Drept procesual penal. Partea speciala. Deliberarea si hotararea instantei. Obiectul deliberarii. Continutul minutei intocmite cu prilejul deliberarii.

Drept procesual penal. Partea speciala. Deliberarea si hotararea instantei. Obiectul deliberarii. Continutul minutei intocmite cu prilejul deliberarii.

In cauzele avand ca obiect savarsirea de infractiuni in raport de care legea prevede ca judecata nu se desfasoara in sedinta publica, mentiunea referitoare la publicitatea ori nepublicitatea sedintei in care au avut loc dezbaterile, mentiune  inserata  in continutul minutei intocmite cu ocazia deliberarii,  nu reprezinta un element obligatoriu al continutului minutei, deoarece atare mentiuni  sunt prevazute de lege doar in ceea ce priveste  continutul dispozitivului hotararii.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia  penala nr. 38  din 10 martie 2011.

  Prin sentinta penala nr. 188 din 28.05.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in baza art. 13 alin.1 din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 Cod penal, 41-42 cod penal, a fost condamnata inculpata B. M. la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In baza  art. 81 cod penal  s-a suspendat conditionat executarea pedepsei aplicata pe o durata de 5 ( cinci) care reprezinta termenul de incercare compus din durata pedepsei aplicate la care se adauga intervalul fix de timp de 2 ani, termen stabilit in conformitate cu prevederile art. 82 cod penal.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 cod penal.
In baza art. 65 cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii urmatoarelor drepturi prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a , b si e cod penal pe o perioada de 3 ani, dupa executarea pedepsei principale: dreptul de a fi aleasa in  autoritatile publice  sau in functii elective publice; dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator.
In baza art. 71 alin. 2 cod penal s-a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prevazute in art. 64 alin. 1 literele a teza a-II-a, b si e cod penal iar in baza art. 71 alin. 5 cod procedura penala  s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata  suspendarii executarii pedepsei principale.
In baza art. 118 cod penal rap.la art.  19 alin. 1 din legea nr. 678/2001  s-a dispus confiscarea sumei de 51.500 euro de la inculpata, reprezentand sumele de bani obtinute din exploatarea sexuala a partilor vatamate.
In baza art. 14 cod procedura penala rap. la art. 346 cod procedura penala s-a luat act ca partile vatamate nu s-au constituit parti civile.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, pe baza probelor administrate, ca in perioada 2003-2004, inculpata  B. M., cetatean italian, casatorita cu numitul I.C.M., cetatean roman, cu domiciliul in localitatea P. din Italia, le-a recrutat, transportat si gazduit  pe partile  vatamate  B.G., T.G.E. si D. N., minore la datele respective, in vederea exploatarii lor sexuale.
Astfel, cu privire la  partea vatamata B.G., aceasta a fost recrutata de inculpata in cursul lunii septembrie 2003, cand implinise varsta de  17 ani,  cerandu-i sa mearga in Italia pentru a avea grija de copiii sai minori, avand in acest sens consimtamantul mamei acesteia.
Dupa obtinerea acestui consimtamant,  cerut urmare faptului ca a aflat  ca partea vatamata era minora, inculpata s-a ocupat de obtinerea pasaportului, ulterior cele doua mergand in Italia.
Impreuna cu acestea a plecat si partea vatamata T.G.E.  minora in varsta de 15 ani,  inculpata folosind in  recrutarea acesteia aceiasi modalitate ca si in cazul partii vatamate  B.G..
Odata ajunse  in Italia, partilor vatamate le-a fost adus la cunostinta de catre inculpata adevaratul motiv pentru care au fost aduse acolo, anume pentru a practica prostitutia, fiind gazduite  de inculpata intr-un apartament al acesteia din localitatea P.
Propunerea inculpatei a fost acceptata de catre cele  doua parti vatamate, urmare  faptului ca odata ajunse acolo nu aveau  bani, acestea datorand inculpatei diverse sume de bani achitate de aceasta pentru obtinerea  documentelor de plecare din tara.
In privinta modalitatii de gasire a clientilor se retine ca acestia erau racolati de inculpata prin  anunturile date in ziarele de profil.
S-a mai retinut ca tarifele practicate erau de 60-100 Euro de client, partile vatamate primind doar o mica parte din aceste  sume,  restul fiind incasat de inculpata.
Referitor la partea vatamata D.N., instanta de fond a retinut  ca aceasta a plecat in Italia impreuna cu martora C.I. in luna octombrie 2004, cand implinise varsta de  17 ani. Odata ajunsa acolo a luat legatura telefonic cu  partea vatamata T.G.E., aceasta fiind cea care a  pus-o in legatura cu inculpata care i-a propus sa se prostitueze si sa imparta banii, timp de o saptamana aceasta parte vatamata practicand prostitutia,  clientii fiindu-i procurati de inculpata, banii obtinuti impartindu-i cu aceasta.
 In ceea ce priveste apararile inculpatei, instanta de fond a observat ca, desi a negat acuzatiile care i s-au adus,  sustinand ca  le-a cunoscut pe  partile vatamate, totusi nu le-a determinat si acestea nu s-au prostituat niciodata in apartamentele sale sau in folosul ei, o astfel de aparare a fost infirmata in cursul urmaririi penale in primul rand din declaratiile date de cele trei parti vatamate si din care rezulta fara nici un fel de  dubiu ca inculpata le-a racolat in vederea prostitutiei, gazduindu-le in acest  scop in Italia, exploatandu-le sexual, insusindu-si aproape in totalitate sumele de bani obtinute de partile vatamate in urma practicarii prostitutiei.
Nu in ultimul rand, s-au au in vedere plecarile si sosirile in tara ale partilor vatamate si martorelor care confirma sustinerile acestora din declaratii, insasi inculpata confirmand ca le-a cunoscut pe partile vatamate inca inainte de a ajunge in Italia si ca acestea si-au exprimat dorinta  de a se prostitua, existenta sau nu a unui consimtamant in acest sens neavand relevanta din punct de vedere al  intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii pentru care inculpata a fost trimisa in judecata.
Astfel, prima instanta a avut in vedere continutul incriminarii prev. de  art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, care sanctioneaza deopotriva recrutarea, transportarea, transferarea sau gazduirea unui minor, in scopul exploatari acestuia.
In acceptiunea instantei de fond, aceasta inseamna ca este suficienta dovedirea uneia sau unora dintre actiunile prevazute ca element material pentru a fi in prezenta acestei infractiuni. In speta, asa cum s-a aratat, probele administrate in faza urmaririi penale confirma faptul ca inculpata le-a recrutat, transportat si gazduit pe cele trei parti vatamate,  neexistand nici un dubiu in privinta vinovatiei acesteia in savarsirea infractiunii pentru care  s-a dispus trimiterea acesteia in judecata, rasturnata fiind prezumtia de nevinovatie reglementata in favoarea acestei prin dispozitiile art. 5 indice 2 si 66 cod procedura penala  .
Ca atare, prima instanta a constatat ca, in drept,  faptele savarsite de inculpata, in imprejurarile mai sus descrise, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de  trafic de minori prevazuta si pedepsita  de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, text de lege enuntat in sedinta publica  si a carui aplicatiune urmeaza a se face in cauza.
In raport de  decizia nr. XLIX/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in recurs in interesul legii si prin care s-a statuat ca  traficul de persoane comis asupra  mai multor subiecti pasivi, constituie o infractiune unica, in forma continuata, instanta de fond a retinut in cauza si prevederile art. 41-42 Cod penal.
Totodata, s-a apreciat ca in cauza devin incidente si prevederile art. 13 Cod penal ( legea penala mai favorabila), Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 79/2005 care a modificat Legea nr. 678/2001 in sensul  majorarii limitelor de pedeapsa, intrand in vigoare la 17 iulie 2005, iar activitatea infractionala a inculpatei  epuizandu-se la finele anului 2004, adica sub imperiul legii vechi.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanta de fond  a avut  in vedere in conformitate  cu prevederile art. 72 din Codul penal, limitele de pedeapsa prevazute in legea speciala, gradul de pericol social concret al faptelor comise, urmarile acestora, imprejurarile in care s-au comis, persoana inculpatei, apreciind ca scopul  pedepsei prevazut in art. 52  din Codul penal poate fi atins si prin  aplicarea unei pedepse orientata catre minimul  special prevazut de lege.
In privinta modalitatii de executare a pedepsei,  convingerea instantei, formata in primul rand pe circumstantele personale ale inculpatei ( starea precara a sanatatii,  faptul ca are in intretinere patru copii minori, varsta acesteia), a fost  aceea ca reeducarea acesteia poate avea loc si fara ca executarea pedepsei sa se faca intr-o inchisoare, aplicand in acest sens dispozitiile art. 81 din Codul penal, care reglementeaza una din modalitatile  de individualizare judiciara a executarii pedepsei si anume suspendarea conditionata, indeplinite fiind si celelalte conditii prevazute in art. 81 alin. 1 literele a si b Cod penal.
Totodata s-a facut  aplicarea in cauza si a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 raportat la art.  118 din Codul penal, privitoare la confiscarea speciala, a sumelor de bani obtinute de inculpata din exploatarea sexuala a partilor vatamate.
In acest sens,  au fost avute in vedere sumele stipulate in actul de sesizare a instantei, sume calculate in raport de declaratiile  date de catre partile vatamate.
Cu privire la latura civila a cauzei s-a luat act  ca  niciuna din cele trei parti vatamate nu s-au constituit parti civile, fata de imprejurarile in care s-au savarsit faptele  nejustificandu-se acordarea  unor daune morale, aceasta fata de faptul  ca la acel moment partile vatamate erau minore cu capacitate de exercitiu restranse, iar potrivit art. 17 Cod procedura penala, in asemenea situatii actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel, in termenul legal,  Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
1. Prima critica priveste solutionarea cauzei cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art.24 din legea nr. 678/2001 privind combaterea traficului de persoane, care stipuleaza ca sedintele de judecata avand ca obiect savarsirea infractiunii prev. de art. 13  din acest act normativ, cum este si in cazul de fata,  nu sunt publice, incalcare care atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotararii.
Din acest punct de vedere, s-a sustinut ca pe parcursul judecatii, inca de la primul termen de judecata si pana la pronuntarea sentintei apelate,  solutionarea cauzei s-a realizat in sedinta publica, imprejurarea fiind confirmata si de minuta intocmita cu ocazia deliberarii, care face precizarea ca sedinta a fost publica.
Mai mult, s-a mai sustinut ca insesi considerentele sentintei apelate confirma publicitatea sedintei de judecata, deoarece textul de lege in baza caruia s-a dispus condamnarea a fost ,,enuntat in sedinta publica’’.
In raport de acest motiv de apel, s-a solicitat admiterea caii de atac, desfiintarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru respectarea dispozitiilor legale care protejeaza imaginea persoanelor minore, victime ale traficului de persoane.
2.Al doilea motiv de apel are in vedere neconcordanta intre minuta intocmita cu ocazia deliberarii si dispozitivul hotararii, sustinandu-se ca in minuta mentiunea ,, in sedinta publica’’ a fost modificata prin stergerea cu pasta corector, pentru a atesta de fapt ca sedinta ar fi fost secreta, aspect care vine in contradictia cu dispozitivul hotararii care confirma ca, dimpotriva, sedinta de judecata a fost publica si nu secreta.
S-a solicitat in raport de acest motiv de apel, desfiintarea sentintei si trimiterea c cauzei spre rejudecare la instanta de fond, pentru inlaturarea aspectelor de nulitate invocate.
3.Cel de al treilea motiv de apel vizeaza gresita aplicare a disp. art. 13 cod penal privind legea penala mai favorabila, sustinandu-se ca, din acest punct de vedere, instanta de fond era datoare sa aplice aceste dispozitii in intregime si cu privire la toate aspectele care fac obiectul judecatii.
Astfel, s-a aratat ca instanta de fond a creat o ,, lex tertia’’ prin aceea ca, desi a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatei, totusi incidenta suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu a fost stabilita in raport de indeplinirea conditiilor legale in vigoare la aceeasi data, respectiv la finele anului 2004.
Potrivit art. 81 alin. 4 cod penal in vigoare la data epuizarii infractiunii, instanta putea dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei numai daca pana la pronuntarea hotararii de condamnare pentru infractiunea prin care s-a produs o paguba, aceasta paguba ar fi fost integral recuperata.
S-a solicitat asadar admiterea apelului, desfiintarea sentintei apelate si inlaturarea disp. art. 81 cod penal, cu consecinta executarii pedepsei prin privare de libertate.
4.In fine, ultimul motiv de apel priveste gresita individualizare a pedepsei, sustinandu-se ca aceasta este nejustificat de blanda si ca instanta de fond era datoare sa adopte o conduita sanctionatoare mult mai severa, in conditiile in care inculpata insasi a practicat prostitutia, fiind plasata in arest domiciliar de catre autoritatile judiciare italiene, iar in perioada in care se deplasa in Romania, recurgea la recrutarea de minore sub pretextul ingrijirii copiilor in Italia, determinandu-le apoi sa se prostitueze alaturi de ea si retinand aproape in totalitate sumele de bani obtinute in acest mod.
In raport de acest motiv de apel, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei.
Curtea a constatat ca apelul este nefondat.
S-a apreciat ca situatia de fapt a fost corect retinuta de catre prima instanta si este confirmata de mijloacele de proba, din coroborarea carora rezulta intr-adevar , in esenta, ca, in intervalul anilor 2003-2004, inculpata  B.M., cetatean italian, casatorita cu numitul I.C.M., cetatean roman, cu domiciliul in localitatea P. din Italia, le-a recrutat, transportat si gazduit  pe partile  vatamate  B.G., T.G.E. si D.N., minore la datele respective, in vederea exploatarii lor, prin practicarea de raporturi sexuale, pe teritoriul Italiei, in vederea obtinerii de sume de bani care au fost insusite de catre inculpata.
Recrutarea victimelor minore sa avut loc prin profitarea de instructia scolara scazuta si de conditia materiala modesta a acestora dar mai ales sub pretextul desfasurarii de catre victime a unor activitati de ingrijire a copiilor minori pe teritoriul Italiei, context in care reprezentantii legali ai minorelor si-au exprimat consimtamantul ca acestea sa paraseasca tara, avand deci reprezentarea faptului ca vor desfasura in strainatate o activitate licita. 
Odata ajunse pe teritoriul Italiei, partile vatamate erau informate despre adevarata natura a activitatii pe care urmau sa o presteze, iar pasapoartele lor ramaneau in posesia inculpatei, fara deci ca victimele, care nici nu dispuneau de sumele de bani necesare intoarcerii in tara, sa mai aiba posibilitatea de a se opune exercitarii activitatilor de intretinere a raporturilor sexuale impotriva vointei lor.
Inculpata-intimata era cea care se ocupa de racolarea clientilor si care incasa in totalitate sumele de bani pe care partile vatamate minore le obtineau din practicarea prostitutiei,  acestea fiind lipsite practic de orice posibilitate de a parasi Italia si de a ajunge la familiile lor, care au fost nevoite sa sesizeze organele judiciare pentru a se  putea depista locul unde acestea se aflau.
In ceea ce priveste prima din criticile formulate de catre parchet, Curtea a constatat ca aceasta este nefondata in raport de urmatoarele considerente.
Este adevarat ca, potrivit art. 24 alin.1  din legea 678/2001, ,,sedintele de judecata in cauzele privind infractiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 din aceasta lege nu sunt publice’’, iar potrivit art.24  alin.2 din acelasi text ,,la desfasurarea judecatii in conditiile de mai sus, port asista partile, reprezentantii acestora, aparatorii, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta’’.
Se instituie asadar o exceptie de la principiul publicitatii sedintei de judecata, avand menirea de a proteja imaginea publica a minorilor ce sunt victime ale traficului de persoane.
Acest text de lege a fost insa in mod  corect aplicat de catre prima instanta, deoarece judecata la termenul la care au avut loc dezbaterile, acela din data de 14.05.2010, a avut loc in sedinta secreta, astfel cum se mentioneaza chiar in frontispiciul sentintei apelate.
Este in egala masura adevarat ca, in minuta intocmita cu prilejul deliberarii,  mentiunea ,,sedinta secreta din data de ..’’ poarta urma aplicarii unei paste corector in dreptul cuvantului,,secreta’’, conducand la impresia ca in locul acestui cuvant ar fi fost scris un altul.
O atare modificare nu are insa nici un fel de valoare pentru a se aprecia ca la judecata cauzei s-ar fi incalcat dispozitiile acestui text de lege .
Aceasta deoarece  o atare referire, in continutul minutei intocmite cu ocazia deliberarii,  la publicitatea ori nepublicitatea sedintei in care au avut loc dezbaterile nu este un element obligatoriu al continutului minutei intocmite cu ocazia deliberarii, deoarece potrivit art.343 alin. 2 si 3  cod procedura penala ,,deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori a masurii de siguranta cand este cazul sa fie luata , precum si asupra computarii retinerii si arestarii preventive ’’ dar si asupra ,,repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.’’
Dimpotriva, mentiunea referitoare la publicitatea ori nepublicitatea sedintei se refera la dispozitivul hotararii, care conform art. 357 alin. 4 cod procedura penala, trebuie sa cuprinda , printre altele, ,,mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica’’.
Asadar, mentionarea in cuprinsul minutei intocmite cu ocazia deliberarii, a caracterului public sau nepublic al sedintei in care au avut loc dezbaterile, este lipsita de semnificatie si cu atat mai mult de consecinte sanctionatorii, din moment ce o atare mentiune excede dispozitiilor obligatorii prevazute de lege pentru continutul minutei, aceste dispozitii obligatorii fiind intocmai respectate de catre instanta de fond in ceea ce priveste continutul minutei.
Se constata deci ca instanta de fond a respectat intocmai dispozitiile imperative ale legii referitoare la continutul dispozitivului hotararii, care a fost pronuntat, asa cum cere legea, in sedinta publica.
Pe de alta parte au fost  respectate si dispozitiile legale referitoare la nepublicitatea sedintei in care a avut loc judecata, deoarece la termenul la care au avut loc dezbaterile, deci la data la care s-a desfasurat judecata asupra fondului cauzei , in  data de 14 mai 2010, sedinta de judecata nu a fost publica, ci secreta, astfel cum se precizeaza in chiar frontispiciul hotararii.
Imprejurarea ca, pe parcursul judecatii, la termenele anterioare, sedintele de judecata au fost publice nu poarte atrage sanctiunea reformarii sentintei apelate, deoarece, astfel cum s-a precizat mai sus, partile vatamate nu au fost prezente la nici un termen de judecata in fata primei instante,  astfel ca, in lipsa acestora, nu se poate sustine ca imaginea lor publica ar fi fost afectata in vreun fel, norma de exceptie fiind instituita pentru protectia imaginii publice a unei persoane prezente si nu a unei persoane absente de la termenele de judecata.
Asa fiind, acest motiv de apel se priveste ca nefondat.
Cel de al doilea motiv de apel a fost  de asemenea apreciat ca nefondat,  in raport de rationamentul anterior, deoarece atat in minuta, cat si in dispozitiv se face precizarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica, neexistand deci contradictii sub acest aspect.
Nici al treilea motiv de apel nu este fondat, deoarece instanta de fond nu a creat o lex tertia prin aplicarea regulilor suspendarii conditionate a executarii pedepsei, ci dimpotriva, a dat eficienta juridica  legii nr. 278/2006 privind modificarea si completarea codului penal si a codului de procedura penala, act normativ care a abrogat art. 81 alin.3 cod penal, text care interzicea aplicarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, in situatia in care paguba creata nu a fost acoperita.
In atare situatie, se constata ca la data la care a avut loc judecata pe fond nu mai  puteau fi aplicate disp. art. 81 al.3 cod penal, deoarece dispozitiile legii penale nu pot retroactiva, iar prin aplicarea principiului legii penale mai favorabile nu se poate ajunge la situatia retroactivitatii unei legi penale care a fost abrogata, deci la repunerea in vigoare a unor norme juridice abrogate expres.
Pe de alta parte, acest motiv de apel nu este fondat deoarece oricum art. 81 al.3 cod penal, chiar daca ar fi fost in vigoare, nu ar fi putut fi aplicat in cauza, devreme ce acest text de lege viza doar infractiunile prin care s-a produs o paguba, care sa nu fi fost integral acoperita pana la data pronuntarii hotararii.
Or, in speta ne aflam in domeniul de aplicare  al legii privind combaterea traficului de persoane, iar infractiunile reglementate de acest act normativ nu sunt infractiuni de rezultat, deci de prejudiciu, ci sunt doar infractiuni de pericol, un argument in plus in acest sens fiind si faptul ca prin sentinta apelata inculpata nu a fost obligata la acoperirea vreunui prejudiciu, ci doar s-a dispus masura de siguranta a confiscarii speciale a sumelor de bani obtinute din exploatarea sexuala a victimelor.
Ca atare, cum infractiunea ce constituie obiectul judecatii nu este o infractiune de prejudiciu, iar inculpata nu a fost obligata la acoperirea vreunei pagube, curtea constata ca nici macar nu s-ar fi pus problema potentialei incidente a art. 81 al.3 cod penal, inainte de abrogarea acestui text de lege.
Asadar, prima instanta a facut o aplicare corecta a disp. art. 13 cod penal, care in mod judicios a fost retinut  in cauza, in raport de normele incriminatoare in vigoare la momentul epuizarii activitatii infractionale, astfel cum se sustine in cel de-al treilea motiv de apel.
In fine, nici ultimul motiv de apel, privitor la gresita individualizare a pedepsei, nu  a fost apreciat ca intemeiat, in conditiile in care instanta de fond  a evaluat in mod judicios toate criteriile avute in vedere de legiuitor la proportionalitatea pedepsei, atat in privinta intinderii, cat si a modalitatii de executare.
In acest sens, s-au avut in vedere atat modul si imprejurarile de comitere a faptei, numarul partilor vatamate si  numarul actelor componente ale formei continuate, dar mai ales perioada  activitatii infractionale, care s-a comis  in intervalul 2003-2004, iar de la data epuizarii activitatii infractionale si pana in prezent, a trecut o perioada indelungata de timp, fara ca aceasta sa poata fi imputata organelor judiciare, care au efectuat demersurile necesare pentru asigurarea asistentei juridice internationale prin comunicarea tuturor actelor de procedura pe teritoriul statului al carui cetatean este inculpata.
In atare situatie, date fiind principiul aplicarii legii penale mai favorabile, cat si intervalul de timp scurs de la data epuizarii activitatii infractionale, curtea apreciaza ca o majorare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului ar fi lipsita de semnificatie in plan educativ si sanctionator, astfel incat va constata ca pedeapsa stabilita de instanta de fond este corect individualizata, atat ca intindere, cat si ca modalitate de executare.