Functionar public.Drepturi acordate prin contractele colective de munca. Conditia prevazuta de art.229 alin.4 din Legea nr. 53/2003 ca acestea sa respecte dispozitiile legale. Art. 72 din Legea nr.88/1999 limitele negocierii acordurilor colective de munca

Pentru a avea eficienta juridica, contractele colective de munca trebuie sa fie incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, asa cum se prevede expres in art. 229 alin. 4 din Legea nr. 53/2003: „contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor”.
In acelasi sens, art. 72 din Legea nr. 188/1999, modificata, stabileste expres limitele negocierii acordurilor colective de munca: constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca, programul zilnic de lucru, perfectionarea profesionala, asadar acestea nu includ si acordarea de drepturi salariale peste cele stabilite prin lege.
A retine apararea intimatei – reclamante referitoare la aplicabilitatea contractului colectiv de munca/acordului colectiv, ce incalca norme imperative clare si explicite, motivat de faptul ca acesta nu a fost anulat prin hotarare judecatoreasca, ar insemna a lipsi de eficienta o norma imperativa a legii, ceea ce nu este admisibil intr-un stat de drept.  

         Constata ca prin cererea inregistrata initial sub nr. 141/62/2011 la Tribunalul Brasov, reclamanta Comuna A. a chemat in judecata pe paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi B., solicitand instantei  ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa se dispuna anularea Incheierii Curtii de Conturi a Romaniei nr. VI 379/16.12.2010 prin care s-a respins contestatia formulata de Comuna A. impotriva  Deciziei nr.40/23.08.2010 si anularea abaterilor retinute in sarcina reclamantei cu privire la acordarea sporurilor prevazute la pct. 8 din decizia atacata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca  inspectorii Camerei de Conturi B., in urma controlului efectuat la reclamanta, a constatat ca  nu  exista  temei legal pentru  acordarea functionarilor publici si salariatilor contractuali a  urmatoarelor sporuri: de mobilitate 10%, de dispozitiv 25%, de calculator 15%, de conditii grele 15%, de confidentialitate 15%, de penibilitate 10%.
Actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 12, alin. 1 si art. 22 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicata, a Legii nr. 53/2003, a Legii nr. 188/1999 republicata, a Legii nr. 319/2006 si a prevederilor art. 41 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
Parata CURTEA DE CONTURI B. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, iar in dezvoltarea motivelor din intampinare se arata ca reclamantul si-a motivat cererea introductiva impotriva Deciziei mentionate, aratand in principal faptul ca drepturile speciale au fost acordate salariatilor institutiei in baza acordului/contractului colectiv de munca incheiate pentru anii 2008-2010, nefacand dovada inregistrarii acestuia la Directia de Munca si Protectie Sociala C. „singura institutie careia ii incumba obligatia verificarii in sensul conformitatii”.
Prin Sentinta  nr. 2218/3.05.2011 a Tribunalului Brasov  cauza a fost declinata in favoarea Curtii de Apel Brasov, instanta care, prin sentinta 29/F/20.02.2012, a admis actiunea  si a dispus anularea actelor atacate, fara cheltuieli de judecata.
Prin decizia nr. 4893/09.04.2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de  Curtea de Conturi a Romaniei, a casat sentinta recurata si a  trimis cauza spre competenta solutionare  Tribunalului Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta civila nr. 972/CA/17.03.2014, Tribunalul a admis actiunea si a anulat Incheierea nr.VI379/16.10.2010 a Curtii de Conturi si decizia nr. 40/23.08.2010 in ceea ce priveste acordarea sporurilor prevazute la pct. 8 din Decizia nr. 40/2010.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca  drepturile salariale, respectiv sporurile de mobilitate 10%, de dispozitiv 25%, de calculator 15%, de conditii grele 15%, de confidentialitate 15%, de penibilitate 10%, enumerate in procesul verbal de constatare, au fost acordate  de entitatea administrativa in baza Legii nr. 188/1999, a contractului colectiv de munca al Comunei A., act neatacat de nici o parte si valabil incheiat, precum si in baza sentintelor civile judecatoresti depuse la dosar, asa incat nu este vorba de crearea unui prejudiciu in bugetul reclamantei.
Impotriva acestei hotarari, parata Curtea de Conturi a Romaniei, in nume propriu si ca reprezentanta a Camerei de Conturi B., a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii in sensul respingerii actiunii promovate de reclamanta UAT Comuna A.
In motivare, a aratat ca prima instanta a dispus in mod gresit anularea actelor emise de Camera de Conturi B. si de catre Curtea de Conturi a Romaniei retinand actele normative care permiteau institutiilor publice sa negocieze si sa incheie contracte/acorduri colective de munca,deoarece in realitate, drepturile salariale din sectorul bugetar sunt prestabilite prin lege,iar negocierea drepturilor salariale prin contractul colectiv de munca s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale imperative.
In drept, recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si 3041  Cod procedura civila.
Intimata-reclamanta nu a depus intampinare potrivit art. 308 alin. 2 Cod procedura civila.
 Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe in recurs.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, a art. 304 Cod procedura civila si recursul declarat de parata Curtea de Conturi a Romaniei, curtea constata ca acesta este intemeiat.
Astfel, in fapt, Curtea retine ca, in urma controlului efectuat de parata Curtea de Conturi a Romaniei prin Camera de Conturi B. la UAT A., pentru anul 2009, a fost  emisa decizia nr. 40/23.08.2010 in care, la pct. 8, singurul contestat prin actiune, s-a stabilit ca au fost efectuate plati care exced prevederilor legale in vigoare, constand in acordarea sporului de mobilitate, dispozitiv, calculator, pentru conditii grele, confidentialitate, penibilitate, toate pentru anul 2009, functionarilor publici si personalului contractual.
Impotriva acestei decizii s-a formulat contestatie, care a fost respinsa prin incheierea nr. VI.379/16.12.2010 emisa de parata Curtea de Conturi.
 Instanta de fond a anulat actele Curtii de Conturi pentru considerentul ca sporurile  au fost acordate in baza Legii nr. 188/1999, a contractului colectiv de munca al Comunei A.  care nu a fost atacat si a sentintelor judecatoresti depuse la dosar, insa critica recurentei cu privire la solutia instantei este intemeiata.
Potrivit art. 31 alin. 2 si 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarului publici, 
    (2) Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
    (3) Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.
 Prin O.G. nr. 10/2008, act normativ privind salarizarea functionarilor publici aplicabil pentru anul 2009, s-au prevazut urmatoarele sporuri: spor de confidentialitate (art.13), spor pentru conditii vatamatoare (art.14), spor pentru conditii periculoase (art.15).
Sporul pentru utilizarea calculatorului  si sporul  pentru conditii grele de munca  nu se regasesc printre sporurile  prevazute de art. 11-17 din O.U.G. nr. 10/2008, dar si daca am considera ca pot fi incadrate  in dispozitiile art. 14 (spor pentru conditii vatamatoare), se poate observa ca este prevazuta o conditie suplimentara, si anume, potrivit alin 3, locurile de munca pentru care se acorda sporul  trebuie stabilite  pe baza buletinelor de determinare emise de autoritatile abilitate in acest sens.
Reclamanta nu a dovedit si nici nu a sustinut  faptul ca detine buletine de determinare emise de autoritatile abilitate pentru locurile de munca la care a acordat cele doua sporuri, singurul sau argument fiind cel legat de prevederea acestui spor in Contractul colectiv de munca, argument care urmeaza a fi analizat de instanta de control judiciar dupa  stabilirea cadrului normativ si pentru celelalte sporuri acordate.
Sporul de confidentialitate a fost prevazut in art.13 pentru functionarii publici si personalul contractual  din anumite institutii ale statului: aparatul de lucru al Guvernului, personalul contractual din institutiile si autoritatile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor, precum si personalului preluat de catre autoritati si institutii publice de la Ministerul Integrarii Europene, care in cursul anului 2007 si-a incetat activitatea,iar reclamanta Comuna A. nu face parte dintre acestea.
Sporul de mobilitate si sporul de penibilitate  nu se regasesc printre sporurile prevazute de O.G. nr. 10/2008, asa incat in mod legal recurenta a stabilit in actul de control ca acestea au fost acordate fara baza legala.
In ceea ce priveste acordarea  indemnizatiei de dispozitiv unor functionari publici, altii decat cei care sunt beneficiarii sentintelor civile nr. 693/CA/2008 si nr. 946/CA/2008 ale Tribunalului Brasov, este clar ca aceasta nu poate fi acordata decat functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor, care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne, asa cum s-a stabilit in Decizia nr. 37/2009 pronuntata in recurs in interesul legii.
Cat priveste sustinerea reclamantei potrivit careia aceste drepturi salariale au fost acordate in baza contractului sau a acordului colectiv de munca, sustinere insusita de instanta de fond, se retine, in primul rand, ca personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului reprezinta o categorie distincta de salariati, cu drepturi salariale reglementate de dispozitii legale speciale, diferite de cele care reglementeaza drepturile salariatilor din domeniul privat.
Pentru a avea eficienta juridica, contractele colective de munca  trebuie sa fie incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, asa cum se prevede expres in art. 229 alin. 4 din Legea nr.  53/2003: „contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor”.
Astfel, conform art.12 alin.1 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de munca, contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, iar contractele colective de munca ale salariatilor institutiilor bugetare se pot incheia la nivelul unitatilor, la nivelul administratiei sau al serviciilor publice locale, pentru institutiile din subordinea acestora si la nivel departamental, pentru institutiile subordonate.
Prin urmare, dispozitia legala aratata, cu caracter imperativ, stabileste expres faptul ca nu se pot stabili prin contractele colective de munca drepturi peste cele determinate prin lege.
In acelasi sens, art. 72 din Legea nr.188/1999, modificata, stabileste expres limitele negocierii acordurilor colective de munca: constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca, programul zilnic de lucru, perfectionarea profesionala, asadar acestea nu includ si acordarea de drepturi salariale peste cele stabilite prin lege.
A retine apararea intimatei – reclamante referitoare la aplicabilitatea contractului colectiv de munca/acordului colectiv, ce incalca norme imperative clare si explicite, motivat de faptul ca acesta nu a fost anulat prin hotarare judecatoreasca, ar insemna a lipsi de eficienta o norma imperativa a legii, ceea ce nu este admisibil intr-un stat de drept.  
Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca actele emise de recurenta – parata Curtea de Conturi a Romaniei sunt legale si temeinice, actiunea promovata de catre intimata – reclamanta este neintemeiata si in consecinta, constatand incidenta art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul declarat de recurenta parata Curtea de Conturi impotriva sentintei civile nr. 972/CA/17.03.2014 a Tribunalului Brasov pe care o va modifica in totalitate in sensul respingerii actiunii.