Litigiu politisti - ajutoare la iesirea la pensie - art. 20 alin. 1 din anexa VII cap. II, sectiunea 3 din Legea cadru nr. 284/28.12.2010. Netemeinicie.

Situatia de fapt retinuta de instanta de fond este corecta potrivit probelor administrate nemijlocit nefiind formulate critici sub acest aspect, in esenta, reclamantii fosti angajati ai paratei INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI B. si carora le-a incetat raportul de munca in perioada 31.01.2011-22.11.2011 au solicitat acordarea dreptului la ajutorul reglementat de art. 20 alin. 1 din ANEXA VII, cap. II, Sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/28.12.2010  in contradictoriu cu paratii INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI B., MINISTERUL AFACERILOR INTERNE si respectiv INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE.
Sub aspectul calitatii procesuale pasive criticile formulate de catre recurenti sunt neintemeiate, doar ordonatorul tertiar de credite aflandu-se in raport juridic cu reclamantii si numai acestuia incumbandu-i obligatia platii sumelor respective in temeiul dispozitiilor legale corect indicate de instanta de fond. Ordonatorii principali ori secundari de credite sunt titularii altor obligatii in raport direct cu ordonatorii de credite subordonati carora le aloca bugete potrivit dispozitiilor legale in materie, respectiv  art. 21 din Legea nr. 500/si respectiv anexa 12 la OMAI S/79/31.05.2013  (a se vedea in acelasi sens si decizia nr. 3522/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal). Mai mult, chiar recurentii, in cererea de recurs afirma ca bugetele ar fi fost aprobate cu luarea in evidenta a sumelor necesare acordarii ajutoarelor cuvenite acestora. In consecinta recursul formulat impotriva modului de solutionare a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive desi se incadreaza in dispozitiile art. 488 alin. 8 Noul Cod de procedura civila va fi respins ca neintemeiat.
Recursul ce vizeaza solutia data fondului litigiului va fi de asemenea respins ca neintemeiat, Curtea retinand ca solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica cu aplicarea corecta a dispozitiilor de drept material.
In esenta, Curtea retine ca drepturile solicitate de reclamanti isi gasesc temeiul in dispozitiile art. 20 alin.1 din anexa VII cap. II, sectiunea 3 din Legea cadru nr. 284/28.12.2010 potrivit cu care  (1) La trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate, astfel:
    Vechime efectiva:
    - pana la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
    - intre 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
    - intre 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
    - intre 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
    - intre 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
    - intre 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
    - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza.
    (2) Personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, trecuti in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale caror raporturi de serviciu au incetat, cu drept la pensie de serviciu, inainte de implinirea limitei de varsta de pensionare prevazute de lege, mai beneficiaza, pentru fiecare an intreg ramas pana la limita de varsta de pensionare sau, in situatia in care pot desfasura activitate peste aceasta limita, pana la limitele de varsta in grad la care pot fi mentinute in activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu doua solde ale functiei de baza, respectiv cu doua salarii ale functiei de baza.
    (3) Prevederile alin. (2) nu se aplica personalului militar, politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare care beneficiaza de plati compensatorii.
    (4) In caz de deces al beneficiarului inainte de data platii ajutorului, acesta se acorda sotiei sau sotului supravietuitor ori copiilor, iar in lipsa acestora, parintilor, prin aplicarea in mod corespunzator a prevederilor alin. (1) si (2).
Se mai retine ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 285/2010 – aplicabil cauzei,  potrivit cu care, in anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica.
Mai mult, Curtea retine ca aceste dispozitii legale au facut obiectul controlului de constitutionalitate iar prin decizia nr. 316/2013  a Curtii Constitutionale s-a statuat ca dispozitiile legale sunt constitutionale atat prin prisma art. 16  cat si prin prisma art. 53 din Constitutie.
Astfel s-a statuat ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a aratat ca situatia diferita in care se gasesc persoanele in functie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerata ca fiind contrara dispozitiilor constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor. In acest sens, Curtea a statuat prin Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, ca  „nu se poate retine incalcarea principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat cele doua categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite, nu se afla intr-o situatie identica, de natura sa justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor sustinute de autorul exceptiei, data pensionarii, anterioara sau ulterioara intrarii in vigoare a noii reglementari in materie, genereaza situatii juridice diferite, care impun si justifica un tratament juridic diferentiat."
De asemenea, prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a retinut ca „situatia diferita in care se afla cetatenii in functie de reglementarea aplicabila potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privita ca o incalcare a dispozitiilor constitutionale care consacra egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari."
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 53 din Constitutie, Curtea constata ca acest text constitutional se refera la restrangerea exercitiului unor drepturi ori libertati fundamentale. Ajutoarele ori indemnizatiile la care se refera, insa, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din aceasta categorie de drepturi, astfel ca legiuitorul este liber sa dispuna cu privire la continutul, limitele si conditiile de acordare a acestora, precum si sa dispuna diminuarea ori chiar incetarea acordarii acestora, fara a fi necesara intrunirea conditiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentala.
De altfel, in acelasi sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, cand, analizand obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, a statuat ca indemnizatiile acordate cu prilejul iesirii la pensie, retragerii, incetarii raporturilor de serviciu ori trecerii in rezerva  „reprezinta beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale in virtutea statutului special al acestora, fara a avea insa un temei constitutional".
 In consecinta, in mod corect instanta de fond a respins cererea de chemare in judecata dispozitii legale exprese si in vigoare statuand ca prevederile legale referitoare la drepturile solicitate de reclamanti nu se aplica.
 In continuare instanta de fond a facut un examen al dispozitiilor legale succesive in materie respectiv art. II art. 9 din Legea nr. 283/2001 potrivit cu care drepturile solicitate de reclamanti  nu s-au acordat nici in anul 2012.
 Mai mult Curtea adauga si prevederile O.U.G. nr. 84/2012 si respectiv art. 10 din O.U.G. nr. 103/2013 potrivit cu care aceleasi drepturi nu se acorda nici in anul 2013 si nici in 2014.
 Curtea urmeaza sa valideze rationamentul instantei de fond care conchide ca din folosirea sintagmei „acorda” nu vorbim de abrogarea acestor drepturi ci de o suspendare a nasterii lor.
 Totodata Curtea retine ca in mod just instanta de fond a inlaturat aplicabilitatea in cauza a referirilor la cauza  Kechko contra Ucrainei  facute de reclamanti intrucat  acestia au indicat trunchiat respectiva decizie care trateaza mai multe ipoteze. Astfel situatia dedusa judecatii difera de ipoteza invocata de reclamanti din respectiva decizie si care vizeaza  neexecutarea  arbitrara a unor obligatii nascute in baza unor dispozitii legale in vigoare, pe cand, in prezentul dosar, suspendarea aplicarii dispozitiilor legale  referitoare la drepturile respective este facuta tot printr-un act normativ. Or, in aceeasi decizie, tratand o ipoteza identica cu cea dedusa judecatii in prezenta cauza,  Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat,  la paragraful 23, ca statul este cel in masura sa stabileasca ce sume trebuie platite angajatilor sai din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau incetarea platii unor astfel de sume prin modificari legislative corespunzatoare.  
In acest context in mod corect, si nu contradictoriu ori strain de natura cauzei, instanta de fond a invocat si decizia Curtii Europene in cauza Dumitru contra Romaniei, cauza in care   suspendarea executarii titlului de creanta a intervenit tot printr-o interventie legislativa.
Or, daca, in respectiva cauza, unde exista deja o creanta certa, lichida si exigibila  stabilita prin hotarari judecatoresti, statul a esalonat executarea printr-un act normativ ulterior, ingerinta fiind analizata sub aspectul proportionalitatii si fiind apreciata ca si justificata in contextul dificultatilor bugetare, cu atat mai mult, in prezenta cauza unde suspendarea acordarii drepturilor s-a prevazut printr-un act normativ anterior, public si previzibil  nu se poate vorbi de o ingerinta nejustificata. De altfel Curtea apreciaza ca nici nu se poate sustine ca reclamantii beneficiaza de un „bun” in acceptiunea CEDO pentru a putea fi analizata proportionalitatea ingerintei.
De asemenea vor fi inlaturate ca neintemeiate si criticile referitoare la incidenta art. 9 din Legea nr. 118/2010. In primul rand instanta de fond nu isi intemeiaza solutia pe aceste dispozitii legale  ci, dimpotriva,  afirma ca nu au relevanta in cauza. Astfel, Curtea retine ca potrivit cu art. 9 din Legea nr. 118/2010 Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi nu se mai acorda ajutoare sau, dupa caz, indemnizatii la iesirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezerva (legea a intrat in vigoare la data de 30.06.2010 iar potrivit art. 16 din aceeasi lege prevederile art. 9 se aplica numai pana la 31.12.2010). Fata de aceste considerente orice decizie a Curtii Constitutionale  referitoare la dispozitiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 nu este relevanta in cauza, nefiind aplicabila sub aspect temporal, aspect corect retinut de instanta de fond.  Mai mult, neconstitutionalitatea art. 9 din Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar a fost pronuntata in urma controlului de constitutionalitate a priori, deci anterior promulgarii legii si publicarii acesteia in Monitorul Oficial si vizeaza doar imposibilitatea diminuarii pensiei, si nu drepturile ce au facut obiectul art. 9 din Legea nr. 118/2010 dupa publicare, aceste dispozitii legale nefiind vizate de decizia invocata.
Raportat la aceste considerente rezulta ca solutia primei instante de respingere a actiunii este intemeiata, astfel incat, Curtea va respinge, in temeiul art. 496 Noul Cod de procedura civila, recursul declarat, mentinandu-se ca temeinice si legale dispozitiile instantei de fond in sensul celor ce urmeaza.
 Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.