Masura anularii dreptului de port arma si folosire a armelor letale atunci cand posesorul armei prevazuta pericol pentru ordinea publica.

Notiunea de „pericol pentru ordinea publica” nu este limitata la notiunea din Codul penal, ci are un sens mai larg.
Masura anularii dreptului de port arma si folosire a armelor letale dispusa cand doritorul sau posesorul armei prezinta pericol pentru ordinea publica. Prin folosirea sintagmei „pericol pentru ordinea publica” legiuitorul nu se refera exclusiv la pericolul social al unei fapte de natura penala, in sensul definit de dispozitiile Codului penal, ci are in vedere un sens mai larg al acestei notiuni.

Prin sentinta civila nr. 723/12.06.2014 Tribunalul Covasna a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul S.E jr. impotriva Inspectoratului Judetean de Politie C, avand ca obiect anularea in tot a dispozitiei de anulare a dreptului de folosire a armelor letale nr. 122392/22.11.2013,  obligarea paratei la restituirea armei si munitiei ridicate nelegal si la plata sumei de 100.000 lei cu penalitati pe fiecare zi de intarziere.
            A respins cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Din actele si lucrarile dosarului prima instanta a retinut urmatoarele:
La data de 22.11.2013 un angajat din cadrul Serviciului Arme, Exploziv, Substante Periculoase a intocmit Raportul inregistrat cu nr. 122391/22.11.2013 prin care a propus anularea dreptului de port si folosire a armelor letale acordat numitului S.E. deoarece acesta ,,se afla in situatia prevazuta de art. 45 alin. 1 lit. b din Legea  nr. 295/2004 republicata., coroborat cu art. 14 alin. 1 lit. f”. (filele  34, 35)
S-a aratat ca, potrivit datelor existente in evidentele A.E.S.P., reclamantul este posesorul permisului de arma seria B nr. 026576 eliberat de I.P.J. C.  la data de 05.11.2012, in baza caruia este autorizat sa poarte si sa foloseasca 3 arme letale cu destinatia vanatoare. De asemenea la data de 29.04.2013 susnumitul a fost autorizat sa mai procure o arma letala, de vanatoare cu alice conform autorizatiei nr. 120415, autorizatie care se afla in prezent in posesia acestuia.
Din cuprinsul rezolutiei parchetului emisa in dosarul nr. 3140/P2013, rezulta ca la data de 20.11.2013 numitul S.E. impreuna cu tatal si unchiul sau au lovit pe numitii T.M. si C. I., agenti de politie in cadrul Postului de Politie B., aflati in exercitarea atributiilor de serviciu si in legatura cu acesta, pe raza comunei B..
Raportul a fost aprobat de Seful Serviciului AESP si Seful Inspectoratului si in consecinta reclamantul a fost incunostintat prin adresa nr. 122392/22.11.2013 ca, in conformitate cu prevederile art. 45 alin. l lit. b din Legea nr. 295/2004 - privind regimul armelor si munitiilor, republicata,  s-a dispus masura de anulare a dreptului de port si folosire a armelor letale pe care le detine.
S-a mentionat in adresa ca aceasta masura a fost dispusa intrucat impotriva sa s-a inceput urmarirea penala in dosarul penal cu nr. 3140/P/2013, supravegheat de Parchetul de pe langa Judecatoria Sf. Gheorghe, pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 239 alin. 2 si 5 Cod penal.
Totodata i s-a adus la cunostinta ca in conformitate cu prevederile art. 46 din Legea nr. 295/2004 republicata, este obligat ca in termen de 10 zile de la data luarii la cunostinta a masurii anularii dreptului de port si folosire al armelor letale, sa depuna armele si munitia detinuta la un armurier autorizat si sa predea permisul de arma impreuna cu xerocopia bonului de consignatie la Serviciul arme, explozivi si substante periculoase din cadrul I.P.J. C.. (f.33).
Reclamantul a formulat la data de 11.12.2013 plangere prealabila impotriva Dispozitiei de anulare a dreptului de port si folosire al armelor si munitiilor letale emisa de catre Inspectoratul Judetean de Politie C., dar aceasta a fost respinsa cu motivarea ca impotriva sa a fost inceputa urmarirea penala in dosarul penal nr. 3140/P/2013, pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 239 alin. 2 si 5 Cod penal.
S-a mentionat ca aceasta masura a fost intemeiata pe rezultatul verificarilor efectuate de catre Inspectoratul de Politie al Judetului C. – Serviciul arme, explozivi si substante periculoase, din care reiese faptul ca reclamantul nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 14 alin. 1, lit. f din Legea nr. 295/2004, republicata, privind regimul armelor si al munitiilor, respectiv aceea de a nu prezenta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele de politie. (f.9)
Instanta a retinut si ca prin Ordonanta din data de 22.11.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sf. Gheorghe a fost pusa in miscare actiunea penala fata de invinuitul S.E. pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art. 239 alin. 2 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin 1 lit. a Cod penal fata de fiecare fapta si cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, faptele constand in aceea ca ,,la data de 20.11.2013, in jurul orei 19,15, invinuitii S.I., S.E. zis „B.” insotiti de fiul ultimului, S.E. jr., impreuna si actionand concertat, au lovit pe partile vatamate T.M., agent sef adjunct de politie si C.I., agent de politie, ambii din cadrul Postului de Politie B., judetul C., aflati in exercitarea atributiilor de serviciu si in legatura cu acestea, in timp ce se aflau in localitatea B., la Postul de Politie din localitate”.(fila 80)
Din incheierea nr. 14/R/26.11.2013 a Tribunalului Covasna instanta a retinut ca s-a revocat masura arestarii preventive dispusa fata de reclamant (fila 99).
Din cele aratate anterior rezulta ca partea reclamanta a fost implicata intr-un incident desfasurat la sediul postului de Politie B., unde a patruns insotit de doua rude si unde ,,in mod plauzibil au avut loc contacte fizice” intre acesta si anumiti politisti.
Chiar daca reclamantul ar fi patruns in incinta postului de politie pentru a-si apara tatal si de a se opune ca acesta sa fie dus cu forta in incinta sediului de politie, se pune problema in speta daca aceste imprejurari pot forma convingerea ca reclamantul prezinta pericol pentru ordinea publica, viata si integritatea corporala a persoanelor si daca aceste imprejurari rezulta din datele si informatiile existente primite de I.P.J.
Aceasta analiza se impune deoarece prin Dispozitia contestata s-a indicat drept temei de drept al anularii dreptului de folosire a armelor letale prescriptia prevazuta de art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 potrivit carora ,,Autorizatia de procurare a armelor letale se acorda persoanelor prevazute la art. 13 alin. (2) - (5), daca indeplinesc, cumulativ, urmatoarele conditii:…  f) nu prezinta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele competente;… Anularea dreptului de port si folosire a armelor letale se dispune de catre organele competente daca titularul dreptului se afla in una dintre urmatoarele situatii:… b) nu mai indeplineste vreuna dintre conditiile prevazute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) si f)”.
Din aceste prevederi legale rezulta ca dreptul de a detine arme nu este un drept absolut, astfel ca legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca conditiile exercitarii atributelor acestuia, in asa fel incat sa nu vina in conflict cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile.
De asemenea, tot din analiza acestor prevederi legale rezulta ca pericolul pe care l-ar reprezenta partea reclamanta pentru ordinea publica, pentru siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor nu trebuie sa rezulte numai dintr-o hotarare judecatoreasca prin care a fost condamnat reclamantul ci din orice date aflate in evidenta ,,organelor competente”, deci abilitate de lege sa detina date cu privire la conduita unei persoane in societate si chiar in familie.
Asadar, cand legiuitorul a folosit sintagma ,,pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor” nu s-a referit doar la pericolul social al unei fapte de natura penala, in sensul in care acesta este definit de Codul penal, ci in sens mai larg, astfel fiind indreptatit legiuitorul sa instituie masuri de ocrotire a interesului general al societatii constand in anularea dreptului de detinere a armei in orice situatie in care organele in drept (respectiv in situatia de fata I.P.J. C.) ar constata ca exista un asemenea pericol.
Dreptul de port si folosire a unei arme nu se poate acorda cu larghete, mai ales daca este vorba despre arme letale, precum situatia din speta.
Este necesar sa se stabileasca, pe baza unor verificari amanuntite efectuate de persoane abilitate, daca detinatorul armei letale prezinta un pericol pentru ordinea publica sau daca la nivelul structurilor de Politie exista date si informatii despre aceasta persoana care sa determine anularea actului prin care s-a acordat dreptul de port si folosire a armei. Un posesor al unei arme letale trebuie sa fie asadar o persoana echilibrata, care sa stie si sa-si poata stapani sentimentele de ura, frustrare, impulsurile spre violenta, astfel incat, atunci cand este pus intr-o situatie critica, chiar si provocat fiind, sa nu recurga la violenta ci sa-si infraneze acest impuls, actionand pasnic, echilibrat, calm si lucid.
Nu sunt deloc de dorit situatii in care posesorul unei asemenea arme isi poate pierde controlul si sunt cazuri, si nu putine, cand comportamentul persoanelor in societate a determinat refuzul autorizarii sau retragerea acesteia. Un comportament violent, agresiv, constatat ca urmare a unor investigatii – indiferent daca sunt de natura penala, contraventionala sau civila - conduce in mod firesc la anularea autorizarii.
Prin pericol pentru ordinea publica al unor acte de conduita se intelege particularitatea acestora de a aduce atingere unor valori sociale de un anumit interes pentru societate. Pericolul constituie astfel o trasatura esentiala si comuna a tuturor faptelor prin care se incalca ordinea de drept. Incriminarea prin lege a unor categorii de fapte nu este decat consacrarea legala a existentei unui grad mai ridicat de pericol pentru faptele ocrotite de legea penala, dar acesta nu inseamna ca o persoana poate fi posesorul unei arme letale daca savarseste o fapta cu un grad mai mic de pericol, fapta indreptata nu impotriva patrimoniului ci, in speta, impotriva altor persoane (de natura a tulbura desfasurarea normala a relatiilor statornice intre membrii societatii, provocand cel putin nemultumire, chiar teama, ingrijorare pentru ceea ce s-a savarsit si s-ar mai putea comite, daca nu prin incalcarea legii penale cel putin prin abaterea de la regulile de convietuire civilizata).
Ori, in speta, s-a dovedit ca reclamantul s-a implicat intr-un incident in care s-a folosit violenta fizica (nu are relevanta intensitatea actelor de violenta deoarece, asa cum s-a aratat anterior, posesorul unei arme letale ar trebui sa fie o persoana care evita sa fie implicata in orice fel de eveniment in care s-ar pune problema de folosire a fortei sub orice forma, fizica sau verbala deoarece si folosirea unui limbaj necivilizat denota pierderea autocontrolului).
Este evident ca reclamantul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si in acest sens, Constitutia Romaniei, in art.23 alin.11 stipuleaza ca ,,pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
Nu s-a stabilit inca vinovatia reclamantului din punct de vedere penal dar, vazand sensul prevazut art. 14 lit. f din Legea nr. 295/2004 instanta a constatat ca partea parata a apreciat corect ca reclamantul prezinta pericol pentru ordinea publica, pentru viata si integritatea corporala a persoanelor deoarece din datele pe care le avea, si anume din Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Sf. Gheorghe din data de 22.11.2013 a rezultat ca la data de 20.11.2013 acesta a fost implicat intr-un incident in care s-a folosit violenta (neavand importanta intensitatea acesteia). Fapta reclamantului de a patrunde in incinta unui post de politie si de a avea un conflict cu politistii, chiar si in scopul apararii tatalui sau, are un anumit grad de pericol pentru ordinea publica, nefiind o fapta lipsita de importanta.
Inscrisurile depuse in probatiune de parti si declaratia martorului V.S. creeaza instantei convingerea ca intr-adevar reclamantul prezinta pericol pentru ordinea publica si siguranta persoanelor, asa incat masura anularii dreptului de port si folosire a armelor si munitiilor letale este legala, este pe deplin justificata, nemaifiind intrunite conditiile prevazute de art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004.
Pentru considerentele aratate anterior si prin prisma dispozitiilor legale mai sus invocate precum si a dispozitiilor art.41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2000/C364/01) adoptata la 07.12.2000 coroborat cu dispozitiile Recomandarii CM/Rec (2007)7 a Consiliului Ministrilor din statele membre a Consiliului Europei din 20 iunie 2007, Tribunalul  a constatat ca, masura dispusa prin dispozitia a carei anulare se solicita este justificata pe baza unor acte de cercetare ale autoritatilor competente, care releva starea de conflict in care este implicat reclamatul cu anumiti politisti din comuna B., astfel ca in lipsa de dovezi contrarii, nu se justifica anularea dispozitiei contestate, pentru argumentele invocate de titularul permisului de port arma.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept Tribunalul a constatat ca dispozitia atacata este legala si temeinica si nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea actiunii, sens in care prezenta actiune a fost respinsa integral ca nefondata; respingandu-se ca neintemeiata si cererea subsidiara de obligare a paratei la restituirea armei, plata daunelor morale dar si de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 Cod procedura civila.
Impotriva acestei solutii reclamantul, prevalandu-se de prerogativa conferita prin dispozitiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, inlauntrul termenului legal si prin aparatorului sau ales a declarat recurs, criticand-o sub aspectul nelegalitatii si al netemeiniciei ei, cerand urmare a reaprecierii probatoriului administrat in cauza pronuntarea unei solutii favorabile lui, precizand ca instanta penala la momentul punerii sale in libertate a apreciat ca nu prezinta pericol pentru ordinea publica, pentru siguranta nationala. Prin urmare, prima instanta a pronuntat o solutie incorecta, in contradictie cu cele statuate de instanta penala, cata vreme exista o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat care atesta ca reclamantul nu prezinta pericol pentru ordinea publica, iar din depozitiile martorilor rezulta ca nu este cunoscut ca fiind o persoana agresiva ori periculoasa. Se sustine ca judecatorul fondului a tratat unilateral cauza, aspect care este cel putin criticabil, cu atat mai mult cu cat instanta penala a concluzionat ca starea de fapt descrisa in plangerea penala este confuza si contradictorie. In opinia recurentului nu exista nici o proba sau dovada concreta din care sa rezulte ca reclamantul ar prezenta pericol pentru ordinea publica, pentru viata si integritatea persoanei, pentru siguranta nationala. Totodata, afirma ca faptul ca s-a inceput urmarirea penala impotriva sa nu constituie un fundament legal pentru a se mentine dispozitia atacata.
          Curtea, raportand sentinta atacata la probatoriul administrat in cauza, la dispozitiile legale incidente si la motivele expuse in declaratia de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si munitiilor republicata, autorizatia de procurare a armelor letale se acorda persoanelor prevazute la art. 13 alin. (2) - (5), daca indeplinesc, cumulativ, mai multe conditii printre care si cea de a nu prezenta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele competente. Asigurarea ordinii publice reprezinta o cerinta esentiala a stabilitatii interne care garanteaza asigurarea conditiilor corespunzatoare edificarii unui stat de drept. Cu alte cuvinte, asigurarea ordinii publice reprezinta o necesitate sociala, realizata prin activitati specifice de organe speciale –fortele de ordine publica, ce reprezinta autoritati detinand competente si atributii in materie de ordine publica si carora, prin lege si prin alte acte normative, li se confera sarcini in exercitarea dreptului de politie a statului. In sens larg, ordinea publica este conceptul cu sfera de cuprindere cea mai larga, incluzand ordinea juridica, incepand cu cea constitutionala, alaturi de ordinea politica, economica, ordinea publica implicand atat cadrul de manifestare - legea -, cat si mijloacele concrete de mentinere a sa, institutiile si mijloacele concrete de aducere la indeplinire. In legislatia interna si internationala, intre notiunile de democratie, drepturile omului, ordinea publica si statul de drept, exista un raport de interdependenta in sensul ca nu exista democratie fara garantarea drepturilor omului, iar acestea nu se pot realiza decat intr-un cadru organizat, intr-un climat sigur de ordine sociala. Prin  urmare, mentinerea ordinii publice reprezinta ansamblul masurilor, activitatilor si actiunilor organizate si desfasurate cotidian de catre fortele de ordine publica, pentru functionarea normala a institutiilor statului, protejarea si respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor, a normelor de conduita civica, a regulilor de convietuire sociala, a avutului public si privat, a celorlalte valori supreme. Scopul ordinii publice nu este asigurarea linistii publice, ci a conditiilor care sa creasca eficienta angajamentului public, a efortului public, precum si responsabilitatea factorilor de decizie si a fiecarui om in parte fata de calitatea conditiei umane. Ordinea publica este o constructie dinamica, dupa o arhitectura complicata, la care participa, deopotriva, toate componentele sistemului si procesului, si nu doar cei ce-si asuma sau cred ca li se cuvine privilegiul si conditia benefica a conducerii altora. In domeniul dreptului penal, intr-adevar pericolul se stabileste in raport de continutul concret al infractiunii tinandu-se cont de importanta concreta a atingerii valorilor ocrotite de lege, modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului. Dar, pericolul pentru ordinea publica nu se identifica cu pericolul social al faptei pentru care un inculpat este cercetat. Din aceste considerente instanta nu poate retine sustinerile recurentului legate de posibila autoritate de lucru judecat a hotararii instantei penale pronuntata in ceea ce-l priveste in materia dispunerii unei masuri preventive.
Asadar, prin folosirea sintagmei „pericol pentru ordinea publica” legiuitorul nu se refera exclusiv la pericolul social al unei fapte de natura penala, in sensul definit de dispozitiile Codului penal, ci are in vedere un sens mai larg al acestei notiuni. Ordinea publica inseamna, intre altele, climatul social firesc, optim, care se asigura printr-un ansamblu de norme si masuri si care se traduce prin functionarea normala a institutiilor statului, mentinerea linistii cetatenilor si respectarea drepturilor acestora. Ca atare, dreptul de port arma si folosire a unei arme nu se poate acorda cu lejeritate, fiind necesar a se stabili daca doritorul sau posesorul armei prezinta pericol pentru ordinea publica, impunandu-se ca un detinator al unei arme letale sa fie o persoana echilibrata, care sa-si poata stapani frustrarile si impulsurile spre violenta, incat in ipoteza in care este pus in fata unei situatii limita chiar si provocat fiind sa nu recurga la violenta ci sa-si infraneze acest impuls. Or, recurentul a avut un astfel de comportament violent, folosind si un limbaj neadecvat, chiar daca nu de natura penala, abatandu-se de la normele de convietuire umana, participand la un incident in care s-a recurs la violenta fata de anumiti politisti in incinta unui post de politie.  Prin urmare, s-a dovedit ca reclamantul si-a pierdut autocontrolul in disputa cu politistii implicati, intr-un spatiu public, iar faptul ca ar mai detine si o arma letala sporeste gradul de pericol pentru valorile ocrotite de legiuitor, cum corect a retinut prima instanta.  Fapta sa nu numai ca a tulburat ordinea juridica, dar si mediul social ocrotit in valorile sale fundamentale, considerent fata de care si faptul detinerii in continuare a unei arme si munitii letale creeaza o stare de primejdie pentru raporturile sociale.
Masura anularii dreptului de port arma si folosire a armelor letale nu a fost dispusa de un organ necompetent sau in mod arbitrar ci motivat, in baza unor dispozitii legale in vigoare si nu abrogate sau neconstitutionale,  in baza unui raport cu o astfel de propunere  intocmit in prealabil de catre Serviciul arme, explozivi, substante periculoase din cadrul I.P.J. C., a rezolutiei procurorului de incepere a urmariri penale sub aspectul comiterii unei infractiuni. Prin urmare, se pune problema unui act emis in forma scrisa si cu procedura prevazuta de lege, conform din punct de vedere al continutului  cu dispozitiile legale in vigoare, intemeiat juridic, al carui semnatar nu a interpretat gresit dispozitiile legale enumerate in preambulul sau, dupa cum nu a aplicat o alta dispozitie decat cea care trebuia aplicata raportului social cu care a fost investit.
Dreptul de a detine arme nu este un drept absolut, astfel ca legiuitorul este pe deplin competent sa stabileasca conditiile exercitarii atributelor acestuia, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile. Masura dispusa prin dispozitia a carei anulare se solicita este justificata pe baza unor acte de cercetare ale autoritatilor competente, care releva starea de conflict in care este implicat reclamatul cu reprezentanti ai politiei locale, astfel ca in lipsa de dovezi contrarii, nu se justifica anularea dispozitiei contestate, pentru argumentele invocate de titularul permisului de port arma. Modificarea situatiei solicitantului, in considerarea careia i-a fost acordata initial autorizatia de detinere a armei, atrage, in mod simetric si rezonabil, retragerea respectivei autorizatii ce are caracterul unei masuri de siguranta, impusa de imperativele protectiei interesului general al societatii.
Fata de considerentele sus expuse, Curtea, retine ca refuzul intimatei de a-i solutiona favorabil cererea recurentului este intemeiat, autoritatea implicata in exercitarea dreptului de apreciere respectand dispozitiile din actul normativ ce reglementeaza dreptul de folosire a armelor letale. Prin urmare, facand aplicatiunea dispozitiilor art. 496 din Noul Cod de procedura civila Curtea respinge ca nefondat recursul dedus judecatii, mentinand ca legala si temeinica solutia atacata, inclusiv in ceea ce priveste si cererile formulate in subsidiar de obligare a intimatei la restituirea armei, plata daunelor morale si a cheltuielilor de judecata aferente judecarii recursului.