Litigiu privind actele incheiate de Curtea de Conturi. Nelegalitate acordare a indemnizatiei de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza pentru functionarii publici in anul 2011.

Deliberand asupra recursului de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 854/CA/03.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA D. in contradictoriu cu paratele CAMERA DE CONTURI B. si CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, a fost anulata in parte Incheierea nr. 7/2013 emisa de parata CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI si Decizia nr. 2/2013 emisa de parata CAMERA DE CONTURI B., in ceea ce priveste sporul de dispozitiv.
Impotriva acestei hotarari, parata Curtea de Conturi a Romaniei, in nume propriu si pentru Camera de Conturi a Judetului B. a declarat recurs, in termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentintei si respingerea in totalitate a actiunii.
In motivare, a aratat ca hotararea pronuntata de instanta de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii, in ceea ce priveste acordarea indemnizatiei de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza, incepand cu anul 2011, pentru un numar de 20 de persoane, functionari publici si personal contractual si pentru primarul localitatii.
Recurenta a mai aratat ca, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009, acordarea sporului de dispozitiv era prevazuta numai pentru personalul din institutiile din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, in conditiile art. 1 si 13 din Legea nr. 138/1999, astfel cum a stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 37/2009 pronuntata in procedura recursului in interesul legii.
Recurenta a mai sustinut ca, dupa adoptarea Legii nr. 330/2009, act normativ care a urmarit stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului, acordarea acestui spor este lipsita de orice temei legal, astfel ca de la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, drepturile salariale ale personalului platit din fondurile publice sunt si raman, in mod exclusiv, cele prevazute de acesta.
Recurenta a mai aratat ca indemnizatia de dispozitiv acordata functionarilor publici incalca dispozitiile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, care stabileste expres ca, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu luna ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturile salariale stabilite prin contracte si acorduri colective de munca si prin contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor.
Nu in ultimul rand, recurenta a aratat ca nu poate fi acceptata invocarea unor hotarari judecatoresti pronuntate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009, deoarece acest act normativ a instituit un nou sistem de salarizare.
Ulterior, recurenta a aratat ca prin intrarea in vigoare a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea personalului platit din fondurile publice, au fost reglementate sporurile, indemnizatiile, primele si compensatiile specifice domeniului de activitate ce se acorda personalului bugetar, in anexele I-VIII, iar la anexa I, cap. I lit. B si cap. II lit. A si L se mentioneaza expres ca functionarii publici si personalul contractual din administratia publica locala beneficiaza de un singur spor salarial, respectiv sporul pentru conditii periculoase sau vatamatoare, de pana la 15% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat.
In ceea ce priveste sporul acordat persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, recurenta a aratat ca potrivit art. 3 alin. 4 din O.G. nr. 10/2008 indemnizatia prevazuta de lege este singura forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei, aceleasi dispozitii fiind cuprinse si in prevederile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 284/2010 si art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001.
Recurenta a mai invocat si considerentele Deciziei nr. 1601/2010 in care se arata ca, dupa ce temeiul juridic ce a stat la baza pronuntarii unei hotarari judecatoresti a fost modificat sau abrogat, incepand cu data evenimentului legislativ autoritatea publica urmeaza sa acorde sporul corespunzator noului cadru normativ.
In drept a fost invocata aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de obligatia de plata a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata reclamanta nu au formulat intampinare conform art. XVII alin. 3 coroborat cu art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013.
Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi in recurs.
Analizand recursul declarat de parata Curtea de Conturi a Romaniei, in nume propriu si pentru Camera de Conturi a Judetului B., prin prisma dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, curtea retine urmatoarele:
Principalul motiv de recurs invocat de catre recurenta parata si dezvoltat prin mai multe argumente in cererea de recurs se refera la aplicarea gresita a legii de catre prima instanta, motiv care se circumscrie dispozitiilor art. 488 pct. 8 Cod procedura civila si care este fondat.
Astfel, in fapt, Curtea retine ca, in urma controlului efectuat de parata Curtea de Conturi a Romaniei prin Camera de Conturi B. la intimata reclamata a fost emisa decizia nr. 2/14.01.2013 (filele 142-163 dosar tribunal) prin care la punctul al II-lea  pct. 1 s-a stabilit obligatia ordonatorului de credite de a lua masuri pentru stabilirea intinderii prejudiciului adus bugetului local prin efectuarea de plati catre personalul contractual, functionarii publici  si/sau ordonatorul principal de credite a unor venituri de natura sporului de dispozitiv (…) si pentru recuperarea acestuia, precum si pentru determinarea obligatiilor aferente veniturilor platite.
Prima instanta a constatat, cu privire la sporul de dispozitiv ca acesta „a fost acordat de entitatea administrativa in baza Legii nr. 188/1999, a contractului colectiv de munca al Comunei D., act neatacat de nici o parte si valabil incheiat, precum si in baza sentintelor civile judecatoresti depuse la dosar si anexele la actul de control”, dar aceasta interpretare este eronata.
Recurenta – parata a invocat, in esenta, drept motiv principal de constatare a nelegalitatii sentintei primei instante faptul ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009 si apoi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea personalului platit din fondurile publice, nu mai era posibila acordarea sporului de dispozitiv personalului contractual si functionarilor publici, hotararile judecatoresti pronuntate anterior, prin care aceste sporuri au fost acordate, incetand sa mai produca efecte.
Curtea retine ca potrivit art. 30  alin. 1 din Legea nr. 330/2009 in salariul de baza stabilit pentru fiecare categorie de functionari sunt incluse toate sporurile acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului, astfel ca de la data de 01.01.2010 nu mai era posibila acordarea altor sporuri decat cele expres prevazute de acest act normativ.
In plus, sporul de dispozitiv, era recunoscut potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, asa cum a fost interpretat si prin decizia nr. 37/14.12.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, doar pentru functionarii publici si personalul contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau de detasare din cadrul fostului Minister de  Interne, ceea ce nu s-a dovedit in speta. De altfel, functionarii din cadrul intimatei au fost in situatia de a formula cereri de chemare in judecata pentru recunoasterea acestui spor, astfel ca este evident ca el nu era prevazut de lege pentru aceasta categorie de personal. 
Conform art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila dezlegarea de drept data de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia pronuntata de instante in procedura recursului in interesul legii este obligatorie. In plus, aceasta decizie vizeaza drepturile reglementate de Legea nr. 138/1999 – sporul de dispozitiv, drepturi care au fost insa modificate prin Legea nr. 330/2009, astfel ca succesiunea in timp a legii si a deciziei instantei supreme nu reprezinta un argument valid.
Curtea mai retine ca, potrivit notei 1 din Anexa III.3 aplicabila salariatilor din aparatul de specialitate al primariilor, municipiilor si comunelor, in coeficientul prevazut in coloana „Baza” sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv.
Prin urmare, din acest text rezulta in mod evident faptul ca salariul de baza asa cum este reglementat prin noua lege cuprinde deja sporul de dispozitiv (acolo unde este cazul), astfel ca acesta nu mai are individualitate si in nici un caz nu trebuie adaugat din nou de fiecare institutie angajatoare, pentru ca altfel s-ar ajunge la o dubla includere a acestuia.
 Norma de principiu reglementata de art. 3 lit. c  din Legea nr. 330/2009 isi gaseste  aplicarea potrivit solutiilor tehnice prevazute de lege in conditiile unui alt principiu, respectiv acela al suprematiei legii. 
Dispozitiile art. 5 lit. a si b din Legea nr. 330/2009 care instituie principiul mentinerii salariului avut in plata la data de 31.12.2009 si cele ale art. 7 alin. 2 si art. 30 alin. 5 din acelasi act normativ care stabilesc faptul ca nici o persoana nu va suferi o diminuare a veniturilor salariale sunt pe deplin aplicabile salariatilor institutiei intimate, ceea ce presupune ca, in urma verificarilor efectuate ca urmare a actelor incheiate de Curtea de Conturi, sa se stabileasca daca sumele acordate cu titlu de spor de dispozitiv au fost mai mari decat cele care se cuveneau angajatilor cu titlu de suma compensatorie, in conditiile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, si, in caz afirmativ, sa se procedez la recuperarea acestora de la functionarii publici.
Pentru anul 2011, vizat de Curtea de Conturi in verificarile sale, Curtea retine ca, prin art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, s-a stabilit ca „incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%. Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.
Prin urmare, veniturile aferente anului 2011 se raporteaza la venitul aferent lunii octombrie 2010, astfel ca cele retinute anterior produc efecte asupra modului de calcul a salariilor aferente perioadei analizate.
Referitor la hotararile judecatoresti invocate in cauza, Curtea retine ca acestea nu pot produce efecte dupa data intrarii in vigoare a actului normativ privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice – Legea nr. 330/2009, act normativ care a abrogat modalitatea de salarizare anterioara a functionarilor publici angajati ai recurentului, chiar daca in cuprinsul acestor hotarari judecatoresti s-a mentionat plata sporului de dispozitiv „pana la incetarea raporturilor de munca”, „pana la incetarea raporturilor de serviciu”, respectiv „si in continuare”.
O alta interpretare ar duce la incalcarea principiului separatiei puterilor in stat, deoarece prin aceste hotarari judecatoresti s-ar ajunge la acordarea aptitudinii de reglementare de drepturi de catre puterea judecatoreasca, aptitudine ce reprezinta insa atributul exclusiv al legiuitorului, instantele fiind indreptatite numai sa verifice daca actele administrative emise in aplicarea acestor legi respecta drepturile acordate de legiuitor.
Nu se incalca puterea de lucru judecat a acestor hotarari, deoarece efectele hotararilor judecatoresti nu se pot intinde dupa momentul abrogarii actelor normative care au stat la baza pronuntarii lor, sens in care Curtea retine considerentele deciziei nr. 1601/09.12.2010 a Curtii Constitutionale prin care s-a statuat in sensul constitutionalitatii dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 330/2009. 
Argumentul primei instante referitor la contractul colectiv de munca incheiat la nivelul institutiei intimate nu poate fi retinut.
Astfel, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de munca „contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale”, iar „contractele colective de munca ale salariatilor institutiilor bugetare se pot incheia la nivelul unitatilor, la nivelul administratiei sau al serviciilor publice locale, pentru institutiile din subordinea acestora, si la nivel departamental, pentru institutiile subordonate.”
Prin urmare, dispozitia legala aratata prevede expres si imperativ faptul ca nu se pot stabili prin contractele colective de munca drepturi peste cele determinate prin lege.
 A retine sustinerea referitoare la valabilitatea acordului colectiv de munca, ce incalca o norma imperativa clara si explicita, pe motivul ca nu a fost anulat in instanta, ar insemna a lipsi de eficienta o norma imperativa a legii, ceea ce nu este admisibil intr-un stat de drept, avand in vedere principiul ierarhiei actelor normative.
In ceea ce priveste sporul de dispozitiv acordat persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, Curtea retine ca potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 284/2010 „indemnizatia lunara pentru persoanele care ocupa functii de demnitate publica este unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial, daca nu se prevede altfel prin lege”. In acelasi sens, art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 stabileste ca „pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizatie lunara, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege”.
Prin urmare, din interpretarea acestor norme, Curtea constata ca unica forma de remunerare a activitatii persoanelor care ocupa functii de demnitate publica alese este indemnizatia prevazuta de lege, nefiind posibila majorarea acesteia prin acordarea unor sporuri suplimentare, in afara unei dispozitii legale speciale.
Pentru toate aceste considerente, constatand incidenta art. 496 Cod procedura civila, Curtea va  admite recursul declarat de recurenta parata Curtea de Conturi a Romaniei, in nume propriu si pentru Camera de Conturi a Judetului B. impotriva sentintei civile nr. 854/CA/03.03.2014 pronuntata de Tribunalul Brasov – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o va casa in parte si, in rejudecare, va respinge in totalitate actiunea formulata de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA D., mentinand restul dispozitiilor sentintei.