Art. 2812 alin. 1 Cod procedura civila. Omisiunea instantei de a se pronunta asupra unui capat de cerere al actiunii. Cale de atac. Solutie.

Reclamanta A.D.S  a investit instanta cu o cerere de obligare a paratului O.G. la plata sumei de 1.431.459.707 lei reprezentand: 1.193.492.209 lei redeventa neachitata, 2.036.570 lei cheltuieli pentru conditionarea graului, 65.126.219 lei  TVA si 320.494.570 lei penalitati de intarziere calculate pana la data de 14 februarie 2003, in baza contractului de concesiune nr.81 din 8 ianuarie 2001 si sa se constate rezilierea contractului de concesiune, conform pactului comisoriu de gradul III prevazut in contract.
Prin sentinta civila nr. 837 din 4 mai 2005, Tribunalul Botosani - Sectia civila a admis actiunea, obligand paratul O.G. sa plateasca reclamantei suma de 1.431.459.707 lei pretentii banesti derivand din nerespectarea contractului de concesiune teren  nr.81 din 8 ianuarie 2001 a constatat reziliat contractul sus mentionat si a respins cererea de chemare in garantie in calitate de parat facuta de O.G. pentru S.C. "A" S.A. Havarna, judetul Botosani, prin lichidator S.C. " A.S." SRL Dorohoi, judetul Botosani.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, reclamanta a formulat apel, precum si cerere de completare a hotararii ( filele 3-4 dosar apel ), intemeiata pe dispozitiile art.2812 din  Codul de  procedura civila, in motivarea careia a aratat ca desi prin actiune a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 1.920.195.765 lei din care 576.990.910 lei penalitati de intarziere calculate pana la 10 decembrie 2003, precum si in continuare pana la data stingerii debitului, prima instanta a omis sa se pronunte asupra cererii de majorare a debitului si de obligare a paratului la plata penalitatilor pana la achitarea integrala a acestuia.
Fata de aceasta imprejurare prin incheierea de sedinta din 4 octombrie 2005, instanta de apel a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Botosani spre competenta solutionare a cererii de completare a sentintei civile nr.837 din 4 mai 2005 si suspendarea judecarii apelului declarat impotriva aceleiasi sentinte pana la solutionarea celei dintai.
Ca urmare, hotararea a fost completata in temeiul dispozitiilor art.2812  din Codul de  procedura civila, prin sentinta civila nr.1508 din 16 noiembrie 2005 a aceleiasi instante, in sensul ca atat in considerente, cat si in dispozitivul sentintei sus mentionate s-a  inserat urmatoarea dispozitie: " obliga pe paratul O.G. sa plateasca reclamantei ADS suma de 1.920.195.7858 lei vechi pretentii banesti in loc de 1.431.459.707 lei, cum gresit s-a trecut ", mentinandu-se totodata celelalte dispozitii ale sentintei ca fiind corecte.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, in motivarea caruia a aratat ca desi prima instanta a procedat la completarea sentintei pronuntate initial, aceasta este deficitara, in sensul ca cererea de acordare a penalitatilor de intarziere, in continuare, pana la data stingerii debitului, a ramas nesolutionata.
Prin decizia civila nr. 60 din 6 aprilie 2006 Curtea de Apel Suceava - Sectia civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta ADS Bucuresti, mentinand dispozitia de suspendare, in temeiul prevederilor art. 244 pct. 1 din Codul de procedura civila, a judecarii apelului formulat  impotriva sentintei civile nr. 837 din 4 mai 2005  a Tribunalului Botosani.
Solutia a fost  mentinuta  de Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti care,  prin decizia nr. 9724 din 27 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Agentia Domeniilor Statului Bucuresti, impotriva sus-mentionatei decizii, cu aceeasi motivare.
Dosarul a fost trimis Curtii de Apel Suceava fiind reinregistrat sub nr. 6911/39/2005, cu repunerea pe rol din oficiu in vederea solutionarii pe fond a apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 837 din 4 mai 2005 a Tribunalului Botosani - Sectia Civila.
In  dezvoltarea  motivelor  de apel  comunicate prin fax la dosarul cauzei ( filele 57-59 ), reclamanta a aratat, in esenta, ca prima instanta a omis sa analizeze si sa se pronunte asupra  cuantumului integral al penalitatilor de  intarziere calculate de la data  de 10 decembrie 2003 in continuare, pana la  achitarea  integrala a  debitului,  lasand, practic, nesolutionat acest capat de cerere.
Examinand legalitatea si temeinicia  sentintei atacate prin  prisma  actelor si lucrarilor  dosarului si a motivelor de apel invocate, Curtea  apreciaza ca apelul nu este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Este cunoscut  faptul ca procesul  civil este guvernat  de principiul  disponibilitatii partilor asupra  cadrului juridic al actiunii. Astfel,  potrivit art. 129 alin. final din Codul de procedura civila, instanta este tinuta de limitele  investirii sale determinate prin  cererea de chemare  in judecata,  ea neputand hotari decat  asupra a ceea ce formeaza obiectul  cererii deduse judecatii. Altfel spus, instanta nu poate depasi limitele  investirii sale, dar,  totodata, acesta este obligata sa solutioneze toate  capetele de cerere cu judecata carora a fost investita, respectiv fata de toate partile implicate  in conflictul judiciar.
Neindeplinirea de catre instanta de judecata a acestei obligatii legale nu este sanctionata cu nulitatea  absoluta a  hotararii astfel pronuntate, fiind rezolvata procedural de legiuitor  prin punerea la dispozitia partilor a prevederilor art. 2812  alin. 1 din Codul de procedura civila, potrivit carora, " daca prin hotararea  data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de  cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri  conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in  acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau  recurs impotriva acelei hotarari [_ ]", precum  si a  celor ale art. 322 pct. 2  din Codul de procedura civila, care reglementeaza cazul de revizuire intemeiat pe " minus petita ".
Astfel, institutia " completarii   hotararii " este o transpunere  si o consecinta a imprejurarii ca,  apelul are caracter devolutiv exclusiv sub aspectele  cercetate si transate de  instanta de judecata prin hotararea pronuntata,  in aplicarea si respectarea  principiilor contradictorialitatii si al  dreptului la aparare, neputand constitui, prin urmare, obiect de analiza  pentru instanta de apel, cererile asupra  carora prima instanta a omis sa se  pronunte. In caz contrar,  partea interesata ar fi  prejudiciata prin  privarea de o cale de atac, ceea ce este ilegal si, prin urmare, inadmisibil.
In speta, reclamanta a uzat  de institutia " completarii hotararii ", demers motivat de nepronuntarea primei instante asupra capatului de  cerere privind obligarea paratului la plata  penalitatilor de intarziere pana la achitarea  integrala a debitului si finalizat prin pronuntarea sentintei civile nr. 1508 din 16 noiembrie  2005 a Tribunalului Botosani - Sectia  civila, care a completat sentinta, in sensul obligarii paratului  O.G. la plata catre reclamanta a sumei de 1.920.195.785 lei vechi pretentii banesti, in loc de 1.431.459.707 lei, mentinand celelalte dispozitii ca fiind corecte.
Desi deficitara la randul sau, in sensul ca prin dispozitivul  sentintei de completare, instanta nu s-a pronuntat si cu privire  la cererea de acordare a penalitatilor de  intarziere pana la achitarea  integrala a debitului, aceasta a ramas definitiva, prin decizia  nr. 60 din 6 aprilie 2006 a Curtii  de Apel  Suceava - Sectia civila si irevocabila,  prin decizia nr. 9724 din 27 noiembrie 2006  a Inaltei Curti de Casatie  si Justitie - Sectia civila si de proprietate  intelectuala, in ale caror  considerente s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, imprejurarea ca si hotararile pronuntate in judecarea cererilor  de completare sunt susceptibile, la randul  lor, de completare, in cazul  omisiunii instantei de a se pronunta asupra  unui capat din cererea  de completare, textul  art. 2812  din Codul de procedura civila nefacand  vreo distinctie in acest sens.
Cum, pe de alta parte, reclamanta nu a dat eficienta interpretarii data de instante prevederilor art.  2812  din Codul de procedura civila aplicabile in speta, iar pe de alta parte, in prezenta faza procesuala  aceeasi reclamanta a inteles sa aduca  sentintei civile nr. 837 din 4  mai 2005 a Tribunalului Botosani - Sectia civila, aceleasi critici care, fiind transate  deja irevocabil, nu mai pot  constitui obiect de analiza in acest cadru procesual, solutionarea apelului fiind, mai mult, suspendata in temeiul  art. 244 pct. 1  din Codul de procedura civila, pana la solutionarea irevocabila a cererii de  completare, apreciata ca o chestiune prejudiciala prin raportare la temeiurile de fapt invocate, Curtea, constatand ca hotararea  primei instante este legala  si temeinica, fata de  motivele de apel invocate, vazand ca nici din oficiu nu  sunt date  motive de nulitate, in temeiul  art. 296 din Codul de procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.