Plata drepturilor salariale in termenul de preaviz

Prin cererea adresata Tribunalului Botosani la data de 24.01.2011 si inregistrata sub nr. 986/40/2011, reclamanta C R I, in contradictoriu cu paratii Gradinita nr. 22 Botosani si Consiliul Local Botosani, a solicitat obligarea acestora la plata unui salariu mediu pe unitatea de invatamant pentru nasterea unui copil.
In motivare a aratat ca reclamanta este membra de sindicat si la data de 14.06.2010 a nascut minorul C L.
Conform art. 35 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura invatamant si art. 51 lit. c din CCMUNN pe anii 2007 - 2010, aceasta are dreptul de a incasa ajutorul solicitat. Pretentiile sunt admisibile si in raport cu prevederile art. 95 din Legea 128/1997, respectiv art. 11 si 12 din Legea 130/1996.
A mai mentionat ca acest ajutor nu are natura unui drept salarial.
La 23.03.2011 a depus intampinare Consiliul Local Botosani, prin care a invocat lipsa calitatii procesual pasive.
A mentionat ca potrivit art. 51 din CCMUNN si art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de munca - ramura invatamant, reclamanta poate pretinde acordarea ajutorului pentru nasterea copilului minor. Dar aceste drepturi se platesc de angajator din fondurile alocate in acest sens conform H.G.538/2011 art. 16 si 18. Ca urmare, angajatorul este cel ce trebuie sa plateasca ajutorul si nu Consiliul Local in baza art. 167 din Legea 84/1995.
Pe fondul cauzei a mentionat ca prin Legea 330/2009 au fost abrogate in mod expres prevederile art. 50 al. 12 din Legea 128/1997, astfel ca nu se mai acorda premii si alte drepturi cadrelor didactice.
In plus, conform Legii  118/2010 nu se mai acorda nici ajutoarele sau indemnizatiile pentru iesire la pensie.
La termenul de judecata din data de 14.04.2011, instanta de fond a pus in discutie, din oficiu, exceptia prescrierii dreptului la actiune, in raport cu dispozitiile art. 283 lit. e din Legea 53/2003 in forma in vigoare la acea data.
La ultimul termen de judecata, reclamanta a mentionat ca la data formularii actiunii isi producea efectele Contractul colectiv de munca la nivel de ramura invatamant.
Prin sentinta civila nr. 2922 din 22 iunie 2011, Tribunalul Botosani a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Local Botosani.
A admis exceptia  prescrierii dreptului la actiune si, pe cale de consecinta, a respins ca prescrisa actiunea in pretentii banesti formulata de reclamanta C R I- prin Sindicatul Invatamantului Preuniversitar Botosani, in contradictoriu cu paratii Gradinita nr. 22 Botosani si Consiliul Local Botosani.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune, urmatoarele:
Conform art. 283 lit. e din Codul Muncii in forma in vigoare la data nasterii minorului C L, 05.06.2010, persoana interesata poate solicita unei instante sa cerceteze pe fond pretentiile legate de neacordarea unor drepturi ce decurg din neexecutarea unor contracte de munca in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune.
In raport cu aceste prevederi, instanta de fond a stabilit ca reclamanta a cerut acordarea unor drepturi decurgand din doua contracte colective de munca la data de  24.01.2011, in timp ce dreptul la actiune s-a nascut la data nasterii copilului C L, respectiv 05.06.2010. Ca urmare, petenta putea sa investeasca tribunalul cu o actiune pana la 05.12.2010, data expirarii termenului de 6 luni.
Ca urmare, intrucat cererea a fost introdusa cu depasirea acestui termen, instanta de fond a respins ca prescrisa actiunea depusa de C R I.
A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Botosani, intrucat aceasta institutie trebuia sa asigure fondurile necesare platii atat a drepturilor salariale, cat si a ajutoarelor datorate cadrelor didactice potrivit art. 16 din H.G. 538/2001 si H.G. 1618/2009.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamanta CRI. In motivare a aratat ca dreptul pretins isi are reglementarea in art. 51 lit. c din CCMUNN pentru anii 2007-2010, contract care si-a prelungit valabilitatea pana la data de 31 decembrie 2011, precum si art. 36 alin. 5 lit. f din CCM la nivel de ramura invatamant in vigoare la data nasterii copilului, iar instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 283 lit. e din Codul muncii, in sensul ca a calculat termenul de prescriptie de 6 luni de la data nasterii copilului si nu de la data contestarii dreptului pretins.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 312 pct. 5 Cod procedura civila.
Desi legal citati, paratii nu au formulat intampinare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea retine urmatoarele:
Critica din cererea de recurs vizeaza practic data de la care se calculeaza termenul de 6 luni reglementat de dispozitiile art. 283 lit. e din Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Aceasta dispozitie din legislatia muncii preia practic regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive stabilita de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 - dispozitie potrivit careia prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.
Prin urmare, intrucat nu isi gaseste aplicarea o regula speciala, se aplica regula potrivit careia prescriptia extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.
Data nasterii dreptului la actiune nu este insa data la care reclamanta ar fi constatat refuzul paratei de plata a ajutorului pentru nasterea copilului, ci este data nasterii copilului, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta.
Astfel, dreptul la actiune s-a nascut la data de 05.06.2010, data nasterii minorului C L.
Daca s-ar urma rationamentul avansat de recurenta s-ar ajunge practic la situatia ca partea ar putea sa ceara oricand de la angajator acordarea ajutorului pentru nasterea copilului, respectiv intr-un an, doi, cinci, zece si asa mai departe, iar termenul de 6 luni reglementat de legislatia muncii ar trebui sa fie calculat de la un eventual refuz al angajatorului, refuz care ar veni la o solicitare facuta oricand in decursul anilor.
Or, aceasta interpretare este inadmisibila si nu se circumscrie dispozitiilor legale ce reglementeaza domeniul prescriptiei extinctive.
Prescriptia este practic o sanctiune ce consta in stingerea dreptului la actiune, datorita nesesizarii organului de jurisdictie in termenul prevazut de lege.
Ce presupune aceasta sanctiune: ca s-a stins dreptul la actiune al reclamantei recurente, pentru neexercitarea in termenul de 6 luni de la data nasterii copilului.
Prescriptia este strans legata de dreptul la actiune, se refera tocmai la stingerea dreptului la actiune, adica la stingerea dreptului de a se adresa organului de jurisdictie, fara nici o legatura cu o eventuala cerere adresata angajatorului.
De asemenea, trebuie sa avem in vedere si faptul ca, practic, in speta de fata, refuzul angajatorului de a acorda ajutorul pentru nastere copil a intervenit in iulie 2010, asa cum rezulta din adresa depusa la fila 17 dosar fond, in cursul termenului de 6 luni.
Din iulie 2010 pana in decembrie 2010, cand a expirat termenul reglementat de dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, reclamanta a avut suficient timp pentru a sesiza instanta, cu respectarea termenului de prescriptie reglementat de legislatia muncii.
Astfel, chiar si in situatia in care s-ar accepta faptul ca reclamanta nu a avut de unde sa stie ca angajatorul ii va refuza plata ajutorului, din iulie 2010, cand acest refuz a fost clar exprimat, pana in decembrie 2010, cand a expirat termenul reglementat de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, partea nu mai are nici o justificare pentru nesesizarea organului de jurisdictie.
Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a respins recursul ca nefondat.