Solutionarea actiunii civile in cazul in care actiunea penala are ca obiect o infractiune de tainuire

Solutionarea actiunii civile in cazul in care actiunea penala are ca obiect o infractiune de tainuire.

Infractiunea de tainuire este una de sine-statatoare si nu o forma de participatie la infractiunea din care provine bunul tainuit. Doua consecinte rezulta de aici: in primul rand, tainuitorului nu ii poate fi impus prejudiciul cauzat prin savarsirea faptei din care provine bunul tainuit, ci el este tinut sa indestuleze victima acestei din urma fapte pana la concurenta valorii obtinute din tainuirea bunului. In al doilea rand, tainuitorul nu este tinut sa raspunda in solidar cu autorul infractiunii din care provine bunul tainuit, ci raspunde singur in limita beneficiului dobandit prin tainuirea bunului.

Prin sentinta penala nr. 541/17 mai 2011, Judecatoria Tg.-Mures, intre altele:
-in temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedura penala,  raportat la  art. 221 alin. 1 Codul penal,  cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala, a  art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si a art. 76 alin.1 lit. e teza a II-a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul V.M., la pedeapsa de 500 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii de tainuire.
-in temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa amenzii penale aplicata inculpatului V.M. perioada retinerii de 24 de ore din 31.03.2010 si a inlaturat suma de 100 lei din amenda penala de 500 lei aplicata acestuia.
-in baza art. 346 alin. 1 Cod de procedura penala, raportat la art. 14 alin 3 lit. b Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, coroborat cu art. 1003 Cod civil, a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila P.O.G. si i-a obligat in solidar pe inculpatii R.I.R. si V.M. sa achite partii civile P.O.G. suma de 10.000 lei,  reprezentand despagubiri civile.
-in temeiul art. 191 alin. 2 C. pr. pen., l-a obligat pe inculpatul V.M. sa suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, in suma de 690 lei.
In motivarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca in data de 24 martie 2010, dupa o intelegere prealabila inculpatul R.I.R. a patruns impreuna cu numitul V.R. prin spargerea unui geam si escaladarea ferestrei in incinta Bisericii Ortodoxe din __.. de unde au sustras in scopul insusirii pe nedrept cele 2 clopote din turn, confectionate din aliaj cupru-zinc si in greutate de aproximativ 30 si 50 kg, pe care le-au vandut coinculpatului V.M. contra sumei de 270 lei, care le-a cumparat cunoscand ca sunt furate, dupa care le-a vandut in data de 25.03.2010  la centrul de colectare a fierului vechi apartinand SC GE NIK SRL din Tarnava, jud. Sibiu, contra sumei de 710 lei.
In drept, fapta inculpatului V.M. care cu intentie a cumparat de la R.I.R -autorul infractiunii de furt calificat si V.R. contra sumei de 270 lei 2 clopote din turnul Bisericii Ortodoxe din com. Ogra, sat Giulus jud. Mures confectionate din aliaj cupru-zinc si in greutate de aproximativ 30 si 50 kg cunoscand ca sunt furate, pe care le-a vandut in data de 25 martie 2010  la centrul de colectare a fierului vechi apartinand SC G.E.N. SRL din Tarnava, jud. Sibiu, contra sumei de 710 lei intruneste atat pe latura obiectiva, cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de tainuire, prevazuta si pedepsita de art. 221 alin. 1 Cod penal, in forma "dobandirii".
In ce priveste individualizarea pedepsei aplicate inculpatului V.M., instanta a tinut seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In ce priveste imprejurarile ce atenueaza raspunderea penala a inculpatului V.M., instanta a retinut in temeiul art. 74 alin.1 lit a Cod penal, circumstanta atenuanta reprezentata de conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
In ce priveste latura civila a cauzei, instanta a constatat indeplinite elementele angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului V.M. in solidar cu autorul infractiunii de furt calificat, obligandu-i pe cei doi sa achite partii civiel suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul care contesta temeinicia hotararii Judecatoriei Tg.-Mures de obligare a lui, in solidar cu R.I.R. sa plateasca partii civile P.O.G. Giulus suma de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale. Sustine ca, in raport cu natura infractiunii deduse judecatii, dar si cu imprejurarea ca prejudiciul pretins de partea civila nu a fost dovedit, nu exista nicio justificare temeinica a obligarii lui la plata sumei mentionate.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 7012/320/2010 al Judecatoriei Tg.-Mures, a motivelor, sustinerilor si concluziilor recurentului si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
In ceea ce priveste modalitatea de rezolvare a  actiunii penale si a actiunii civile exercitate in procesul penal impotriva inculpatului V.M., hotararea in discutie este la adapost de critici. De altfel, aspectele tinand de solutionarea actiunii penale deduse judecatii nici nu au fost contestate de vreunul dintre participantii la procesul penal.
Astfel, argumentele prezentate Judecatoria Tg.-Mures in motivarea rezolvarii la care s-a oprit prin sentinta penala nr. 541/17 mai 2011 sunt pertinente si nu suporta, in principiu, corecturi ori adaugari din partea instantei de recurs. Prin urmare, in lipsa vreunui motiv, pe care sa-l retinem din oficiu, de anulare a hotararii atacate, recursul promovat de d-l V.M. este nefondat, asa incat, in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. Pen., vom dispune respingerea caii ordinare de atac declarate.
Referitor la motivul de recurs invocat de inculpat, subliniem ca, intr-adevar, infractiunea de tainuire este una de sine-statatoare si nu o forma de participatie la infractiunea din care provine bunul tainuit, in speta furt calificat. Doua consecinte rezulta de aici: in primul rand, tainuitorului nu ii poate fi impus prejudiciul cauzat prin savarsirea faptei din care provine bunul tainuit, ci el este tinut sa indestuleze victima acestei din urma fapte pana la concurenta valorii obtinute din tainuirea bunului. In al doilea rand, tainuitorul nu este tinut sa raspunda in solidar cu autorul infractiunii din care provine bunul tainuit, ci raspunde singur in limita beneficiului dobandit prin tainuirea bunului.
Dincolo de aceste idei, nu trebuie omis ca actiunea civila este totusi guvernata si in procesul penal de regula disponibilitatii. Or, in prezenta cauza, interpelat in prima instanta la termenul din 21 aprilie 2011, in deplina cunostinta de cauza, inculpatul V.M. a evaluat paguba incercata de partea civila la suma de 10.000 lei, fiind de acord sa plateasca aceasta catime. In aceste conditii, fata de achiesarea neconditionata a inculpatului la partea de 10.000 lei din pretentiile formulate de partea civila si intrucat o asemenea plata nu este interzisa de lege si nici imorala, vazand si solutia de condamnare la care s-a oprit instanta de prim grad, in mod corect aceasta l-a obligat pe inculpatul V.M. la plata in favoarea partii civile a sumei de 10.000 lei. In plus, solidaritatea stabilita de prima instanta in sarcina inculpatului Varga Vasile si a d-lui R.I.R. profita primului, neputand fi inlaturata in recursul promovat doar de acesta, deoarece unei asemenea masuri i se opune principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac.