Decizie emisa de Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura pentru aplicare sanctiuni (pentru scheme de plata SAPS, PNDC1 si ZMD). Interpretare art. 2, 6 si 7 din O.U.G. nr. 125/2006 in corelare cu art. 12, 43 si art. 73 pct.1 din Regulamentul CE

           Reclamantul a declarat eronat locatia parcelelor pe care le-a utilizat in campania 2012, iar cauzele acestei erori au fost identificate de catre expert, in principal, in plan obiectiv – in campania din 2012 au fost folosite ortofotoplanuri ale zborurilor din anul 2009, faptul ca in camp deschis sunt foarte putine elemente de reper dupa care sa poata fi identificat un amplasament, neexistand case sau pomi, culorile diferite ale parcelelor de pe ortofotoplan nu reflectau proprietati, ci doar culturi diferite, o proprietate putand avea in anul 2009 si doua sau trei culturi diferite, iar in 2012 doar una sau doua proprietati invecinate putand avea aceeasi cultura, ceea ce genera pe ortofotoplan o singura culoare – si mai putin in plan subiectiv – fermierul nu era familiarizat cu hartile tip ortofotoplan, in anul 2012 unii fermieri vizualizand pentru prima data o fotografie a terenului de sus.
In aceste conditii si vazand ca planurile digitizate pe care se efectueaza identificarea initiala a parcelelor (puse la dispozitie chiar de catre parata) nu permit o identificare precisa, Curtea de apel constata ca sunt incidente dispozitiile art. 73 pct.1 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 potrivit carora reducerile si excluderile prevazute la capitolele I si II nu se aplica in cazul in care agricultorul poate demonstra prin orice alt mijloc ca nu este vinovat.

Deliberand asupra recursului de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 953/04.12.2015 a Tribunalului Covasna – Sectia civila a fost admisa actiunea formulata de reclamantul P.V. impotriva paratei Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean C. si, in consecinta, a fost anulata decizia nr. 2616/17.04.2013 emisa de parata de respingere a plangerii prealabile formulate de reclamant, a fost anulata partial decizia nr. 2538250/04.12.2012 de acordare a platilor in cadrul schemelor de sprijin pe suprafata - Campania 2012 cu aplicarea unor reduceri/sanctiuni emisa de parata in sensul celor de mai jos:
• inlatura sanctiunea aplicata in valoare de 1.781,19 lei datorita supra declararii aferenta schemei de plata unica pe suprafata (SAPS) si exonereaza reclamantul de  plata acestei sume;
• inlatura sanctiunea aplicata in valoare de 521 lei datorita supra declararii aferenta schemei de plata nationala directa complementara decuplata de productie - culturi in teren arabil (PNDC1)si exonereaza reclamantul de  plata acestei sume;
• inlatura sanctiunea aplicata in valoare de 1.517,31 lei datorita supra declararii aferenta schemei „Plati compensatorii pentru zona montana defavorizata” (ZMD) si exonereaza reclamantul de  plata acestei sume;
Totodata, parata a fost obligata la plata sumei de 1720,3  lei catre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei hotarari, parata Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean C. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si respingerea actiunii promovate de catre reclamantul P.V., cu cheltuieli de judecata.
In motivare, o prima critica a recurentei a fost aceea ca instanta de fond a pronuntat sentinta recurata cu aplicarea gresita a normelor de drept material, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Astfel, recurenta a aratat ca art. 5b din Regulamentul nr. 885/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 in ceea ce priveste autorizarea agentiilor de plati si a altor entitati, precum si lichidarea conturilor FEGA si FEADAR prevede ca „fara a aduce atingere niciunei masuri executorii prevazute de legislatia nationala, statele membre retin orice suma inca datorata de catre un beneficiar, care a fost stabilita in conformitate cu legislatia nationala, din orice plata viitoare care urmeaza sa fie efectuata de catre agentia de plati responsabila cu recuperarea creantei de la  respectivul beneficiar.”
Recurenta a mai sustinut ca, desi prin intampinare a indicat instantei de fond mecanismul potrivit caruia se acorda plati directe, conditiile de acordare, schemele de sprijin pentru care a aplicat fermierul in campania 2012 si modul in care au fost efectuate verificarile platilor, prima instanta a ignorat dispozitiile art. 2, 6 si 7 din O.U.G. nr. 125/2006.
Recurenta a mai sustinut ca, in cererea de plata, intimatul reclamant a declarat ca datele inscrise in formularul de cerere de plata sunt „reale, corecte, complete si perfect valabile”, acesta fiind de acord ca aceste date sa fie introduse in baza de date IACS (Sistemul Integral de Administrare si Control) si procesate in vederea acordarii platilor. De asemenea, recurenta a aratat ca fermierul avea obligatia de a realiza o corecta identificare a parcelelor declarate si sa respecte bunele conditii agricole si de mediu pe toata suprafata agricola a exploatatiei, astfel ca eroarea de identificare apartine, in mod exclusiv, intimatului, care avea obligatia de a localiza parcelele pe care declara ca le utilizeaza si pentru care solicita sprijin financiar.
Recurenta a mai aratat ca, in Romania, ultima actualizare a cadastrului general a fost efectuata in anul 1968, astfel ca, in lipsa unui  cadastru sistematic, institutiile cu atributii in domeniu (ANCPI si MADR) au hotarat intocmirea de ortofotoplanurile sa reprezinte suportul pentru LPIS-GIS, iar parcela de referinta din cadrul acestuia sa fie blocul fizic.
In urma controlului prin teledetectie efectuat in conformitate cu prevederile art. 33-35 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009, recurenta a aratat ca au fost gasite suprafete mai mici decat cele declarate initial in cerere, existand diferente si intre suprafata si/sau cultura declarate fata de parcelele digitizate de intimat, astfel: parcela 1a declarata, identificata si digitizata cu suprafata de 2,00 ha, nu are in realitate decat 0,92 ha; parcela 8a declarata, identificata si digitizata cu suprafata de 0,80 ha, s-a confirmat suprafata de 0,54 ha; parcela 10a declarata, identificata si digitizata cu suprafata de 0,30 ha, este in fapt neeligibila, cu o suprafata confirmata de 0,00 ha, rezultand astfel diferente procentuale intre suprafata solicitata in cerere si cea determinata la controlul prin teledetectie de 15,19% pentru SAPS si PNDC, respectiv de 18,00% pentru LFA.
In urma acestui control, recurenta a aratat ca fermierul a solicitat efectuarea unui control pe teren, acesta avand acelasi rezultat, astfel ca, in baza art. 58 din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 si al art. 16 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 65/2011 fermierul a fost sanctionat cu dublul diferentei dintre suprafata determinata si cea declarata, prin actele administrative emise si contestate in cauza.
O alta critica a recurentei o reprezinta faptul ca prima instanta a aplicat si interpretat dispozitiile art. 73 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 fara sa tina cont de dispozitiile alin. 1 pct. 2 si alin. 2 din acelasi articol, conform carora „reducerile si excluderile de la capitolul I si II nu se aplica in ceea ce priveste partile din cererea de ajutor despre care agricultorul a semnalat in scris autoritatii competente ca sunt incorecte sau ca au devenit incorecte dupa depunerea cererii, cu conditia ca agricultorul sa nu fi fost informat cu privire la intentia autoritatii competente de a  efectua un control la fata locului si sa nu fi fost informat de catre autoritatea competenta in legatura cu neregulile constate in cererea sa”, iar „(2) Pe baza informatiilor furnizate de agricultor mentionate in primul paragraf, cererea de ajutor este rectificata astfel incat sa reflecte situatia reala”.
Recurenta a aratat ca eroarea de identificare apartine in mod exclusiv intimatului, deoarece acesta are obligatia de a localiza parcelele agricole pe care le utilizeaza si pentru care solicita sprijin financiar, astfel ca intreaga argumentatie juridica a instantei de fond este eronata.
Recurenta a mai criticat aplicarea gresita, de catre prima instanta, a dispozitiilor art. 12 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, din interpretarea caruia rezulta ca digitizarea parcelelor este responsabilitatea fermierului, prin aceasta operatiune identificandu-se terenul agricol pentru care se solicita sprijin, procedurile de control aplicandu-se parcelelor agricole digitizate. In plus, s-a mai aratat ca intimatul reclamant a fost de acord cu rezultatul raportului de control, expertiza tehnica judiciara retinand ca parcelele 1a si 8 a au fost digitizate grafic pe un alt amplasament decat cel cultivat de fermier, amplasament diferit si de locatia cadastrala a acestor terenuri.
In drept a fost invocata aplicarea art. 488 pct. 6 si 8 Cod procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul P.V., a formulat intampinare in conditiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 23-24), prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parata si mentinerea sentintei primei instante.
In sustinerea acestei pozitii procesuale, intimatul a aratat ca in anul 2012 a cultivat o suprafata de 12,44 ha teren arabil, pentru care a depus la parata o cerere de acordare a platilor in cadrul schemelor de sprijin. Dupa controlul efectuat asupra cererii, prin decizia nr. 2538250/04.12.2012 au fost aplicate mai multe sanctiuni pentru supradeclarare, actele de control stabilind, eronat, in opinia sa, ca a cultivat numai 10,8 ha si nu 12,44 ha cum a cultivat in realitate. Eroarea de fapt are la baza, in opinia sa, faptul ca verificarea situatiei prin sistemul de teledetectie nu a fost urmata de o verificare la fata locului.
Intimatul considera ca prima instanta a aplicat corect dispozitiile legale, respectiv art. 73 pct. I din Regulamentul CE nr. 1122/2009.
Recurenta parata Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean C.  a formulat raspuns la intampinare, in conditiile art. XVI alin. 2 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (filele 41-48) prin care a reiterat argumentele expuse pe larg in cererea de recurs.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi in recurs.
Analizand recursul declarat de parata Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean C., prin prisma dispozitiilor art. 488 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Recurenta parata invoca drept motiv principal de reformare a sentintei primei instante gresita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, dar care nu este fondat.
Curtea constata ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile O.U.G. nr. 125/2006, precum si cele ale Regulamentului CE nr. 1122/2009.
Din interpretarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plati in cadrul schemelor de plata unica pe suprafata, solicitantul trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, intre care si aceea de a inscrie date reale, complete si valabile in formularul de cerere de plata (lit. c), sa prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinta si sa poata face dovada ca utilizeaza terenul pentru care s-a depus cererea (lit. f) precum si sa marcheze limitele parcelei utilizate (lit. i).
Art. 12 din Regulamentul nr. 1122/2009 stabileste ca digitizarea parcelelor este responsabilitatea fermierului, prin aceasta operatiune identificandu-se terenul agricol pentru care se solicita sprijin, procedurile de control aplicandu-se parcelelor agricole digitizate.
Art. 34 alin. 1 din Regulamentul nr. 1122/2009 prevede ca determinarea suprafetelor parcelelor se efectueaza prin orice mijloc care garanteaza exactitatea masuratorilor cel putin echivalenta cu cea impusa de standardul tehnic aplicabil, elaborat la nivel comunitar.
Din interpretarea coroborata a acestor norme, Curtea retine ca, in corelare cu obligatiile reclamantului de a declara date reale, complete si valabile in formularul de cerere de plata, exista si obligatia paratei Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura de a-i pune la dispozitie solicitantului un sistem performant de identificare a parcelelor de teren pentru care se solicita ajutorul.
Curtea constata ca, prima instanta a facut, legal, aplicarea dispozitiilor art. 73 pct.1 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, potrivit carora reducerile si excluderile prevazute la capitolele I si II nu se aplica in cazul in care agricultorul a prezentat date faptice corecte sau atunci cand poate demonstra prin orice alt mijloc ca nu este vinovat.
In speta, din actele dosarului, Curtea de apel retine ca la depunerea cererii, 14.05.2012, reclamantul a identificat un numar de 13 parcele, in suprafata totala utilizata de 12,44 ha (fila 53 vol. I dosar tribunal), cu ajutorul programului IPA-Online, ocazie cu care a declarat atat suprafata de teren, cat si cultura si localizarea acesteia. La momentul identificarii, reprezentantii APIA nu au sesizat nicio problema in legatura cu localizarea parcelelor.
Ulterior depunerii cererii, parata a realizat un control prin teledetectie, la data de 03.10.2012, ocazie cu care s-a constatat ca exista diferente de suprafata si cultura fata de parcelele digitizate de reclamant (fila 54 vol. I dosar tribunal). Ulterior, recurenta parata a efectuat un control neanuntat la fata locului, ocazie cu care reprezentantii paratei au constatat ca parcela 1a declarata, identificata si digitizata cu suprafata de 2,00 ha, nu are in realitate decat 0,92 ha; parcela 8a declarata, identificata si digitizata cu suprafata de 0,80 ha, s-a confirmat suprafata de 0,54 ha; parcela 10a declarata, identificata si digitizata cu suprafata de 0,30 ha, este in fapt neeligibila, cu o suprafata confirmata de 0,00 ha, rezultand astfel diferente procentuale intre suprafata solicitata in cerere si cea determinata la control.
In fata primei instante a fost administrata proba testimoniala si proba cu expertiza tehnica specialitatea topografie, concluziile acesteia fiind legal valorificate de catre prima instanta.
Astfel, din probele administrate, Curtea de apel constata ca, in cauza, in mod legal a retinut prima instanta ca, desi reclamantul a declarat eronat locatia parcelelor 1a si 8a pe care le-a utilizat in campania 2012, acesta a demonstrat ca nu este vinovat de comiterea acestor erori, astfel cum prevede Regulamentul CE.
Cauzele acestei erori au fost identificate de catre expert, in principal, in plan obiectiv – in campania din 2012 au fost folosite ortofotoplanuri ale zborurilor din anul 2009, faptul ca in camp deschis sunt foarte putine elemente de reper dupa care sa poata fi identificat un amplasament, neexistand case sau pomi, culorile diferite ale parcelelor de pe ortofotoplan nu reflectau proprietati, ci doar culturi diferite, o proprietate putand avea in anul 2009 si doua sau trei culturi diferite, iar in 2012 doar una sau doua proprietati invecinate putand avea aceeasi cultura, ceea ce genera pe ortofotoplan o singura culoare – si mai putin in plan subiectiv – fermierul nu era familiarizat cu hartile tip ortofotoplan, in anul 2012 unii fermieri vizualizand pentru prima data o fotografie a terenului de sus.
Prin urmare, retinand aceste aspecte si in conditiile in care planurile digitizate pe care se efectueaza identificarea initiala a parcelelor (puse la dispozitie chiar de catre parata) nu permit o identificare precisa, Curtea de apel constata ca sunt incidente dispozitiile art. 73 pct.1 din Regulamentul CE nr. 1122/2009, aratate anterior, potrivit carora reducerile si excluderile prevazute la capitolele I si II nu se aplica in cazul in care agricultorul poate demonstra prin orice alt mijloc ca nu este vinovat.
Ratiunea aplicarii acestor sanctiuni este evitarea unor plati necuvenite in sensul de a nu se plati bani pentru o cultura inexistenta sau cultivata pe o suprafata mai mica, ceea ce nu este cazul in speta deoarece culturile de grau si cartofi au existat in realitate pe suprafata declarata de reclamant.
Curtea retine ca aplicarea unei sanctiuni pentru eroarea de localizare a parcelei (eroare imputabila paratei) incalca principiul proportionalitatii, principiu ce guverneaza actul normativ mai sus mentionat.
In ceea ce priveste parcela 10a, Curtea constata ca suprafata acesteia, raportata la suprafata totala ce a facut obiectul cererii de plata in anul 2012 reprezinta 2,47%, astfel cum a retinut si instanta de fond, astfel ca devin incidente dispozitiile art. 58 din Regulamentul nr. 1122/2009, care instituie sanctiuni numai daca diferenta dintre suprafata declarata si cea constatata este mai mare de 3%.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 Cod procedura civila, Curtea va  respinge recursul declarat de recurenta parata Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean C. impotriva sentintei civile nr. 953/04.12.2015 pronuntata de Tribunalul Covasna – Sectia civila pe care o mentine.