ACTIUNEA RECLAMANTILOR (PERSONAL AUXILIAR DE SPECIALITATE LA O INSTANTA JUDECATOREASCA), IN CONTRADICTORIU CU PARATII MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR , CURTEA DE APEL SUCEAVA SI TRIBUNALUL SUCEAVA, PENTRU OBLIGAREA PARATIL...

In cauza s-au constatat ca fiind relevante sustinerile din intampinarea paratului Ministerului Justitiei, care a subliniat ca legea recunoaste ordonatorilor de credite doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente, cu indeplinirea anumitor conditii  stabilite  prin ordinul ministrului justitiei, neexistand nici un act  normativ care sa prevada sau  sa garanteze dreptul de a primi stimulente fiecarui salariat din sistemul justitiei
Prevederile OG nr. 137/2000, nu sunt  incidente in cauza.

Prin actiunea adresata Curtii de Apel  Suceava - Sectia  conflicte de munca si asigurari sociale si inregistrata la data de 1.10.2008, reclamantii R.C. s.a., in contradictoriu cu paratii  M.J., T., Curtea de Apel Suceava si M.F., au solicitat  obligarea paratilor la plata catre fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite in perioada 2006-2008 de functionarii publici si personalul contractual din cadrul M.J. (asimilat personalului auxiliar), cu titlu de  despagubiri; a sumei  actualizata la data platii, precum si la  plata dobanzii legale la sumele  solicitate potrivit OG nr. 9/2000, de la data nasterii dreptului la actiune pana la plata efectiva, conform art. 1084-1086 Cod civil.
Au solicitat sa fie obligat M.E.F.P. sa vireze sumele necesare efectuarii platii catre  M. J.; sa fie obligat M.J. la virarea catre Curtea de Apel Suceava. a sumelor necesare efectuarii platii; sa fie obligata Curtea de Apel Suceava la virarea  catre T. a sumelor necesare efectuarii platii catre  reclamanti; sa fie obligata Curtea de Apel Suceava. sa efectueze pentru fiecare reclamant cuvenitele mentiuni in carnetul de munca; sa fie obligati paratii la plata  eventualelor cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca astfel cum reiese din adresa nr. 42140, 42717/30.04.2008 emisa de M.J., ca urmare a solicitarii unor informatii de interes public de A.F. judecatorilor din Oltenia, in perioada 2006-2008, personalului din cadrul M.J. i-au fost acordate in repetate  randuri stimulente, din fondul constituit potrivit art. 25 alin. 2 din  Legea nr. 147/1997.
      In acest sens, au fost  emise urmatoarele ordine: Ianuarie 2006- OMJ nr. 419; mai 2006 - OMJ nr. 1209; august 2006 - OMJ nr. 1853; octombrie 2006 - OMJ nr. 2360; decembrie 2006 - OMJ nr. 2800, 2801, 2832; martie 2007 - OMJ nr. 800; aprilie 2007 - OMJ nr. 779, 933; mai 2007 - OMJ nr. 2100, 2101, 2102, 2104, 2143; iunie 2007 - OMJ nr. 1349, 1381, 1476, 1478, 1381, 1477, 1636, 1678, 1679, 1675; iulie 2007 - OMJ nr. 1817, 1857, 1872, 1897, 1778; august 2007 - OMJ nr. 2100, 2101, 2102, 2103, 2104, 2143; septembrie 2007 - OMJ nr. 2259, 2260, 2278, 2307, 2390, 2391, 2393, 2389, 2325; octombrie 2007 - OMJ nr. 2762, 2763, 2358, 2619, 2620, 2621, 2622, 2623, 2624, 2626, 2535, 2536, 2537, 2489; noiembrie 2007 - OMJ nr. 2967, 2968, 2969, 2970, 2972, 2972, 2973, 2974, 2975, 2976, 2966; decembrie 2007 - OMJ nr. 3196, 3197, 3198, 3199, 3200, 3421, 3449, 3515, 3525; ianuarie 2008 - OMJ nr. 3556, 72, 77, 111, 112, 132; februarie 2008 - OMJ nr. 133, 317, 318, 453, 473,474, 476, 591; martie 2008 - OMJ nr. 519; aprilie 2008 - OMJ nr. 791, 1125, 1127.
      Potrivit Normelor interne privind  repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justitiei, aprobate prin OMJ nr. 1008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimularii personalului din sistemul justitiei, in conformitate cu prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si  completarile ulterioare, se  constituie din  diferenta de 75% din  recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justitiei si Ministerul Public pentru desfasurarea proceselor penale, precum si  din  amenzile judiciare.
      Sumele constituite in acest fel se utilizeaza pentru  stimularea judecatorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ si de serviciu din cadrul instantelor  judecatoresti, a personalului M.J., al I.N.C., al I. N.E.C., precum si a personalului din Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu.
      Repartizarea sumelor pentru instantele judecatoresti si institutiile subordonate Ministerului Justitiei, destinate stimularii personalului,  se face de catre ordonatorul principal de credite.
      Repartizarea sumelor destinate stimularii personalului in cadrul  instantelor judecatoresti se face pe ordonatori secundari si tertiari de credite,  prin ordin al ministrului justitiei, tinandu-se  seama, in principal, de gradul de  colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari si tertiari de credite.
      Reclamantii au mai aratat ca desi potrivit prevederilor Normelor interne atat  magistratii, cat si personalul asimilat  magistratilor au drepturi egale in ce  priveste repartizarea de stimulente, tratamentul cu privire la acordarea  acestora nu a fost egal.
      Astfel personalul auxiliar de specialitate din instante nu a  beneficiat si nu beneficiaza de asemenea sume  considerabile, in raport  cu munca efectiva si responsabilitatea acesteia. Sumele sunt  ridicol de mici in comparatie cu cele  acordate personalului din Ministerul Justitiei prin aceste ordine.
       Au mai  sustinut ca eventualele sustineri ale paratului Ministerul  Justitiei, in sensul ca nu exista un drept al personalului din  sistemul justitiei si inclusiv a reclamantilor la acordarea de stimulente, ci doar o posibilitate recunoscuta de lege ordonatorilor de credite de a acorda primii sau stimulente, nu pot fi luate in considerare, intrucat desi este vorba doar  de un drept eventual sau o vocatie a magistratilor de a fi premiati sau stimulati, aceasta "posibilitate" a ordonatorilor de credite de a premia doar anumite categorii de personal nu trebuie interpretata ca fiind un drept  discretionar al ordonatorului de credite, nesusceptibil de abuz, ci dimpotriva, in masura in  care ordonatorul de credite hotaraste acordarea acestor premii si stimulente este obligat sa respecte principiul nediscriminarii in cadrul relatiilor de munca, consacrat de art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restrictie sau  preferinta, intemeiate  "in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin. 2" (art. 5 alin. 4 din Codul muncii), dar care produc efectele unei discriminari directe.
      Ca, de altfel, este evident, in cazul dat, ca, in realitate, M. J. nu dovedeste  criteriile  avute in vedere la acordarea  stimulentelor in discutie exclusiv asimilatilor magistratilor, salariati intocmai  ca si cei din urma, dar  stimulati discriminatoriu cu sume importante, acesta excluzand de la acordarea stimulentelor intreaga categorie a magistratilor si a personalului auxiliar si aceasta indiferent de calificativele anuale obtinute de acestia, rezultatele meritorii, obtinute de-a lungul activitatii, complexitatea sarcinilor  de serviciu si modul de indeplinire a acestora, calitatea activitatii desfasurate de magistrati si personalul auxiliar.
      Paratul M. J. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea  actiunii  reclamantilor, ca nefondata.
      Paratul sustine ca, pentru ca o  fapta sa poata fi calificata ca fiind fapta de discriminare trebuie sa indeplineasca  cumulativ mai multe  conditii:
      - existenta unui tratament diferentiat manifestat prin deosebire, excludere, restrictie sau preferinta (existenta unor persoane sau situatii aflate in pozitii  comparabile);
      - existenta unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, republicata;
      Totodata, tratamentul diferentiat trebuie sa nu fie justificat obiectiv de un scop  legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sa nu fie adecvate si necesare.
      De asemenea, tratamentul diferentiat  trebuie sa urmareasca sau sa aiba ca efect restrangerea ori  inlaturarea recunoasterii, folosintei sau  exercitarii, in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute  de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii politice.
      Asadar, nu orice diferenta de tratament semnifica discriminare ; pentru a putea fi retinut  tratamentul diferentiat, injust este necesar sa se stabileasca ca persoane  aflate in situatii analoage sau  comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential, iar daca o asemenea distinctie intre situatii analoage sau comparabile  exista, ea sa  nu-si gaseasca nici o justificare obiectiva sau rezonabila. Or, in aceasta speta rezulta in mod evident ca nu poate fi vorba de discriminare: reclamantii sunt personal auxiliar si conex iar categoriile fata de care se  considera  discriminati sunt functionarii publici si personalul contractual din cadrul M.J..
      Facand abstractie de faptul ca ordinele  enumerate de reclamanti in  sustinerea actiunii se refera la toate categoriile de personal din cadrul M.J., ordinele emise de ministrul  justitiei prin care s-au  acordat stimulente personalului din aparatul propriu nu pot reprezenta  probe utile si concludente pentru  dovedirea starii  de discriminare, dar nici nu pot  determina o suma exacta pe care ar putea sa o  pretinda reclamantii, acestea variind de la o persoana la alta.
      Aceasta deoarece legea recunoaste ordonatorilor de credite doar o posibilitate de a acorda premii sau stimulente, cu indeplinirea anumitor conditii stabilite prin ordin al  ministrului  justitiei, neexistand nici un act normativ care  sa prevada ori sa garanteze dreptul de a primi stimulente fiecarui salariat din  sistemul justitiei. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai  modalitatea de constituire a  fondului cu destinatie speciala pentru  stimularea personalului din sistemul  justitiei fara sa instituie reguli privind  eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care  urmau a fi stabilite in baza  unor norme interne aprobate prin ordin al  ministrului justitiei.
      Avand in vedere dreptul invocat de reclamanti, starea de discriminare nu exista nici  fata de alte categorii profesionale ale acestor stimulente, caci ar putea  exista discriminarea doar in cazul  recunoasterii, folosintei sau  exercitarii unuia dintre drepturile  fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
      Paratul M.E.F., prin mandatara sa, prin intampinare, a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocand  prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 317/2005 privind  legea bugetului de stat pe anul 2006 si ale art. 5 alin.1 din Legea nr. 486/2006 - legea bugetului de stat pentru  anul 2007.
      In esenta, acest parat a sustinut ca nu are calitate de ordonator principal de credite, lui nerevenindu-i potrivit legii decat obligatia de  aprobare a  statelor astfel intocmite de  ordonatorii de credite, care in cauza sunt  M.J. si, respectiv, T.
      Examinand in conformitate cu prevederile art.137 alin. 1 din Codul de procedura civila, mai intai exceptia invocata de paratul M.E.F., instanta o constata neintemeiata.
      Astfel, este de observat ca M.E.F. este cel care ordoneaza activitatile legate de sistemul  bugetar; ca, potrivit art. 16 lit. a, 18 pct. 2 lit. b, 19 si 47 alin. 4 din Legea  nr. 500/2002, acest ordonator de  credite asigura  utilizarea fondurilor destinate  finantarii altui  ordonator de credite.
      De asemenea, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, republicata,  activitatea instantelor si parchetelor este  finantata de la bugetul de  stat.
      Fata de cele de mai sus,  se va respinge, ca nefondata, exceptia  lipsei calitatii procesuale pasive in cauza a Ministerului  Economiei si Finantelor.
      Cu referire la  fondul cererii, instanta a constatat  neintemeiata actiunea reclamantilor.
      Astfel, strict legat de fondul cauzei si lasand deoparte orice alt  considerent din cele relevate de reclamanti prin actiune, in intampinare paratul  M. J. in mod judicios a subliniat ca legea recunoaste ordonatorilor de credite doar o posibilitate de a acorda premii sau  stimulente, cu indeplinirea anumitor conditii stabilite prin ordinul ministrului justitiei, neexistand nici  un act  normativ care sa  prevada sau sa garanteze dreptul de a  primi stimulente fiecarui  salariat din sistemul justitiei.
      Nu sunt incidente in cauza prevederile  OG nr. 137/2000.
      Este de observat ca in  prezenta cauza, reclamantii au invocat o vocatie, dar nu un drept prevazut si garantat de lege.
      Este de subliniat si faptul  ca,  prin deciziile nr. 818, 819, 820 si 821 din 3.07.2008, Curtea  Constitutionala a retinut ca prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instanta are competenta sa  anuleze ori sa  refuze aplicarea unor acte  normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si  sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.