Cazul de casare prevazut de dispozitiile art.38515 pct.2 lit. a Cod procedura penala, privind gresita solutie de achitare a inculpatului R. G., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.178 alin.2 si de art. 184 alin.1, 3 Cod penal

Prin Sentinta penala nr.63/25.01.2005 a Judecatoriei Tirgu Bujor a fost condamnat inculpatul R.G. pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 Cod penal, la o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare (fapta din 02.10.2002).
A fost condamnat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 al.1 si 3 Cod penal, la o pedeapsa de 3 (trei) luni inchisoare (fapta din 02.10.2002).
In baza dispozitiilor art.33 lit. a si 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani inchisoare.
Conform art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare prevazuta de art. 82 Cod penal, respectiv 4 (patru) ani.
S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani inchisoare aplicata prin prezenta sentinta in pedepsele componente de 2 (doi) ani inchisoare, respectiv 3 (trei) luni inchisoare pe care le-a constatat gratiate integral si conditionat in temeiul art.1 din Legea 543/2002 modificata.
In baza dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala in referire la art. 998 Cod civil si art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul I.S.A.  sa plateasca partii civile C. A. S. Galati suma de 17.779.525 lei cu titlu de despagubiri civile plus dobanda legala aferenta de la data ramanerii definitive a hotararii pana la achitarea integrala.
In baza dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala in referire la art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul I. SA sa plateasca partii civile P. M. suma de 30.000.000 lei daune materiale si 15.000.000 lei daune morale.
S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 189, art. 191 si art. 193 al.2 Cod procedura penala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
In dimineata zilei de 02.10.2002, in jurul orelor 5.30 inculpatul R.G. se deplasa cu autoturismul proprietate personala marca ARO 224 D, pe raza comunei M., judetul G., avand directia de mers dinspre G. catre comuna O..
In autoturism, pe locul din dreapta fata, se afla martorul C. F.
Din sens opus, avand directia de mers dinspre comuna O. catre G., se deplasa cu autoturismul marca Dacia 1310. In autoturism se mai aflau martorii G. E., M.D. si L. C.
In aceeasi directie de deplasare cu autoturismul inculpatului se deplasau cu caruta tractata de doua vaci victima P. G. si partea vatamata P.M.
Caruta nu era dotata cu felinar sau elemente reflectorizante care sa o faca vizibila pe carosabil si nu avea fundatoare.
In momentul in care cele doua autoturisme au ajuns in satul D. comuna M., in dreptul locuintei martorului O.V., unde era amplasat un stalp de iluminat public, dar care nu functiona, avand luminile de intalnire aprinse, la circa 3 metri in fata, inculpatul R. G. a observat caruta victimei.
Incercand sa o evite inculpatul a tras de volan spre stanga si a franat, insa, datorita distantei reduse nu a putut evita impactul, a intrat in coliziune cu vehiculul cu tractiune animala, a intrat pe contrasens lovind cu partea stanga spate autoturismul condus de martorul C.V.E.
Urmare accidentului victima P. G. a decedat, moartea acestuia fiind violenta si s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutiva politraumatismului cranio - cerebral, produs prin proiectare din vehicul si lovire de corpuri dure si de plan dur, posibil in conditiile unui accident rutier.
Partea vatamata a suferit un politraumatism cu contuzii craniofaciale si edentatie partiala, fracturi costale cu volet antero-lateral si hemotorax drept, contuzie abdominala cu ruptura de ficat si splina, hematom retro-peritoneal si hematuric cu soc hemoragic consecutiv, leziuni ce ar fi putut fi produse prin proiectare din caruta in conditiile unui accident rutier si care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de ingrijiri medicale.
In cauza au fost efectuate doua expertize tehnice auto in vederea stabilirii mecanismului si dinamicii producerii accidentului, vitezei de deplasare a autoturismului condus de inculpat. Conform concluziilor acestora, in momentul producerii accidentului, autoturismul condus de catre inculpat se deplasa cu o viteza de circa 35-45 Km/h, accidentul neputand fi evitat prin franare sau ocolire, datorita timpului scurt avut la dispozitie de inculpat si a faptului ca vehiculul cu tractiune animala nu era dotat cu elemente reflectorizante, starea de pericol fiind creata de caruta care circula noaptea pe drumul national, pe mijlocul benzii sale de mers.
Conform procesului-verbal de verificare tehnica, autoturismul condus de inculpat corespundea din punct de vedere tehnic pentru circulatia pe drumurile publice.
Din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie, rezulta ca inculpatul nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice.
In aceste conditii, s-a retinut ca accidentul s-a produs din culpa comuna.
Astfel, victima a incalcat dispozitiile art. 54 lit. c, art. 55 lit. a si art. 31 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966.
De asemenea, inculpatului ii revenea obligatia generala prevazuta de art. 8 din Decretul nr. 328/1966, sa se comporte in trafic astfel incat sa nu puna in pericol circulatia pe drumurile publice.
Impotriva acestei sentinte penale, in termen legal, au declarat apel inculpatul, partea vatamata/parte civila si asiguratorul de raspundere civila.
Inculpatul a criticat sentinta primei instante pe motive de nelegalitate, invocand urmatoarele aspecte:
- hotararea primei instante nu este motivata, reprezentand o copie a rechizitoriului;
- martorii au fost audiati cu incalcarea dreptului la aparare;
- in mod gresit i-au fost respinse proba cu acte si proba cu martori;
- in mod eronat nu s-a dispus achitarea sa in baza dispozitiilor art. 11 pct.2 lit. a in ref. la art. 10 lit. d Cod procedura penala, in conditiile in care din probele administrate in cauza rezulta ca in producerea accidentului culpa apartine in exclusivitate victimei si partii vatamate.
Partea vatamata/parte civila a criticat solutia primei instante pe motiv de nelegalitate si netemeinicie, sub aspectul cuantumului despagubirilor acordate, solicitand admiterea apelului si obligarea inculpatului (in solidar cu asiguratorul de raspundere civila) la plata sumei de 50.000.000 ROL cu titlu de daune materiale si la plata sumei de 40.000.000 ROL cu titlu de daune morale.
Asiguratorul de raspundere civila a criticat sentinta penala pronuntata de prima instanta pe motive de nelegalitate, invocand urmatoarele aspecte:
- in mod eronat s-a apreciat ca si inculpatului ii revine o parte din culpa producerii accidentului, in situatia in care acesta a respectat toate regulile de circulatie rutiera (considerand ca intreaga culpa apartine conducatorului atelajului);
- in mod nelegal prima instanta nu a tinut seama ca in cauza supusa judecatii este vorba de o culpa comuna si ca in conformitate cu prevederile art. 21 din Ordinul nr. 8/2001, inculpatul si asiguratorul de raspundere civila pe de o parte si partea vatamata pe de alta parte, suporta in mod egal sumele dispuse de instanta (situatie in care apreciaza ca asiguratorul trebuia obligat doar la plata sumei de 8.889.763 ROL catre C.A.S. Galati si la plata sumelor de 15.000.000 lei daune materiale si 7.500.000 lei daune morale catre partea vatamata/parte civila ).
Prin Decizia penala nr.552/25.10.2005 a Tribunalului Galati au fost admise cele trei apeluri, a fost desfiintata sentinta penala apelata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a dispune in acest sens, instanta de control judiciar a apreciat ca sentinta penala este lovita de nulitate absoluta intrucat au fost incalcate  dispozitiile art.171 al.3 Cod procedura penala, privind asistenta juridica obligatorie.
Drept urmare, nu au mai fost analizate celelalte motive de apel invocate de parti si care vizau fondul cauzei.
In rejudecare, prin Sentinta penala nr.487/05.06.2006 a Judecatoriei Tirgu Bujor, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 al.2 Cod penal la o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare (fapta din 02.10.2002)
A fost condamnat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 al.1 si 3 Cod penal la o pedeapsa de 3 (trei) luni inchisoare.(fapta din 02.10.2002)
Au fost constatate gratiate integral si conditionat pedepsele de 2 ani inchisoare si de 3 luni inchisoare conform art.1 din Legea nr.543/2002.
In baza dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala in referire la art. 998 Cod civil si art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul in solidar cu asiguratorul sa plateasca partii civile C.A.S. Galati suma de 17.779.525 lei (1777,9 RON) cu titlu de despagubiri civile plus dobanda legala aferenta de la data ramanerii definitive a hotararii pana la achitarea integrala.
A fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea vatamata P.M.
In baza dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala in referire la art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul R.G. in solidar cu asiguratorul sa plateasca partii civile P.M. suma de 30.000.000 lei (3000 RON) cu titlu de daune materiale si 15.000.000 lei (1500 RON) daune morale.
In baza art.193 al.2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile P. M. suma de 5.040.000 lei (504 lei RON) cu titlu de cheltuieli judiciare.
In baza art.189 si 191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 7.000.000 lei (700 RON).
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut aceeasi situatie de fapt cu cea stabilita in primul ciclu de judecata si s-a apreciat ca producerea accidentului se datoreaza culpei comune atat a inculpatului cat si a victimei P. G.
S-a aratat ca nu se poate retine culpa exclusiva a victimei intrucat si inculpatul are o culpa in producerea accidentului, constand in aceea ca nu a adaptat viteza la conditiile efective de drum si nu a observat prezenta pe carosabil a atelajului pe care trebuia sa-l evite.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de partea civila P.A. s-a retinut ca aceasta nu a depus acte in sustinerea listei de cheltuieli efectuate cu inmormantarea si pomenirea victimei.
S-a apreciat ca daunele materiale au fost dovedite pana la concurenta sumei de 3000 RON, iar daunele morale cuvenite partii civile au fost cuantificate la suma de 1500 RON.
Impotriva acestei sentinte penale au declarat apel inculpatul R. G. asiguratorul de raspundere civila si partea civila P. M..
Inculpatul a criticat-o ca fiind nelegala atat in ceea ce priveste latura penala cat si latura civila a cauzei.
Astfel, inculpatul a sustinut ca, intrucat toate probele administrate in cauza conduc la concluzia ca nu are nici cea mai mica culpa in producerea accidentului, in mod gresit s-a dispus condamnarea sa si obligarea la plata de despagubiri civile. A solicitat desfiintarea hotararii si achitarea sa, precum si respingerea actiunii civile.
Asiguratorul a invocat faptul ca nu are calitate de parte responsabila civilmente, motiv pentru care nu trebuia obligat in solidar cu inculpatul la plata de despagubiri civile.
Partea civila P.M. a criticat hotararea in ceea ce priveste modul de solutionare a actiunii civile, apreciind ca, intrucat a facut dovada despagubirilor civile solicitate, actiunea civila trebuia admisa in totalitate.
Prin Decizia penala nr.666/A/18.12.2006, Tribunalul Galati a admis apelurile declarate de inculpatul R. G. si asiguratorul SC "I. R. I.C." S.A. Bucuresti si in consecinta:
A desfiintat Sentinta penala nr.487/5.06.2006 a Judecatoriei Tirgu Bujor  (dosar nr.1994/P/2005) si in rejudecare:
In baza disp.art.11 pct.2 litera a in referire la art.10 litera d Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul R.G. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.178 al.2 Cod penal si art.184 al.1,3 Cod penal.
A respins actiunea civila formulata de partile civile P.M. si S. Galati, ca nefondata.
In baza disp.art.192 al.1 pct.1 lit. b Cod procedura penala, a obligat partea civila P. M. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
A respins apelul declarat de partea civila P.M. impotriva Sentintei penale nr.487/5.06.2006 a Judecatoriei Tirgu Bujor, ca nefondat.
In baza disp.art.192 al.2 Cod procedura penala, a obligat partea civila-apelanta la plata sumei de 50 RON , cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, in apel.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a apreciat ca retinerea unei culpe comune a inculpatului si a victimei in producerea accidentului, nu-si gaseste fundamentul in probele ce au fost administrate pe tot parcursul procesului penal.
In acest sens au fost avute in vedere cele doua expertize efectuate in cauza, cat si declaratiile martorilor audiati, martori care au fost de fata la momentul producerii accidentului, schita de la locul faptei, etc.
Astfel, ambele expertize judiciare au stabilit ca viteza de deplasare a autoturismului ARO, condus de inculpat, a fost intre 35-45 Km/h.
Intrucat caruta nu era semnalizata, iar sectorul de drum unde a avut loc accidentul nu era iluminat artificial in acel moment, s-a stabilit ca accidentul nu putea fi evitat prin franare.
De asemenea, nici evitarea prin ocolire nu era posibila intrucat virarea spre stanga insemna intrarea in coliziune cu Dacia ce venea din fata, iar virarea spre dreapta ar fi insemnat intrarea in santul din dreapta soselei.
Aparitia brusca in campul vizual a carutei nu a permis conducatorului autoturismului ARO sa aiba timpul necesar pentru luarea unei decizii.
Accidentul putea fi evitat de catre conducatorul carutei daca acesta echipa corespunzator caruta cu elemente reflectorizante care sa o faca vizibila din timp si daca ar fi circulat cat mai aproape de marginea din dreapta a drumului (in momentul accidentului avand 1,1 m pana la marginea din dreapta ).
Tribunalul a apreciat ca dispozitiile legale retinute a fi fost incalcate de catre inculpat, nu au nici o legatura cu cauza.
Atelajul nu venea din sens opus, ci se afla pe aceeasi banda de circulatie pe care rula autoturismul ARO, in acelasi sens de deplasare.
Atelajul nu era un obstacol previzibil, nu era semnalizat, circula pe mijlocul benzii iar cel care conducea animalele care tracta atelajul, respectiv victima P. G. se afla sub influenta bauturilor alcoolice.
Victima P. G. avea obligatia sa doteze atelajul cu semnalizare luminoasa sau reflectorizanta (art.54, 55 din RAD  328/1966) si sa circule cat mai aproape de marginea din partea dreapta a drumului.
Datorita conduitei victimei atelajul nu era un obstacol previzibil pentru inculpat. Era imposibil sa se prevada ca la ora 5 dimineata, in conditii de noapte, fara a exista lumina artificiala, in conditiile in care se circula cu maxim 45 Km/h, pe mijlocul drumului exista un atelaj nesemnalizat iar carutasul este si sub influenta bauturilor alcoolice.
De asemeni, Tribunalul a apreciat ca starea incarcaturii autoturismului ARO, conditiile de drum sau conduita inculpatului in relatie cu soferul autoturismului ce venea din sens opus nu au nici o legatura cu evenimentul produs in dimineata zilei de 2.10.2002.
Practic, accidentul s-a produs numai din culpa victimei, aceasta fiind cea care a creat starea de pericol pentru circulatia pe drumurile publice.
In conditiile in care nu era lumina naturala si nici sistemele de iluminare stradala nu erau aprinse, inculpatul a redus viteza si a aprins luminile de intalnire intrucat a observat ca din sens opus rula un alt autovehicul, de asemenea cu luminile de intalnire aprinse.
Inculpatul, sofer de meserie de circa 20 de ani, circula in apropierea axului drumului sensului sau de mers, tocmai pentru a evita eventualele vehicule nesemnalizate care s-ar fi putut afla in trafic la acea ora si care ar fi circulat in mod legal pe marginea drumului.
Din probele administrate in cauza, instanta de apel a retinut ca inculpatul a vazut caruta abia in momentul in care autoturismul ce venea din sens opus s-a apropiat, motiv pentru care nu putea ocoli caruta, a actionat frana, insa, datorita spatiului mic de franare, nu a putut evita coliziunea in urma careia a fost grav afectat sistemul de directie al autovehiculului condus de inculpat, astfel ca acesta nu are nicio culpa in producerea accidentului.
Impotriva Deciziei penale nr.666/A/18.12.2006 a Tribunalului Galati au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si partea vatamata P. M..
Ambii recurenti au invocat nelegalitatea hotararii pronuntate de instanta de apel, sustinand ca in mod gresit aceasta a retinut ca accidentul de circulatie s-a produs din culpa exclusiva a victimei, dispunand achitarea inculpatului R. G. si respingerea actiunii civile.
Curtea a apreciat ca recursurile sunt fondate.
Examinand hotararea instantei de apel, in raport cu criticile formulate prin motivele de recurs, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca solutia de achitare a inculpatului, pronuntata de catre instanta de apel, contravine situatiei de fapt ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, precum si dispozitiilor legale aplicabile.
Argumentatia instantei de apel, in sensul ca accidentul de circulatie s-a produs din culpa exclusiva a victimei P. G., care a circulat pe un drum public, pe timp de noapte, cu un atelaj care nu era dotat cu semnalizare luminoasa sau reflectorizanta, incalcand astfel dispozitiile art. 54 si 55 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966, nu poate fi acceptata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.16 din Decretul nr.328/1966 - act normativ care a reglementat circulatia pe drumurile publice la data producerii accidentului - conducatorii de autovehicule trebuie sa aiba in permanenta controlul vitezei autovehiculelor, ceea ce inseamna ca viteza trebuie adaptata la conditiile de trafic si de vizibilitate, in asa fel incat conducatorul auto sa aiba permanent controlul autovehiculului si sa fie in masura sa evite orice pericol.
Aceasta obligatie este enuntata si prin dispozitiile art.48 din Regulamentul pentru aprobarea Decretului nr.328/1966, potrivit carora conducatorul trebuie sa adapteze viteza tinand seama de imprejurari, astfel incat sa poata opri vehiculul in limitele campului sau de vizibilitate catre inainte, precum si in fata oricarui obstacol previzibil.
De asemenea, prin dispozitiile art. 19 din acelasi regulament este prevazuta obligatia conducatorului de a folosi adecvat sistemul de lumini al autovehiculului, pe timpul noptii ori in conditii meteorologice ce reduc vizibilitatea.
Toate aceste dispozitii legale stabilesc o corelatie intre viteza de circulatie si raza de vizibilitate, in sensul ca viteza trebuie astfel adaptata incat autovehiculul sa poata fi oprit inauntrul distantei in care vizibilitatea este asigurata.
In speta, expertizele judiciare au stabilit ca viteza de deplasare a autoturismului ARO, condus de inculpat, a fost intre 35 - 45 km/h. Desi aceasta viteza este sub limita maxima prevazuta de lege, ea nu a fost adaptata la imprejurarile specifice circulatiei pe timp de noapte, pe un drum neiluminat artificial, astfel ca, in conditiile in care din sens opus s-a apropiat un alt autoturism, care avea aprinsa, in mod regulamentar, lumina de intalnire, inculpatul nu a avut posibilitatea sa observe din timp caruta nesemnalizata, condusa de partea vatamata.
In conditiile date, cele doua expertize au stabilit ca inculpatul nu ar fi putut evita accidentul nici prin franare, deoarece distanta era insuficienta, si nici prin ocolire, deoarece in acest caz autoturismul ARO ar fi intrat in coliziune cu autovehiculul care venea din sens opus.
Imposibilitatea evitarii accidentului auto nu este insa imputabila numai victimei - care a incalcat dispozitiile art.54 si 55 din Regulamentul pentru aprobarea Decretului nr.328/1966 circuland pe drumurile publice cu o caruta nesemnalizata - ci si inculpatului R. G. care, asa cum s-a aratat mai sus, nu a corelat viteza de deplasare a autovehiculului cu conditiile de vizibilitate specifice circulatiei pe timpul noptii, incalcand astfel dispozitiile art. 19 si art.48 din Regulamentul pentru aprobarea Decretului nr.328/1966.
Desi atelajul condus de victima nu era semnalizat, el nu poate fi considerat ca un obstacol imprevizibil, deoarece, in conditiile in care se deplasa pe raza unei localitati rurale, intr-o perioada de varf a muncilor agricole de toamna, inculpatul trebuia si putea sa prevada pericolul de a intalni un astfel de obstacol.
In consecinta, Curtea a retinut ca accidentul de circulatie s-a produs din culpa comuna, astfel ca in mod gresit instanta de apel a dispus achitarea inculpatului R. G., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.178 alin.2 si de art. 184 alin.1, 3 Cod penal.
Fata de aceste considerente, vazand si dispozitiile art.38515 pct.2 lit. a Cod procedura penala, Curtea a dispus fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati si de partea civila P M, a fi casata Decizia penala nr. 666/A/18.12.2006 a Tribunalului Galati si a fi mentinuta, ca legala si temeinica, Sentinta penala nr.487/05.06.2006 a Judecatoriei Tirgu Bujor, decizia data fiind definitiva.