Cauzele men?inerii masurii de arest preventiv

Constata ca prin incheierea penala a Judecatoriei Avrig, in baza art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b al.3 C. proc.pen, s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului A P C, aflat in Penitenciarul Tg.Mures si prezentat de Penitenciarul Aiud, dispusa prin incheierea penala a Judecatoriei Avrig, mentinuta prin decizia penala a Tribunalului Sibiu, si prin incheierea penala din data de 27.11.2013 .
Pentru a lua aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca exista motive suficiente si verosimile de a banui ca inculpatul A P C a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata, si ca lasarea sa in libertate reprezinta un pericol concret pentru ordinea publica, creandu-se temerea ca reactia organelor judiciare este lipsita de promptitudine in actiunea de lupta impotriva actelor antisociale de natura penala.
In sedinta publica din data de 18.12.2013, inculpatul A P C a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C. proc.pen, recunoscand savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, si solicitand ca judecata sa aiba loc exclusiv in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Fata de acest aspect, la acest moment procesual, indiciile temeinice in sensul ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care este trimis in judecata sunt consolidate chiar de declaratia judiciara a acestuia, data in sedinta publica din data de 18.12.2013.
In ceea ce priveste pericolul social concret pe care il reprezinta lasarea in libertate a inculpatului, prima instanta a avut in vedere faptul ca acesta a suferit o condamnare pentru furt calificat in luna august 2013, iar infractiunea de talharie pentru care este trimis in judecata a fost comisa la circa 2 luni si jumatate de la condamnarea anterioara.
S-a mai apreciat ca pericolul social al faptei rezulta din modul de savarsire a acesteia  (pe timp de noapte, in loc retras, prin urmarirea partii vatamate), prin aportul major pe care l-a avut inculpatul A P C, acesta fiind cel care a lovit partea vatamata si a sustras suma de bani, cat si prin pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de talharie in forma agravata (3 ani si 6 luni – 10 ani, in cazul inculpatului minor) si din predilectia inculpatului pentru comiterea de infractiuni contra patrimoniului, iar lasarea acestuia in libertate le-ar da posibilitatea de a comite noi infractiuni contra patrimoniului.
In ceea ce priveste perseverenta infractionala a inculpatului, instanta de fond a remarcat faptul ca, desi minor, acesta a savarsit la scurt timp dupa condamnarea definitiva la o pedeapsa neprivativa de libertate pentru furt (in interiorul termenului de incercare), o noua infractiune contra patrimoniului, mai grava decat cea precedenta, si anume talharie.
Fapte pretins a fi fost savarsite, modalitatea si imprejurarile in care acestea ar fi fost comise, a creat convingerea instantei ca nu exista nici un motiv temeinic care sa impiedice presupunerea rezonabila ca odata lasat in libertate, inculpatul nu va mai comite infractiuni de acelasi gen si ca lasarea acestuia in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, inclusiv  prin sentimentul acut de insecuritate pe care l-ar crea persoanelor care au luat cunostinta de faptele savarsite de acesta. In acest sens, instanta a retinut ca pericolul pentru ordinea publica presupune temerea ca, odata pus in libertate, un inculpat ar comite fapte penale ori ar declansa reactii in randul opiniei publice determinate de faptele pentru care este cercetat.
Prin dispozitiile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, s-a proclamat dreptul la libertate, scopul acestui text din Conventie fiind acela de a se asigura ca nici o persoana sa nu fie deposedata de libertatea sa in mod arbitrar (cauza Amuur vs. Franta).
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat faptul ca protejarea libertatii individuale impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stanjeneasca insa eforturile instantelor in administrarea probelor si desfasurarea procesului in bune conditii (cauza Tamasi vs. Franta).
Instanta a mai retinut si faptul ca mentinerea masurii arestarii preventive este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fiind necesara pentru a preveni riscul savarsirii unor noi infractiuni de acelasi gen (cauza Matznetter c/a Austriei) si pentru a proteja ordinea publica, o eventuala punere in libertate a inculpatului tulburand in mod real opinia publica, fata de natura si modul de comitere a infractiunii (cauza Lettelier c/a Frantei), luarea unei masuri preventive mai blande nefiind de natura a proteja societatea.
Totodata, verificand din oficiu daca masura arestarii preventive a inculpatului a depasit un termen rezonabil, in acceptiunea C.E.D.O, instanta a retinut ca privarea de libertate a acestuia respecta durata unui termen rezonabil, asa cum este prevazut de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In aceasta apreciere, instanta a avut in vedere conditiile si principiile reliefate in Hotararea Eckle c/a Germaniei, Hotararea Toth c/a Austriei si in Hotararea Kudla c/a Poloniei, pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
La mentinerea arestarii preventive a inculpatului, instanta a avut in vedere si faptul ca scopul masurilor preventive, necesare in prezenta cauza, nu poate fi realizat prin punerea in  libertate a acestuia, existand presupunerea rezonabila ca va pune in pericol sau vatama valorile ocrotite de legea penala.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs inculpatul fara a motiva calea de atac in scris. Cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond acesta a solicitat cercetare sa in stare de libertate cu motivarea ca a recunoscut fapta, prejudiciul produs este mic si a fost recuperat, iar numarul zilelor de ingrijiri medicale necesitate de partea vatamata este mic, solicitand a fi pus in libertate pentru a putea fi alaturi de familie.
  Examinand incheierea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, a actelor si lucrarilor dosarului, potrivit dispozitiilor art.3856 raportat la art. 38514 C.p.p., tribunalul a constatat ca recursul formulat nu este fondat, urmand ca in baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. sa fie respins, pentru urmatoarele considerente:
Prin incheierea penala nr. 30 din data de 18.11.2013 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor B A si A P C pe o durata de 29 de zile /respectiv 19 zile fata de A P C, cu incepere de la data de 18.11.2013 si pana la data de 01.12.2013 /11.12.2013, retinandu-se, in fapt, ca in data de  10.11.2013, inculpatii au observat partea vatamata Pirvulescu Ion care se deplasa pe raza loc. Marsa, si au decis sa-l urmeze pentru a face rost de bani.
In apropierea haltei CFR Marsa, inculpatul a lovit partea vatamata cu piciorul in zona spatelui, iar cand aceasta a cazut la pamant, i-au sustras din buzunar doua telefoane mobile si portmoneul.
In portmoneu inculpatii au gasit suma de 11 lei, pe care au luat-o si au aruncat atat portmoneul cat si telefoanele mobile intr-o gradina din apropiere, unde au fost ulterior gasite de organele de politie.
Partea vatamata P I s-a constituit parte civila cu suma de 500 lei.
In declaratiile date in cursul urmaririi penale, inculpatul A P C a recunoscut savarsirea faptei de care este acuzat,  in timp ce inculpatul B A neaga implicarea sa in comiterea faptei, aratand ca doar a urmarit partea vatamata, fara a exercita si acte de violenta asupra acesteia.
Pentru a lua masura arestarii preventive fata de cei doi inculpati, instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile impuse de art. 148 lit. f  C.p.p.,  privitoare la limitele de pedeapsa si la pericolul concret pentru ordinea publica care, in speta, este determinat de natura si gravitatea faptei  de talharie  – prezumata  a fi savarsita de inculpa?i, de modalitatea si imprejurarile in care se presupune ca acestea au fost comise  (in strada   pe timp de noapte , de doua persoane impreuna) de scopul urmarit (de a obtine castiguri banesti ilicite), precum si de elementele ce caracterizeaza persoanele inculpatilor (varsta relativ tanara ce le-ar fi permis obtinerea de mijloace materiale prin munca si nu pe cai nelegale, perseverenta in domeniul infractiunilor contra patrimoniului ).
In acest sens, instanta de fond a constatat ca probele administrate pana la acest moment procedural: (proces verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica; declaratii parte vatamata; proces verbal conducere in teren din care reiese locatia unde a fost gasit portofelul si telefonul mobil; certificat medico-legal prin care se atesta zilele de ingrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de catre partea vatamata; declaratii martori asistenti W A si P M D  care au auzit discutiile dintre inculpat si organele de politie cu privire la modalitatea de savarsire a faptei cu participarea si a celuilat inculpat; declaratii martor I N A care infirma declaratiile inculpatului B A si care confirma faptul ca inculpatii au parasit imobilul in care se aflau fara a avea sume de bani importante ( doar un leu pentru a cumpara tigari la bucata) si faptul ca cei doi inculpati s-au intors in imobil dupa aproximativ o ora si jumatate cu un pachet de tigari Pall Mall negru; declaratii inculpat A P C prin care acesta recunoaste savarsirea infractiunii retinute in sarcina sa impreuna cu inculpatul B A; declaratii  inculpat B A care confirma  urmarirea  partii  vatamate, prezenta sa la locul faptei, lovirea partii vatamate de catre celalalt inculpat si faptul ca in momentul in care celalalt inculpat i-a inmanat suma de 11 lei cand s-a intors de langa partea vatamata)  justifica luarea masurii arestului preventiv.
Constatand ca temeiurile de arestare preventiva se mentin si la acest moment, instanta de fond a mentinut aceasta masura constatand ca aceasta este in concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fiind necesara pentru preintampina pericolul ca acuzatul sa fuga (cauza Stogmuller c/a Austriei) sau sa impiedice administrarea justitiei ( cauza Wemhoff c/a Germaniei) ori pentru a preveni riscul savarsirii unor noi infractiuni de acelasi gen (cauza Matznetter c/a Austriei) si pentru a proteja ordinea publica, o eventuala punere in libertate a inculpatului tulburand in mod real opinia publica fata de natura si modul de comitere a infractiunii (cauza Lettelier c/a Frantei), luarea unei masuri preventive mai blande nefiind de natura a proteja societatea.
Totodata, verificand din oficiu daca masura arestarii preventive a inculpatilor a depasit un termen rezonabil, in acceptiunea C.E.D.O, instanta de fond a retinut ca privarea de libertate a acestora respecta durata unui termen rezonabil, asa cum este prevazut de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In aceasta apreciere, instanta are in vedere conditiile si principiile reliefate in Hotararea Eckle c/a Germaniei, Hotararea Toth c/a Austriei si in Hotararea Kudla c/a Poloniei, pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
La mentinerea arestarii preventive a inculpatilor, instanta a avut in vedere si faptul ca scopul masurilor preventive, necesare in prezenta cauza, nu poate fi realizat prin punerea in  libertate a acestora, existand presupunerea rezonabila ca pot pune in pericol ori vatama valorile ocrotite de legea penala.
Aceste temeiuri ale arestarii preventive s-au mentinut si la acest moment, asa cum, in mod corect a apreciat si instanta de fond.
Astfel, actele si lucrarile dosarului (proces verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica; declaratii parte vatamata; proces verbal conducere in teren; certificat medico-legal prin care se atesta zilele de ingrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de catre partea vatamata; declaratii martori asistenti W A si P M D; declaratiile martorului I N A ; declaratiile inculpatului A P C; declaratii  inculpat B A, declaratiile martorilor oculari, procesele verbale de cercetare la fata locului, rapoarte de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica , dovezi de ridicare-predare de bunuri, declaratiile  inculpatului) se constituie in indicii temeinice in sensul art. 68 ind. 1 C.p.p., asupra inculpatilor planand suspiciunea ca au savarsit faptele pentru care sant cercetati.
Mai mult decat atat, aceste indicii temeinice s-au transformat in probe, fiind intocmit rechizitoriul si inregistrat pe rolul instantei.
Pe de alta parte, de la momentul ultimei verificari a masurii preventive nu au fost administrate alte probe care sa contureze o alta stare de fapt sau care sa inlature temeiurile avute in vedere la luarea masurii.
Cu privire la acceptiunea termenului de „ indicii temeinice”  se impune a fi evidentiat faptul ca instanta de la Strasbourg a relevat ca potrivit art. 5 paragraful  1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca rolul masurii arestarii este si acela de a permite clarificarea sau dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor ( cauzele Brogan si altii,  Murray contra Regatului Unit), iar din datele si informatiile existente la dosar rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul a savarsit fapte incriminate de legea penala, sanctionate cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani. In acelasi sens,  Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( cauza Letellier contra Frantei), a admis ca, prin gravitatea deosebita si prin reactia particulara a opiniei publice anumite infractiuni pot suscita „o tulburare a societatii” de natura a justifica detentia preventiva, iar infractiunile prezumate a fi fost comise de inculpat reprezinta astfel de fapte.
Pe de alta parte, tribunalul a apreciat ca subzista si pericolul concret pentru ordinea publica care este determinat in speta de natura faptelor pretins a fi fost savarsite, modalitatea si imprejurarile in care acestea ar fi fost comise, au creat, in mod corect, convingerea instantei ca nu exista nici un motiv temeinic care sa impiedice presupunerea rezonabila ca odata lasat in libertate inculpatul nu ar mai comite infractiuni de acelasi gen si ca lasarea acestuia in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, inclusiv prin sentimentul acut de insecuritate pe care l-ar crea persoanelor care au luat cunostinta de faptele savarsite de acesta.
In acest context, tribunalul a apreciat ca inculpatul nu prezinta garantii ale faptului ca, odata lasat in libertate, nu va mai comite alte fapte, motiv pentru care cererea lui de punere in libertate este apreciata de catre tribunal ca fiind neintemeiata.
In plus, in cauza cercetarea judecatoreasca a fost completa, instanta  a procedat la audieri de martori si la administrarea de alte probe, astfel ca buna desfasurare a procesului penal a impus privarea de libertate a acestuia.