Arborarea steag adoptat numai prin hotarare a consiliului local dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 141/2015 privind arborarea de catre unitatile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.

Prima instanta a statuat, legal si temeinic, in sensul ca acest drapel nu face parte din categoria celor permise a fi arborate de aceste acte normative – drapelul Romaniei sau al Consiliului Europei, cat si prin prisma prevederilor Legii nr. 141/1015 privind arborarea de catre unitatile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.
In mod corect, prima instanta a constatat ca, in conformitate cu art. 1 si 3 din acest act normativ, proiectul de steag se aproba prin HCL, insa actul autoritatii publice locale se comunica Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice care, dupa obtinerea unor avize consultative, are abilitatea de a elabora un proiect de hotarare de guvern de aprobare, care se supune spre aprobare Guvernului, in conformitate cu art. 2 din aceeasi lege.
          Deliberand asupra recursului de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 888/13.11.2015 pronuntata de Tribunalul Covasna – Sectia civila a fost respinsa exceptia lipsei de interes invocata de parata prin intampinare si a fost admisa actiunea formulata de reclamanta A.C.D.E.  prin reprezentant D.T. impotriva paratului Primarul Municipiului T.S., acesta fiind obligat sa indeparteze steagul Municipiului T.S. din incinta Primariei Municipiului T.S., precum si de pe fatada Primariei Municipiului T.S. si din orice alt loc public, cladire sau fatada aflate in proprietatea publica a Municipiului T.S..
Impotriva acestei hotarari, paratul Primarul Municipiul T.S. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentintei si, in rejudecare, respingerea actiunii.
In motivare, a aratat ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material.
Astfel, recurentul a aratat ca, in temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 141/2015 privind arborarea de catre unitatile administrativ teritoriale a steagurilor proprii, precum si a art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica si a art. 36 alin. 9, art. 45 alin. 1 si art. 115 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, Consiliul Local T.S. a adoptat H.C.L. nr. 59/2015 privind aprobarea modelului steagului municipiului T.S..
Prin urmare, in opinia recurentului, in mod gresit sustine intimata reclamanta ca nu exista un temei legal pentru arborarea steagului, in municipiul T.S., cat timp art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 141/2015 permit arborarea si folosirea steagurilor proprii de catre unitatile administrativ teritoriale. Recurentul a mai aratat ca simbolurile comunitatilor locale nu sunt fundamentate numai prin legi, ci reprezinta chintesenta idealurilor si aspiratiilor unei natiuni sau comunitati etnice, gandirea comuna a persoanelor care o alcatuiesc, simboluri care pot fi identificate in cadrul dictionarelor si studiilor de heraldica, vexilologie si sigilografie. In plus, a mai sustinut ca aprobarea prin hotarare de guvern a steagului municipiului T.S. este in curs de desfasurare.
Referitor la steagul arborat in sala de sedinte a Primariei Municipiului T.S., prezent in plansa foto depusa la dosarul cauzei de catre intimata reclamanta, recurentul a aratat ca acesta este un steag vechi, care este arborat de mai mult timp, steagul nou, reglementat de H.C.L. nefiind confectionat inca.
In drept a fost invocata aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila.
Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 100 lei conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 23).
Intimata reclamanta A.C.D.E., prin intampinare formulata in conditiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (fila 28), a invocat exceptia netimbrarii cererii de recurs iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului  ca vadit lipsit de argumente juridice.
In justificarea acestei pozitii procesuale, intimata a aratat ca prin chiar cererea de recurs, recurentul parat confirma ca steagul care face obiectul actiunii de fata nu a fost aprobat legal, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 141/2015 si, prin urmare, nu poate fi utilizat chiar daca reprezinta un simbol al comunitatii etnice locale. In opinia intimatei, steagul este nelegal deoarece are caracter discriminatoriu in raport cu cetatenii romani din municipiul T.S. care nu fac parte din comunitatea etnica ce isi impune simboluri locale pe criterii etnice.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi in recurs.
In sedinta publica de astazi, instanta de recurs a respins exceptia netimbrarii cererii de recurs, pentru considerentele aratate in cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Analizand recursul declarat de paratul Primarul Municipiului T.S., prin prisma dispozitiilor art. 488 Cod procedura civila, curtea retine urmatoarele:
Recurenta parata invoca drept motiv principal de reformare a sentintei primei instante gresita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, dar care nu este fondat.
Astfel, recurentul sustine ca actiunea de arborare a steagului vizat de cererea de chemare in judecata este o actiune legala, in conformitate cu prevederile Legii nr. 141/2015 si H.C.L.  T.S. nr. 59/2015, dar aceasta sustinere este vadit nefondata.
Prin chiar cererea de recurs, recurentul sustine ca steagul arborat, vizat de cererea de chemare in judecata, este un steag vechi, care este arborat de mai mult timp si care reprezinta un simbol al comunitatii locale pe criterii etnice.
In aceste conditii, arborarea sa nu poate fi justificata prin raportare la dispozitiile H.C.L. T.S. nr. 59/2015, care reglementeaza un alt model, inca neconfectionat.
In plus, curtea constata ca prima instanta a interpretat corect atat dispozitiile Legii nr. 75/1994 si ale H.G. nr. 1157/2001, statuand legal si temeinic in sensul ca acest drapel nu face parte din categoria celor permise a fi arborate de aceste acte normative – drapelul Romaniei sau al Consiliului Europei, cat si prin prisma prevederilor Legii nr. 141/1015 privind arborarea de catre unitatile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.
In mod corect, prima instanta a constatat ca, in conformitate cu art. 1 si 3 din acest act normativ, proiectul de steag se aproba prin H.C.L., insa actul autoritatii publice locale se comunica Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice care, dupa obtinerea unor avize consultative, are abilitatea de a elabora un proiect de hotarare de guvern de aprobare, care se supune spre aprobare Guvernului, in conformitate cu art. 2 din aceeasi lege.
Din interpretarea acestor dispozitii rezulta ca numai dupa aprobarea steagurilor prin hotarare de Guvern, acestea pot fi arborate in conformitate cu art. 1 din Legea nr. 141/1015 privind arborarea de catre unitatile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.
In aceste conditii, in mod corect a retinut prima instanta, aspect recunoscut si prin cererea de recurs, ca steagul aprobat prin H.C.L. T.S. nr. 59/2015 nu este adoptat prin hotarare de Guvern.
Este incontestabil faptul ca, in conditiile art. 6 din Constitutie, statul roman „recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase”, insa „masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani”.
Prin urmare, exprimarea acestei identitati nationale nu poate avea loc in afara cadrului legal creat de autoritatea legislativa a statului, in aplicarea normelor de rang constitutional aratate anterior.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul¬¬ parat Primarul Municipiul T.S. impotriva sentintei civile nr. 888/13.11.2015 pronuntata de Tribunalul Covasna – Sectia civila.