Scutirile la plata impozitelor pe cladiri si terenuri din parcurile industriale nu constituie ajutor de stat, fiind pe deplin aplicabile dispozitiilor art. 250 pct. 9 si art. 257 pct. 1 din Codul fiscal.

Scutirile la plata impozitelor pe cladiri si terenuri din parcurile industriale nu constituie ajutor de stat, fiind pe deplin aplicabile dispozitiilor art. 250 pct. 9 si art. 257 pct. 1 din Codul fiscal.

     Prin sentinta nr. 502/CA/10.06.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov - sectia comerciala si de contencios administrativ  a fost admisa exceptia de nelegalitate a deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007 emisa de paratul recurent Consiliul Local – Directia Fiscala Brasov, exceptie invocata de reclamanta SC PROMPT TRANS SA Brasov in dosarul civil nr.8146/2007 al Judecatoriei Brasov, si s-a trimis cauza Judecatoriei Brasov pentru continuarea judecatii.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut urmatoarele:
    Prin deciziile de impunere 13238/25.01.2007 parata a stabilit in sarcina reclamantei suma de 57  lei cu titlu de impozit pe teren si suma de 22,823 lei cu titlu de impozit pe cladiri.
Reclamanta SC Prompt Trans SA Brasov functioneaza in cadrul Parcului Industrial administrat de catre SC Pro Roman SA, aceasta din urma dobandind calitatea de parc Industrial in baza Ordinului Ministrului de Interne nr.255/2994.
Acest ordin a fost anulat prin Ordinul nr.592/2005 al aceluiasi ministru.
Acest din urma ordin a fost anulat la randul sau de Curtea de Apel Bucuresti prin sentinta civila 3175/2006 ramasa definitiva prin respingerea recursului declarat de M.I.R.A. prin Decizia Inaltei Curti de casatie si Justitie nr.1902/2005.
Asadar reclamanta face parte din cadrul Parcului Industrial Roman si isi desfasoara activitatea in perimetrul parcului, infiintat si delimitat prin Ordonanta nr.65/2001, nr.115/2003 si prin HG 1019/2004. 
Legea 571/2003 privind codul fiscal a prevazut scutiri prin efectul legii de la plata impozitului pe terenurile si cladirile din parcurile industriale. Astfel, art.250 alin.1 pct.9 „Impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru cladirile sau constructiile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii.
Art.257 alin.1 lit.l prevede ca impozitul pe teren nu se datoreaza pentru terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii.
Potrivit acestor prevederi reclamanta este scutita de la plata impozitului pe teren si cladiri.
Prin adresa nr.261895/04.09.2007 (fila 40) Ministerul Economiei si Finantelor a comunicat reclamantei ca „potrivit art.250 alin.1 pct.9 si art.257 lit.l din Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cladirile si terenurile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice nu se datoreaza impozit potrivit legii.”
O alta adresa emisa de Parlamentul Romaniei nr.22/30/26.02.2008 (fila 40) precizeaza ca prevederile art.250 alin.1 pct.9 si de art.257 lit.l  din Codul fiscal reglementeaza situatiile in care nu se datoreaza impozit pe cladiri si respectiv impozit pe teren.
In aceste conditii instanta a  apreciat ca reclamanta este scutita de plata impozitului pe teren si cladiri, iar deciziile de impunere nr.13238/25.01.2007 emise de parata sunt nelegale.
Daca legiuitorul ar fi intentionat sa asimileze scutirile prevazute la art. 250 si 257 din codul fiscal cu ajutoarele de stat  ar fi facut trimitere expresa la legea 143/1999, abrogata si inlocuita cu OUG 117/2006.
Or, art.1 alin.3 din Codul fiscal prevede ca in materie fiscala, dispozitiile acestuia prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicandu-se dispozitiile Codului fiscal.
     Impotriva sentintei primei instante a declarat recurs parata Directia Fiscala Brasov, care, in dezvoltarea motivelor de recurs, arata ca instanta de fond nu si-a sustinut hotararea pe motivele de fapt si de drept explicite, nu a luat in considerare prevederile legale cuprinse in OUG nr.117/2006 si art.87 din Tratatul CE, facand o interpretare eronata a articolelor de lege incidente in cauza. Astfel, instanta de fond a retinut eronat ca scutirea solicitata se acorda „ope legis”, desi prevederile art.250 si art.257 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal foloseste sintagma „in conditiile legii”, trimitand asadar la dispozitiile OUG nr.117/2006 privind ajutorul de stat, iar scutirile de felul celei solicitate de reclamanta sunt ajutoare de stat, care se acorda prin parcurgerea procedurii speciale indicate de Consiliul Concurentei. Recurenta a mai aratat ca prin Ordinul MIRA nr.296/18.09.2007 a fost elaborata schema de ajutor de stat regional pentru investitii realizate in parcurile industriale, din acest ordin rezultand ca scutirea la plata impozitului pe teren si cladiri este o modalitate de acordare a ajutorului de stat. Totodata, recurenta a reiterat teza inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate in temeiul art.4 din Legea contenciosului administrativ cu privire la deciziile de impunere, la actele administrative fiscale, pentru care exista reglementare speciala in OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
     In intampinarea depusa, reclamanta intimata SC PROMPT TRANS SA a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate, ca fiind legala si temeinica. Astfel, fondul cauzei deduse judecatii pe calea exceptiei de nelegalitate este admisibil si in privinta actelor administrative fiscale  chiar si dupa neatacarea in termen a acelor acte fiscale, exceptia de nelegalitate fiind imprescriptibila, iar consecinta admiterii exceptiei de nelegalitate in cazul actelor fiscale, ca si in cazul celorlalte acte administrative atacate in baza art.4 din Legea nr.554/2004, consta in obligatia instantei care solutioneaza cauza in care a fost initial ridicata exceptia de a nu mai tine cont la speta de acel act administrativ fiscal pe care instanta de contencios administrativ l-a apreciat ca nelegal. In privinta ajutorului de stat, reclamanta intimata a aratat ca scutirile de la plata impozitelor pe cladiri si terenuri pentru parcurile industriale a fost stabilita prin art.250 alin.1 pct.9 si art.257 lit.l din Codul fiscal, interpretare care a fost data si de Ministerul Economiei si Finantelor, de MIRA, de Parlamentul Romaniei, iar sintagma „potrivit legii” vizeaza conditiile de constituire a parcurilor industriale, nicidecum  conditiile de acordare a ajutorului de stat. In interpretarea art.87 din Tratatul CE ajutorul de stat priveste scutiri acordate individual, in timp ce scutirea prevazuta in Codul fiscal profita tuturor parcurilor industriale din tara, fara distorsionarea concurentei, existand practica majoritara a instantelor de contencios administrativ din Romania in acest sens. Ordinul MIRA nr.296/2007 se aplica numai pentru viitor, nu si pentru trecut, iar impozitele ce fac obiectul judecatii la Judecatoria Brasov sunt anterioare momentului emiterii acestui ordin de ministru- data de 08.10.2007-, fiind solicitate anterior intrarii in vigoare a ordinului. Pe de alta parte, ordinul nu este aplicabil reclamantei intimate deoarece art.12 al.2 prevede ca societatile care au primit titlul de parc pana la intrarea in vigoare a schemei nu sunt beneficiare ale acesteia, iar art.18 mentioneaza investitii pe care beneficiarii intentioneaza sa le faca, asadar pentru viitor. In privinta inadmisibilitatii exceptiei, reclamanta intimata a aratat ca deja Curtea de Apel Brasov s-a pronuntat, casand prima sentinta data de Tribunalul Brasov si trimitand cauza pentru ca instanta de fond sa solutioneze pe fond exceptia de nelegalitate, astfel incat ar fi ilogic sa existe o noua solutie de inadmisibilitate.
    Curtea, analizand actele si lucrarile dosarului de fond, raportat la sentinta atacata si la motivele de recurs invocate de recurenta, precum si din prisma dispozitiilor art.3041  Cod procedura civila, se constata, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare a fondului exceptiei de nelegalitate, ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, pronuntand o sentinta legala si temeinica.
Reclamanta SC PROMPT TRANS SA face parte din Parcul Industrial ROMAN Brasov, potrivit art .2 lit.b din OUG nr.115/2003, aprobata prin Legea nr.560/2004, regulile privind organizarea si functionarea parcurilor industriale fiind reglementate prin OG nr.65/2001, aprobata prin Legea nr.490/2002.
Prin Decizia civila nr.199/R/25.03.2008, Curtea de Apel Brasov – Sectia de contencios administrativ si fiscal a casat cu trimitere spre rejudecare Sent.Civ. nr.21/CA/09.01.2008 a Tribunalului Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. In rejudecare, Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a pronuntat Sent.Civ.nr.502/10.06.2008, admitand exceptia de nelegalitate a deciziilor de impunere nr.13238/25.01.2007 emise de parata Directia Fiscala Brasov, exceptie invocata de SC PROMPT TRANS SA.
Art.250 alin.1 pct.9 din Codul Fiscal prevede ca impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru cladirile sau constructiile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii.
Art.257 pct.l din acelasi cod fiscal statueaza ca impozitul pe teren nu se datoreaza pentru terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice potrivit legii.
Reclamanta SC PROMPT TRANS SA Brasov, in cadrul procesului de contestare a executarii silite aflat pe rol la Judecatoria Brasov, a invocat exceptia de nelegalitate a actelor administrative fiscale, respectiv a deciziilor de impunere cu nr.13238/25.01.2007, ce au stat la baza emiterii titlului executoriu nr.551660/04.06.2007 si a somatiei nr.551660/04.06.2007, exceptie care a fost  admisa de  catre Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal prin sentinta recurata de parata.
Solutia pronuntata de catre Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal este legala, aceasta fiind conforma dispozitiilor instituite de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Astfel, dupa cum am aratat, conform art.250 pct.9 din Codul fiscal sunt scutite de la plata impozitului cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice , potrivit legii, iar  conform art.257 pct.l din Codul Fiscal  sunt scutite de la plata impozitului terenurile parcurilor  industriale, stiintifice si tehnologice potrivit legii, aceste dispozitii legale fiind inca in vigoare. Sintagma „potrivit legii” utilizata de legiuitor in ambele articole priveste, potrivit interpretarii logice si sistematice a dispozitiilor cuprinse in cele doua articole din Codul fiscal, regulile si conditiile de constituire si functionare  a parcurilor industriale, nu imprejurarea daca aceste scutiri se acorda sau nu in functie de dispozitii din legi speciale. Daca am admite interpretarea potrivit careia in conditiile unei legi speciale s-ar stabili in concret daca se acorda sau nu facilitati fiscale parcurilor industriale sub aspectul neimpozitarii cladirilor si terenurilor, atunci ar insemna sa admitem concluzia absurda ca doua acte normative cu forta juridica egala se pot contrazice in privinta aplicarii aceluiasi tip de norma juridica (Codul fiscal si legea parcurilor industriale) pentru aceiasi destinatari (parcurile industriale), contravenind si regulii de interpretare „norma juridica se interpreteaza in sensul in care ea produce efecte juridice” (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).
    Rezulta ca, prin dispozitiile legale mai sus aratate au fost scutite de la plata impozitului terenurile si cladirile apartinand parcurilor industriale, care, asa cum prevede art.1 pct.2 din OG nr.65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, acestea reprezinta o zona delimitata  in care se desfasoara activitati economice, de cercetare stiintifica, de productie industriala si servicii, de valorificare a cercetarii stiintifice si de dezvoltare tehnologica  intr-un regim de facilitati specifice, in vederea valorificarii potentialului uman  si material al zonei. Scutirile la plata impozitului pe cladiri si terenuri  au fost acordate  prin lege parcurilor industriale , instanta de judecata nefiind indrituita  sa analizeze, raportat la obiectul cauzei, daca aceste scutiri reprezinta ajutor de stat sau , daca ar reprezenta ajutor de stat, acesta este sau nu justificat acordat. Intimata sustine ca scutirea de impozit pe terenuri si cladiri acordata parcurilor industriale constituie un ajutor de stat acordat  nejustificat, fara insa a avea o confirmare in acest sens din partea institutiilor nationale si comunitare si fara a intreprinde  masurile care se impun conform reglementarilor nationale in materia ajutorului de stat stabilite prin OUG nr.117/2006.  Simpla afirmatie ca scutirea de la plata impozitului pe cladiri si terenuri acordata parcurilor industriale reprezinta ajutor de stat care contravine prevederilor art.87 – 89 din Tratatul  de instituire a Comunitatilor Europene, nu poate fi retinuta de Curte, atata timp cat nu s-a stabilit natura acestuia si daca a fost instituit inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana sau ulterior, situatie care vizeaza obligativitatea sau neobligativitatea notificarii. De asemenea, din inscrisurile existente la dosar reiese ca Parlamentul Romaniei - Comisia pentru Buget, Finante, Banci- a interpretat ca dispozitiile art.250 alin.1 pct.9 si art.257 lit.l din Codul fiscal reglementeaza situatiile in care nu se datoreaza impozit pe cladiri si pe teren, dispozitii care opereaza de drept, prin efectul legii, nediscriminatoriu in cazul cladirilor si terenurilor care se incadreaza in situatiile avute in vedere de legiuitor, fara ca ele sa reprezinte masuri de natura ajutorului de stat. Dimpotriva, reprezinta ajutor de stat acele masuri prin care se acorda individual anumite facilitati fiscale, masura care nu mai poate fi numita generala si nediscriminatorie si care este de natura ajutorului de stat si in cazul ei trebuie respectate prevederile legale privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, reglementate in OUG nr.117/2006. La randul sau, Ministerul Economiei si Finantelor – Directia Generala Legislatie- Impozite Directe a comunicat ca pentru cladirile si terenurile din parcurile industriale nu se datoreaza impozit, potrivit legii de infiintare a acelui parc industrial, reglementarea tutelara in materie fiscala fiind Codul fiscal.
In aceste imprejurari, curtea are in vedere  faptul ca, dispozitiile art.250 pct.9 si 257 pct.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt in vigoare, respectiv nu au fost abrogate si nici constatate neconstitutionale iar,  in speta, Curtea Europeana de Justitie nu a constatat  prin nicio hotarare incompatibilitatea acestor dispozitii cu normele de drept comunitar.
In privinta celorlalte critici aduse prin recursul declarat de parata, Curtea constata urmatoarele: prin Decizia civila nr.199/R/25.03.2008, Curtea de Apel Brasov – Sectia de contencios administrativ si fiscal a casat cu trimitere spre rejudecare Sent.Civ. nr.21/CA/09.01.2008 a Tribunalului Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, pronuntandu-se in mod irevocabil asupra admisibilitatii exceptiei de nelegalitate reglementate de art.4 din Legea contenciosului administrativ, ce vizeaza un act administrativ fiscal, astfel incat in aceasta privinta opereaza autoritatea de lucru judecat.
    De asemenea, din lectura Ordinului MIRA nr.296/2007 invocat de recurenta, rezulta ca acesta nu se poate aplica retroactiv momentului intrarii sale in vigoare (08.10.2007), ci se aplica numai pentru viitor, astfel incat nu este incident pentru impozitele ce fac obiectul judecatii la Judecatoria Brasov din contestatia la executare introdusa de reclamanta, deciziile de impunere in baza carora s-au emis titlurile executorii fiind  anterioare momentului publicarii  acestui ordin de ministru, anume data de 08.10.2007. Pe de alta parte, dispozitiile  art.12 al.2 din Ordinul MIRA nr.296/2007 prevad in mod expres ca societatile care au primit titlul de parc industrial pana la intrarea in vigoare a schemei de ajutor de stat regional nu sunt beneficiare ale acesteia (ale Ordinului MIRA 296/2007), iar tabelul atasat la art.20 din acelasi Ordin mentioneaza investitii pe care beneficiarii intentioneaza sa le faca in perioada cuprinsa intre anii 2007-2013, nu si pentru trecut. Ca atare, pentru trecut sunt in mod evident aplicabile dispozitiile cadru cuprinse in Codul fiscal. Pe de alta parte, sub aspectul fortei juridice a actelor normative, precum si al ierarhiei normelor juridice, un ordin de ministru (dat in temeiul OUG nr.30/2007 de organizare si functionare a MIRA) nu poate sa abroge implicit sau explicit dispozitii cuprinse intr-o lege organica, cum este codul fiscal. Legiuitorul are posibilitatea, potrivit dispozitiilor sale constitutionale, sa abroge sau sa modifice cele doua dispozitii din Codul fiscal care prevad scutirea de impozit in cazul parcurilor industriale, in scopul unei eventuale armonizari cu reglementari ale CE. Pasivitatea autoritatilor publice nu poate fi imputata destinatarilor legii, cu atat mai mult cu cat mecanismele de constatare a ajutorului de stat, procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat in noua reglementare se aplica de  la data de 01 ianuarie 2007, prin intrarea in vigoare a OUG nr.117/2006, fara a se putea aplica retroactiv. In consecinta, din aceasta perspectiva, pentru impozitele pe cladiri si terenuri din parcurile industriale nascute anterior intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta, dispozitiile art.250 si art.257 Cod fiscal se aplica in mod direct, fara a se putea constata incidenta OUG nr.117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat sau a altor norme juridice prohibitive. Pentru perioadele ulterioare, fara a se crea o lex tertia pe cale de interpretare a normelor juridice aplicabile in materia ajutoarelor de stat si a impozitelor pe terenuri si cladiri din parcurile industriale, prioritara este aplicarea Codului fiscal, deoarece aceasta este legea cadru in materie fiscala, inclusiv in privinta acestor categorii de impozite. De altfel, in reglementarea actuala cu forta juridica a legii lipseste o definitie legala explicita, neechivoca, a ajutorului de stat, astfel incat includerea scutirilor prevazute de art.250 si art.257 Cod fiscal in categoria ajutorului de stat este discutabila, arbitrara, nefiind suficienta numai o definitie data prin Ordin de ministru pentru a putea completa un act normativ cu putere de lege (codul fiscal sau OUG nr.117/2007), cu atat mai mult cu cat prin punerea in practica a definitiei din acel ordin se restrang drepturile destinatarilor Codului fiscal, prin reducerea scutirilor de impozite prevazute in Codul fiscal, ceea ce, dupa cum am aratat, incalca ierarhia normelor juridice, conducand la solutia inadmisibila si neconstitutionala a abrogarii unor dispozitii din lege prin intermediul unui ordin de ministru.
Fata de aceste considerente, in temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ., Curtea a respins recursul paratei Directia Fiscala a mun. Brasov, mentinand sentinta civila nr.502/CA/2008  pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.
Decizia nr. 506/R/CA din 8 august 2008 – S.G.B.