Cerere de ridicare a suspendarii executarii silite prevazuta de art. 39 lit. A pct. a din Legea nr. 85/2006. Apartament ce nu face parte dintr-un subansamblu functional potrivit art. 116 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

Cererea de ridicare a suspendarii executarii silite prevazuta de art. 39 din Legea nr. 85/2006 cuprinde doua situatii distincte, respectiv cea de la litera A) atunci cand valoarea obiectului garantiei, determinata de un evaluator conform standardelor internationale de evaluare, este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si a partilor de creante garantate cu acel obiect si cea de la litera B) atunci cand nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei. In speta, creditoarea S.C. B.M. S.A. a solicitat ridicarea suspendarii executarii silite invocand ambele situatii de la litera A si B, desi legea ii permitea sa se limiteze doar la una singura. Judecatorul sindic a analizat ambele situatii reglementate de lege intrucat asa a fost investit, iar solutionarea partiala a cererii ar fi determinat o necercetare a litigiului, astfel ca nu se poate pune problema inadmisibilitatii cererii de ridicare a suspendarii intrucat nici legea nu exclude formularea cererii doar pentru una din situatii.
In legatura cu dispozitiile art. 39 lit. A pct. a, recurenta a aratat ca in mod gresit judecatorul sindic a retinut ca imobilul ar avea o importanta deosebita in loc de una determinanta, in contextul in care nu a fost propus un plan de reorganizare. In ceea ce priveste sarcina probei pentru acest punct, se constata ca dispozitiile art. 39 alin. 3 din legea insolventei mentioneaza expres faptul ca reclamantul, intr-o cerere de ridicare a suspendarii, trebuie sa faca dovada faptului prevazut la alin. (1) lit. A. b), ramanand debitorului/administratorului sau altei parti interesate sarcina producerii dovezii contrare si, respectiv, a celorlalte elemente. Prin urmare, sarcina probei cu privire la importanta determinanta a obiectului garantiei in reusita planului de reorganizare, apartine debitorului/administratorului sau altei parti interesate si nu creditorului care trebuie sa dovedeasca doar conditiile de la art.39 lit. A punctul b.
Intr-adevar, debitoarea nu a prezentat planul de reorganizare al societatii, dar nici nu a precizat importanta pe care ar putea sa o aiba apartamentul, obiect al garantiei, in planul preconizat. Ori in conditiile in care intentia de propunere a planului de reorganizare ii apartine, ea era singura in masura sa estimeze importanta imobilului in reusita planului. Conform raportului de activitate nr. 3 intocmit de administratorul judiciar se arata ca societatea a reintrat in posesia unitatii hoteliere pe care o detine in proprietate si a schimbat sediul social de la vechea adresa la adresa hotelului unde continua sa-si desfasoare activitatea. Prin urmare, nu se poate retine nici faptul ca apartamentul in litigiu ar fi sediul social sau locul in care debitoarea isi desfasoara activitatea si ca astfel ar avea o importanta determinanta. Se mai mentioneaza ca a fost modificat actul constitutiv al societatii in sensul inlocuirii obiectului principal de activitate din comert cu amanuntul al carburantilor in activitate hoteliera, ceea ce prezuma faptul ca si planul de reorganizare va avea in vedere tot activitatea desfasurata pe unitatea hoteliera si nu pe inchirierea de spatii locative cum e apartamentul in litigiu.
Administratorul judiciar a aratat ca este imposibila preconizarea masurilor propuse a fi implementate prin plan intrucat dreptul la propunerea unui plan de reorganizare nu s-a nascut astfel ca nici acesta nu a facut dovada importantei determinante a apartamentului in reusita planului de reorganizare.
Recurenta debitoare nu a formulat obiectiuni in legatura cu conditia de la art. 39 lit. A pct. b, referitoare la apartenenta obiectului garantiei  la un ansamblu functional, care ar permite vanzarea intrucat valoarea bunurilor ramase nu ar fi diminuata. Prin raportare la art. 116 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 prin subansamblu functional se inteleg acele bunuri ale debitorului care, impreuna, asigura realizarea unui produs finit, de sine statator, sau permit desfasurarea unei afaceri independente. Apartamentul in discutie are un statut de sine statator, independent de unitatea hoteliera in care-si desfasoara activitatea debitoarea, atat prin amplasarea distincta de hotel cat si prin destinatia pe care o are, acea de spatiu pentru depozitare arhiva contabilitate, potrivit evaluarii expertului N.V.. Chiar daca spatiul respectiv este alocat pentru pastrarea documentelor contabile, acest loc poate fi mutat intr-o alta cladire, chiar la sediul societatii din incinta hotelului, astfel ca nu poate fi considerat esential pentru reorganizare. In consecinta, sunt indeplinite dispozitiile art. 39 lit. A pct. b privind cererea de ridicare a suspendarii executarii silite, intrucat vanzarea apartamentului nu ar diminua valoarea bunurilor ramase in patrimoniul debitoarei, respectiv a hotelului, a terenurilor si autoturismelor.