ADMISIBILITATEA ACTIUNII RECLAMANTILOR (PROCURORI LA UN PARCHET DE PE LANGA O INSTANTA JUDECATOREASCA), IN CONTRADICTORIU CU PARATII MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LANGA I.C.C.J. , MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR SI PARCHETUL DE PE LANGA T...

Actiunea a fost admisa  avandu-se in  vedere ca in cauza nu a intervenit prescriptia dreptului material la actiune iar Decizia nr. XXXVI din  7.05.2007 a Sectiilor Unite ale I.C.C.J. Bucuresti, obligatorie conform art.329 alin. 3 din Codul de procedura civila, a statuat ca "dispozitiile  art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, in raport  cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG nr. 13/2000, art. 50 din  OUG nr. 177/2002 si art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2002 se interpreteaza in sensul ca judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au indeplinit functia de judecator financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul  Curtii de Conturi a Romaniei beneficiau si de sporul  pentru vechime in munca, in  cuantumul prevazut de lege.

      Prin actiunea adresata initial Tribunalului Botosani - Sectia civila si inregistrata la data de 9.05.2008, reclamantii B.L., A.D. s.a, in contradictoriu cu paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani, si Ministerul Finantelor Publice, au solicitat obligarea primilor doi parati sa calculeze si sa plateasca drepturi reprezentand  sporul de vechime, pentru perioada 1.11.2001 - 1.10.2002; sa le plateasca drepturile de mai sus actualizate la indicele de  inflatie, ca urmare a devalorizarii monedei nationale, incepand cu data nasterii drepturilor si pana la data executarii hotararii judecatoresti; sa  fie obligat paratul Ministerul Economiei si Finantelor Publice sa dea fondurile necesare platii sumelor neincasate.
      In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca  prin cererea inregistrata la 17.09.2004, in contradictoriu cu  paratii Ministerul Public si Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani, au  solicitat plata drepturilor reprezentand sporul de vechime, incepand cu 1 octombrie 2002, reactualizate cu indicele de inflatie  la data platii efective.
      Prin sentinta civila nr.627 din 12.04.2006, pronuntata in dosarul nr.590/32/2007 al Curtii de Apel Bacau, a fost admis recursul si modificata, in parte, sentinta civila 627/12.05.2006 a Tribunalului Botosani, in sensul ca au  fost obligati intimatii la plata sumelor cuvenite, cu  titlu de spor de vechime, incepand cu1.10.2002, la zi, reactualizate cu indicele de inflatie la data platii.
      Potrivit art.31 alin.1 din legea nr.50/1996, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, pentru vechimea in munca, personalul beneficiaza de un spor de vechime de pana la 25%, calculat la salariul de baza brut corespunzator timpului efectiv lucrat in program normal de lucru.
      Legea 125/2000 a abilitat guvernul de a emite ordonante.
      Conform art. Q.1 din legea nr.125/2000, guvernul a fost abilitat sa emita ordonante pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996,privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata.
      In baza acestei legi, a fost emisa O.G. nr.83/29.08.2000, publicata in M.Of. partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, pentru modificarea si completarea Legii 50/1996, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti.
      O.G.83/2000 nu a mai prevazut acordarea sporului de vechime, acesta fiind reintrodus, in mod expres, in art.41 din O.G. 27/29.03.2006, privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.
      De acest drept au beneficiat doar judecatorii instantei supreme, magistratii asistenti si personalul auxiliar de la toate instantele si parchetele, carora le-au ramas incidente prevederile art.10 din legea nr.50/1996 si ale art.33 din legea 50/1996.
      Cu privire la prescriptia dreptului la actiune, reclamantii au aratat ca in conformitate cu art.83 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile  in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data  nasterii dreptului la actiune,in situatia in care obiectul conflictului de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate si mai arata ca acest act normativ  nu contine dispozitii privind intreruperea cursului prescriptiei extinctive.
      Conform art.16 alin.1 din decretul nr.167/1959 prescriptia se intrerupe prin  recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, prin promovarea unei actiuni de catre cei in folosul carora curge termenul de prescriptie.
      Efectul intreruperii termenului de prescriptie consta, potrivit art.17 alin.1 si 2 din actul normativ indicat, in stergerea prescriptiei anterioare si inceperea unui nou termen de prescriptie.
      Cronologic actele si actiunile care au dus la intreruperea prescriptiei sunt urmatoarele:
      Prin Ordinul nr.903/C din 28 martie 2003 al Ministerului Justitiei s-a constituit Comitetul mixt de solutionare a problemelor de natura salariala ale magistratilor si in acest sens s-au  facut demersuri repetate de la Ministerul de Justitie la Ministerul Finantelor Publice in vederea obtinerii fondurilor  necesare cu acest titlu.
      Prin Ordinul nr.3/C din 11 ianuarie 2005, Ministerul Justitiei si-a asumat obligatia achitarii drepturilor salariale si a centralizat sumele datorate personalului din organele autoritatii judecatoresti, conform anexelor nr.1-10 ale Ordinului pana la data de 14 ianuarie 2005.
      La art.III din acest Ordin se precizeaza ca pentru magistratii si  personalul din  cadrul organelor judecatoresti care nu detin  titluri executorii, calculul drepturilor salariale  se va realiza conform anexelor nr.11-18 ale prezentului ordin.
      La initiativa Ministerului Justitiei a fost inclusa in Strategia de Reforma a Sistemului judiciar si in Planul de Actiune aprobate prin H.G. nr.232/2005, masura vizand plata drepturilor salariale restante, inclusiv pentru personalul care nu are hotarari judecatoresti.
      Asemenea acte de recunoastere sunt si plata neechivoca a drepturilor banesti ce reprezinta sporul de vechime in munca, precum si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.XXXVI  din 7 mai 2007.
      Fata de cele de mai sus, reclamantii precizeaza ca  ultimul termen de prescriptie in cauza a inceput sa curga de la data publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
      Reclamantii, cat priveste dreptul lor la acest spor de vechime au mai aratat ca prin  art.31 din Legea nr.50/1996 s-a stabilit ca " pentru vechimea in munca, personalul beneficiaza de un spor de vechime de pana la 25%, calculat la salariul de baza brut, corespunzator timpului efectiv lucrat in program de lucru", aceeasi dispozitie regasindu-se in art.10 din Legea 50/1996: "persoanele salarizate potrivit prezentei legi, beneficiaza, la functia de baza, de un spor de vechime in munca de pana la 25% din salariul de baza brut corespunzator timpului efectiv lucrat in program normal de lucru".
      Prin O.G. nr.83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.500/1996 asa cum a fost republicata in  1999, s-a prevazut ca sporul de vechime nu se acorda magistratilor prin completarea adusa de art.33 alin.3.
      Ori, prin aceasta dispozitie a fost stabilita o discriminare in domeniul salarizarii judecatorilor de la judecatorii, tribunale, curti de apel, fiind incalcate atat dispozitiile constitutionale, cat si dispozitiile Codului  Muncii  precum si ale O.G. nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
      Potrivit dispozitiilor din Codul Muncii, drepturile persoanelor incadrate  in munca nu pot face obiectul vreunei tranzactii, renuntari sau  limitari, ele fiind aparate de stat impotriva oricaror incalcari, a manifestarilor de subiectivism, abuz sau arbitru. Or, drepturile salariale odata stabilite, constituie drepturi castigate, care nu pot fi anulate sau acordate doar judecatorilor instantei supreme cu ignorarea drepturilor magistratilor de la celelalte instante sau parchete.
      Prevederile art.38 din Codul muncii (Legea 53/2003) ca si reglementare generala in materia raporturilor juridice de munca, sunt imperative, statuand ca "orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege, sau limitarea acestor drepturi, este lovita de nulitate".
      In motivarea pretentiilor  formulate reclamantii au mai facut referiri la prevederile art.5 alin. 1 si 3 din Codul muncii, ale art.1 alin.2 si art.2 alin.2 din O.G. nr.137/2000, cat si ale art 14 din  Conventia Europeana a D4repturilor Omului.
      Prin  incheierea din 2.07.2008, Tribunalul Botosani - Sectia civila, in temeiul art. II alin..2 din O.U.G. nr.75/2007, si-a declinat competenta  de solutionare a cererii in favoarea Curtii de Apel Suceava - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
      Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti a depus in tampinare.
       Sub un prim aspect, acest parat a invocat exceptia necompetentei materiale  a instantei de solutionare a cauzei, cu trimitere la prevederile art.27 alin.1 din O.G. nr.127/2000, potrivit carora "persoana care se considera discriminata poate formula in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun". A conchis in sensul ca sintagma "potrivit dreptului comun" fixeaza  cadrul procesual si stabileste in competenta judecatoriei solutionnarea cererilor intemeiate pe dispozitiile acestui act normativ.
      Sub un  al doilea aspect, acelasi parat a invocat exceptia dreptului material la actiune al reclamantilor pentru perioada 1.11.2000 - 1.10.2002, facand trimitere la  prevederile art.1 alin.1 din  Decretul nr.167/1958.
      A sustinut ca, raportat la  sustinerile reclamantilor, in sensul ca potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 ar fi operat o interpretare a cursului prescriptiei prin promovareaq unei actiuni si ca in baza art.17 alin. 1 si 2 ar fi inceput sa curga un nou  termen de prescriptie, acesta nu are suport faptic si nici legal.
      Pe fondul cauzei, acelasi parat a facut referire la  Decizia nr.xxxVI din 7.05.2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care  s-a admis  recursul in interesul legii promovat de Procurorul General si s-a statuat ca "dispozitiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, in raport cu prevederile art.1 pct.32 din O.G. nr.13/2000, art.50 din O.U.G. nr.177/2002 si art.6 alin.1 din O.U.G. nr.160//2000 se interpreteaza in sensul ca: judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au indeplinit functia de judecator  finnciar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei beneficiar si de sporul pentru vechime in munca, in cuantumul prevazut de lege.
      Obligatia potrivit art.329 alin.2 din Codulde procedura civila.
      A mai sustinut ca instanta nu poate dispune plata drepturilor banesti solicitate, actualizate cu rata inflatiei, in situaqtia in care Ministerul Public, ca institutie bugetara, nu poate sa inscrie in bugetul propriu nici o plata fara baza legala pentru respectiva cheltuiala.
      In concluzie, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat admiterea exceptiei invocate si declinarea competentei de solutionare a cauzei Judecatoriei Botosani si, pe fond,  respingerea  actiunii reclamantilor ca prescrisa.
      Paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a formulat si o cerere de chemare in garantie  a Ministerului Finantelor Publice, pentru ca, in cazul in care se va admite cererea reclamantilor,  sa se dispuna prin aceeasi hotarare  ca Ministerul Finantelor Publice sa ia act de obligativitatea adoptarii unui proiect de rectificare a bugetului  Ministerului Public pe anul 2008, care sa includa alocarea sumelor ce reprezinta pretentiile reclamantilor.
      In motivarea acestei cereri de chemare in garantie paratul Ministerul Public a aratat ca, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind Finantele publice, Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la  sistemul bugetar, prin pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si  ale legilor privind aprobarea  contului general anual de executie.
      Paratul Ministerul Economiei si Finantelor prin mandatara sa Directia generala a Finantelor Publice Judeteana Botosani, prin intampinare,a invocat exceptia lipsei calititii sale procesuale pasive in cauza, invocand prevederile art.9 alin.1 si art.11 lit. a dibn legea nr.507/2002 - legea bugetului de stat pe anul 2004, art.8 din Legea nr.511/2004 - legea bugetului de stat pe anul 2005.
      Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta, asupra exceptiilor invocate, retine urmatoarele:
      Astfel, cu privire la exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel Suceava in  solutionarea cauzei este de retinut ca obiectul material care se plateste  cu incepere de la data de intai a luniiurmatoare celei in care s-a implinit vechimea  in munca.
      Prin O.G. nr.83/2000, art.1 pct.22 s-a introdus aliniatul 3 care dispunea ca prevederile art.31 alin.1 si 2 nu sunt aplicabile magistratilor.
      Prin Decizia nr.XXXVI din 7.05.2007 , Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca judecatorii, procurorii (...) benficiau si de sporul de vechime in cuantumul prevazut de lege.
      Pentru ca prescriptia sa-si produca efectul sau extinctiv este necesar ca, pentru titularul dreptului la actiune,  sa existe,  pe langa vointa de actiona, si posibilitatea reala de a actiona, adica de a se adresa organului competent pentru protectiadreptului sau.
      Daca pe timpul cat dureaza imprejurarea care il impiedica pe titularul dreptului la actiune sa actioneze, prescriptia nu ar fi oprita, adica suspendata, s-ar ajunge la  situatiain care titularul dreptului la actiune sa se aplice efectul extinctiv, fara a i se imputa  pasivitatea ori neglijenta in a actiona intr-o asemenea situatie, prescriptia dreptului actiunii reclamantilor il constituie drepturi salariale,  reprezentand spor de vechime neacordat in perioada 1.11.2002, fiind evident ca ne aflam in prezenta unui conflict de munca a carui solutionare este de competenta curtii, potrivit art. II din O.U.G. nr. 75/2008. Dreptul comun in materie sunt,  in acceptiunea artr.27 alin.1 din O.G. nr.137/2000, prevederile Codului Muncii, in reglementarea jurisdictionala a acestui act normativ.
      Ca atare aceasta exceptie va fi respinsa.
      Instanta va verifica si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Ministerul Economiei si Finantelor Publice, avand in vedere prevederile Legii nr.500/2002.
      Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor, invocata de  paratul Ministerul Public, instanta o va respinge, avand in vedere urmatoarele:
      Art.33 alin.1 si 2 din Legea nr.50/1996, prevedea ca pentru vechimea in munca personalul beneficiaza de un spor de vechime, de pana  la 25% calculat la salariul de baza brut corespunzator timpului efectiv  lucrat in programul normal de lucru, spor de vechime ar fi returnata de la  finalitatea sa, nemaiavand caracter real.
      In conditiile in care art.33 alin.3 si Legea nr.50/1996 dispunea ca prevederile ce reglementeaza plata sporului de vechime nu li se aplica si  magistratilor, nu le poate fi imputata reclamantilor pasivitatea ori neglijenta in a actiona.
      Dupa pronuntarea deciziei in interesul legii, prin care s-a stabilit ca si judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati beneficiari si de sporul de vechime in munca, reclamantii au avut posibilitatea reala de a actiona, de a se adresa instantei pentru plata acestor drepturi.
      Astfel,  termenul de 3 ani impus de dispozitiile art.283 alin.1 lit. a se  calculeaza de la data pronuntarii acestei decizii.
      Pe fondul cauzei,  este de retinut ca prin  Decizia nr. XXXVI din  7.05.2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca  dispozitiile  art.33 alin.1 din legea  nr.50/1996 in  raport cu prevederile artt.1 pct.32 din O.G. nr.13/2000, art.50 din O.U.G. nr.177/2002 si art.6 alin.1 din O.U.G. 160/2000 se interpreteaza in sensul ca judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati beneficiaza si de sporul de vechime in munca in cuantumul prevazut de lege.
      Art.329 alin.3 din Codul de procedura civila prevede ca dezlegarea data de drept  judecatii este obligatorie pentru instanta.
      Fata de cele de mai sus instanta a admis actiunea si a obligat paratii  sa plateasca reclamantilor drepturile salariale  reprezentand sporul de vechime in munca dovedit pentru  perioada 1.11.2000 - 1.10.2002 actualizat in functie de  indicele de inflatie la data platii.
      S-a respins, ca nefondata, cererea de chemare in judecata a Ministerului Economiei si Finantelor formulata de paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, o rectificare bugetara pentru perioada pretinsa prin actiune,  nemaifiind de actualitate.