Prezumtia de nevinovatie.

Prin rechizitoriul  Parchetului de pe langa Tribunalul Sibiu din 29 iunie 2006, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului  C.V. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art.174 alin.1., 176 alin.1. lit. c Cod penal.
In actul de sesizare  s-a retinut urmatoarea  stare de fapt :
Inculpatul  C.V.  s-a eliberat in data de 15 august 2003 din executarea unei pedepse de 7 ani inchisoare  aplicate pentru comiterea infractiunii de omor. Dupa eliberare,  inculpatul  s-a deplasat in judetul Sibiu, unde a fost angajat in calitate de cioban de catre proprietarul de oi C.D., care isi avea sediul stanei in pasunea satului Aciliu, oras Saliste.  Concomitent a mai fost angajat si numitul M.M., pe care l-a gasit in cladirea statie CFR Sibiu si despre care se  stia  la data respectiva ca este dintr-o comuna din jud. Bacau. La stana la care isi desfasurau activitatea de cioban, inculpatul si victima  M.M. au avut  ca si coleg  pe martorul V.M.
Inculpatul consuma des bauturi alcoolice, iar dupa ce ajungea in stare de ebrietate  devenea foarte violent, lovindu-i pe cei doi colegi ai sai si laudandu-se cu faptul ca a fost condamnat pentru comiterea infractiunii de omor, facand din aceasta un titlu de glorie, in timp ce victima era o persoana linistita care nu facea nici o opozitie violentelor exercitate asupra sa de catre inculpat.
In dupa masa zilei de 24 octombrie 2004,  martorul  C.D.s-a deplasat la sediul stanei aducand mancare si bautura celor trei ciobani.  Imediat, dupa plecarea martorului,  inculpatul a consumat intreaga cantitate de alcool adusa si a inceput sa  adreseze injurii celor doi colegi pe care i-a si lovit cu pumnul si cu bata ciobaneasca ce o avea asupra sa.  Dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul il avea,  martorul  V. M. a parasit incinta stanei, deplasandu-se  la o distanta de cateva sute de metri, unde a ramas peste noapte, de oile aflate in stana ramanand sa se ocupe victima M.M.  Dimineata, cand s-a reintors la stana, martorul  V.M. a constatat ca lipseste  o parte din produsele aduse de catre C.d., precum si bunuri in valoare de aproximativ 1 milion lei, care-i apartineau.
Incercand sa-i caute pe cei doi colegi, V.M. gaseste cadavrul  numitului  M.M., situat intre tarcurile din apropierea stanei, in timp ce inculpatul  disparuse.  Se precizeaza in rechizitoriu ca faptele expuse se stabilesc  prin urmatoarele  probe depuse in dosarul de urmarire penala respectiv :
- procesul verbal de cercetare a locului faptei si plansa foto;
- raportul medico legal de efectuare a autopsiei;
- declaratiile martorilor V.M, C.D.
Prin sentinta penala nr. 122/2007 Tribunalul Sibiu a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p., achitarea inculpatului C.V. pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 alin. 1 lit. c C.p. In baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost revocata masura arestarii preventive luata fata de inculpatul prin incheierea penala nr. 32 din 27 martie 2006 a Tribunalului Sibiu si a fost anulat mandatul de arestare preventiva nr. 19 din 27.03.2006 emis de Tribunalul Sibiu pe numele inculpatului.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca starea de fapt expusa in rechizitoriu nu e sustinuta de probe concludente, astfel :
S-a sustinut in rechizitoriu ca inculpatul s-a eliberat din penitenciar si la catva timp s-a deplasat in judetul Sibiu, unde a fost angajat.Tot martorul Ciorogar a relatat ca a luat un tanar din gara, la sfarsitul lunii septembrie 2004, in cursul lunii octombrie cand l-a prezentat pe acesta la Postul de Politie TF si a discutat cu agentul de politie, furnizandu-i-se toate datele numitului Caplat Mihai.
Instanta verificand documentele, registrele aflat la sediul politiei, registrele de luare in evidenta a persoanelor „care isi duc veacul” prin gara, solicitandu-se in original, dupa consultare a intocmit procesul-verbal de la fila 194, unde este inregistrat Caplat Mihai, ca fiind verificat la 3 octombrie 2004, iar Margineanu Mihai, ultima data in august 2004. Instanta a dispus efectuarea xerocopiilor de pe paginile registrelor care contin datele retinute anterior. Prima instanta a mai retinut si imprejurarea ca actele de cautare ale inculpatului nu au fost continue (decembrie 2004 – martie 2005 filele 38 – 41 dosar u.p. si 46 – 52), actualizate o singura data, inainte de emiterea rechizitoriului.
A fost analizata in continuare declaratia martorului V., care este singura proba incriminatoare, pe care s-a construit acuzarea, dar care abunda de contradictii si prin raportare la declaratia martorilor C. si  T.I. (filele 131), afirmandu-se de primul despre inculpat ca este violent si ca aflat sub influenta bauturilor alcoolice i-ar fi pus si lui cutitul la gat, iar de ceilalti ca nu avea si nu ar fi avut niciodata un comportament neadecvat cu atat mai putin sa fie violent.
Martorul V. in declaratiile de la urmarire penala, a sustinut ca a plecat de la stana si a dormit in vie la cateva sute de metri distanta, pentru ca apoi sa relateze un asa zis traseu pe care l-ar fi efectuat in acea noapte, mergand si la politie, pentru ca apoi sa doarma in stana si cautandu-i pe cei doi colegi ai sai cu toata violenta manifestata de inculpat fata de persoana sa, in acea seara. Instanta vazand cele doua declaratii, diferenta dintre cele afirmate  si avand contact direct cu martorul si-a creat serioase probleme privind capacitatea intelectuala a celui audiat.
Ca atare, si acest element care l-ar fi acuzat pe inculpat „in mod indubitabil” – comportamentul violent si starea conflictuala pe care ar fi avut-o anterior comiterii infractiunii de omor cu victima, nu  a dus la identificarea acestuia ca autor al infractiunii.
Instanta a mai retinut intr-adevar ca inculpatul a disparut si chiar este dovedit ca a mai fost condamnat pentru  o infractiune de acelasi gen (filele 148 – 161), insa aceste singure imprejurari nu pot fi probe certe, care sa nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei si vinovatia acestuia. In zona se mai aflau si alte stani cu ciobani si nu au fost auzite certuri in dupa amiaza-seara zilei de 24.10.2004 (fila 35 – Jugar Constantin); mai mult era cunoscut ca victima „era rea de gura”, iar arma crimei nu a fost descoperita si identificata.
Nefiind rasturnata prezumtia de nevinovatie prev. de art. 52 C.p.p. si art. 23 alin. 8 din Constitutia Romaniei, inculpatul a fost achitat in baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. cu referire la art. 10 lit. c C.p.p., achitarea fiind consecinta faptului ca nu s-a stabilit cu certitudine ca inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis in judecata, respectiv infractiunea prev. deart. 174 alin. 1 – 176 alin. 1 lit. c C.p.p.
Prin decizia penala nr. 154/A/2007 Curtea de Apel Alba Iulia respinge apelul Parchetului retinandu-se ca judecatorul fondului a aplicat corect principiul ”in dubio pro reo” intrucat din declaratia martorului V. si C. nu rezulta posibilitatea inlaturarii indoielii ca inculpatul a savarsit fapta si in plus nu se intrevede posibilitatea administrarii unor noi probe.
Instanta de apel a analizat in considerente si motivul de apel referitor la procedura de citare cu inculpatul , despre care s-a spus ca a fost viciata. S-a retinut ca inculpatul a fost legal citat de la domiciliul din satul Prislopu Mare, com. Draganu, jud. Arges, dispunandu-se emiterea unui mandat de aducere, pentru aceasta adresa (f. 210). De asemenea, inculpatul a fost legal citat, prin afisare la Consiliul Local Saliste, in a carei raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Imprejurarea ca sotia inculpatului locuieste la adresa unde a fost citat inculpatul si nu a fost gasita pentru a semna de primire nu echivaleaza cu lipsa sau vicierea procedurii citarii inculpatului, cu atat mai mult cu cat din cercetarile politiei rezulta ca acesta nu locuieste la adresa indicata in citatie din anul 2004.
Prin decizia penala nr. 99/2006 Inalta Curte de Casatie si Justitie admitand recursul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia a casat sentinta penala nr. 122/2007 si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu retinandu-se ca se impun cercetari suplimentare pentru lamurirea identitatii inculpatului. Prin urmare, indicatiile au fost in sensul de a se audia martorii C.D. si V.M cu privire la identitatea persoanei angajata sub numele de C.V, prezentarea celor doi martori a cartii de identitate a inculpatului aflata la fila 52 dosar urmarire penala pentru ca acestia sa precizeze daca intr-adevar persoana angajata si care a locuit efectiv la stana in luna octombrie 2004 este inculpatul.
Pentru justa solutionare a cauzei si in vederea aflarii adevarului se impunea si audierea martorului G.C., angajat ca cioban la numitul Z. la o stana vecina cu cea a lui C.D. si care in noaptea de 24/25 octombrie 2004 s-a aflat in aproprierea locului unde a fost descoperit cadavrul victimei (f. 35 dosar urmarire penala).
S-a considerat oportun ca in cursul cercetarii judecatoresti instanta sa dispuna citarea inculpatului si eventual emiterea unui mandat de aducere si la adresa din judetul Botosani, com. Hudesti, unde locuieste mama acestuia, numita C.E.  fiind posibil ca inculpatul sa se afle la adresa respectiva, precum si  efectuarea unei adrese la Primaria comunei Draganu, jud. Arges pentru a se comunica daca s-a inregistrat eventualul deces al inculaptului.
In rejudecare cauza a fost inregistrata la Tribunalul Sibiu sub nr. 2563/85/2008. In respectarea dispozitiilor deciziei de casare instanta a procedat la citarea inculpatului C.V. de la ultimul domiciliu cunoscut din comuna Draganu, jud. Arges, de la domiciliul sotiei sale din comuna Gavana jud. Arges, de la domiciliul mamei sale, din comuna Hudesti, jud. Botosani, precum si prin afisare, conform art. 177 alin. 4 C.p.p., la locul savarsirii faptei  - Consiliul Local Saliste.
Inculpatul a fost citat la aceste adrese in tot cursul procesului penal fiind emise mandate de aducere in fiecare din aceste locatii. Conform investigatiilor efectuate de politie in ce priveste mandatul efectuat in sat Alba, comuna Hudesti, jud. Botosani, la locuinta mamei inculpatului,  instanta a retinut ca el nu mai locuieste acolo de circa 8 ani, iar mama sa nu mai are cunostinta unde acesta s-ar putea afla (declaratie Cornea Elena fila 135).
In ce priveste mandatul emis la ultimul domiciliu cunoscut din comuna Draganu, sat Prislopu Mare, jud. Arges, instanta retine ca acesta nu a putut fi executat intrucat C.V. nu a mai fost vazut la aceasta adresa de peste 5 ani.
Din actele de cautare efectuate la domiciliul socrului inculpatului, precum si din declaratia sotiei acestuia, instanta retine ca inculpatul nu mai locuieste nici la familia Dulica Ioan in comuna Gavana, jud. Arges. Prin urmare, pe tot parcursul procesului penal inculpatul a fost legal citat doar in conformitate cu dispozitiile art. 177 alin. 4 C.p.p la locul savarsirii faptei.
In sensul dispozitiilor deciziei de casare instanta a facut verificari la Administratia Nationala a Penitenciarelor pentru a se vedea daca el nu a fost intre timp incarcerat in vreun penitenciar, raspunsul fiind negativ conform adresei de la fila 106.
S-au facut verificari la locul de nastere al inculpatului, precum si la ultimul domiciliu si s-a constatat ca, C.V. nu figureaza ca fiind decedat (Serviciul Public Comunitar pentru Evidenta Persoanelor Arges - fila 115, Primaria Draganu, jud. Arges – fila 52, Primaria Hudesti jud. Botosani – fila 54). Dupa cum rezulta din ultimul cazier comunicat instantei, acesta nu a mai suferit o condamnare in afara de cea aplicata prin sentinta penala nr. 47/2000 a Tribunalului Braila fiind eliberat, asa cum s-a mentionat in 15.08.2003.
S-a procedat la audierea martorilor G.C. (fila 78) si C.D. (fila 79), procedandu-se si la identificarea inculpatului dupa fotografia existenta la fila 52 dosar urmarire penala – cartea de identitate. Fata de neconcordanta existenta pe actul de stare civila al inculpatului s-a procedat la audierea numitei C.G. (f. 212), care a declarat ca persoana a carei carte de identitate se gaseste la fila 52 d.u.p. este sotul ei, C.V., despre care nu mai are cunostiinta din anul 2003. S-a incercat reaudierea si a martorului V.M., martor cheie al acuzarii insa, asa cum a rezultat din procesele-verbale de cautare, mandatele de aducere emise pe numele acestuia nu au putut fi executate, intrucat martorul nu mai locuieste la domiciliul cunoscut fiind plecat de 5 luni in Italia (procese –verbale fila 165, 118) conform declaratiei tatalui acestuia. Fata de acest aspect instanta constatand imposibilitatea obiectiva de audiere a acestui martor a facut aplicarea dispozitiilor art. 327 alin. 3 C.p.p. dand citire declaratiilor date de el in cursul urmaririi penale si in instanta in primul ciclu procesual.
Analizand intreg materialul probator al cauzei de fata tribunalul retine ca Parchetul de pe langa Tribunalul Sibiu isi intemeiaza acuzatia pe :
- procesul-verbal de cercetare la fata locului;
- raportul medico-legal de autopsie;
- declaratia martorilor
Examinand cele trei probe, retinem ca : primele doua probe fac doar dovada ca in aproprierea stanei martorului Ciorogariu Dumitru, pe pasunea satului Aciliu a fost gasit un cadavru de sex barbatesc ce prezenta urme de violenta, plagi taiate –intepate toracice penetrante  ce au dus la decesul victimei si leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent – leziuni ce nu au intervenit in determinismul mortii.
Martorul C.D, nu-i cunostea bine pe nici unul din ciobanii angajati, el declarand in fata organelor de cercetare penala doar ceea ce i-a povestit martorul Varga Marius pe care l-a gasit „speriat” a doua zi la stana, cum ca cei doi ciobani Caplat (de fapt Margineanu Mihai) si C.V. s-au certat iar cel din urma l-ar fi batut pe C.
Din declaratia martorului V.M. luata in cursul urmaririi penale (f. 28) retinem ca acesta relateaza in ziua respectiva de un incident intre victima si inculpat, pe fondul consumului de alcool, si  faptul ca fara nici un motiv C.V i-a adresat injurii si l-a lovit cu bata in zona toracelui, sens in care „de frica” nu a dormit la stana ci in via din aproprierea stanei. In noaptea respectiva nu a auzit tipete sau zgomote ce sa il faca ca creada ca intre cei doi s-ar fi iscat un conflict. Martorul il descrie pe inculpat ca fiind o fire violenta si purtand mereu cutit, declaratie ce vine in contradictie cu cea a martorului T.I. (fila 34) la care inculpatul a lucrat inainte de a fi cioban la martorul C. Acest martor nu il descrie pe inculpat ca fiind o fire violenta ci din contra ca nu consuma bauturi alcoolice si ca nu s-a certat cu nimeni cat timp a lucrat la el.
Pe aceste probe Parchetul isi intemeiaza acuzarea: inculpatul are un comportament violent,  coroborat si cu faptul ca acesta a disparut de la locul faptei intrucat ar fi constient de repercusiunile pe care le poate avea fapta sa, ar fi evident ca doar C.V.  putea fi autorul omorului.
In primul ciclu procesual instanta a procedat la audierea martorilor acuzarii (f. 105, f. 106) declaratii din care prezenta instanta retine ca cele afirmate de martorul V. in cursul urmaririi penale sunt  in evidenta contradictie cu cele declarate in fata instantei asupra unor aspecte esentiale, asa incat consideram ca declaratia lui  nu poate sta la baza unei acuzatii de omor. Desi in cursul urmaririi penale el a afirmat ca nu i-a auzit pe cei doi certandu-se, in fata instantei a declarat ca acestia s-au certat toata noaptea si „presimtind ca se intampla ceva” a plecat dupa ora 24 la postul de politie; in timp ce in fata procurorului el declarase ca a dormit toata noaptea in vie.
Solutia de achitare a fost mentinuta de Curtea de Apel Alba Iulia, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a casat sentinta apreciind ca s-ar fi impus citarea inculpatului si la locul de nastere, unde locuieste in prezent mama.  In plus Curtea a avut  dubii daca cel despre care au relata martorii C.D. si V.M.ca a fost angajat cioban la cel dintai si a disparut dupa incident este una si aceeasi persoana cu C. V., fiul lui D., nascut la ….1967 in com. Hudesti, jud. Botosani, cu ultimul domiciliu cunoscut in com. Draganu, sat Prislopu Mare, jud. Arges, CNP …. a carui act de identitate se gaseste la fila 52 urmarire penala si care a fost trimis in judecata in prezenta cauza. Daca instanta suprema ar fi constatat ca probele dosarului converg in mod indubitabil ca inculpatul C. V. se face vinovat de omorul savarsit asupra lui M. M., l-ar fi putut condamna. Nu se face vorbire in decizia de casare despre temeinicia acuzatiilor si nici nu se da instantei inferioare vreo indicatie referitoare la corecta sau gresita apreciere a probelor.
Reanalizand intreg materialul probator al cauzei, atat cel administrat in cursul urmaririi penale cat si in primul ciclu procesual, si fata de probele din dosarul nr. 2563/85/2008, nu putem concluziona ca acestea sunt de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie instituita de art. 66 C.p.p.,art.23 alin. 8 din Constitutia Romaniei,
Din declaratia martorului G. cioban in octombrie 2004 la o stana din vecinatate,se retine ca nu l-a putut recunoaste pe inculpatul C. V. ca fiind unul din ciobanii pe care in perioada respectiva  l-a avut angajat  C. Dumitru, recunoscand dupa fotografie doar victima. Instanta mai retine din declaratia lui ca in seara incidentului nu a auzit scandal la stana vecina intrucat aceasta este mai departe de stana lui si oricum nu aude bine.
Reaudiat fiind stapanul inculpatului si al victimei, (fila 79) si-a mentinut declaratiile anterioare date si l-a recunoscut pe ciobanul angajat in jur de Sf. Ilie, in 2004, sub numele de C.V., ca fiind persoana a carei fotografie se gaseste pe actul de identitate de la fila 52 din dosarul de urmarire penala.
Fata de cele retinute in primul ciclu procesual referitor la incertitudinea daca C. D. l-a identificat dupa fotografie pe inculpat, asa cum rezulta din actul de la fila 36 urmarire penala, acesta a contestat ca i-ar fi fost aratate mai multe fotografii si pe baza lor sa-l identifice pe C. V. Doar in momentul in care i s-a prezentat semnatura de pe actul respectiv a mentionat ca „s-ar putea sa se fi intamplat” cele mentionate de organele de cercetare penala.
Pe cale de consecinta, prezenta instanta a avut la dispozitie, pe langa probele administrate de prima instanta de fond (pe baza carora s-a pronuntat solutia de achitare), la stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului C.V., doar aceste trei declaratii prin care nu se face altceva decat sa se constate ca persoana ce s-a aflat in octombrie 2004 angajata la oi la martorul C. D, alaturi de martorul V. si de victima se numea C. V. ale carui date sunt retinute din cartea de identitate aflata la fila 52 dosar urmarire penala, persoana despre care nici sotia si nici mama nu mai au cunostinta din anul 2003.

Intrucat inculpatul este prezumat nevinovat procurorul pentru a-l trimite in judecata trebuie sa aiba stranse de catre organele de urmarire penala toate probele care atesta existenta infractiunii si savarsirea ei cu vinovatie (art. 262 C.p.p.); la fel, instanta nu poate condamna pe inculpat decat daca s-au administrat probe din care rezulta ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat (art. 345 alin. 2 C.p.p.). Fapta exista, ea constituie infractiune dar nu s-a probat dincolo de orice dubiu sau banuiala rezonabila ca inculpatul C V. este autorul omorului. Faptul ca intre parti a existat anterior un conflsict nu este dovedit, iar simpla imprejurare ca el a mai fost condamnat pentru omor si faptul ca a parasit stana a doua zi dimineata nu reprezinta porobe certe de vinovatie ce sa poata duce la condamnarea sa.
Incumba acuzarii sa ofere probe suficiente pentru a fonda o declaratie de vinovatie si sa indice persoanei trimise in judecata, care sunt acuzatiile formulate  impotriva sa, in scopul de a-i da ocazia sa-si  pregateasca apararea si sa propuna probe.
Prezumtia de nevinovatie este o prezumtie relativa, care poate fi rasturnata prin dovedirea vinovatiei. Aceasta, prin ea insasi, „are forta ineductabila de a promova dreptul la probe concrete”, bineinteles daca sunt indeplinite conditiile legale pe tot parcursul procesului penal. Cand se ajunge la indoiala asupra vinovatiei, ca urmare a administrarii tuturor probelor necesare solutionarii cauzei, prezumtia de nevinovatie nu este inlaturata, orice indoiala profitand persoanei acuzate (in dubio pro reo). Exista indoiala doar atunci cand din coroborarea tuturor probelor nu se poarte retine cu certitudine nici vinovatia si nici nevinovatia celui in cauza. In acest caz, indoiala care ramane este echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie, conducand la achitarea inculpatului.
In dreptul nostru inculpatul nu trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia; organele judiciare sunt cele carora – potrivit art. 66 C.p.p. – le revine obligatia administrarii probelor de vinovatie,  iar inculpatul are dreptul sa dovedeasca lipsa de temeinicie a acestor probe. Cand se ajunge la indoiala asupra vinovatiei si aceasta indoiala nu este inlaturata dupa administrarea de noi probe, prezumtia de nevinovatie subzista, caci orice indoiala profita invinuitului sau inculpatului.
Concluzionand, urmeaza a se face aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., si inculpatul va fi achitat de sub acuzatia de savarsire a infractiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 al. 1, combinat cu art. 176 al.1 lit. c C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 39 C.p.
In cauza s-au constituit parti civile solicitand daune morale doi dintre fratii victimei, iar fata de solutia de achitare si de temeiul achitarii, latura civila urmeaza a ramane nesolutionata, in baza art. 346 al. 3 C.p.p.
Ceilalti frati ai partii vatamate si parintii acestuia  nu s-au constituit parti civile in cauza, desi au fost legal citati, si cu aceasta mentiune in tot cursul procesului.
Inculpatul a fost arestat in lipsa pe data de 27.03.2006, de Tribunalul Sibiu prin incheierea penala nr. 32/2006 si a fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 19/2006. Acest mandat nu a fost pus in executare intrucat inculpatul nu a fost gasit. Prin sentinta penala nr. 122/2007 pronuntata in primul ciclu procesual s-a dispus anularea mandatului si revocarea masurii arestarii preventive in baza art. 350 alin. 1 C.p.p.
Dupa comunicarea deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la data de 10.04.2008, mandatul de arestare preventiva nr. 19/2006 a fost retras de la executare, inculpatul fiind revocat la acea data din urmarire nationala.
Ca urmare a faptului ca sentinta penala nr. 122/2007 ,prin care mandatul nr. 19/2006 a fost anulat, a fost casata in intregime, consideram ca se impune ca prezenta instanta sa se pronunte asupra acestui mandat (chiar daca s-a dispus retragerea lui de la executare). Ca urmare a solutiei de achitare, in baza art. 350 alin. 1 C.p.p. urmeaza ca mandatul in cauza sa fie anulat.