Existenta laturii subiective a infractiunii de tainuire .Condamnarea in apel a inculpatului

Judecatoria Medias a dispus in baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b si al. 21 lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 si art. 42 C. pen., art. 74 al. lit. a si c si art. 76 al. 1 lit. b C. pen., art. 75 al. 1 lit. c si art. 78 al. 1 C. penal condamnarea inculpatului M F N, , , fara antecedente penale, In baza art. 71 al. 2 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei principale exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C. pen.
In temeiul art. 861 s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durata de 7 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de incercare condamnatul a fost obligat sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu;
b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
S-au impus condamnatului respectarea urmatoarelor obligatii:
a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare;
b) sa nu isi schimbe domiciliul fara acordul instantei;
c) sa nu intre in legatura cu inculpatii D V sau O P V.
S-a atras atentia inculpatului ca in cazul comiterii altor infractiuni intentionate in termenul de incercare sau a neindeplinirii, cu rea-credinta, a masurilor de supraveghere ori obligatiilor impuse, instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, dispunand executarea in intregime a pedepsei.
Potrivit art. 350 al. 1 C. pr. pen., s-a revocat masura arestarii preventive luata fata de inculpat prin incheierea penala  a Judecatoriei Medias.
In temeiul art. 350 al. 3 lit. b C. pr. pen., s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului arestat, daca acesta nu se afla sub puterea altui mandat de arestare sau de executare a pedepsei inchisorii.
A fost respinsa cererea formulata de inculpat pentru inlocuirea masurii preventive a arestarii cu obligarea de a nu parasi localitatea.
S-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestului preventiv incepand cu data de 08.11.2009 pana la data punerii in libertate.
In baza art. 101 lit. b C. pen. raportat la art. 103 al. 1 C. pen. s-a luat fata de inculpatul minor D V,., fara antecedente penale, , , masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an, pentru comiterea infractiunii continuate de talharie, prevazuta de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b si al. 21 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. si art. 99 al. 2 C. pen.
A fost incredintata supravegherea parintilor F M si D A, carora instanta le pune in vedere indatorirea de a veghea indeaproape asupra minorului, in scopul indreptarii lui si obligatia sa instiinteze instanta de judecata de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are rele purtari ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.
Instanta a impus inculpatului minor obligatia de a nu intra in legatura cu inculpatii M F N si O P V.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. d C. pr. pen. a fost achitat  inculpatul O P V, , fara antecedente penale, , pentru infractiunea  de tainuire, prevazuta de art. 221 al. 1 C. pen.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut in fapt,  urmatoarele:
In seara de 07.11.2009 inculpatii M F N si D V au agresat partile vatamate B Vi si FF, carora le-au sustras bani si bunuri, fapte comise in apropierea barului din incinta statiei CFR Copsa Mica, iar inculpatul O a primit suma de 480 de lei de la cei doi invinuiti, cunoscand ca provin din savarsirea infractiunilor.
Inculpatii Msi D au recunoscut comiterea infractiunilor de talharie.
Probatoriul administrat stabileste cu certitudine participarea inculpatilor M si D la comiterea infractiunilor de talharie. Procurorul a apreciat ca inculpatul O cunostea intentia acestora si a impartit banii sustrasi cu ceilalti doi.
Declaratiile inculpatilor din faza de urmarire penala au fost confuze sau au lipsit. Inculpatul O a invocat dreptul la tacere, in timp ce inculpatul M a declarat ca inculpatul O le cunostea intentia, insa le-a spus, initial, sa-si vada de treaba, apoi sa faca ce doresc, iar inculpatul D a afirmat, initial, ca ideea comiterii talhariei i-a apartinut inculpatului O, cu care au impartit banii , iar apoi, ca inculpatul O n-a cunoscut intentia lor si n-a fost implicat in nici un fel ( f. 78 verso ).
In faza de judecata toti inculpatii au dat declaratii aratand ca inculpatul O n-a cunoscut intentia celorlalti inculpati si nici provenienta sumelor de bani . Au oferit si o serie de elemente contradictorii ( inculpatul M a declarat ca inculpatul O a primit banii de la D sau ca si minorul a lovit persoanele vatamate, inculpatul D a afirmat ca banii au fost dati lui O de catre M, iar inculpatul O a negat ca M s-a deplasat sa se spele atunci cand a revenit in local ). Fiecare si-a pastrat pozitia exprimata, astfel ca neconcordantele au fost lamurite cu ajutorul martorei S, care, desi avea si alti clienti in local, a observat si retinut comportamentul inculpatilor. Discutiile dintre inculpati, care nu au fost auzite de alte persoane au fost apreciate de instanta prin coroborare, cu respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie si a dispozitiilor art. 69 C. pr. penala ( declaratiile inculpatului pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza ).
Starea de fapt expusa anterior a fost retinuta de instanta de fond pe baza declaratiilor inculpatilor, confirmate de singurul martor ocular S M C.
Sustinerile contrare (au fost inlaturate. Discutiile purtate intre inculpati nu au fost auzite de alte persoane.
Pozitia exprimata in rechizitoriu cu privire la cunoasterea intentiei inculpatilor M  si D de catre inculpatul O sau cu privire la provenienta banilor, a fost considerata ca nu este sustinuta cu probe si ca incalca prevederile art. 52 si 69 C. pr. pen. Aprecierea a avut la baza primele declaratii ale inculpatilor M si D, asupra carora acestia au revenit, in lipsa unei alte probe. In aceste conditii instanta a constatat ca acuzarea nu a probat cert ca inculpatul O a cunoscut intentia inculpatilor M si D sau provenienta sumelor de bani, situatie in care a acordat credit sustinerilor inculpatului O.
Impotriva acestei hotarari, in termen, a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Medias.
In motivarea apelului, Parchetul sustine nelegalitatea si netemeinicia sentintei primei instante, datorita urmatoarelor argumente:
Instanta de judecata a inlaturat ca probe toate declaratiile date de catre inculpatii M F N si D V pe parcursul procesului penal, referitoare la implicarea inculpatului O P V in comiterea infractiunii de tainuire, prev. de art. 221 alin. 1 C.p., pe considerentul ca acestia au dat declaratii contradictorii, atat pe parcursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata.
  Se sustine ca instanta trebuia sa coroboreze declaratiile celor doi inculpati cu declaratiile constante date de catre martora S M C si sa examineze pozitia subiectiva a inculpatului O si in raport cu modul concret in care s-au petrecut faptele, atat inainte de talharirea celor doua persoane, cat si dupa savarsirea infractiunii, dar si in raport cu relatiile care au existat intre cei doi inculpati condamnati si inculpatul O P V la momentul savarsirii infractiunii.
Instanta a inlaturat in totalitate declaratiile, fara a obtine o justificare credibila din partea celor doi inculpati condamnati si fara a analiza in mod obiectiv si corelativ celelalte probe care se coroboreaza cu primele sustineri ale inculpatilor cu privire la savarsirea infractiunii de catre inculpatul O P V.
Astfel, din declaratiile martorei S M C, date atat in cursul urmaririi penale  cat si in cursul judecatii  rezulta fara dubii ca cei trei inculpati au venit impreuna la bar, ca au stat tot timpul impreuna si ca inculpatul O nu s-a deplasat si la alte mese, ca acesta i-a asteptat in bar pe inculpatii M si D in timpul in care acestia din urma le-au talharit pe cele doua parti vatamate, ca dupa savarsirea infractiunii cei doi inculpati s-au reintors la masa inculpatului O, ca au parasit incinta barului impreuna la scurt timp dupa aceea, toate acestea demonstrand ca a existat o intelegere intre cei trei inculpati.
In declaratia data la cateva ore dupa comiterea infractiunii, martora a spus organelor de politie ca a vazut chiar cand inculpatul  M F N i-a facut un semn discret inculpatului O P V, dupa care s-au ridicat cu totii de la masa si au parasit localul .
Totodata, apare ca total neverosimila posibilitatea ca inculpatii D si M sa-i fi dat inculpatului O sa tina banii sustrasi de la cele doua parti vatamate, fara nici un motiv plauzibil, retinand pentru ei o suma modica, care le permitea doar sa plateasca pe cineva sa-i conduca cu masina la discoteca din satul Tapu. Nu exista o  explicatie logica pentru care cei doi inculpati sa fi procedat in asemenea mod, decat daca inculpatul O ar fi fost cel care i-a instigat sa comita infractiunea ( astfel cum au afirmat initial autorii talhariei)  sau ar fi cunoscut despre aceasta, iar suma de bani ce i-a fost data reprezenta pretul tacerii lui.
Schimbarea de pozitie pe parcursul procesului penal a inculpatilor D si M cu privire la savarsirea infractiunii de tainuire de catre inculpatul O are si o explicatie logica, daca ne raportam si la relatiile existente intre acestia.
Din probele administrate rezulta ca inculpatul O, provenind dintr-o familie cu posibilitati materiale vadit mai mari decat ale celorlalti doi inculpati si fiind si de o varsta mai mare, este un fel de conducator al grupului  celor trei inculpati, in conditiile in care inculpatul M locuia si muncea ca sluga la domiciliul tatalui inculpatului O, iar minorul D este o persoana usor influentabila cu un mod de gandire imatur si cu tendinta de a adera relativ usor la actiuni deviante din spirit de aventura ( referat de evaluare dosar). Acesta este si unul din motivele pentru care inculpatul O a fost cel care a beneficiat de „roadele muncii” celorlalti doi inculpati, primind cea mai mare parte a sumei de bani sustrase de la partile vatamate. Inclusiv faptul ca a plecat la discoteca din satul Tapu mai repede decat ceilalti doi inculpati si cu o alta masina decat aceea cu care au venit ulterior ceilalti inculpati arata pozitia de lider al grupului a inculpatului O. In aceste conditii putem intelege si de ce inculpatii M si D au revenit la declaratiile initiale, in diferite momente ale procesului penal, in raport cu modul in care cercetarea lor s-a efectuat cu ei in stare de libertate sau de arest preventiv.
Astfel, in urmatoarea declaratie data procurorului tot in prezenta aparatorului din oficiu si a tatalui sau, inculpatul minor D V si-a schimbat declaratia si a incercat sa ia apararea inculpatului O, sustinand ca dupa comiterea infractiunii nu s-a mai intors la bar si au plecat direct la discoteca din satul Tapu, unde s-au intalnit cu O P V, si au fost gasiti de catre organele de politie. Ulterior, in declaratia data in faza de judecata, minorul D V da o alta versiune implicarii inculpatului O P V in sensul ca a venit la bar doar cu inculpatul M si l-a gasit pe inculpatul O acolo, ca inculpatul O nu a avut cunostinta despre intentia lor de a le talhari pe cele doua parti vatamate si ca s-au reintors la bar, unde in fata barului s-au intalnit cu  inculpatul O, caruia inculpatul M i-a dat o suma de bani, fara a-i spune de provenienta banilor ( fila 180).
Din studierea modului si a datelor la care s-au facut declaratii de catre D V, dar si din studierea comportamentului inculpatului O pe parcursul procesului penal, a rezultat ca minorul a fost influentat sa-si schimbe declaratiile date ulterior primei declaratii, cel mai probabil de inculpatul O P V sau de persoane apropiate acestuia, astfel incat in faza de judecata sa ajunga sa dea declaratii identice cu cele ale inculpatului O P V, care pe parcursul urmaririi penale s-a prevalat de dreptul de a nu face declaratii. Abia in momentul in care s-a asigurat ca si ceilalti doi inculpati au aratat in declaratiile lor ca nu a avut nici o implicare in comiterea infractiunilor de talharie sau tainuire, inculpatul O P V a descris o stare de  fapt relativ similara cu cea descrisa de ceilalti doi inculpati.
Al doilea motiv de apel al Parchetului se refera la faptul ca, raportat la fapta concreta savarsita, precum si la atitudinea oscilanta, de nesinceritate pe care a avut-o pe parcursul intregului proces penal, modalitatea de executare a pedepsei privative de libertate nu este de natura sa asigure prevenirea comiterii de noi infractiuni de catre inculpatul M F N.
Se arata ca in conformitate cu art. 52 C.p. scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni, iar prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, de ordinea de drept si de regulile de convietuire sociala.
Totodata pentru a putea dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, conform art.861 lit.c C.p. trebuie sa se tina seama de persoana condamnatului, precum si de comportamentul sau dupa comiterea faptei.
Ori, in speta, desi a recunoscut ca a comis infractiunea de talharie, inculpatul M F N a demonstrat ca nu a fost sincer pe parcursul  procesului penal, in sensul ca a dat mai multe declaratii cu continut contradictoriu si a incercat sa acopere participarea inculpatului O P V declarand in fals in fata judecatorului la data de 14.01.2010 ca nu a stat la aceiasi masa cu inculpatul O P V, ca nu i-a dat nici o suma de bani din banii sustrasi de la partile vatamate si ca cel care a dat banii a fost inculpatul D V.
In conditiile in care inculpatul, chiar si dupa comiterea faptei, a dat declaratii mincinoase in fata judecatorilor, ingreunand judecata cauzei, s-a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile de aplicare  a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, in speta cele prevazute de art. 861 alin.1, lit.c C.p..
Analizand apelul declarat prin prisma motivelor invocate, dar si sub  toate aspectele de fapt si de drept, asa cum impune articolul 371 al. 2 Cod proc. penala, instanta a constatat ca acesta este fondat datorita urmatoarelor considerente:
Din analiza coroborata a intregului material probatoriu administrat in cauza, tribunalul a retinut urmatoarea stare de fapt:
In data de 07.11.2009, in jurul orelor 2000, inculpatii M F N , D V si O P V se aflau in barul „Madalina” SRL din localitatea Copsa Mica.
La o masa apropiata se aflau partile vatamate B V si F F, care consumau alcool.Inculpatii M si D au hotarat sa-i sustraga banii partilor vatamate B V, observand ca acesta are asupra sa mai multe bancnote de 100 lei, urmand sa profite si de starea de ebrietate a partilor vatamate.In acest scop, dupa ce cele doua parti vatamate au parasit localul, au fost urmarite de cei doi inculpati care pe un teren viran din apropierea caii ferate prin surprindere, le-au lovit din spate pe acestea, dupa care inculpatul DV a sustras portmoneul partii vatamate B V ( in care se aflau 600 lei), telefonul mobil si 80 de lei de la partea vatamata F F.
La solicitarea inculpatului MFN de a  imparti banii, inculpatul D V a refuzat, spunand ca banii sustrasi ii va da lui O P VReintorsi la barul „Madalina” SRL, inculpatii l-au chemat afara pe inculpatul O P V caruia inculpatul minor D V i-a remis toti banii dobanditi prin comiterea infractiunii.Inculpatul O P V a dat cate 100 lei celorlalti doi inculpati, retinand pentru sine o suma mult mai mare de bani.Ulterior, cei trei inculpati s-au deplasat la discoteca din satul Tapu, cu doua autoturisme diferite.
Instanta de apel a constatat ca in mod judicios instanta de fond a retinut vinovatia inculpatilor D V si M Fl N in comiterea infractiunii de talharie, neexistand vreun dubiu in acest sens.
Sub aspectul comiterii de catre inculpatul O P V a infractiunii de tainuire, judecatoria a apreciat ca acuzarea nu a probat cert ca inculpatul O a cunoscut intentia inculpatilor M si D sau provenienta sumelor de bani, situatie in care a acordat credit sustinerilor inculpatului O.
In aceste conditii, prima instanta a  condamnat pe inculpatul M F N la pedeapsa de 4 ani inchisoare cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe un termen de incercare de 7 ani si a luat fata de inculpatul minor D V masura educativa a libertatii supravegheate pe timp de un an, pentru savarsirea de catre acestia a infractiunii de talharie.
Fata de inculpatul O P V, instanta de fond a dispus achitarea, apreciind ca faptei acestuia ii lipseste intentia ca element constitutiv al  infractiunii.
Tribunalul a apreciat ca inculpatul O P V se face vinovat de savarsirea infractiunii de tainuire prev. de art. 221 al.1 Cod penal, datorita considerentelor ce vor urma:
Nu a existat intr-adevar nici o motivatie logica pentru care inculpatii D si M sa-i fi dat inculpatului O  sa „le tina” banii sustrasi de la cele doua parti vatamate, retinand pentru ei doar o suma modica.
Doar in situatia in care inculpatul O cunostea provenienta ilicita a banilor s-a justificat atitudinea inculpatilor D si M.De remarcat ca in declaratiile date imediat dupa comiterea faptelor inculpatii D si M au aratat ca inculpatul O P V a cunoscut intentia lor de a comite infractiunea de talharie, astfel ca a avut cunostinta de provenienta sumei de bani pe care a  primit-o de la ceilalti doi inculpati.
Astfel, in declaratia data in cursul urmaririi penale, la o zi de la comiterea infractiunii de talharie, inculpatul minor D V a declarat in prezenta unui parinte si a avocatului ca inculpatul O V avea cunostinta de provenienta banilor, pe care i-a primit de la ceilalti doi inculpati, aratand chiar ca O le-a sugerat sa comita fapta de talharie La aceiasi data, inculpatul M F N a declarat ca in incinta barului, propunerea de a comite fapta de talharie a apartinut inculpatului D V, propunere care a fost auzita de inculpatul O P V, care le-a spus lui D si M „sa faca ce vor” Aceste declaratii ale inculpatilor s-au coroborat cu declaratia martorei S M C  barman in localul „Madalina”), care a declarat ca dupa plecarea inculpatilor M si D, inculpatul O i-a asteptat in bar, dupa care, la revenirea celor doi, au parasit impreuna localul.
Inculpatii s-au deplasat in continuare la discoteca din satul Tapu unde autorii faptei de talharie au fost identificati de organele de politie, care au fost alertate de partile vatamate.
Pe parcursul procesului penal inculpatii M si D si-au schimbat radical primele declaratii date, fara a exista in acest sens o justificare logica, decat aceea de a incerca exonerarea de raspundere a inculpatului O.
Insa, din ansamblul probator administrat in cauza, instanta de apel, a constatat ca primele declaratii ale inculpatilor M si D s-au coroborat cu celelalte probe administrate in cauza, care au dovedit  fara echivoc vinovatia inculpatului O P V .
Chiar daca nu s-a probat cu certitudine ca inculpatul O P V a instigat pe cei doi inculpati sa comita infractiunea de talharie, tribunalul a apreciat ca este dovedita fara echivoc vinovatia acestuia in comiterea infractiunii de tainuire prev. de art. 221 alineatul 1 Cod penal, constand in  primirea de catre acesta a sumelor de bani de la ceilalti inculpati in deplina cunostinta ca provin din savarsirea infractiunii de talharie.
In consecinta, tribunalul a desfiintat  in parte sentinta instantei de fond si rejudecand a dispus condamnarea inculpatului O P V pentru comiterea de catre acesta a infractiunii de tainuire prev. de art. 221 al.1 C.p..
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata acestui inculpat, instanta a tinut seama de gradul de pericol social al faptei comise (apreciat de instanta ca fiind de o gravitate medie), de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de persoana infractorului (care are doar 19 ani si nu poseda antecedente penale).
Instanta de apel a mai apreciat ca atitudinea inculpatului O de a nu da pana la un anumit moment procesual nici o declaratie nu echivaleaza cu catalogarea atitudinii acestuia ca fiind nesincera, in conditiile in care dreptul la tacere al inculpatului este prevazut de art 70 alin. 2 Cod procedura penala.
Fata de aceste argumente, tribunalul, in baza art. 221 al.1 C.p. a  condamnat inculpatul O P V  la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de tainuire .
In baza art. 71 C.p. a aplicat  inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 al.1 lit.a teza II, b C.p.p..
In baza art. 861 C.p. a dispus suspendarea sub supraveghere  a pedepsei de 3 ani inchisoare pe o durata de 6 ani care constituie termen de  incercare in conditiile art. 862 C.p..
In baza art. 863 C.p. pe durata termenului de incercare inculpatul se va supune urmatoarelor masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu la datele stabilite;
b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta
In baza art. 863 al.3 C.p.impune inculpatului urmatoarele obligatii:
a) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta fara acordul instantei;
b) sa nu intre in legatura cu inculpatii Danciu Venus si Miu Florian Narcis.
In baza art. 71 al.5 C.p., pe durata suspendarii sub supraveghere a pedepsei principale se  va suspenda si pedeapsa accesorie.
In baza art. 359 C.p.p. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor  a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sub supraveghere.
S-a incredintaT supravegherea inculpatului Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Sibiu.
In privinta motivului de apel al Parchetului referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M F N, tribunalul a apreciat apelul ca fiind nefondat.
Astfel, din fisa de cazier a acestui inculpat a rezultat ca nu are antecedente penale.
De asemenea, la dosar exista o caracterizare a inculpatului M facuta de diriginta acestuia din care a rezultat reale posibilitati de indreptare ale acestuia.
Inculpatul nu a creat pana la momentul comiterii faptei probleme, fiind caracterizat ca  „disciplinat cu un comportament adecvat, cu o situatie scolara satisfacatoare si cu o atitudine in afara scolii decenta si de bun simt”.
In aceste conditii, instanta de apel a constatat ca prima instanta a facut o corecta individualizare a pedepsei aplicata acestui inculpat, dand reale posibilitati acestuia de a realiza gravitatea faptei comise si a se integra in societate.
Alte critici hotararii instantei de fond nu au fost aduse, iar instanta de apel nu a gasit din oficiu alte motive de nelegalitate si netemeinicie, astfel ca au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.