Contestatie in anulare. Cazuri. Admisibilitate

12. Contestatie in anulare. Cazuri. Admisibilitate.

Codul de procedura penala, art. 386

In conditiile in care contestatarul invoca motive care sunt lipsite de caracter de noutate, ele fiind alegate si anterior cu prilejul exercitarii cailor ordinare de atac impotriva sentintei de condamnare si, in plus nu exista niciun caz de incetare a procesului penal dintre cele prevazute de art.  art.10 alin.1 lit. f - i1 C. pr. pen., contestatia in anulare promovata si care se bazeaza pe art. 386 lit. c C. pr. pen. este inadmisibila si trebuie respinsa ca atare. La data de 16 decembrie 2010 pe rolul Curtii de Apel Tg.Mures se inregistreaza contestatia in anulare formulata de contestatorul H.A. impotriva Deciziei penale nr.538/8 decembrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Tg.Mures, cale extraordinara de atac fondata pe prevederile art.386 lit.c Cod procedura penala.
Contestatorul H.A. a invederat urmatoarele aspecte in contestatia in anulare astfel promovata:
Instantele de judecata parcurse nu au admis conform art. 7 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si anume "momentul cand a fost privat de libertate, cand agentul de politie C. din Suplac i-a luat cu forta cheile de contact de la masina AUDI condusa de fiica sa H.C., retinandu-l, obligandu-l sa mearga la Postul de Politie din Coroisanmartin, avea dreptul la un aparator pe care Politia trebuia sa i-1 puna la dispozitie pentru ca imputarea care i se aducea "refuzul recoltarii de probe biologice" prevedea o pedeapsa cu inchisoare mai mare, deci presupunea dreptul la un avocat.
Instantele anterioare nu au respectat art. 6 al. D din Conventia sus amintita si anume la Parchetul din Tarnaveni, cat si la instantele de judecata anterioare ca proba audierea ca martori a celor 2 agenti ai Politiei C. si M., dupa consultarea Presedintilor de judecata cu reprezentantii Parchetului, aceasta proba i-a fost refuzata, ceea ce contravenea flagrant principiului «aflarea adevarului plus un proces echitabil».
Nici asa presupusa conducere a autoturismului Fiat nu ave niciun element de "pericol social",  iar imputarea de a nu fi avut dreptul de a conduce autoturismul a fost inlaturata de faptul ca avea permisul de conducere eliberat de Autoritatile din Germania, cele 3 luni de suspendare trecusera, dar mai ales nu a avut calitatea de conducator auto pe autoturismul Fiat, contrarul nefiind probat de organele de cercetare penala, de urmarire penala, singura "proba " a fost Procesul verbal intocmit si scris de agentul C., semnat necitit de catre C.A., "proba" ce a fost desfiintata prin declaratia martorului in fata judecatorului din Tarnaveni. A ezitat sa ceara tragerea la raspundere penala a agentului C. pentru abuz, pentru lipsire de libertate, crezand ca instantele judecatoresti vor avea capacitatea de a se autosesiza de acest lucru, pe baza probelor din dosar, a dispozitie martorilor, a cercetarii faptului ca in 2-3 septembrie 2009 s-a produs un accident de circulatie pe care Politia din Suplac 1-a musamalizat, fapt care, in prezumtia sa, ca o parte din asa zisii agenti, de fapt sunt niste persoane care se folosesc  de pozitia lor pentru a-si castiga o autoritate, nu prin munca sau descoperiri de infractiuni, furturi, distrugeri, tulburari de liniste si alte lucruri ce se intampla in mediul rural si se scot in evidenta prin intocmiri de dosare penale la persoane care nu contribuie la acele mici ciubucuri.
Daca instanta va admite acest punct, va aduce si probe pentru aceste afirmatii. Urmarirea penala, instantele de judecata nu s-au sesizat de faptul ca exista doua infractiuni: prima  "infractiune asa zisa cu masina Fiat, pentru care lipsa probelor, lipsa caracterului antisocial era elocventa si a doua " abuzul comis de catre C. asupra persoanei sale angrenand organele cercetarii, a Institutiei judecatoresti in satisfacerea unei ambitii personale cultivate de ambitia politistului de la tara.
In acest sens a cerut anularea Hotararii anterioare prin "dezlegarea" institutiei judecatorului ca independent, asigurator al libertatii si demnitatii cetateanului de la institutia organului de cercetare, urmarire penala care se crede ca reprezinta interesele statului, dar in acest dosar unde nu exista nici un fel de pericol social, unde, din contra, prin neacceptare de a da mita sau alte foloase, a incercat sa opreasca inca un fel de a fi a unor membrii a unor institutii care de fapt este o realitate. Despre dansul inca nu s-a scris ca nu ar fi fost incorect, necinstit, dar despre o parte din membrii organelor de cercetare penala si urmarire penala ziarele sunt pline de relatari, acest lucru mergand pana in varful piramidei institutiilor. Acest demers al sau era si o incercare de a vedea situatia institutiilor judiciare, capacitatea lor in "chemarea" lor de institutie independenta aflata in slujba respectarii libertatii si demnitatii omului.
Ei au "presupus" ca el ar fi condus aceasta masina, bazandu-se pe declaratia martorului C.A., scrisa de catre agentul de politie C., aceasta declaratie fiind ulterior negata de catre martor in fata judecatorului. Imputarea care i s-a adus datorita refuzului recoltarii probelor biologice, a fost infirmata de insusi declaratia martorilor care au spus sa dea declaratii, ca il vor supune recoltarii probelor biologice in prezenta unui avocat.
 Totodata, nu i s-a aplicat prevederea art.51 din Codul Penal alin.2 intrucat in toata perioada de cand a intrat in actiune cercetarea penala, 29.04.2009 pana in prezent la concursul de infractiuni au la baza interpretarea diferentelor, "drepturi de conducere autovehicule" in sensul ca I.P.J. Mures a considerat retinerea permisului de conducere echivalenta cu suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pana la solutionarea cercetarii urmarii si judecarea faptei, insa ei au "dreptul" de a da permisul sau de a nu ii da inapoi cand este retinut, ceea ce de fapt este o pedeapsa fiindca iti ia dreptul castigat printr-o scoala, iar acest drept este luat, considerat de dansul, pe drept cand au avut loc accidente si alte infractiuni grave, iar in cazul sau a fost un abuz folosit de catre I.P.J. Mures, demonstrand acest lucru prin care sa se ceara de la I.P.J. Mures lista permiselor retinute si date dovezi cu dreptul de circulatie si reinnoite lunar.
Punctul sau de vedere era ca are dreptul de a conduce categoriile de autovehicule prevazute in permis pana cand o hotarare definitiva si irevocabila ii ia acest drept sau daca ar fi comis un accident de circulatie si organul de cercetare a ajuns la rezultatul ca el ar fi vinovat de producerea acestui accident.
In aceasta motivatie a cerut sa fie introduse si toate motivatiile anterioare introduse in institutiile de judecata anterioare.
Acest demers era si "competitie sportiva" asa cum acum 12 ani umbla la Tiraspol pentru al nostru I.I., atunci cand P. Zagarului, asa cum acum 2 saptamani la o intrunire a reprezentantilor partidului crestin democrat din Germania, ii cerea deputatului B.B. sprijinirea intrarii Romaniei in spatiul Schengen, asa cum a incercat integrarea tiganilor lui din Zagar prin facilitarea unor locuri de munca in Germania si multe alte actiuni in folosul celor ce-l inconjoara pentru a gasi si a reface si aici in Romania un mediu care sa se apropie de obisnuinta unor valori de care de secole, cu care ei sasii sunt obisnuiti.
Analizand aceasta cale extraordinara de atac prin prisma prevederilor art. 386 lit. c Cod procedura penala se retin urmatoarele aspecte:
Prin decizia penala nr.538/R/8 decembrie 2010 a sectiei penale si pentru cauze cu minori si de familie din cadrul Curtii de Apel Tg.Mures a fost respins, ca nefondat, in temeiul art.38515 alin.1 lit.b Cod procedura penala, recursul declarat de recurentul inculpat H.A. impotriva deciziei penale nr.263/A/8 noiembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Mures si a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Ultima instanta de control judiciar, instanta de recurs a retinut urmatoarele considerente:
Prin sentinta penala nr. 41/9 martie 2010 pronuntata de Judecatoria Tarnaveni a fost condamnat inculpatul H.A. n baza art. 87 alin.5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata cu aplicarea art. 74, 76 lit.d Cod penal la 1 an inchisoare.
In baza art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicata cu aplicarea art. 74, 76 lit.e Cod penal la 3 luni inchisoare.
In baza art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus in pedeapsa cea mai mare pe care inculpatul o va executa, de  1 (un) an inchisoare.
In baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului pe o perioada de 3 ani.
In motivarea sentintei, s-a aratat ca, la data de 29 aprilie 2009, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului Fiat Panda, proprietate personala, cu nr. de inmatriculare --...---...--- si s-a deplasat pe DJ 142 dinspre comuna Zagar, in directia localitatii Coroi Sanmartin cu intentia de a-l conduce pe martorul C.A., acasa, in comuna Coroisanmartin. Ajungand aproape de podul peste raul Tarnava Mica, de pe raza comunei Coroisanmartin, a observat prezenta, in zona, a unui echipaj al politiei rutiere, motiv pentru care a oprit autoturismul si l-a abandonat, urcandu-se in autoturismul condus de fiica sa, care, intamplator, trecea prin zona. Intre timp martorul C.A. a efectuat manevra, cu spatele, pe un teren viran aflat in imediata apropiere, pentru a nu fi observat de organele de politie. Organele de polutie care au observat manevra au oprit autoturismul condus de fiica inculpatului  si au cerut actele masinii, iar, dupa multe insistente, inculpatul a fost condus la sectia de politie, unde in prezenta a doi martori, a refuzat,  atat prezentarea documentelor solicitate, cat si testarea cu aparatul alcooltest, refuzand de asemenea si deplasarea la Spitalul municipal din Tarnaveni, pentru recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. 
Impotriva acestei hotarari, a formulat apel inculpatul.
In motivarea apelului, a sustinut ca fapta pentru care a fost condamnat, nu exista, fiindca el beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, in conditiile  in care nu exista nici o proba ca el ar fi avut calitatea de conducator auto, la momentul retinerii sale de catre politie. In alta ordine de idei, a aratat ca, din moment ce a fost retinut abuziv, in mod justificat a refuzat sa se supuna solicitarilor organelor de politie si a solicitat sa i se asigure mai intai exercitarea dreptului la asistenta juridica din partea unui avocat.
Analizand apelul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, in conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, instanta l-a considerat  nefondat.
Considerentele pe care instanta de apel - Tribunalul Mures -  le-a avut in vedere au fost urmatoarele:
In ce priveste starea de fapt, a considerat ca, este indiscutabil probat ca, in data de 29.04.2009, inculpatul avea permisul suspendat si ca a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice si testarii aerului expirat. In acest sens, pe de o parte,  din adresa din data de 4.05.2009 a Prefecturii Mures, a reiesit ca in perioada 23.01.2009 - 22.05.2009, inculpatul a avut permisul de conducere suspendat, si pe de alta parte, procesele verbale de constatare intocmite in data de 29.04.2009 de Postul de Politie Suplac si de Politia municipiului Tarnaveni, au demonstrat refuzul inculpatului de  a se supune recoltarii probelor biologice si testarii cu aparatul alcooltest. Aceste acte s-au coroborat cu restul probelor din dosar, inclusiv cu declaratiile inculpatului.
Dar obligatia de a avea permis si de a se supune testarii alcoolemiei revenea doar conducatorului unui autovehicul. Ceea ce a contestat in primul rand inculpatul a fost ca a avut aceasta calitate. Instanta de apel a considerat probat si acest fapt. Procesul verbal de constatare din data de 29.04.2009 intocmit de Postul de Politie Suplac se corobora, sub acest aspect, cu declaratia martorului C.A., care a relatat ca a plecat de acasa, de la inculpat, cu masina acestuia, inculpatul conducea masina, si aproape de podul de peste Tarnava, acesta s-a dat jos de la volan, la scurt timp inainte de sosirea organelor de politie. Fata de aceste probe, nu a aparut lipsit de semnificatie ca in fata primei instante inculpatul a refuzat sa raspunda la intrebarea daca a condus autoturismul. S-a retinut a fi adevarat ca, in fata instantei, martorul C.A. a sustinut ca in prima declaratie a mintit. Dar, in conditiile in care nu a rezultat ca aceasta prima declaratie a fost provocata de o boala, ori de anumite presiuni si in general nu s-a oferit nici o justificare posibila a caracterului ei mincinos, simpla ei retractare nu era convingatoare. Declaratia fiicei inculpatului, H.R.K., dincolo de faptul ca, in mod firesc, trebuia privita cu rezerve, era irelevanta, fiindca ea a aratat ca l-a gasit pe inculpat pe drum, si l-a dus cu masina ei cateva zeci de metri inainte de a fi opriti de Politie. Aceasta nu exclus, in vreun fel, faptul ca inculpatul a oprit masina pe care el o conducea, si a coborat din ea,  cu putin inainte de a fi abordat de politisti.
In afara de sustinerea ca nu a condus autoturismul, inculpatul a avut aparari care pot fi calificate ca fiind de drept:
A aratat ca, in afara de permisul suspendat, mai avea un permis de conducere, emis in Germania. In afara de faptul ca nu a fost in nici un fel probata, apararea parea neconcludenta, fiindca pornea de la o neintelegere. Ceea ce se suspenda, conform art. 103 din O.U.G. nr.195/2002, era insusi dreptul de a conduce al persoanei, si nu doar faptul material al detinerii unui document.
A mai aratat inculpatul ca a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice si testarii aerului expirat, fiindca nu i s-a respectat dreptul la aparare. Sustinerea era ilogica, fiindca dreptul la aparare trebuia respectat doar daca se incepea un proces pentru fapta de a refuza recoltarea probelor biologice sau testarii aerului expirat.
Sub aspectul incadrarii juridice a faptelor comise, nu se puneau probleme, iar pedepsele au fost corect individualizate prin prisma prevederilor art. 72 Cod penal, tinand seama ca inculpatul are antecedente penale (conform cazierului de la fila 10) si ca retinerea de circumstante atenuante, facuta de prima instanta, oricum nu au mai putut fi inlaturate in apelul inculpatului.
Ca urmare a acestor considerente retinute, Tribunalul Mures a pronuntat decizia penala nr.263/8 noiembrie 2010, impotriva careia, in termen legal, a declarat recurs inculpatul H.A., ce a inteles sa reitereze sustinerile din apel, sustinand ca nu a savarsit faptele penale pentru care a fost trimis in judecata.
Instanta de recurs a retinut ca:
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal  - hotararea instantei de apel nu comporta niciun fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit tribunalul, respectiv la respingerea apelului ca nefondat.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanta de ultim control judiciar, a considerat ca, din continutul materialului probator administrat, a rezultat fara putinta de tagada faptul ca inculpatul se facea vinovat de comiterea faptelor penale, in modalitatea descrisa.
De asemenea, pentru faptele comise, inculpatului-recurent i s-au aplicat pedepse corect individualizate, atat ca si cuantum, cat si ca modalitate de executare,  prima instanta facand o riguroasa interpretare si aplicare a disp. art. 72 Cod penal.
Criticile aduse de inculpatul-recurent s-au apreciat a fi nefondate, deoarece, asa cum s-a retinut, probele administrate in cauza au condus la concluzia ca inculpatul a fost cel care a savarsit faptele retinute in sarcina lui, fapte care exista in materialitatea lor, fiind neintemeiata cererea de achitare a acestuia in baza art. 10 lit. a Cod penal.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursul declarat de inculpatul H.A. impotriva deciziei penale nr.263/A/08.11.2010 pronuntata de Tribunalul Mures s-a apreciat a fi nefondata, motiv pentru care, in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedura penala, a fost respins.
Motivele invocate de contestator, in aceasta cale extraordinara de atac, nu pot fi apreciate a se circumscrie disp. art. 386 lit.c Cod procedura penala, ele fiind lipsite de caracter de noutate, ca urmare a invocarii lor, anterior, cu ocazia exercitarii de catre contestator a cailor ordinare de atac impotriva sentintei penale nr.41/09.03.2010 a Judecatoriei Tarnaveni. Analizandu-se (in mod comparativ) memoriile continand motivele de apel si recurs, exercitate de H.A., cu ocazia solutionarii cauzei sale, in ciclu ordinar cu cele expuse in prezenta contestatie in anulare, se retine ca exista identitate intre acestea. Toate apararile expuse de catre contestator, in aceasta cale extraordinara de atac, au fost deja analizate, de catre instantele judecatoresti investite cu solutionarea - la triplu grad jurisdictional - a cauzei ce a format obiectul dosarului nr.1352/323/2005 al Judecatoriei Tarnaveni, ele fiind inlaturate pe baza unei clare si concise motivari. A se aprecia, in acest stadiu procesual, ca aspectele invocate de contestator in noua cale de atac exercitata, ar determina adoptarea unei solutii diametral opuse celei deja adoptate in cauza (solutie ce s-ar circumscrie vreunuia dintre cazurile reglementate de legiuitorul roman in prev. art.10 al.1 lit.f - i1 Cod procedura penala echivaleaza cu nesocotirea autoritatii de lucru judecat, pronuntate pe baza unui probatoriu corect administrat si interpretat. In cauza nu a fost identificat, cu ocazia solutionarii cauzei, in ciclu ordinar, niciun caz de incetare a procesului penal declansat impotriva contestatorului, potrivit disp. art.10 alin.1 lit.f - i1 Cod procedura penala, niciunul dintre aceste texte legale nefiind incident in cauza, nici atunci, nici la momentul analizarii acestei contestatii, probele cauzei demonstrand ca faptele pentru care acesta a fost deja condamnat, exista, fiind comise de catre acesta.
Adoptandu-se metoda analogiei si avandu-se in vedere si cele retinute in decizia nr.60/2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si prevederile art.386 alin.1 lit.c raportat la art.392 alin.1 Cod procedura penala, urmeaza a respinge ca inadmisibila contestatia in anulare formulata de contestatorul H.A. cu privire la decizia penala nr.538/R/8 decembrie 2010.

Nota: Independent de temeiul juridic invocat de titularul sesizarii si de denumirea data de acesta cererii introductive, instanta este suverana sa califice obiectul cauzei si legea care il guverneaza.
In prezenta speta, petentul, desi si-a intemeiat calea extraordinara de atac pe dispozitiile art. 386 C. pr. pen. relative la contestatia in anulare, in detalierea motivelor pentru care a uzat de o cale extraordinara de atac, el face referire la aparari de fapt, de fond, incompatibile cu o contestatie in anulare, care poate fi introdusa doar pentru motive de drept si care trimit mai degraba la o revizuire.
De altfel, chiar instanta, in cuprinsul considerentelor a facut referire la caracterul de noutate pe care alegatiile petentului nu il indeplineau, or acest caracter este specific cazului de revizuire prevazut de art. 394 lit. a C. pr. pen.
In fata unei cereri introductive incert formulate, consider ca instanta trebuia sa ceara lamuriri petentului prezent  la termenul fixat si, in functie de acestea sa califice actul de sesizare ca fiind o revizuire sau o contestatie in anulare. Daca era pusa in fata unei cereri de revizuire, trebuia sa se desesizeze si sa trimita cauza procurorului pentru efectuarea cercetarilor impuse de art. 399 C. pr. pen. si daca petentul a urmarit intr-adevar sa formuleze o contestatie in anulare, aceasta trebuia examinata cu referire la motivele de drept pe care se intemeiaza, fara sa se faca referire la fondul pricinii dezlegate de instante in ciclul ordinar al procedurilor.