Viciu de consimtamant – motiv de anulare decizie de incetare contract individual de munca, conform art. 55 lit. b Codul muncii.

- art. 55 lit. b Codul muncii;
- art. 1204 Noul Codul civil;
- art. 1216 Noul Cod civil. 

Constata ca, prin sentinta civila nr. 1106/09.07.2014, Tribunalul Brasov a respins contestatia formulata si precizata de contestatorul V.V., in contradictoriu cu intimata S.C. M.C.C. S.R.L. ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.11.2013, contestatorul V.V. a solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. M.C.C.R. S.R.L., pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate nulitatea absoluta a conventiei privind incetarea raporturilor de munca nr. 609/10.10.2013 pentru vicierea consimtamantului, anularea Deciziei nr. 625/11.10.2013 ca netemeinica si nelegala, obligarea la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat pana la momentul judecarii definitive a contestatiei, obligarea la calculul si plata tuturor orelor suplimentare prestate in perioada 11.10.2010-11.10.2013, obligarea la plata de daune interese si daune morale pentru repararea prejudiciului creat in acest timp, obligarea la reintegrarea pe postul detinut anterior, acela de manager comenzi stocuri, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia nr. 625/11.10.2013 a intimatei s-a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului incepand cu data de 11.10.2013, in temeiul dispozitiilor art. 55 lit. b Codul muncii, respectiv acordul partilor. Decizia a avut la baza Conventia privind incetarea raporturilor de munca incheiata de parti la data de 10.10.2013 si semnata de contestator si reprezentantii intimatei, prin care acestia au convenit sistarea raporturilor de munca in temeiul art. 55 lit. b Codul muncii, contestatorul fiind de acord cu incasarea sumei de 47.442 lei net, suma ce a fost de altfel achitata.
Actiunea formulata este intemeiata in privinta viciului de consimtamant invocat pe dispozitiile art. 1204 si urmatoarele Codul civil, texte legale ce analizeaza insa toate viciile de consimtamant, respectiv eroarea, dolul, violenta si leziunea. In motivarea contestatiei nu se mentioneaza care este viciul ce a afectat consimtamantul partii, dar din motivari precum obligarea sa la semnarea actului, intrucat ar fi ramas in pragul iernii fara nici un venit, rezulta ca ne aflam in prezenta invocarii viciului de consimtamant al violentei.
Astfel, contestatorul nu invoca faptul ca s-a aflat in eroare cu privire la natura actului pe care il semneaza, identitatea obiectului acestuia, calitatile substantiale ale obiectului sau persoana cocontractanta. De asemenea, dolul sau viclenia presupune inducerea in eroare a unei persoane, prezentarea ca adevarate a unor elemente neadevarate, pentru a o determina sa incheie actul. Or, in speta nu s-a invocat o asemenea situatie, ci faptul ca in cadrul discutiei din data de 10.10.2013 i s-au prezentat variantele avute, respectiv semnarea conventiei de incetare a raporturilor de munca, restructurarea postului sau ori concedierea directa la finalizarea perioadei de proba.
Nu este vorba despre o inducere in eroare, respectiv prezentarea unei situatii neadevarate si care a fost determinanta la incheierea actului.
Nu ne aflam nici in prezenta viciului leziunii, nefiind in speta un act ce presupune disproportia vadita de valoare.
Urmeaza ca instanta sa analizeze in continuare daca sunt intrunite elementele constitutive ale viciului de consimtamant al violentei, viciu de altfel precizat verbal de contestator prin reprezentant la termenul de judecata din 15.04.2013 ca fiind in principal cel care a afectat conventia incheiata.
Art.1216 Noul Cod civil  referitor la violenta, prevede ca poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert.
    (2) Exista violenta cand temerea insuflata este de asa natura incat partea amenintata putea sa creada, dupa imprejurari, ca, in lipsa consimtamantului sau, viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent.
    (3) Violenta poate atrage anularea contractului si atunci cand este indreptata impotriva unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii partii al carei consimtamant a fost viciat.
    (4) In toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinand seama de varsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta, precum si de orice alta imprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul incheierii contractului.
Violenta reprezinta astfel acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau, care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Pentru a determina vicierea consimtamantului, amenintarea trebuie sa fie determinanta pentru incheierea actului si sa fie de asemenea injusta, nelegitima.
Contestatorul a invocat in cauza purtarea unei discutii cu superiorul sau, in care i s-au prezentat variantele avute, respectiv desfacerea contractului prin acordul partilor cu incasarea a 6 salarii lunare, restructurarea postului cu incasarea a 2 salarii lunare sau concedierea directa la sfarsitul perioadei de proba.
Intrucat daca nu ar fi acceptat semnarea conventiei ar fi ramas in prag de iarna fara venituri, contestatorul a fost determinat si fortat sa accepte propunerea si a semnat actul.
Variantele prezentate contestatorului, respectiv desfacerea contractului prin restructurarea postului este o varianta de incetare a raporturilor de munca prevazuta de art. 65 Codul muncii, legala deci si dispusa unilateral de angajator. De asemenea, incetarea contractului de munca la sfarsitul perioadei de proba este o varianta legala de incetare a contractului, si are loc prin comunicarea unei notificari scrise, nemotivate a oricareia dintre parti.
Amenintarea invocata de catre contestator, respectiv desfacerea contractului de munca prin alte modalitati prevazute de lege, este in acest caz legitima, si chiar daca hotararea de semnare a conventiei a fost determinata de aceasta, nu are caracter ilicit, si astfel nu poate determina vicierea consimtamantului prin violenta.
Relativ la petitul privind plata orelor suplimentare efectuate in perioada 11.10.2010-11.10.2013, instanta constata ca acesta este de asemenea nefondat.
Astfel, la nivelul unitatii exista aprobate din data de 10.08.2009, Instructiuni de lucru pentru inregistrarea timpului de munca IL HOP/ST 020, potrivit carora, la angajare fiecare persoana primeste o legitimatie de serviciu (card magnetic).  Timpul lucrat este inregistrat electronic ca rezultat al trecerii legitimatiei de serviciu prin terminalele de pontare, folosind aplicatii specifice de inregistrare a datelor. Inregistrarile electronice sunt centralizate lunar si se pot vizualiza pe „Fisa individuala de pontaj”, iar in baza lor se calculeaza timpul efectiv lucrat de catre angajat. In situatia in care sistemul de inregistrare a datelor prezinta erori, instructiunile prevad ca angajatul va completa formularul corespunzator, imediat dupa ce a constatat acest lucru.
De asemenea la nivelul societatii este aprobata si Procedura privind solicitarea, efectuarea, compensarea/plata orelor suplimentare ROHO/ST027/01.07.2009, potrivit carora, pentru ca munca prestata peste programul normal de lucru sa fie considerata munca suplimentara si sa poata duce la recompensarea salariatului, ea trebuie sa se desfasoare numai la solicitarea si cu aprobarea angajatorului. Directorul de magazin este cel care solicita si/sau aproba, ca munca prestata peste programul normal de lucru sa fie considerata munca suplimentara si sa duca la recompensarea angajatului.
Solicitandu-se intimatei inregistrarile electronice privind intrarile si iesirile din magazin ale contestatorului in perioada 11.10.2010-11.10.2013, s-a comunicat instantei (fila 191), ca in perioada 11.10.2010-17.06.2013, contestatorul nu s-a pontat prin trecerea cardului prin terminalele de pontare, nici la inceperea si nici la terminarea programului de lucru. De asemenea, in perioada 11.10.2010-01.03.2011, acesta nu si-a indeplinit nici obligatia de a completa si semna corectiile de pontaj sau foile lunare de pontaj lunar, contrar procedurii.
In perioada 01.03.2011- 17.06.2013 contestatorul si-a indeplinit obligatia privind completarea si semnarea corectiilor de pontaj sau a foilor de pontaj lunar. Toate aceste pontaje, asumate prin semnatura de catre contestator, au fost aprobate prin semnare de catre superiorul sau.
In perioada 17.06.2013-11.10.2013, contestatorul s-a pontat folosind cardul magnetic la intrare si iesire.
Foile de pontaj intocmite pentru perioada 11.10.2010-16.06.2013 depuse la dosar nu atesta prestarea de ore suplimentare, ci doar diferente de timp in unele zile de 0.03, 0.09, 0.10 ore. Sunt evidentiate insa orele prestate in zilele de sarbatoare legala sau zile declarate libere, in privinta carora s-a probat de catre intimata plata acestora. In privinta intervalului 17.06.2013-11.10.2013, cand a fost folosit cardul magnetic, sunt evidentiate orele prestate peste programul normal de lucru, contestatorul indicand la ultimul termen de judecata ca este vorba despre un numar de 15 ore prestate suplimentar.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel contestatorul  V.V. in termen, motivat prin care solicita schimbarea sentintei in sensul admiterii contestatiei si constatarii nulitatii absolute a deciziei de desfacere a Contractului individual de munca in baza art. 55 litera b din Codul muncii pentru viciul de consimtamant prin violenta.
Instanta de fond a analizat superficial cauza si a retinut, nefondat, ca amenintarea invocata de contestator, respectiv desfacerea contractului de munca prin alte modalitati prevazute de lege, este, in acest caz, legitima.
Instanta de fond a respins nejustificat cererea privind proba cu audierea martorei M.G., sefa de sindicat din M.C.C., care, in aceasta calitate, a solicitat in scris paratei sa nu procedeze la concedierea in numar mare a angajatilor fara a respecta procedurile de concediere colectiva.
Practica paratei era aceea de a solicita directorilor de magazin sa efectueze ore suplimentare, atat in cursul saptamanii cat si in fiecare sambata, cate 4 ore si intr-o duminica pe luna, cate 4 ore, fara ca acestea sa fie platite sau compensate cu zile libere, iar pontajul se realiza in mod automat cu un numar de 8 ore pe zi, in fiecare luna, asa cum rezulta din fisele de pontaj depuse la dosar.
Cereri scrise si aprobate pentru plata orelor suplimentare se realizau numai pentru zilele libere de sarbatori legale si religioase in care magazinul era deschis.
La data de 11.10.2013 a fost comunicata decizia nr. 625/2013, prin care angajatorul a dispus incetarea contractului de munca incepand cu data de 11.10.2013, prin acordul partilor, masura dispusa in temeiul prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii, insa cu incalcarea flagranta a dreptului apelantului de exprimare libera si neviciata a acordului presupus de lege pentru o astfel de situatie, pe de o parte si cu mascarea unei concedieri colective, prin incetarea contractelor de munca prin acordul partilor pentru un numar foarte mare de angajati.
Contestatorul mai arata ca nu a solicitat niciodata, in scris sau verbal, incetarea raporturilor de munca cu parata, pentru ca nu a avut niciodata  aceasta intentie, iar acceptul sau pentru semnarea conventiei de desfacere a contractului de munca prin acordul partilor a fost obtinut ilegal de parata, prin vicierea consimtamantului.
Violenta este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa ii produca, fara drept, o temere ce o determina sa incheie un act juridic pe care nu l-ar fi incheiat.
In legatura cu elementul obiectiv, precizeaza ca amenintarea poate sa priveasca un rau de natura patrimoniala, fizica sau morala.
Cat priveste elementul subiectiv, sustine ca tocmai temerea insuflata victimei violentei altereaza consimtamantul acesteia, starea de teama provocata de amenintarea cu un rau este aceea care da nastere motivului ce determina victima sa incheie contractul.
Temerea ca desfacerea contractului de munca injusta si abuziva prin neprelungirea acestuia dupa asa-zisa perioada de proba, i-ar crea o imagine total deformata si injusta de om slab, necorespunzator profesional si ar afecta in mod iremediabil onoarea si demnitatea sa, impreuna cu pericolul de a nu gasi un alt loc de munca prin care sa isi asigure cele necesare traiului, l-au determinat sa accepte incetarea contractului de munca prin acordul partilor, in speranta ca situatia se va putea clarifica.
Amenintarea cu desfacerea contractului de munca pentru necorespundere profesionala in urma perioadei de proba, a fost una injusta si fara suport legal, cum la fel de injuste au fost si celelalte temeri insuflate apelantului de catre parata.
Prin disimularea unei concedieri colective angajatorul urmarea simplificarea sau evitarea procedurilor, reducerea unor termene si economii financiare, prin neplata compensatiilor si a altor drepturi legale stabilite prin contractele colective de munca precum si incalcarea dreptului salariatului concediat de a fi reincadrat cu prioritate.
Obligarea paratei la plata de daune interese de 103.800 lei si daune morale de 3.360.000 lei a venit ca urmare a faptului ca apelantul a fost nevoit sa apeleze la imprumuturi de la cunostinte pentru supravietuire, intretinerea familiei si cheltuieli personale si pentru atingerea grava adusa onoarei si demnitatii.
Intimata S.C. M.C.C.R. S.R.L. a formulat intampinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.
Primul capat de cerere – „Constatarea nulitatii absolute a conventiei privind incetarea raporturilor de munca nr. 609/10.10.2013 pentru vicierea consimtamantului si disimularea unei concedieri colective" - a fost conceputa in termeni generali, osciland intre violenta si dol, fara a preciza, in concret,  in ce ar fi constat presupusul viciu de consimtamant. De asemenea, cererea de chemare in judecata a fost motivata in drept tot generic pe prevederile art. 1204 si urmatoarele Noul Cod civil.
La termenul de judecata din 15.04.2014, apelantul si-a precizat capatul 1 al cererii de chemare in judecata, in sensul ca viciul de consimtamant invocat priveste exclusiv violenta (asa cum rezulta din incheierea de sedinta de la acel termen).
Cererea de apel este intemeiata exclusiv pe motivul violentei ca si viciu de consimtamant - asa cum rezulta din prima pagina, ultimul paragraf al cererii de apel, unde apelantul arata urmatoarele: „viciul de consimtamant intemeiat pe dispozitiile art. 1204 si urmatoarele Cod civil, in realitate fiind vorba despre viciul de consimtamant al violentei, asa cum s-a precizat si verbal la termenul de judecata din 15.04.2014 precum si in concluziile scrise depuse la termenul din 10.07.2014”.
In consecinta, cu respectarea principiului „tantum devolutum quantum apellatum”, instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
Prin urmare, raportat la criticile ce vizeaza argumentele instantei de fond pentru care s-a inlaturat sustinerea contestatorului referitoare la nulitatea deciziei de desfacere a Contractului individual de munca prin acordul partilor pe motiv ca apelantul nu si-a exprimat consimtamantul, respectiv, consimtamantul acestuia este viciat, obtinut prin violenta,  instanta de apel  constata  criticile apelantului nefondate. In speta, contestatorul a solicitat nulitatea absoluta a deciziei nr. 625/11.10.2013 de incetare a Contractului individual de munca, prin acordul partilor pentru nevalabilitatea consimtamantului pretinzand ca a fost dat prin violenta.
Vicierea consimtamantului prin violenta nu este motiv de nulitate absoluta a actului juridic astfel emis, ci atrage nulitatea relativa in conditiile dovedirii vatamarii partii.
In cauza incetarea Contractului individual de munca a contestatorului nu este rezultatul unui act de vointa viciat.
Chiar daca nu exista o cerere scrisa emanand de la contestator prin care sa fie solicitata desfacerea raporturilor de munca prin conventia partilor, exista in forma scrisa „conventia” incheiata intre angajator si angajat din 11.10.2013 prin care partile convin asupra acestei modalitati de incetare a raporturilor contractuale, semnata de apelant.
Aceasta modalitate de incetare a Contractului individual de munca in temeiul art. 55 lit. b, presupune ca manifestarea de vointa a angajatului sa fie acceptata de angajator. Contrar sustinerilor apelantului, prin care arata ca nu a formulat o cerere de incetare a Contractului individual de munca,  manifestarea de vointa in sensul incetarii contractului individual de munca prin acordul partilor trebuie sa provina, in ceea ce-l priveste pe angajator  persoana juridica, de la persoana imputernicita de lege sau de actul constitutiv sa incheie contractul de munca, iar  potrivit principiului  mutuus conssensus, mutuus dissensus, ce tine de aplicarea principiului simetriei actelor juridice, desfacerea Contractului individual de munca prin acordul partilor este rezultatul consimtamantului reciproc al partilor, indiferent de la cine porneste intentia de incetare a raporturilor de munca. Astfel, consimtamantul partilor trebuie sa fie explicit, intelegerea partilor fiind dovedita prin orice mijloc de proba, cum este cazul in speta, in care exista conventia scrisa incheiata intre cele doua parti angajat si angajator cu privire la incetarea Contractului individual de munca, semnata de ambele parti. In contextul formei scrise a acestei conventii, cu dovada semnarii acesteia de catre parti, nu se poate retine ca angajatul nu si-a manifestat consimtamantul pentru desfacerea Contractului individual de munca in aceasta modalitate.
Sub aspectul vicierii consimtamantului dat de angajat, prin violenta, instanta retine criticile apelantului nefondate. Raul care ar fi generat starea de temere a contestatorului in cauza, consta tot in perspectiva desfacerii contractului de munca, insa pe un alt motiv, or semnand decizia atacata, angajatul apelant a fost pus in aceeasi situatie si anume cea de pierdere a calitatii de salariat al acelui angajator. Asadar, amenintarea descrisa de apelant constand in temerea ca i s-ar desface Contractul individual de munca la sfarsitul perioadei de proba din actul aditional incheiat la data de 12.06.2013, nu indeplineste cerinta de a fi injusta, pentru a reprezenta o incalcare a legii si a constitui viciu de consimtamant. Dreptul de a prelungi contractul de munca pentru angajatul sau, dupa perioada de proba, apartine exclusiv angajatorului, iar potrivit art. 31 alin. 3 din Codul  muncii la sfarsitul perioadei de proba, angajatorul poate  inceta Contractul individual de munca  printr-o simpla notificare, fara a fi nevoie de motivarea masurii.
Prin urmare, s-a ales o varianta simplificata de incetare a Contractului individual de munca, chiar profitabila angajatului care a beneficiat de suma de 47.442 lei ca si compensare  la incetarea Contractului individual de munca, altfel angajatorul avea posibilitatea ca la expirarea perioadei de proba de 120 zile de  la momentul incheierii actului aditional nr. 314/12.06.2013, sa-i inceteze contractul angajatului conform art. 31 alin. 3 Codul muncii, raportat la art. 32 alin. 2 Codul  muncii fara ca angajatorul sa fie obligat sa-i ofere angajatului un alt loc de munca.
Nu se justifica o vatamare adusa contestatorului prin decizia emisa in baza art. 55 lit. b din Codul muncii si nici un abuz al angajatorului  prin masura dispusa.
In ceea ce priveste sustinerea ca masura desfacerii prin acordul partilor disimuleaza o concediere colectiva, iar proba cu martori pentru dovedirea acesteia a fost gresit respinsa,   instanta de apel constata criticile nefondate.
Prin cererea precizatoare depusa la aceasta data la registratura Tribunalului Brasov (Vol. 1 filele 31-32 din dosarul de fond), teza probatorie solicitata de contestator cu privire la martorul M.G. a fost: „teza probatorie fiind aceea ca Sindicatul M. a solicitat paratei S.C. M.C.C.R. S.R.L. sa nu procedeze la concedierea unui numar mare de angajati, prin obtinerea acordului acestora in mod nelegal, fara respectarea procedurilor si prevederilor legale referitoare la concedierea colectiva”.
Prin urmare, teza probatorie solicitata pentru martorul M.G. a fost existenta sau inexistenta unei solicitari sindicale, nicidecum existenta sau inexistenta unei concedieri colective.
Tot prin aceeasi cerere, contestatorul solicita incuviintarea martorului P.M.O., teza probatorie in privinta acestui martor fiind ca parata ar fi facut: „mai multe concedieri individuale prin determinarea si obtinerea acordului partilor, disimuland in realitate o concediere colectiva”. Impreuna cu intampinarea, intimata depune si inscrisuri, inclusiv Adresa nr. 338/11.02.2014 (prezenta la Vol. 1 fila 86 din dosarul de fond), insotita de tabelele privind toti angajatii care au incetat raporturile de munca in perioada relevanta, diferentiat in functie de cauza incetarii (prezente in continuare la Vol. 1 filele 87-94 din dosarul de fond). Aceste inscrisuri probeaza fara urma de indoiala faptul ca nu a existat o concediere colectiva, intrucat in perioada de referinta intimata avea 5.643 de angajati si nu a existat nicio concediere din initiativa angajatorului pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.
Chiar si in situatia unei concedieri colective, apelantul ar fi avut o pozitie dezavantajata fata de efectele conventiei de desfacere a Contractului individual de munca prin acord deoarece valoarea platilor compensatorii in cazul concedierilor colective ar fi fost de 4 salarii, iar in cazul concedierilor individuale ar fi fost de 2 salarii compensatorii conform art. 70 si 72 alin. 3 din Contractul colectiv de munca  la nivel de unitate pe 2013-2014 fila 172 dosar fond vol. I
In legatura cu criticile ce vizeaza plata orelor suplimentare, se retine ca instanta de fond a stabilit corect starea de fapt si a aplicat corect prevederile art. 121 si 122 din  Codul muncii, care reglementeaza regimul juridic, efectuarea orelor suplimentare la cererea angajatorului, si obligativitatea  compensarii  orelor suplimentare cu timp liber, situatiei de fapt dedusa judecatii.
In ceea ce priveste sustinerea apelantului ca ar fi prestat ore suplimentare, inscrisurile depuse Ia dosarul cauzei probeaza faptul ca apelantul nu a efectuat nicio ora suplimentara in conditiile prevazute de Codul muncii si ale Procedurii de operare M. privind Solicitarea, efectuarea, compensarea/plata orelor suplimentare, in perioada 11.10.2010 - 11.10.2013, care sa nu fi fost achitata anterior formularii cererii de chemare in judecata.
Apelantul nu a facut nici macar dovada faptului ca societatea i-ar fi solicitat efectuarea de ore suplimentare, nedepunand, in conditiile art. 194 litera (e) coroborat cu art. 150 din Codul de procedura civila, inscrisurile care fac dovada acestei solicitari, respectiv „Formularul solicitare/aprobare ore suplimentare” prin care superiorul solicita in scris, sub semnatura, efectuarea de catre subordonatul acestuia de ore suplimentare.
Celelalte critici din apel ce vizeaza acordarea de daune interese si daune morale nu pot fi considerate fondate decat in situatia in care principalele critici ce tin de solutionarea nulitatii deciziei de desfacere a Contractului individual de munca pentru vicierea consimtamantului ar fi fost apreciate de instanta de apel ca intemeiate atragand solutia de schimbare a sentintei. In caz contrar, criticile ce tin de legalitatea masurii dispuse, fiind inlaturate, nu pot fi primite ca fondate nici criticile ce tin de solutionarea pretentiilor accesorii.
Fata de toate aceste considerente, instanta va respinge apelul formulat de apelantul contestator si va pastra sentinta atacata.