Contenstatia la proces-verbal de adjudecare pentru eroare de drept constand in incalcarea art. 118 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinta civila nr. 337/S/2014 pronuntata de Tribunalul Covasna in dosar numar  unic 613/119/2011/a1, a fost respinsa  contestatia formulata de N.I.J.
A retinut judecatorul sindic ca prin incheierea din 25 februarie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitoarea S.C.  S.K.I. S.R.L.. Prin sentinta civila nr. 216/7 octombrie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus inceperea procedurii falimentului fata de debitoarea S.C. S.K.I. S.R.L.. Prin hotararea Adunarii creditorilor din 13 noiembrie 2013 s-a stabilit strategia de valorificare a imobilului inscris in CF nr. 2xxx  S.G.. In baza acestei hotarari a Adunarii creditorilor si potrivit caietului de sarcini, lichidatorul judiciar a procedat la vanzarea la licitatie publica a imobilului in cauza. Prima licitatie a avut loc la data de 22 ianuarie 2014, data la care s-a prezentat contestatorul N.I.J., care si-a declarat intentia de a participa la licitatie. Din continutul procesului-verbal de adjudecare reiese ca la data licitatiei, contestatorului i s-a adus la cunostinta despre situatia imobilului scos la vanzare.
Fata de cele aratate, reiese ca N.I.J. a participat la licitatie in cunostinta de cauza, toate motivele invocate de acesta fiind nefondate; in acest sens, trebuie subliniat faptul ca sustinerea contestatorului - potrivit careia nu are cunostinte juridice - nu are nicio relevanta in cauza, de vreme ce acesta a studiat actele depuse in cadrul licitatiei, in cazul in care existau nelamuriri, acesta avand posibilitatea sa solicite sprijinul unei persoane de specialitate.
Astfel fiind, in raport cu cele ce preced, judecatorul – sindic a constatat contestatia ca fiind neintemeiata si a respins-o.
Impotriva  acestei solutii a declarat recurs contestatorul  N.I.J.  aducandu-i  critici  pentru  nelegalitate si netemeinicie, solicitand  admiterea recursului, modificarea sentintei  recurate, in sensul anularii procesului-verbal de adjudecare si a restituirii cautiunii depuse pentru  participarea  la  licitatie.
In  expunerea  motivelor  de  recurs  se  arata ca a  participat  la licitatie fiind interesat  de  achizitionarea  unui  imobil  liber de sarcini, in  sensul  art. 53  din Legea nr. 85/2006, respectiv, „liber de  sarcini”, cunoscand  insa, despre  inscrierile existente in foaia  de  sarcini a  imobilului, obiect  al  licitatiei, respective C3 si C4, „drept  de superficie, conform Incheiere nr. 4623/2004”. Lipsit  fiind  de  cunostinte  juridice nu a  facut distinctia  intre drept  de  superficie   si  atributele  dreptului de proprietate, folosinta si dispozitie, aflandu-se in eroare asupra unei imprejurari  esentiale, in  absenta  caruia  contractul  nu  s-ar  fi  incheiat, in  sensul  art. 1207 Noul Cod civil.
Se   mai  arata ca s-au incalcat  art. 118 din Legea nr. 85/2006, nefiind  prezentata situatia complexa a terenului in cauza natura practicianului in insolventa fiind aplicat  ulterior   pe  procesul-verbal  de  deschidere a  licitatiei.
Au  depus  intampinari  intimatii creditori S.C. T. S.R.L.  si  J. a.s., solicitand  respingere recursului formulat. S-a  invocat  ca  nu  sunt  aplicabile  spetei  dispozitiile art. 1207  Noul Cod civil, consimtamantul contestatorului  nefiind viciat de o eroare esentiala, acesta  semnand  procesul-verbal  de adjudecare, avand  cunostinta ca pe  terenul  supus  valorificarii se  afla  o constructie, aflata in proprietatea unor  persoane  fizice. Astfel, eroarea  invocata este  una de  drept, care  nu  poate  conduce  la  anularea  actului atacat, avand  in vedere dispozitiile art 1207  alin. 3  si  art. 1208 alin. 2 din Codul civil.
Examinand sentinta atacata in limitele cererii de recurs in raport de art. 3041 Cod procedura civila si  fata  de inscrisurile dosarului si dispozitiile legale in materie, Curtea retine urmatoarele:
 In  reglementarea  Noului Cod civil dreptul de superficie  este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta (art. 693) iar incetarea superficiei are loc prin radierea din cartea funciara pentru una dintre urmatoarele cauze: la expirarea termenului, prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea uneia si aceleiasi persoane, prin pieirea  constructiei, daca exista o stipulatie expresa in acest sens, si in alte moduri prevazute de lege.
In  reglementarea vechiului Cod civil dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembramant al dreptului de proprietate asupra unui teren, care consta in dreptul de proprietate al unei persoane, numita superficiar, privitor la constructiile, plantatiile sau alte lucrari ce se afla pe un teren proprietatea altuia, teren asupra caruia superficiarul are un drept de folosinta, conform  art. 492 Cod civil. Dreptul de superficie este caracterizat de legiuitor ca fiind un drept real imobiliar; este considerat un drept perpetuu, care dureaza atat timp cat exista constructia sau lucrarea ce se afla pe terenul proprietatea altei persoane, fara a putea fi stins prin neuz, fiind si un drept imprescriptibil. Cum am aratat si mai sus, dreptul de superficie are un caracter perpetuu, in sensul ca dureaza atata timp cat exista constructia, plantatia sau lucrarea ce se afla in proprietatea altei persoane, decat proprietarul terenului, iar acest caracter nu se stinge sau pierde prin neexercitare. Insa dreptul de superficie se stinge in urmatoarele situatii: cand constructia, plantatia sau lucrarea a pierit sau a fost desfiintata de catre superficiar si atunci cand proprietarul terenului devine, indiferent pe ce cale, si proprietar al constructiei, plantatiei sau lucrarii respective.
In speta, dreptul  de superficie a fost notat in CF 2xxx S.G., top 2083/b, 2076/b, 2076/a  la  foaia  de  sarcini  sub C3 si  C4, conform Incheierii nr. 4623/2004, astfel  ca  dispozitiile  vechiului Cod  civil  sunt  aplicabile  spetei, fata de  momentul constituirii acestui  drept real, anterior  intrarii in vigoare a  dispozitiilor  noului Cod  civil, fata de Legea nr. 71/2011.
Potrivit art. 504 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila publicatia de vanzare a imobilului  trebuie  sa  contina mentiunea ca imobilul se vinde grevat de  drepturile  de  uz, uzufruct, abitatie  sau  servitute, intabulate  ulterior  inscrierii  vreunei  ipoteci. Or, in speta, dreptul  de  superficie   nu  este  retinut  de  legiuitor, in  enumerarea  sa  limitativa, iar  intabularea sa  in  cartea funciara  s-a  produs  anterior inscrierii ipotecii BRD Groupe Societe Generale  S.A. din  2007. Astfel, nu s-au  incalcat dispozitiile art. 118 din Legea nr. 85/2006  notarea in publicatia de vanzare a  dreptului de servitute, nefiind prevazuta de legiuitor, aceasta, in contextul in care, chiar  recurentul  prin motivele  de recurs, invedereaza ca avea cunostinta despre ipoteca  constituita in  favoarea BRD Groupe Societe Generale  S.A., respectiv despre dreptul de superficie notat in  CF  la C3 si C4.
Astfel, eroarea de drept reclamata nu exista, nefiind incalcata o norma imperativa si nu poate altera consim?amantul recurentului, care a semnat atat procesul-verbal de deschidere a plicului de participare la licitatie, cat si procesul-verbal de adjudecare, cu consecinta anulabilita?ii  acestui din  urma  act juridic, nefiind incalcata o norma imperativa.
Nu se sustine nici anulabilitatea procesului-verbal de adjudecare sub motivul lipsei de  semnatura a practicianului in  insolventa, fata de  art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, nulitatea invocata fiind relativa, acoperita fiind prin complinirea ulterioara a semnaturii, vatamarea produsa  recurentului fiind inlaturata.
Ca urmare, Curtea in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, urmeaza a respinge recursul declarat, mentinand ca temeinica si legala sentinta recurata.