Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Incalcarea dreptului la aparare

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Incalcarea dreptului la aparare
Procedura civila si penala                                               

Decizia nr. 698/3 martie 2009
                                         

  
     Examinand actele si lucrarile dosarului se constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Botosani din data de 04.08.2008 pronuntat in dosarul de urmarire penala nr. 192/P/2006 s-a dispus  punerea in  miscare a actiunii penale si  trimiterea  in judecata a inculpatei S. T.,  fiica  lui  I. si  M.,  nascuta la xx.xx.xxxx in  comuna Ivesti,  jud.  Galati,  cu  domiciliul in  satul Lunca Cetatuii, comuna Ciurea, jud. Botosani, pentru savarsirea infractiunii de  inselaciune, prevazuta si  pedepsita de art. 215 alin. 1 si  3 C. pen., comisa  prin  aceea ca,  la data de 07.10.2005, inculpata in  calitate de administrator la S.C. T. T. S.R.L. a indus in eroare S.C. S.  S.A. Botosani, reprezentata de A. A. cu prilejul incheierii unui  contract prin  care a achizitionat masini si  utilaje in  valoare de 136.255 RON,  pentru care a emis trei bilete la  ordin,  stiind ca  nu  are disponibil in  cont.
          Cauza a fost inregistrata la  instanta sub nr. 7718/193/2008 din  07.08.2008 iar la primul termen de judecata cu procedura completa din  29.10.2008 inculpata, prin  aparator a invocat nulitatea absoluta a rechizitoriului si trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale,  invocand ca nu  i  s-a respectat dreptul la aparare si  ca nu  a fost asistata de  un  avocat, instanta punand in  discutia partilor aceasta exceptie.
          Investita cu solutionarea cauzei, Judecatoria Botosani, prin sentinta penala nr. 2645 din 31 octombrie 2008, in temeiul art. 6 si art. 197 alin. 2 C. proc. pen. raportat la art. 6 paragraful  3 din  Conventia Europeana  a Drepturilor Omului  a constatat nulitatea absoluta a rechizitoriului nr. 192/P/2006 din  04.08.2008 intocmit  de  Parchetul  de  pe  langa  Tribunalul Botosani,  privind  pe  inculpata  S. T..
          In temeiul  art.  332 alin.  2 C.  proc.  pen. a dispus restituirea  cauzei  Parchetului de  pe  langa  Tribunalul  Botosani pentru  refacerea urmaririi penale cu  respectarea dispozitiilor art.  6  si  art.  69-73  C. proc. pen. si  art.  6 paragraful  3 din  Conventia Europeana  a Drepturilor Omului.
          In temeiul art. 192 alin. 3  C. proc. pen.,  cheltuielile judiciare avansate de stat  au ramas  in  sarcina acestuia.
          Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in cauza s-au incalcat  dispozitiile art. 6 alin. 4 C. proc. pen.,  potrivit caruia, "Orice parte are dreptul  sa fie asistata de aparator in cursul procesului penal" si  ca  inculpata,  la data cand a fost audiata in calitate de faptuitoare,  01.06.2006, desi  a declarat ca nu stie sa scrie si sa citeasca si deci nu poate sa-si scrie singura declaratia, imprejurare consemnata in procesul  verbal de  la  fila 29, cu toate acestea nu i  s-a desemnat un  aparator din oficiu,  asa cum  prevede  art.  171 alin.  2  teza penultima  Cod  proc. penala,  inculpata nefiind  in masura  sa-si  faca singura apararea.
          S-a mai retinut de catre prima instanta ca au mai fost incalcate si dispozitiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevad ca "Orice acuzat are in special dreptul sa fie informat in termenul cel mai  scurt,intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei  acuzatiei aduse impotriva sa" si cum in speta de fata inculpatei nu i s-au adus la cunostinta in mod  amanuntit faptele de care  este invinuita, aceasta echivaleaza cu  lipsa de  aparare a  acesteia.
           Practic, la dosarul cauzei nu exista  nicio declaratie a inculpatei data dupa momentul inceperii urmaririi penale,  cand  inculpata a dobandit calitatea de  invinuita.
           Desi inculpata a fost ascultata inainte de inceperea urmaririi penale in  calitate de faptuitoare,  pe aceasta  declaratie consemnata de organul de cercetare  penala nu  s-a  aratat  in amanuntit  faptele de care este acuzata,  cel  putin  la nivelul la care au  fost descrise in procesul verbal de incepere a urmaririi penale si rezolutia de confirmare a  inceperii urmaririi penale, astfel ca dreptul la aparare al  inculpatei sa fi fost efectiv  si nu  doar formal.
             S-a mai  retinut de catre prima instanta ca dupa inceperea urmaririi penale (04.08.2006) inculpata a fost citata la data de 09.06.2008 pentru a fi prezenta la audierea din  data de  10.06.2008 la Postul  de Politie Ciurea, jud. Iasi (fila 145  dosar urmarire penala), la data de 20.06.2008 pentru a fi prezenta  la 21.06.2008 la acelasi post de politie (fila 146 dosar urmarire penala) si la data de  09.07.2008 pentru a fi prezenta la 10.07.2008 la acelasi post de politie (fila 147 dosar urmarire penala), procesele verbale de citare fiind semnate de rude ale inculpatei sau afisate, precum si ca a fost citata o singura data la sediul I.P.J. Botosani in data de 02.12.2007 pentru data de  05.12.2007, procesul verbal de citare fiind  de asemenea semnat de o ruda a  inculpatei.
            Astfel,  prima  instanta  a  apreciat ca nu  exista dovezi ca  inculpata s-a  sustras  urmaririi penale, atata vreme cat  nu  a  fost incunostintata personal pentru a se  prezenta la audieri si nu s-a dispus citarea cu mandat de aducere, coroborand cu  imprejurarea ca  fiind  citata  cu  mandat  de aducere in  fata instantei inculpata s-a  prezentat insotita  de  aparator ales.
                       Impotriva acestei  sentinte in termen legal  au declarat  recurs, Parchetul  de  pe  langa  Judecatoria Botosani si  partea civila S.C.  S.  S.A.  Botosani.
                      In recursul declarat de parchet se invoca nelegalitatea si netemeinicia sentintei, intrucat in mod gresit prima instanta a constatat nulitatea absoluta a rechizitoriului  ca  urmare a  incalcarii  dreptului la  aparare.
                      In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca, cu ocazia audierii  faptuitoarei i  s-a adus  acesteia la cunostinta  in mod  amanuntit fapta penala pentru  care este cercetata, precum si  drepturile  ce-i  revin.  Cu  aceeasi  ocazie,  s-a consemnat  in  procesul  verbal  ca  faptuitoarea  nu doreste sa  fie audiata in  prezenta  unui  avocat si ca  este de acord cu consemnarea declaratiei sale de catre organul  de cercetare  penala  intrucat  nu stie sa  scrie  si  sa  citeasca.
                      Chiar daca faptuitoarea a precizat ca nu stie carte, atat timp cat s-a  implicat in desfasurarea unor acte comerciale in calitate de administrator si asociat  unic,  incheind in nume propriu si semnand diverse inscrisuri, a lasat impresia ca are  abilitatile necesare  si  capacitatea de  a  intelege acuzatiile ce i  se  aduc.
                      Se mai arata ca in mod gresit instanta a invocat din oficiu nulitatea absoluta deoarece art.  197 alin. 2 Cod  proc. penala  sanctioneaza  cu nulitate absoluta doar  nerespectarea dispozitiilor  privind  asigurarea  asistentei juridice obligatori, ceea ce nu este cazul in speta. Intrucat nerespectarea drepturilor la aparare constituie o cauza  de nulitate relativa, aceasta  trebuia invocata la  primul  termen  cu  procedura completa, ori inculpata a fost audiata la data de 29.10.2008, astfel ca  aceasta  sanctiune a fost  pe  deplin  inlaturata.
                        In cursul cercetarilor, organele de ancheta au fost in imposibilitatea audierii inculpatei, in pofida tuturor demersurilor intreprinse, aceasta fiind citata  procedural  in repetate  randuri si emitandu-se  mandat de aducere.
                        In concluzie, parchetul solicita admiterea recursului, casarea hotararii  atacate si  trimiterea cauzei la  Judecatoria Botosani  pentru  solutionarea  fondului.
                        In motivarea recursului declarat de partea civila S.C. S.  S.A.  Botosani se invoca  comiterea unei grave erori  de fapt. Astfel din  analiza actelor de  urmarire penala permite se constata ca audierea inculpatei  s-a efectuat cu  respectarea  tuturor normelor care reglementeaza dreptul la aparare. Invinuita si-a manifestat  neechivoc si in  deplina cunostinta de cauza vointa de a participa la urmarirea penala  fara a fi  asistata de un aparator, iar organul de cercetare penala a luat  masura asigurarii unui martor, care a asistat la audiere si care poate confirma valoarea juridica a  procedurii.
                      Desi s-a declarat necunoscatoare de carte, invinuita a demonstrat ca are  capacitatea intelectuala de a intelege semnificatia procedurilor judiciare, a  dat  explicatii  coerente cu  privire la  principalele aspecte ale  activitatii infractionale, astfel  incat  nu  pot  fi invocate elemente obiective in  sprijinul  supozitiei  ca nu si-ar  fi  putut face  singura apararea.
                       Invinuita nu a probat ca ar fi suferit vreo vatamare prin neasigurarea  asistentei juridice din oficiu, iar prin raportare la prevederile art.  171  alin.  3 Cod  proc. penala, aceasta  vatamare  nu poate fi  prezumata.
                        In consecinta, partea civila solicita admiterea recursului si casarea  hotararii  atacate.
                         Recursurile   sunt fondate.
                         Prima  instanta  a considerat ca au  fost  incalcate dispozitiile din codul de  procedura penala (art. 6 alin. 4) precum si cele ale art. 6 paragraful 3 lit. a din  Conventia Europeana a Drepturilor Omului, texte care consfintesc dreptul la aparare. Pentru  a ajunge la aceasta  concluzie, prima instanta  a constatat ca  ,practic,  la dosar  nu exista nici o declaratie a inculpatei data dupa momentul inceperii urmaririi penale, iar  in declaratia data in calitate de  faptuitoare, nu  s-au aratat in mod  amanuntit  fapte de care este acuzata, astfel ca dreptul la aparare al inculpatei  sa  fi  fost efectiv si nu  formal. Din acest punct de vedere consemnarile in mod generic cuprinse in aceasta declaratie,  nu  intrunesc cerintele  textelor aratate  mai  sus. 
                          Mai  retine  prima  instanta ca, desi inculpata a aratat ca nu stie  sa  scrie  si  sa  citeasca nu i  s-a  desemnat  un  aparator  din oficiu,  asa  cum  prevede art.  171 alin.  2  teza  penultima,  C. proc. pen., inculpata  nefiind  in  masura  sa-si  faca  singura  apararea.
                         De asemenea dupa inceperea urmaririi penale, inculpata nu a fost  incunostintata personal pentru a se prezenta la audieri si nu s-a dispus citarea cu  mandat de aducere,  imprejurari  care  coroborate cu  aceea ca  fiind citata  cu mandat  de aducere  in  fata  instantei inculpata s-a  prezentat insotita  de  avocat  ales, arata  ca inculpata  nu  s-a  sustras  urmaririi penale.
                      In ce priveste dispozitiile mentionate de  prima  instanta  se observa ca  acestea consacra un  drept  la aparare si nu  o  obligatie  pentru organele  judiciare  de a asigura asistenta juridica din oficiu sau prezenta celor  acuzati  in lipsa unor date certe  privind imposibilitatea acestora de a-si realiza apararea. In cazul de  fata,  desi  inculpata a aratat ca nu stie carte, a declarat  in mod amanuntit si coerent despre faptele  pentru care este cercetata. Continutul acestei declaratii, coroborat cu activitatea comerciala  desfasurata  anterior de inculpata  demonstreaza  ca  aceasta,  desi  nu  stie  carte, are o reprezentare suficient de precisa si clara asupra realitatii si asupra activitatilor care au dus la formularea unei acuzari impotriva sa. In cunostinta  de  cauza,  inculpata a aratat  ca  este de acord cu audierea sa  fara  a fi  asistata  de  un  aparator  ales, astfel incat nu exista nici un motiv ca organele judiciare sa prezume ca aceasta ar fi fost in  imposibilitate de a se apara.
                      Desi consemnarile generice cuprinse in partea introductiva a declaratiei inculpatei intr-adevar nu satisfac cerintele  conventiei,  in  schimb, cuprinsul  declaratiei demonstreaza fara putinta  de  tagada  ca  inculpata  a cunoscut  amanuntit  imprejurarile  cauzei si faptele pentru care este acuzata,  astfel  incat  a fost  in  masura  sa-si  precizeze  la randul  ei  detaliat si  la  obiect  punctul  de  vedere.
                     Referitor  la  neprezentarea  inculpatei  in  fata  organelor  judiciare dupa  inceperea  urmaririi penale, se constata ca art. 6  din  conventie se  refera  la  un moment  al punerii sub acuzare, la formularea unei acuzatii, si nu la momentul inceperii  urmaririi penale sau la un alt moment din cursul procedurilor. In cauza s-a putut vorbi de aducerea unei acuzatii impotriva  inculpatei  mai  inainte de  inceperea  urmaririi penale si, dupa cum  s-a aratat mai  sus, respectiva acuzare  i-a  fost  adusa  la  cunostinta intr-o  modalitate care sa-i permita sa se apere. Prin urmare, nu era  necesara prezenta  inculpatei  in  fata organelor  judiciare, din procesele verbale depuse la  dosarul  de  urmarire penala  reiesind ca, desi  membrii  familiei  sale  au  luat  cunostinta  de  termenele fixate  pentru  audiere,  inculpata a refuzat sa se prezinte. De altfel, inculpata a fost cautata la domiciliu  de organele de cercetare  penala (procesul verbal de la filele 175-176),  ocazie cu  care  sotul acesteia a luat la cunostinta termenul stabilit  pentru  audiere,  respectiv 21.03.2008 orele 10,00,  respectiv 11,00.
                       Pentru  aceste considerente se constata ca in mod  gresit  prima  instanta  a apreciat ca nul  absolut  rechizitoriul  intocmit  in  cauza.  In  consecinta,  vor  fi  admise recursurile si casata sentinta cu trimiterea cauzei la Judecatoria Botosani pentru  continuarea  judecatii. 
                          Vazand  si  disp.  art.  192 alin. 3 Cod  proc. penala,
                                     
          
          
          
          
          
          
          
          
          
          
          
          
          
          
          
          
5