Exceptie de nelegalitate. Efecte anulare act administrativ normativ
(Decizie nr. 18/F din data de 18.02.2014 pronuntata de Curtea de Apel Brasov)Analizand actele si lucrarile dosarului avand ca obiect exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 Curtea retine urmatoarele:
Exceptia de nelegalitate invocata in cauza vizeaza dispozitiile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 potrivit carora, persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica si sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune, iar potrivit avizului emis de Consiliul Legislativ (fila 13), notei de fundamentare (fila 15) si antetului Hotararii de Guvern aceasta a fost adoptata in aplicarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 potrivit caruia persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Potrivit art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 in forma in vigoare la data promovarii litigiului de fond „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza; incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa nici unei cai de atac, iar incheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze si nici atunci cand exceptia de nelegalitate a fost invocata in cauze penale.”
Hotararea Guvernului nr. 977/2003 are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ.
Potrivit art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 in forma in vigoare la data promovarii litigiului de fond „In cazul in care exceptia de nelegalitate vizeaza un act administrativ unilateral emis anterior intrarii in vigoare a prezentei legi cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la momentul emiterii actului administrativ.”
Interpretand aceste dispozitii legale rezulta ca este admisibila exceptia de nelegalitate invocata cu privire la actele administrative cu caracter normativ intrucat dispozitiile art. 4 alin. 2 nu disting dupa cum actul administrativ are caracter normativ sau individual astfel ca potrivit adagiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” in situatia in care legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem.
In acelasi sens este si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie care in repetate randuri a aratat ca exceptia de nelegalitate invocata cu privire la actele administrative cu caracter normativ emise anterior intrarii in vigoare a Legii nr.554/2004 poate fi analizata prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la data emiterii actului administrativ cu caracter normativ contestat.
In consecinta exceptia de nelegalitate este admisibila sub acest aspect.
Instanta, din oficiu, a invocat si citat partile cu mentiunea ca se va pune in discutie exceptia lipsei de obiect a exceptiei de nelegalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 raportat la art. 23 din Legea nr. 554/2004 si respectiv avand in vedere faptul ca aceleasi dispozitii legale au fost anulate prin Sentinta civila nr. 185/27.04.2010 a Curtii de Apel Cluj, irevocabila in februarie 2011 si publicata in Monitorul Oficial nr. 318/09.05.2011.
Cu toate acestea se retine ca efectele respectivei hotarari judecatoresti prin care s-au anulat dispozitiile mentionate ale unui act administrativ cu caracter normativ produc efecte general obligatorii numai pentru viitor, respectiv de la data publicarii in Monitorul Oficial, potrivit dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se ridica intrebarea referitoare la posibilitatea examinarii legalitatii acestui act administrativ cu caracter normativ pentru perioada in care acesta si-a produs efectele, aceasta fiind situatia in speta de fata, in care pe fondul litigiului in care s-a invocat exceptia de nelegalitate, pretentiile vizeaza in parte o perioada anterioara datei anularii dispozitiilor actului administrativ normativ in cauza.
Or, a considera ca inadmisibila ori lipsita de obiect exceptia de nelegalitate, in conditiile in care litigiul de fond vizeaza o perioada in care actul administrativ normativ si-a produs efectele, echivaleaza cu prejudicierea dreptului la aparare a partii care a invocat exceptia de nelegalitate.
Pentru aceste considerente exceptia lipsei de obiect a exceptiei de nelegalitate invocata de instanta din oficiu ori exceptia inadmisibilitate forma sub care a invocat Societatea Romana de Radiodifuziune aceeasi exceptie, urmeaza a se respinge instanta urmand a se pronunta asupra exceptiei de nelegalitate.
Asa cum am aratat mai sus, cu toate ca exceptia de nelegalitate nu poate fi respinsa ca inadmisibila ori lipsita de obiect, se retine totusi ca solutia data in actiunea in anularea acelorasi dispozitii ale actului administrativ normativ nu poate fi ignorata avand in vedere efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.
Astfel, prin efectul pozitiv al puterii de lucru judecat prin raportare la Sentinta civila nr. 185/27.04.2010 a Curtii de Apel Cluj, irevocabila in februarie 2011 si publicata in Monitorul Oficial nr. 318/09.05.2011 se retine ca dispozitiile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 sunt nelegale acestea adaugand la dispozitiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 intr-un sens nepermis si contrar interpretarii textului asa cum a fost el clarificat in sensul constitutionalitatii prin Decizia nr. 297/2004 a Curtii Constitutionale prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinandu-se cu forta obligatorie in considerentele acesteia ca „taxele sunt datorate de catre subiectele de drept acolo mentionate, in calitate de beneficiari ai acestor servicii".
In plus, fata de considerentele instantei in sentinta retinuta cu putere de lucru judecat, Curtea are in vedere si practica constanta a Curtii Constitutionale cu referire la art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 astfel cum a fost sintetizata prin decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 publicata in Monitorul Oficial in 07.01.2014.
In considerentele acesteia se retine ca prin Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 756 din 19 august 2004, si Decizia nr. 331 din 18 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 412 din 12 mai 2006, Curtea a retinut ca „intr-adevar, art. 40 din Legea nr. 41/1994 stabileste ca veniturile proprii ale Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune provin, intre altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, asa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face si obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, taxele sunt datorate de catre subiectele de drept acolo mentionate, „in calitate de beneficiari ai acestor servicii". Asadar, obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective si, in consecinta, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi retinuta".
In final, Curtea Constitutionala, apreciind ca deturnarea reglementarilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematica interpretare si aplicare eronata a acestora de catre instantele judecatoresti sau de catre celelalte subiecte chemate sa aplice dispozitiile de lege, poate determina neconstitutionalitatea acelei reglementari. In acest caz, Curtea considera ca are competenta de a elimina viciul de neconstitutionalitate astfel creat, esential in asemenea situatii fiind asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor persoanelor, precum si a suprematiei Constitutiei, si subliniind ca considerentele deciziilor anterioare mai sus mentionate aveau putere obligatorie, aratand de asemenea ca indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text, atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, atat instantele judecatoresti, cat si organele administrative trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare si, nu in ultimul rand pentru a da o forta sporita deciziei si fara a marca o reconsiderare a jurisprudentei sale, Curtea, a constatat ca dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 sunt constitutionale in masura in care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune si televiziune se aplica numai persoanelor juridice care beneficiaza de aceste servicii.
Fata de aceasta interpretare constanta data de contenciosul constitutional dispozitiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 apare cu atat mai evident ca motivele avute in vedere la anularea dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 au existat si exista pe toata durata de aplicabilitate a acesteia si, prin urmare, acest text este nelegal, in conditiile in care, in loc sa clarifice aplicarea textului de lege pentru punerea in aplicare a caruia a fost emis, nu face decat sa reia fragmentat dispozitiile acestuia, inlaturand practic sintagma care ii confera constitutionalitate respectivului text de lege.
Se retine, astfel, ca prevederile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 instituie derogari de la dispozitiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul ca legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radio si, implicit, de televiziune a tuturor persoanelor juridice cu sediul in Romania, fara a conditiona aceasta de posesia receptoarelor.
Or, potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabileste ierarhia actelor normative, statuand ca actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona. Astfel, instituirea unei norme derogatorii se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementarii de baza.
Pentru aceste considerente, Curtea retine ca prevederile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 nu au aplicat in mod corect dispozitiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 si astfel se va admite exceptia de nelegalitate cu consecinta constatarii nelegalitatii prevederilor cuprinse in art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003.
Cauza va fi trimisa Judecatoriei Zarnesti, la dosarul civil nr. 28189/197/2012 pentru continuarea judecatii.
Exceptia de nelegalitate invocata in cauza vizeaza dispozitiile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 potrivit carora, persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, precum si sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica si sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifuziune, iar potrivit avizului emis de Consiliul Legislativ (fila 13), notei de fundamentare (fila 15) si antetului Hotararii de Guvern aceasta a fost adoptata in aplicarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 potrivit caruia persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele, sucursalele, agentiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa plateasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Potrivit art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 in forma in vigoare la data promovarii litigiului de fond „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza; incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa nici unei cai de atac, iar incheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze si nici atunci cand exceptia de nelegalitate a fost invocata in cauze penale.”
Hotararea Guvernului nr. 977/2003 are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ.
Potrivit art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 in forma in vigoare la data promovarii litigiului de fond „In cazul in care exceptia de nelegalitate vizeaza un act administrativ unilateral emis anterior intrarii in vigoare a prezentei legi cauzele de nelegalitate urmeaza a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la momentul emiterii actului administrativ.”
Interpretand aceste dispozitii legale rezulta ca este admisibila exceptia de nelegalitate invocata cu privire la actele administrative cu caracter normativ intrucat dispozitiile art. 4 alin. 2 nu disting dupa cum actul administrativ are caracter normativ sau individual astfel ca potrivit adagiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” in situatia in care legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem.
In acelasi sens este si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie care in repetate randuri a aratat ca exceptia de nelegalitate invocata cu privire la actele administrative cu caracter normativ emise anterior intrarii in vigoare a Legii nr.554/2004 poate fi analizata prin raportare la dispozitiile legale in vigoare la data emiterii actului administrativ cu caracter normativ contestat.
In consecinta exceptia de nelegalitate este admisibila sub acest aspect.
Instanta, din oficiu, a invocat si citat partile cu mentiunea ca se va pune in discutie exceptia lipsei de obiect a exceptiei de nelegalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 raportat la art. 23 din Legea nr. 554/2004 si respectiv avand in vedere faptul ca aceleasi dispozitii legale au fost anulate prin Sentinta civila nr. 185/27.04.2010 a Curtii de Apel Cluj, irevocabila in februarie 2011 si publicata in Monitorul Oficial nr. 318/09.05.2011.
Cu toate acestea se retine ca efectele respectivei hotarari judecatoresti prin care s-au anulat dispozitiile mentionate ale unui act administrativ cu caracter normativ produc efecte general obligatorii numai pentru viitor, respectiv de la data publicarii in Monitorul Oficial, potrivit dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se ridica intrebarea referitoare la posibilitatea examinarii legalitatii acestui act administrativ cu caracter normativ pentru perioada in care acesta si-a produs efectele, aceasta fiind situatia in speta de fata, in care pe fondul litigiului in care s-a invocat exceptia de nelegalitate, pretentiile vizeaza in parte o perioada anterioara datei anularii dispozitiilor actului administrativ normativ in cauza.
Or, a considera ca inadmisibila ori lipsita de obiect exceptia de nelegalitate, in conditiile in care litigiul de fond vizeaza o perioada in care actul administrativ normativ si-a produs efectele, echivaleaza cu prejudicierea dreptului la aparare a partii care a invocat exceptia de nelegalitate.
Pentru aceste considerente exceptia lipsei de obiect a exceptiei de nelegalitate invocata de instanta din oficiu ori exceptia inadmisibilitate forma sub care a invocat Societatea Romana de Radiodifuziune aceeasi exceptie, urmeaza a se respinge instanta urmand a se pronunta asupra exceptiei de nelegalitate.
Asa cum am aratat mai sus, cu toate ca exceptia de nelegalitate nu poate fi respinsa ca inadmisibila ori lipsita de obiect, se retine totusi ca solutia data in actiunea in anularea acelorasi dispozitii ale actului administrativ normativ nu poate fi ignorata avand in vedere efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.
Astfel, prin efectul pozitiv al puterii de lucru judecat prin raportare la Sentinta civila nr. 185/27.04.2010 a Curtii de Apel Cluj, irevocabila in februarie 2011 si publicata in Monitorul Oficial nr. 318/09.05.2011 se retine ca dispozitiile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 sunt nelegale acestea adaugand la dispozitiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 intr-un sens nepermis si contrar interpretarii textului asa cum a fost el clarificat in sensul constitutionalitatii prin Decizia nr. 297/2004 a Curtii Constitutionale prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate, retinandu-se cu forta obligatorie in considerentele acesteia ca „taxele sunt datorate de catre subiectele de drept acolo mentionate, in calitate de beneficiari ai acestor servicii".
In plus, fata de considerentele instantei in sentinta retinuta cu putere de lucru judecat, Curtea are in vedere si practica constanta a Curtii Constitutionale cu referire la art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 astfel cum a fost sintetizata prin decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 publicata in Monitorul Oficial in 07.01.2014.
In considerentele acesteia se retine ca prin Decizia nr. 159 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 756 din 19 august 2004, si Decizia nr. 331 din 18 aprilie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 412 din 12 mai 2006, Curtea a retinut ca „intr-adevar, art. 40 din Legea nr. 41/1994 stabileste ca veniturile proprii ale Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune provin, intre altele, si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, asa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face si obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, taxele sunt datorate de catre subiectele de drept acolo mentionate, „in calitate de beneficiari ai acestor servicii". Asadar, obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective si, in consecinta, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi retinuta".
In final, Curtea Constitutionala, apreciind ca deturnarea reglementarilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematica interpretare si aplicare eronata a acestora de catre instantele judecatoresti sau de catre celelalte subiecte chemate sa aplice dispozitiile de lege, poate determina neconstitutionalitatea acelei reglementari. In acest caz, Curtea considera ca are competenta de a elimina viciul de neconstitutionalitate astfel creat, esential in asemenea situatii fiind asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor persoanelor, precum si a suprematiei Constitutiei, si subliniind ca considerentele deciziilor anterioare mai sus mentionate aveau putere obligatorie, aratand de asemenea ca indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text, atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, atat instantele judecatoresti, cat si organele administrative trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare si, nu in ultimul rand pentru a da o forta sporita deciziei si fara a marca o reconsiderare a jurisprudentei sale, Curtea, a constatat ca dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 sunt constitutionale in masura in care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune si televiziune se aplica numai persoanelor juridice care beneficiaza de aceste servicii.
Fata de aceasta interpretare constanta data de contenciosul constitutional dispozitiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 apare cu atat mai evident ca motivele avute in vedere la anularea dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 au existat si exista pe toata durata de aplicabilitate a acesteia si, prin urmare, acest text este nelegal, in conditiile in care, in loc sa clarifice aplicarea textului de lege pentru punerea in aplicare a caruia a fost emis, nu face decat sa reia fragmentat dispozitiile acestuia, inlaturand practic sintagma care ii confera constitutionalitate respectivului text de lege.
Se retine, astfel, ca prevederile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 instituie derogari de la dispozitiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul ca legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radio si, implicit, de televiziune a tuturor persoanelor juridice cu sediul in Romania, fara a conditiona aceasta de posesia receptoarelor.
Or, potrivit art. 4 din Legea nr. 24/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabileste ierarhia actelor normative, statuand ca actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona. Astfel, instituirea unei norme derogatorii se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementarii de baza.
Pentru aceste considerente, Curtea retine ca prevederile art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 nu au aplicat in mod corect dispozitiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 si astfel se va admite exceptia de nelegalitate cu consecinta constatarii nelegalitatii prevederilor cuprinse in art. 3 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003.
Cauza va fi trimisa Judecatoriei Zarnesti, la dosarul civil nr. 28189/197/2012 pentru continuarea judecatii.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016