Cerere de liberare provizorie sub control judiciar Cerere de inlocuire a masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea Inadmisibilitatea exceptiilor de neconstitutionalitate invocate de inculpati in recurs

Constata ca prin incheierea din 02.06.2010 pronuntata de Judecatoria Avrig in baza art. 160 ind.8 coroborat cu art. 160 indice 6  Cpp a fost admisa in principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul P C A, cu antecedente penale,.
In baza art. 139 C.p.p. a fost respinsa ca nefondata cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi localitatea formulata de inculpatul G N C, , fara antecedente penale,  .
In baza art. 160 ind. 8a alineat 6 C.p.p., a fost respinsa ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul P CA, cu antecedente penale,.
.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta a pornit de la analizarea motivelor invocate de ambii inculpati, motive care au vizat in principal termenul rezonabil al arestarii preventive, pe care l-au apreciat ca fiind indeplinit in raport de faptele pentru care au fost trimisi in judecata.
Se retine ca inculpatul G N C a formulat cu aceasta ocazie a patra cerere de acest gen.
De asemenea inculpatul P C A a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, fiind a saptea cerere de acest gen.
Prima instanta a aratat ca, conform art. 139 alin. 1 C.p.p., masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii. De asemenea, masura arestarii preventive trebuie revocata din oficiu sau la cerere numai cand acesta a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei, in baza art. 139 alin. 2 C.p.p.
Prima instanta a constat neindeplinite aceste conditii in cauza, in raport de probatoriul administrat pana la acest moment si a respins cererea de inlocuire a masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi localitatea formulata de inculpatul  GNC, ca nefondata, inlocuirea nefiind oportuna in raport de specificul cauzei si a apreciat ca alegerea masurii si respectiv mentinerea sa intra in atributul judecatorului si se impune in continuare in cauza.
 Prima instanta arata in continuare, ca inculpatii in declaratiile date la urmarire penala, nu au recunoscut savarsirea faptelor pentru care au fost arestati preventiv, apoi in fata instantei de judecata nu au dorit sa dea alte explicatii.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a retinut ca, desi cererea formulata de inculpatul P C A este admisibila in principiu, intrucat faptele pentru care este acesta cercetat sunt prevazute cu pedepse mai mici de 18 ani inchisoare, pe fond admiterea ei la acest moment nu se justifica, existand date concrete din care a rezultat necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni.
S-a apreciat ca faptele de care sunt acuzati inculpatii prezinta un grad de pericol social ridicat, modul de operare folosit denota faptul ca lasarea lor in libertate prezinta in continuare pericol social concret pentru ordinea publica si lasarea lor in stare de libertate ar putea genera o stare de neincredere (temere) si insecuritate sociala, fapt ce rezulta atat din acceptiunea legiuitorului prin limitele de pedeapsa stabilite, respectiv intre trei si cincisprezece ani, natura relatiilor sociale afectate, cat si prin tinta pe care au urmarit-o acestia, asa cum rezulta din rechizitoriul formulat, respectiv in paguba unitatilor administrativ-teritoriale, institutii de invatamant, in locuri publice, in mod organizat, pe timp de noapte, mai multe persoane si care, asa cum se retine tot in rechizitoriu,  s-au folosit si de un autovehicul neinmatriculat si cu numar fals, cu geamuri fumurii, fapt ce le-a permis deplasarea cu rapiditate dintr-un loc in altul si le-a asigurat astfel parasirea locului faptei cu bunurile sustrase in timp scurt, posibilitatea identificarii lor fiind astfel scazuta.
Totodata, se precizeaza in considerente ca avand in vedere materialul probator administrat in faza de urmarire penala si raportat cu acest moment procesual, faptul ca unii dintre martorii ce urmeaza a fi audiati sunt din aceeasi localitate cu inculpatii si astfel ar putea fi influentati, in raport cu varsta, persoana si audierea acestora, a condus prima instanta la concluzia ca in cauza subzista, in continuare, temeiurile avute in vedere cu ocazia luarii masurii arestarii preventive, precum si cu temeiurile noi invocate in rechizitoriu, determinate de faptele noi retinute in sarcina lor, justifica mentinerea starii de arest preventiv, lasarea lor in libertate putand influenta in mod negativ si iremediabil aflarea adevarului judiciar, in raport cu cele anterior mentionate, chiar si buna infaptuire a justitiei.
A mai retinut judecatoria ca situatia familiala a inculpatilor poate constitui un criteriu de apreciere asupra masurilor preventive, numai in situatii in care ar exista un pericol grav care sa afecteze membrii familiei aflati in intretinerea inculpatilor, conditie care nu este intrunita in prezenta cauza.
Pe de alta parte prima instanta a retinut ca ambii inculpati au antecedente penale, fapt ce rezulta din fisele de cazier judiciar, constatandu-se astfel ca au o predispozitie in comiterea infractiunilor contra patrimoniului, nu au fost angajati anterior arestarii, precum si faptul ca preventia speciala prin pedepsele aplicate anterior nu a fost realizata, acestia continuand sa puna in pericol si sa lezeze valorile sociale protejate de legea penala. 
Termenul rezonabil invocat de inculpati nu este incalcat, pentru ca acesta trebuie apreciat in raport cu specificul si complexitatea cazului, urmand ca acestia sa fie judecati cu respectarea drepturilor lor procesuale.
In speta, avand in vedere conditiile si principiile reliefate, se apreciaza in final ca in cauza subzista temeiurile care au impus masura arestarii preventive, astfel ca au fost respinse cererile inculpatilor.
Avand in vedere ca prin deciziile 354/25.03.2010 si 627/06.05.2010 Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate invocate de catre inculpatii G C    AN   si P C A , cauza a fost repusa pe rol si acordat un nou termen de judecata in data de 23.06.2010.
Impotriva acestei incheieri au formulat, in termen legal, recurs inculpatii G N C si P C A, fara a motiva in scris recursurile declarate.
La termenul de judecata fixat de instanta, inculpatii, prin avocatul din oficiu au invocat doua exceptii de neconstitutionalitate.
Astfel, inculpatul G N C a invocat neconstitutionalitatea articolelor 141 al. 1 Cod proc. penala, in timp ce inculpatul  P C A pe cele ale art. 160 indice 2 Cod proc. penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate  inculpatul G N C sustine ca dispozitiile art. 141 al. 1 C.p.p., care prevad ca „incheierea prin care prima instanta sau instanta apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac” sunt neconstitutionale fiind contrare cu articolul 23 alin. 7 din Constitutie, care prevede ca „ incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege” si cu art. 21 alin. 3 din Constitutie care prevede ca „ partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”.
De asemenea, inculpatul G N C sustine ca „articolul 141 al. 1 C.p.p. prevede numai in caz de respingere a cererii de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive ca aceasta nu este supusa niciunei cai de atac, ceea ce denota faptul ca in momentul admiterii unei asemenea cereri se poate ataca cu recurs ceea ce arata inegalitatea armelor dintre aparare si acuzare. Cerintele care contureaza continutul desfasurarii unui proces echitabil sunt prevazute expres in art. 6 al Conventiei si din jurisprudenta instantei europene pot fi sintetizate si alte principii care se circumscriu aceleiasi notiuni de „proces echitabil” fara ca ele sa se regaseasca in terminus in textul art. 6 din Conventie, iar intre aceste principii se regaseste „ egalitatea armelor”. Asa cum rezulta din jurisprudenta CEDO, principiul „egalitatii armelor” semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurilor in fata instantelor de judecata, fara ca vreuna dintre ele sa fie avantajata in raport cu cealalta. Acest principiu, de fapt, constituie numai un element component al notiunii mai largi de „proces echitabil”, una dintre garantiile privitoare la desfasurarea corecta a procesului judiciar prin care se vizeaza realizarea unui „just echilibru” intre partile litigante. Principiul egalitatii armelor asa cum se subliniaza in deciziile Curtii, priveste numai  „ modul in care instantele de judecata trebuie sa trateze partile litigante”, ca „adversare” in procesul pe care instantele de judecata trebuie sa-l solutioneze.”
 In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate  inculpatul PCA  arata ca „ dispozitiile art. 1602 C.p.p. intitulat „conditiile liberarii” sunt neconstitutionale fiind contrare cu prevederile art. 23 alin. 10 din Constitutie care prevad ca „ persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune”. Textul constitutional nu conditioneaza, nu limiteaza si nici nu restrange in vreun fel acest drept fundamental, ca atare, conditiile impuse de art. 1602 C.p.p. obstructioneaza si ingradeste prevederile art. 23 alin. 10 din Constitutia Romaniei. Totodata, prevederile art. 1602 C.p.p. sunt neconstitutionale, fiind contrare si cu prevederile art. 16 alin. 1 din Constitutie care prevad ca „cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”, ori, conditiile impuse prin art. 1602 C.p.p. fac discriminare prin limitele de pedeapsa ce sunt prevazute ( „ pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani”).
Textul constitutional stabileste egalitatea cetatenilor in fata legii, insa art. 1602 C.p.p. prin conditiile impuse, privilegiaza si discrimineaza cetatenii aflati in fata legii. De asemenea, prevederile art. 1602 C.p.p. sunt neconstitutionale fiind contrare si cu prevederile art. 125 alin. 2 din Constitutie care prevede „ justitia este unica, impartiala si egala pentru toti”, ori, art. 1602 C.p.p. prin impunerea conditiilor face ca justitia sa fie impartiala si inegala pentru cetatenii ce se confrunta cu ea”.
Asupra exceptiilor de neconstitutionalitate invocate:
Analizand cererile de sesizare a Curtii Constitutionale, tribunalul a constatat ca acestea sunt inadmisibile, urmand a fi respinse in temeiul art. 29 alineat 6 din legea 47/1992, datorita urmatoarelor considerente:
Articolul 141 alin. 1 C.p.p. prevede ca: „ Incheierea data in prima instanta si apel, prin care se dispune luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive, precum si impotriva incheierii prin care se dispune mentinerea arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de catre procuror sau de inculpat, in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac.”
Tribunalul a retinut ca asupra constitutionalitatii acestei text s-a mai pronuntat Curtea Constitutionala prin deciziile156/27.02.2007, 188/19.03.2007, 672/12.06.2008, 569/29.07.2008, 420/26.03.2009, 187/12.02.2009, in sensul constatarii constitutionalitatii acestuia.
De asemenea, inculpatul G N C a mai ridicat aceeasi exceptie de neconstitutionalitate a art. 141 alin. 1 C.p.p. , invocand aceleasi argumente, cererea acestuia de sesizare a Curtii Constitutionale fiind respinsa ca inadmisibila de Tribuanalul Sibiu prin decizia penala nr. 179/12 mai 2010.
In esenta, s-a retinut prin acea decizie ca, fata de faptul ca Judecatoria Avrig verifica periodic legalitatea si temeinica masurii arestarii preventive, putand dispune oricand revocarea sau inlocuirea acesteia, chiar fara o cerere din partea inculpatului, considerand ca prezenta exceptie nu are legatura cu solutionarea cauzei, iar recurentul Gabrea nu are nici un interes in solutionarea ei, s-a respins cererea acestuia de sesizare a Curtii Constitutionale.
In plus, a mai retinut tribunalul faptul ca exceptia ridicata nu are legatura cu solutionarea fondului cauzei deoarece inculpatul G N C a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, iar acesta invoca neconstitutionalitatea unui text din codul de procedura penala care se refera la caile de atac impotriva incheierii pronuntata de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive, invocand de fapt o chestiune prejudiciala care nu are legatura cu judecarea cauzei.
Inculpatul P C A a invocat neconstitutionalitatea art. 160 indice 2 Cod proc. penala.
Articolul 160 indice 2 Cod procedura penala, prevede ca: „ (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. (2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.”
Curtea Constitutionala a constatat constitutionalitatea acestui articol din Codul de procedura penala prin deciziile: 92/11.05.200, 15/18.01.2001, 41/07.02.2002,  36/29.01.2004, 344/25.07.2000, 167/02.04.2001, 144/25.02.2002, 130/13.02.2004.
Inculpatul a sustinut in esenta ca alineatul 1 al acestui articol , care conditioneaza admisibilitatea cererii de liberare provizorie de cuantumul pedepsei inchisorii prevazute de lege (limita maxima a pedepsei sa nu depaseasca 18 ani) este neconstitutional, intrucat creeaza o discriminare a cetatenilor in fata legii.
Nici aceste dispozitii nu au legatura cu cauza.
Inculpatii au fost trimisi in judecata, asa cum am aratat, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, aceasta infractiune, prin cuantumul pedepsei prevazute de lege incadrandu-se in conditiile de admisibilitate impuse de lege. Dealfel, prin incheierea atacata cu prezentul recurs, inculpatului i s-a admis in principiu de catre Judecatoria Avrig aceasta cerere.
In concluzie, s-a putut concluziona ca aceasta cerere este chiar lipsita de interes pentru inculpatul P C A.
Tribunalul a mai retinut ca in prezenta cauza s-au mai ridicat anterior doua exceptii de neconstitutionalitate, respectiv de inculpatul G C A N (a articolului 148 litera f Cpp) si de  inculpatul P C A (a articolului 303 alin. 6 Cpp)  exceptii respinse de instanta de contencios constitutional.
Instanta a apreciat ca invocarea (repetata) acestor exceptii sunt evident facute in scopul tergiversarii judecarii pe fond a cauzei, aflata in prezent pe rolul Judecatoriei Avrig, astfel ca prima instanta a fost pana in acest moment in imposibilitate de a da citire actului de sesizare al instantei.
In cererea de recurs inculpatii fac referire la principii precum depasirea termenului rezonabil al detentiei preventive(inculpatii fiind privati de libertate din luna februarie 2009) dreptul la un proces echitabil, principiul egalitatii armelor.
Fata de aceste sustineri ale inculpatilor instanta de recurs a constatat ca accesul la un proces echitabil implica reguli si pentru inculpati, printre care neexercitarea abuziva a drepturilor procesuale.
Prin ridicarea repetata de catre inculpati a exceptiilor de neconstitutionalitate s-a tins de fapt la suspendarea cauzei in temeiul art. 303 alineat 6 Cpp si a art. 29 alin.5 din legea 47/1992, pentru ca ulterior, tot inculpatii sa invoce dreptul la un proces echitabil prevazut de  art. 6 din C.E.D.O. (deci implicit judecarea cauzei intr-un  termen rezonabil si cu egalitate de „arme”). 
Articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil este aplicabil oricarei instante care se pronunta cu privire la o contestatie ce poarta asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil ale unei persoane sau cu privire la o acuzatie in materie penala adusa acelei persoane.
In cauza Ashingdne contra Regatului Unit (decizia 894/2006) s-a statuat ca dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut, orice restrictie fiind admisa atat timp cat nu se aduce atingere dreptului de acces la un tribunal in substanta sa.
In cauza Ivanciuc contra Romaniei (decizia 18624/03/08.09.2005), Curtea de la Strasbourg a stabilit ca instanta nationala care a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale pentru judecarea a unei exceptii de neconstitutionalitate a unor  dispozitii din legea procesual-penala nu a incalcat principiul liberului acces la justitie si pe cel al dreptului la un proces echitabil, intrucat articolul 6 din Conventie nu garanteaza dreptul de a sesiza o instanta nationala sau internationala cu o chestiune prejudiciala.
A mai retinut Curtea Europeana ca articolul a carui neconstitutionalitate se invoca a mai fost examinat de catre Curtea Constitutionala, care l-a declarat de fiecare data compatibil cu Constitutia, astfel ca nu poate considera refuzul instantei de fond de a sesiza Curtea Constitutionala ca fiind arbitrar si de a incalca dreptul la un proces echitabil.  
Asupra recursului declarat impotriva incheierii instantei de fond:
Analizand  incheierea atacata, sub aspectul motivelor invocate si din oficiu, tribunalul a respins  recursurile formulate pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.160 ind.2  C.p.p. ,.liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. De asemenea nu se acorda liberarea provizorie sub control judiciar in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
           Tribunalul a apreciat ca, in mod corect prima instanta a considerat indeplinita conditia pozitiva, ceruta de art.160 ind.2 C..p.p. pedeapsa prevazuta de lege fiind intre fiind intre 3 si 15 ani inchisoare.
            Cu privire la existenta in cauza a datelor din care sa rezulte ca inculpatul  va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte, tribunalul a apreciat ca, asa cum a retinut si prima instanta, faptul ca unii dintre martorii ce urmeaza a fi audiati sunt din aceeasi localitate cu inculpatii da nastere riscului exercitarii de presiuni si influentarii acestora.
Pe de alta parte, conditiile impuse de lege nu sunt insa limitative, atata timp cat legiuitorul a prevazut doar posibilitatea si nu si obligatia acordarii liberarii provizorii sub control judiciar in cazul indeplinirii lor.
            Liberarea provizorie sub control judiciar reprezinta un beneficiu acordat inculpatului arestat preventiv pentru ca acesta sa fie judecat in stare de libertate, scopul masurilor preventive putand fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar (art.136 alin.2 C.p.p.).
             Instanta, pentru a aprecia daca o asemenea cerere este sau nu intemeiata, trebuie sa aiba in vedere atat motivele invocate de inculpat cat si temeiurile care au stat la baza arestarii preventive a acestuia si a aprecierii ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol pentru ordinea publica.
             Astfel, tribunalul a  considerat  ca aspectele invocate de inculpatul P C A ca nu prezinta pericol public si ca a fost trimis in judecata pentru sapte „capete de acuzare” si nu pentru opt, nu sunt in masura a determina convingerea instantei ca scopul masurii arestarii preventive ar fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar.
 Tribunalul a apreciat ca in cauza de fata liberarea provizorie sub control judiciar nu este justificata si oportuna nici  in raport cu faptele pentru care inculpatul P C A a fost arestat preventiv.
Inculpatul este in stare de recidiva postexecutorie,  a mai fost condamnat de 3 ori pentru infractiuni de furt calificat, infractiunea pentru care s-a luat masura arestarii preventive este in forma continuata, a mai fost trimis in judecata si pentru alte 4 fapte materiale de furt calificat, astfel ca, privarea de libertate a inculpatului este mijlocul necesar pentru a-l impiedica sa mai savarseasca alte infractiuni. Instanta de recursa a mai apreciat ca durata apreciabila a detentiei preventive a fost determinata doar de inculpati, care au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptii de neconstitutionalitate (respinse ca neintemeiate de instanta constitutionala), fapt ce a dus ca pana la acest moment sa nu sa poata efectua vreun act de cercetare judecatoreasca.
In ceea ce priveste recursul inculpatului G N C prin care a solicitat inlocuirea masurii arestarii preventive, , acesta este inadmisibil; incheierea prin care prima instanta respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa nici unei cai de atac, conform art. 141 alin. 1 teza finala C.p.p.
In acest sens, prin decizia nr. XII/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie, inainte de intrarea in vigoare a Legii 356/2006, a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca ,,Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive, nu poate fi atacata separat cu recurs.
Fata de aceste considerente, tribunalul a respins cele doua recursuri formulate in cauza.