Drept de proprietate. Partaj de folosinta. Despagubiri.

Prin Sentinta civila nr.5144 di data de 14.11.2006 pronuntata de Judecatoria Sibiu  a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor F. I.si F.M., admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantii B.N. si B. B. in contradictoriu cu parata C.M.  si pe cale de consecinta obligata parata la plata sumei de 4705, 2 lei catre reclamantii B.N. si B.B. reprezentand folos de tras, respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamanti, respinsa actiunea formulata de reclamantii F.I.si F. M. Parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamantii fata de care a fost admisa actiunea.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond  retine ca reclamantii cat si parata au un apartament din constructiile ce formeaza imobilul din Sibiu, str. Calea Dumbravii nr.53 si sunt coproprietari asupra terenului de 296 mp in cote de 1/3 fiecare. In realitate parata foloseste in mod exclusiv suprafata de 104 mp. iar la suprafata folosita de parata reclamantii nu au avut acces cu toate ca pentru suprafata ce le se cuvine au achitat impozite.
Instanta de fond constata potrivit extrasului de CF ca reclamantii F. au transmis numitilor P.V.si P.V.M. dreptul de proprietate cu titlul de intretinere, pastrand dreptul de uzufruct, si ca atare acestia nu mai au un drept de proprietate asupra terenului ceea ce ii lipseste de calitate procesuala activa, drept pentru care instanta a admis exceptia lipse acestei calitati si a respins actiunea acestor reclamanti formulata in contradictoriu cu parata. Prima instanta constata ca terenul neconstruit este partajat in parti inegale, parata folosind efectiv o suprafata mai mare decat cota de 1/3 care ii revine, intrarea pe care o folosesc reclamantii B. are o suprafata de 36 mp in timp ce parata foloseste singura o suprafata de 104 mp, plus 8 mp de la imobilul vecin. Expertul a calculat valoarea folosului de tras datorat de parata reclamantilor la suma de 5472 lei aferenta perioadei de la data de 1.07.2002 si pana la data formularii prezentei actiuni luand ca referinta valoarea chiriei pe care reclamantii ar putea teoretic sa o obtina valorificand suprafata de teren la care au dreptul dar pe care nu pot folosi din cauza modului in care este structurat imobilul. Instanta de fond a admis in parte actiunea doar pentru perioada pentru care nu este prescrisa, sens in care parata ar datora reclamantilor B. suma de 4705,92 lei asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza. Prima instanta a respins cererea reclamantilor referitoare la suportarea impozitului de catre parata motivat de faptul ca impozitul este datorat de proprietar pentru bunul aflat in proprietatea sa iar folosinta efectiva nu poate afecta aceasta obligatie. iar cheltuielile de judecata au fost stabilite in sarcina paratei avand in vedere prevederile ar.276 C.pr.civ. 
Impotriva Sentintei civile nr.5144 din data de 14.11.2006 pronuntata de Judecatoria Sibiu, parata C.M.a declarat recurs prin care solicita admiterea acestuia, modificarea sentintei atacate  in sensul respingerii actiunii civile formulate de reclamantii B. privind obligatiile paratei la plata folosului de tras in suma de 4705, 92 lei si a cheltuielilor de judecata la fond, cu obligarea intimatilor la suportarea cheltuielilor de judecata in recurs.
Critica sentintei recurate se refera la urmatoarele aspecte:
1)insuficienta timbrare  a actiunii  care trebuia timbrata la valoarea de 5472 lei-valoarea pretentiilor;
2)referitor la folosul de tras parata sustine ca nu foloseste o suprafata determinata, parata le-a permis reclamantilor accesul in curte. Parata recurenta sustine ca imprejmuirea imobilului a efectuat-o dupa ce reclamantii intimati B. si F.au imprejmuit partea stanga a imobilului si au facut poarta de acces la apartamentele lor, imprejmuirea efectuata avand scopul de a asigura securitatea apartamentului paratei situat la parter. Parata recurenta considera ca nu poate fi considerata folosinta ca fiind exclusiva  a terenului deoarece aceasta folosinta a fost determinata de culpa reclamantilor care au efectuat imprejmuirea inainte ca aceasta sa cumpere apartamentul. Parata recurenta apreciaza ca terenul fiind in indiviziune actiunea in pretentii poate fi introdusa asupra unui drept exclusiv determinat a bunului in proprietate. Parata recurenta considera ca expertul a luat in calcul gresit suprafata de 296 mp in loc de 280 mp cat este in CF, iar in spatele casei scarii exista o suprafata de teren pe care nimeni nu a masurat-o si nu s-a luat in calcul nici la suprafata de teren libera de constructii si nici la terenul de sub constructii, suprafata care este folosita exclusiv de catre reclamantii B.
3)In ceea ce priveste folosul de tras,parata recurenta considera ca solutia este criticabila deoarece instanta a avut in vedere doar perioada neprescrisa si desi a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor F.totusi instanta de fond obliga parata la folosul de tras in totalitate deci si pentru partea ce ar reveni actualilor proprietari Popa care nu au formulat cerere de chemare in judecata.
4)Parata recurenta considera ca ratiunea pentru care a fost respinsa pretentia reclamantilor referitoare la obligarea paratei la suportarea impozitului trebuia sa fie aceeasi pentru respingerea actiunii privind folosul de tras.
Prin intampinarea formulata, reclamantii intimati solicita respingerea recursului promovat pentru urmatoarele argumente:
1)Parata recurenta foloseste, asa cum rezulta din raportul de expertiza dar si din ceea ce s-a constatat prin cercetarea la fata locului, in exclusivitate o suprafata de teren  din cota ce ar reveni celorlalti coindivizari. Suprafata a fost determinata prin calcule si a fost individualizata prin stabilirea suprafetei aferente care ar reveni fiecaruia.
2)Intimatii considera ca in mod corect prima instanta a stabilit obligatia paratei recurente la plata intregii sume deoarece suma reprezinta prejudiciul real creat prin folosinta in exclusivitate a suprafetei ce excede cota de 1/3 din suprafata totala neconstruita iar in prezent numitii F. au un drept de uzufruct viager asupra constructiei si desigur si asupra cotei aferente de teren.
3)Intimatii considera ca petitul referitor la pretentia obligarii paratei la plata impozitului  a fost respins de instanta de fond datorita faptului  ca nu s-a facut o dovada certa  a acestuia functie de modul de folosire a terenului.
4)instanta de fond in mod corect a acordat cheltuielile de judecata deoarece acestea cuprind taxa de timbru, timbru judiciar, onorariul de avocat onorariu expert.
In drept, apararea este intemeiata pe prevederile art.115, 274 C.pr.civ., 992, 998-999 C.Civ.
Examinand recursul prin prisma criticilor aduse sentintei atacate,  dar si din oficiu potrivit art.304 si art.394, ind.1 C.pr.civ. , instanta de control judiciar considera ca recursul este fondat pentru urmatoarele argumente:
1) Referitor la primul motiv al recursului ce vizeaza insuficienta timbrare a actiunii vis-a-vis de pretentiile reclamantilor  in suma de 5472 lei, instanta de recurs constata ca potrivit art.18 din Legea nr.146/1997  determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata si numai in ipoteza in are instanta pune in vedere partii sa achite taxa de timbru sau sa o completeze poate anula ca netimbrata sau ca insuficient timbrata actiunea, or, din incheierile dosarului de fond nu se constata ca instanta de fond a pus in vedere reclamantilor sa achite o anumita taxa de timbru si ca atare, aceasta nu a fost achitata. Parata recurenta cunoscand valoarea pretentiilor reclamantilor putea cere instantei de judecata sa oblige parata recurenta la plata unei diferente de taxa de timbru daca se impunea, or, nu a cerut, drept pentru care aceasta critica a recurentei este neintemeiata. 
2)In ceea ce priveste suprafata folosita in mod exclusiv de catre parata recurenta este evident din raportul de expertiza efectuat in cauza (fila 64 din dosar fond) ca parata recurenta foloseste o suprafata din terenul aflat in indiviziune intr-o cota mai mare decat i se cuvenea, respectiv 1/3 din 296 mp,  astfel incat in afara unei intelegeri intre coindivizari, coindivizarul care foloseste o suprafata mai mare decat ii revine are obligatia sa achite celorlalti o indemnizatie care reprezinta echivalentul lipsei de folosinta care a fi proportional cu cota fiecaruia, deoarece numai in aceasta modalitate se acopera prejudiciul cauzat celorlalti coindivizari datorita imposibilitatii de exercitare efectiva a  dreptului de proprietate. Asadar, critica paratei recurente nu este intemeiata sub acest aspect si nici sub aspectul ca valoarea folosului de tras s-a stabilit prin luarea in considerare a suprafetei de 296 mp in loc de 280 mp deoarece CF nu garanteaza suprafata si atunci in mod corect instanta de fond s-a raportat la suprafata de teren existenta in coproprietate.
3)In ceea ce priveste cel de-al treilea motiv de recurs, instanta de recurs considera ca acesta este intemeiat motivat de faptul ca prin admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor F., instanta de fond trebuia sa oblige parata doar pentru partea de folos de tras cu care au fost prejudiciati reclamantii fata de care a fost admisa actiunea si care detin in coproprietate cota de 1/3 din intregul teren, respectiv doar pentru suma de 2352, 96 lei, drept pentru care instanta de recurs considera ca sub acest aspect se impune modificarea sentintei atacate.
4)Ultimul motiv de recurs nu poate fi primit de instanta de control judiciar deoarece  temeiul de drept al admiterii actiunii este diferit de cel al respingerii pretentiei reclamantilor referitoare la obligarea paratei recurente la suportarea impozitului deoarece prima pretentie este justificata de prejudiciul incercat de reclamanti datorita imposibilitatii exercitarii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 din terenul neconstruit aflat in indiviziune iar a doua pretentie rezida din obligatia fiscala a fiecarui proprietar de a achita taxele si impozitele prin raportare la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile detinute, or, reclamantii figureaza in evidenta fiscala ca avand in proprietate o cota de 1/3 parte din terenul aflat in indiviziune.
Fata de cele ce preced, instanta de recurs a admis recursul, a modificat sentinta atacata in sensul obligarii paratei recurente doar la suma de 2352,96 lei din valoarea folosul de tras micsorand corespunzator cheltuielile de judecata la fond respectiv de la 909,18 lei la 454,59 lei. Deasemenea, instanta a constatat ca in cauza sunt incidente prevederile art.274 C.pr.civ, in sensul ca a obligat intimatii la suportarea cheltuielilor de judecata efectuate de parata recurenta in calea de atac a recursului.