea apelantei, referitoare la preluarea imobilului fara titlu, nefiind suficienta pentru a justifica chemarea in judecata a statului intr-o procedura speciala, reglementata in mod expres de legiuitor sub aspectul autoritatilor competente sa rezolve cererile de acordare a masurilor reparatorii formulate de persoanele indreptatite.
Considerentele ce preced conduc la concluzia ca in mod corect a fost admisa si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor 2 comisii de aplicare a Legii 10/2001 pentru ca procedura reglementata de acest act normativ se desfasoara , exclusiv, intre "persoana indreptatita" la restituire, care are calitate procesuala activa, si "unitatea detinatoare", care are calitate procesuala pasiva, ori comisiile constituite in scopul aplicarii legii nu pot fi asimilate unitatii detinatoare pentru ca nu au personalitate juridica si nu detin un patrimoniu care sa includa imobilul a carui restituire se solicita. Concluzia rezulta din prevederile art.1.1 al capitolului III din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001 aprobate prin H.G. nr.498/2003, conform carora comisia locala de aplicare a actului normativ mentionat este o comisie interna, constituita la nivelul fiecarei entitati implicate in solutionarea notificarilor prevazute de lege, care analizeaza  aceste solicitari si actele doveditoare depuse si intocmeste propunerea de solutionare; in art.1.5 din aceleasi norme se dispune ca aceste comisii colaboreaza in mod direct cu cele constituite la nivelul prefecturilor, potrivit art.16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.614/2001
Nefondata este si critica referitoare la incalcarea principiului disponibilitatii prin neexaminarea cererii modificatoare formulata anterior ultimului termen de judecata, care a avut ca obiect completarea cadrului procesual prin chemarea in judecata, in calitate de parat, a Autoritatii Nationale pentru restituirea proprietatilor.
Din interpretarea corecta a dispozitiilor inscrise in art. 129 - 130 si art 132 Cod procedura civila, rezulta ca modificarea unei actiuni nu se poate face decat la prima zi de infatisare sau in cadrul termenului acordat de instanta in acest scop, in forma scrisa si comunicata paratului. Orice modificare facuta dupa aceasta data nu poate fi primita decat daca paratul achieseaza, iar absenta acestui acord determina respingerea cererii modificatoare ca tardiv formulata.
In cauza, cererea de completare a cadrului procesual a fost formulata cu mult dupa prima zi de infatisare, iar la termenul la care aceasta urma sa fie pusa in discutia partilor, mandatara reclamantei - care a semnat “precizarile la actiune" - a aratat ca nu mai insista in solutionarea ei. Luand act de aceasta pozitie procesuala instanta de fond nu a nesocotit prevederile art. 69 alin.1 si ale art. 246 C.pr.civ., pentru ca la acel moment nu era legal investita cu solutionarea cererii modificatoare si, pe cale de consecinta, "nesustinerea" cererii formulata cu nesocotirea prevederilor art.132 din acelasi cod nu are semnificatia unei renuntari la judecata si nu impunea verificarea limitelor mandatului acordat reprezentantei conventionale a reclamantei. 
Din cele ce preced rezulta ca reformarea hotararii atacate se impune numai sub aspectul obligarii intimatului parat la recunoasterea si respectarea dreptului reclamantei la acordarea de despagubiri prin emiterea dispozitiei prevazuta de art.16 alin.2 din titlul VII al Legii nr.2472005 si comunicarea acesteia catre Comisia Centrala de acordare a despagubirilor si, pe cale de consecinta, in temeiul art.296 C.pr.civ., apelul va fi admis si se va schimba in parte sentinta instantei de fond in sensul mentionat anterior.