Procedura penala. Art.2781 alin.8 lit. c Cod procedura penala. Cercetarea judecatoreasca. Urmarire penala. Diferentieri

Prin sentinta penala nr.430/7.10.2005 a Tribunalului Braila, pronuntata in dosarul nr.4325/2004, inculpatul P.R.I. a fost condamnat la 7 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat ( fapta din 13/14.04.2001).
In baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod procedura penala cu referire la art.65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a si b Cod penal pentru o perioada de 2 ani, dupa executarea pedepsei principale, iar in baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor civile prevazute de art.64 Cod penal.
In baza art. 14, 15, 346 Cod procedura penala, art.998 Cod Civil si art.188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la plata catre partea civila Spitalul Clinic Judetean nr. 1 Timisoara a sumei de 7.819.989 lei (vechi) cu titlul de cheltuieli de spitalizare acordate partii vatamate B.O..
S-a respins ca nefondata cererea de constituire de parte civila formulata de catre partea vatamata B.O. prin care a solicitat 500.000.0000 lei (vechi) cu titlul de daune morale.
In baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala in referire la art.10 lit. a Cod procedura penala, inculpatul a fost achitat pentru savarsirea in fractiunii de incaierare prevazuta de art.322 alin.1 Cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit.  a Cod procedura penala in referire la art.10 lit. b Cod procedura penala au fost achitati inculpatul - parte vatamata B.O., precum si inculpatii H.G.A., R.A., P.A.C., B.M., si B.B. pentru savarsirea infractiunii de incaierare prevazute de art. 322 alin.1 Cod penal.
S-a facut aplicarea art.189 - 191 Cod procedura penala in ce-l priveste pe inculpatul P.R.I. si art.192 alin.3 Cod procedura penala pentru inculpatii R.A. si B.M.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Braila a retinut urmatoarea stare de fapt :
In noaptea de 13/14.04.2001, inculpatii B.O., B.B., H.G., R.A. si B.M. au plecat spre casa de la Discoteca "M., in jurul orei 300.
Grupul de tineri era insotit si de martorele P.C., M.M., si G.A.
In timp ce se deplasa si a ajuns in apropierea Parcului "V." din Resita, si in dreptul Magazinului "A", grupul inculpatilor si al martorelor a fost ajuns din urma de invinuitii P.R.I. si P.A.C. Cel din urma a intrat in vorba cu martora P.C. pe care a invitat-o la o cafea, invitatie pe care martora refuzat-o.
Deoarece inculpatul P.H. a continuat sa insiste ca martora P.C. sa-l insoteasca, grupul inculpatilor, format din B.B., B.M., H.G.A., R.A. si B.M., au lovit si au fost loviti de inculpatii P.A.C. si P.R.I., fara insa sa se poata stabili cine pe cine a lovit.
Agresiunile reciproce s-au derulat la trecerea de pietoni aflata in dreptul Complexului Comercial "V.", mai precis pe partea opusa acestui complex.
Constatand ca sunt in inferioritate numerica, inculpatii P.R.I. si P.A.C. au traversat strada spre Complexul "V" revenind spre grupul advers care se deplasa spre chioscul situat in apropierea Cinematografului "D.". In acest timp, inculpatul P.A.C. a continuat lupta cu o parte din grupul de inculpati, iar inculpatul P.R.I. arunca cu pietre spre acel grup, tintind zona picioarelor, fara sa loveasca pe cineva.
La un moment dat, inculpatul P.R.I. se afla la o distanta de aproximativ 3 m de inculpatul -parte vatamata B.O. care afla in mers cu spatele spre cel dintai. Pentru ca unul dintre membri grupului a observat intentia inculpatului P.R.I. de a arunca din nou, l-a avertizat pe inculpatul-parte vatamata B.O..
Acesta s-a intors spre inculpatul P.R.I., s-a aplecat putin, manevre ce nu l-au aparat insa de o lovitura in zona capului, cu o bordura de beton.
Dupa aceasta din urma agresiune dintre cele doua grupuri, inculpatii P.R.I. si P.A.C. au fugit spre Complexul "V." fiind ajunsi din urma de inculpatii B.M., R.A. si H.G. In aceste imprejurari, inculpatul P.R.I. a afirmat ca nu a intentionat sa-l loveasca in cap pe inculpatul-parte vatamata B.O..
Din certificatul medico-legal intocmit la 25.04.2001, rezulta ca partea vatamata B.O. prezenta o plaga contuza fronto-parietala stanga cu fractura cu infundare frontala stanga, leziunea necesitand un numar de 65 zile de ingrijiri medicale.
Din acelasi act medico-legal mai rezulta ca leziunea a pus in pericol viata victimei prin posibile complicatii hemoragice si infectioase ce putea sa apara in lipsa unei interventii de  specialitate.
In drept, s-a retinut ca fapta inculpatului P.R.I. de a o lovi pe partea vatamata B.O. in zona capului cu o bordura de beton de la o distanta mica de aproximativ 3 m, pe strada, intruneste elementele constituite ale infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art.20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal.
Tribunalul nu a primit solicitarea apararii privind schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art.182 alin.1 Cod penal apreciind ca activitatea infractionala a inculpatului intruneste atat latura obiectiva cat si latura subiectiva a tentativei la omor calificat.
In ce priveste pretentiile civile formulate de partea vatamata B.O. Tribunalul a retinut ca acesta a depus, prin avocatul ales, o declaratie de constituire de parte civila cu suma de 500.000.000 lei (vechi) si penalitati aferente, aratand ca aceasta suma reprezinta daune morale. Cererea poarta data de 25.10.2004 si a fost primita in sedinta de catre judecatorul care a prezidat  completul de judecata la 22 aprilie 2005 (dupa 4 luni), fapt consemnat si in incheierea de sedinta din aceeasi data (fila 122).
Fiind intrebat in sedinta publica de modalitatea in care a ajuns in posesia cererii, avocatul partii vatamate a declarat ca i-a fost trimisa prin posta, insa nu poate face dovada cu plicul postal. Conform procesului verbal intocmit de catre organele de politie la 5.05.2005, partea vatamata nu a fost gasita la domiciliu, fiind plecata in Italia (fila 157) de mai mult timp. Pe tot parcursul procesului, acesta nu s-a intors in tara pentru a i se lua o declaratie scrisa in acest sens.
Fata de interesul acordata acestui proces, tribunalul a apreciat ca exista suficiente dubii cu privire la cererea de constituire de parte civila si ca atare a respins-o ca nefondata, cu atat mai mult cu cat a fost prezent la 2 noiembrie si 22 noiembrie, in instanta si nu a depus-o personal.
Referitor la comiterea de catre toti inculpatii a infractiunii de incaierare prevazuta de art.322 alin.1Cod penal, din situatia de fapt retinuta, rezulta ca pentru inculpatul P.R.I. nu se poate retine aceasta infractiunea, deoarece nu exista in concurs cu tentativa la comiterea infractiunii de omor calificat.
Ca atare in baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala in referire la art.10 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus achitarea sa pentru infractiunea prevazuta de art.322 alin.1 Cod penal.
Cu privire a ceilalti inculpati participanti la conflictul care a avut loc in noaptea de 13/14.04.2001, s-a constatat ca fapta acestora constituie o contraventie, care trebuia sanctionata de organele de politie si ca atare in temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala in referire la art.10 lit. b Cod procedura penala, s-a dispus achitarea acestora. La aplicarea acestei solutii, s-a mai avut in vedere faptul ca actul de sesizare al instantei il constituie plangerea persoanei, potrivit dispozitiilor art.2781 alin. 9 Cod procedura penala si ca atare, prin admiterea plangerii in baza art.2781 lit. c Cod procedura penala, toti faptuitorii-invinuiti sau inculpati, au calitatea de inculpati.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel partea civila B.O. si inculpatul P.R.I. criticand solutia primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr.37/A/13.02.2006 a Curtii de Apel Galati, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat si de partea civila.
Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.R.I. solicitand, prin aparatorul ales, trimiterea cauzei spore rejudecare la Curtea de Apel Galati pentru a se stabili incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina sa.
Prin decizia penala nr.6916/27.11.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,   s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat in parte decizia penala nr.37/A/13.02.2006 a Curtii de Apel Galati si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.
Restul dispozitiilor deciziei recurate au fost mentinute.
Pentru a decide astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut urmatoarele :
"Participarea partilor la judecata in prima instanta sau in apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la aparare si este garantata, printre altele si de principiul contradictorialitatii sedintei de judecata. Drept urmare, atunci cand nu s-au respectat dispozitiile legale privind asigurarea participarii partilor la judecata, intervine o nulitate relativa ce impune casarea hotararii recurate".
Asa cum rezulta din incheierea din 6 februarie 2006, dezbaterile judiciare in prezenta cauza, la Curtea de Apel Galati, au avut loc in lipsa inculpatului P.R.I., care nu a fost legal citat.
Astfel, cu toate ca din Adresa nr.1954680 din 16 septembrie 2004 emisa de Ministerul Administratiei si Internelor - serviciul de Evidenta Informatizata a Persoanei al judetului Caras-Severin, aflata la fila 25 a dosarului nr.4325/2004 a Tribunalului Braila, rezulta ca numele corect al inculpatului este P.R.I., pentru termenul din 6 februarie 2006, inculpatul fiind citat cu numele de P.
De asemenea, mentiunile din citatiile privind calitatea in care este citat sunt eronate, la rubrica respectiva figurand "apelant-faptuitor" in loc de apelant-inculpat.
Pentru aceste considerente in temeiul art.38515 alin.1 pct.2 lit. c Cod procedura penala, decizia penala nr.37/A/13.02.2006 a Curtii de Apel Galati a fost casata in parte, cauza fiind trimisa aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul P.R.I..
In rejudecare, cauza a fost inregistrata sub nr. 833/RJ/44/2007.
Atat in motivele scrise de apel cat si in notele de concluzii, inculpatul a solicitat in principal admiterea apelului, desfiintarea sentintei penale nr.430/7.10.2005 a Tribunalului Braila si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiasi instanta.
S-a sustinut ca prin interpretarea gresita a probatoriului administrat, instanta de fond a stabilit o situatie de fapt "incorecta" fapt ce a condus la concluzii gresite atat asupra "actelor materiale executate, cat si a pozitiei subiective a inculpatului", aducandu-se urmatoarele argumente :
- nu inculpatul a fost acela care a declansat conflictul ci P.A.C..
- exactitatea datelor din actele medicale (certificatul medico-legal, raportul de expertiza medico-legala si suplimentul la expertiza) este indoielnica atat timp cat nu au fost intocmite imediat dupa producerea incidentului, neprecizand nimic despre evolutia ulterioara a starii de sanatate a partii vatamate care s-a sustras examinarii medico-legale, acesta parasind tara in anul 2001, casatorindu-se, muncind in strainatate, astfel incat nu se poate sustine ca ar prezenta o infirmitate  fizica permanenta.
- depozitiile partilor si ale martorilor nu sunt constante, caz in care dubiu profita inculpatului atat cu privire la stabilirea situatiei de fapt cat si la exteriorizarea comportamentului volitiv si intelectiv al acestuia, inculpatul neactionand cu intentia de a ucide, doar intamplarea facand ca partea vatamata, in miscare fiind si atentionata de prieteni, sa se intoarca si sa se aplece astfel ca piatra l-a lovit in zona capului. Or, modul in care actionase anterior, prin aruncarea pietrelor spre picioarele grupului de tineri, fara a urmari o persoana anume, sau o zona vitala a corpului duce la concluzia ca inculpatul nu a avut intentia de a ucide.
- ca daca ar fi manifestat rol activ, instanta ar fi constatat modul defectuos in care s-a efectuat urmarirea penala, faptul ca nu s-a intocmit un proces verbal de cercetare la fata locului, ca filele dosarului nu sunt in ordine cronologica nerespectand parcursul procedural, ca numerotarea nu este cursiva si unitara. Totodata, o reconstituire a faptelor ar fi stabilit pozitia si contributia fiecarei parti la savarsirea faptelor.
- ca achitarea celorlalti inculpati sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 322 alin.1 Cod penal este inechitabila, criteriile avute in vedere pentru acestia fiind valabile in egala masura si pentru inculpatul P.R.I..
- ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra actelor in circumstantiere aduse in favoarea inculpatului - certificatele medico-legale prin care se face dovada ca inculpatul nu a fost indiferent fata de fapta savarsita, ca a suferit o depresie severa cu urmari si reveniri la starea de criza, facand astfel dovada ca a fost marcat de fapta si ca o regreta.
In subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, retinerea cauzei spre solutionare si pe fond, respingerea plangerii formulate de partea vatamata B.O. ca netemeinica "si nelegala" cu mentinerea ordonantei nr.14/23.09.2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Caras Severin pentru urmatoarele motive :
- solutia primei instante este nelegala intrucat dupa ce a retinut cauza spre solutionare nu a pus in miscare actiunea penala.
- s-au incalcat dispozitiile art.2781 pct.8 lit. c Cod procedura penala si ale art.48 alin.1 lit. a Cod procedura penala, intrucat instanta, dupa ce a desfiintat ordonanta atacata, a ramas in aceeasi compunere si la judecarea cauzei in fond.
- nepunand in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice, raportat la continutul dispozitivului ordonantei atacate potrivit caruia in sarcina lui P.R.I. s-a retinut savarsirea infractiunilor prevazute de art. 322 alin.2 Cod penal si art.182 alin.2 Cod penal, s-au incalcat dispozitiile art.334 Cod procedura penala, diminuandu-se astfel dreptul la aparare al celui judecat.
Prin concluziile puse in cadrul dezbaterilor, atat avocatul inculpatului cat si procurorul de sedinta au solicitat admiterea apelului invocand motivele aratate pe larg in practicaua prezentei decizii.
Curtea verificand legalitatea si temeinicia hotararii atacate in raport de motivele invocate cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, constata ca apelul este fondat, dar pentru motivele ce vor fi aratate in continuare :
Prin ordonanta nr.1352/P/2001 din 19.07.2001 a Parchetului de pe langa Judecatoria Resita (fila 9 din dosar nr.252/P/2001 al Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin) s-a dispus declinarea cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin pentru a se pronunta sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal de catre invinuitul P.R.I..
Pentru a dispune astfel, procurorul a constatat urmatoarele :
Prin procesul verbal din 30.04.2001, s-a inceput urmarirea penala fata de P.R.I. pentru comiterea infractiunii prev. de art.182 alin.1 Cod penal.
In urma cercetarilor, s-a constatat ca in data de 14.04.2001, in jurul orei 300, a existat o altercatie fizica intre doua grupuri de persoane soldate cu lovituri reciproce. Astfel, primul grup era format din invinuitii B.B., B.O., B.M., R.A., H.G.A., iar al doilea grup era format din P.R.I. si P.I.C.
Ca urmare a faptului ca toti cei mentionati si-au aplicat lovituri reciproce, fara a se putea face o delimitare a actiunilor agresive ale fiecarui participant, organele de politie, considerand ca fapta constituie infractiunea de incaierare, prev. de art.322 Cod penal, a dispus inceperea urmaririi penale fata de participanti sub acest aspect.
Dupa consumarea acestei fapte, invinuitul P.R.I. a aruncat o bordura de beton spre capul invinuitului B.O. Lovitura nu a fost deviata, astfel ca partea vatamata B.O. a fost lovit frontal, in urma loviturii necesitand spre vindecare un numar de 65 zile ingrijiri medicale ( fila 9 dosar). Din analiza certificatului medico-legal nr.C-314/25.04.2001, s-a retinut ca acesta a fost internat in perioada 14-23.04.2001 cu diagnosticul plaga cranio-cerebrala (fractura cu infundarea cu eschile osoase), leziunile suferite determinand infirmitate fizica permanenta.
In raport de zona corporala (vitala) afectata, de mijlocul contondent folosit si de intensitatea loviturii aplicate, s-a apreciat ca in cauza se impune efectuarea de cercetari fata de invinuitul P.R.I. pentru comiterea infractiunii prev. si ped. de art.20 raportat la art.174 Cod penal.
Prin ordonanta nr.252/P/2001 din data de 14.12.2001 a Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de P.R.I. pentru comiterea infractiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal.
Totodata, s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Resita pentru supravegherea urmaririi penale fata de  P.R.I. sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 322 alin.2 Cod penal, iar fata de invinuitii P.A.C., B.O., B.B, R.A., H.G.A. si B.M., sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art.322 alin.1 Cod penal, retinand aceeasi stare de fapt cu exceptia momentului aruncarii corpului vulnerant care, potrivit procurorului criminalist a avut loc anterior incheierii agresiunii reciproce dintre cele doua grupuri de tineri.
Ordonanta nr.252/P/2001 din 14.12.2001 a fost confirmata prin Rezolutia nr.95/II/2/2002  din 24.01.2002 a Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin urmare respingerii plangerii formulate in conditiile art.278 Cod procedura penala de catre partea vatamata B.O..
Prin sentinta penala nr.123/10.06.2002 a Tribunalului Caras-Severin, definitiva prin decizia penala nr.1788/8.04.2003 a Curtii Supreme de Justitie, s-a admis plangerea petentului B.O. impotriva ordonantei nr.252/P/2001 din 14.12.2001 a Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin, s-a infirmat ordonanta si s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin pentru efectuarea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de tentativa la omor prevazuta de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal de catre invinuitul P.R.I..
Desi procurorul era obligat sa se conformeze celor dispuse de instanta, prin ordonanta din 23.09.2003, data in dosarul nr.252/P/2001 al Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de P.R.I. pentru infractiunea prevazuta de art.20 Cod penal raportat la art.174 - 175 lit. i Cod penal.
Totodata, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Resita in vederea supravegherii urmaririi penale fata de P.R.I. sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 322 alin. 2 Cod penal si art. 182 alin. 2 Cod penal, iar fata de ceilalti invinuiti pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.322 alin.1 Cod penal.
Retinand aceeasi stare de fapt cu aceea avuta in vedere la pronuntarea ordonantei din 14.12.2001, acelasi procuror criminalist a constatat ca "intre invinuiti a existat o incaierare, agresiunea exercitata de catre P.R.I. delimitandu-se prin faptul ca a aruncat cu piatra spre invinuitul-victima B.O. cauzandu-i o vatamare corporala grava. Lipsa intentiei de a ucide a invinuitului P.R.I. rezulta din imprejurarile faptei si anume faptul ca a aruncat anterior cu doua pietre spre grupul de persoane din care a facut parte si victima, fara a viza vreo zona vitala si fara a urmari numai lovirea victimei.
In momentul aruncarii celei de a  treia pietre, invinuitul B.O. s-a aflat in miscare,  mergand inainte, astfel ca in cazul in care nu s-ar fi oprit si intors, piatra aruncata de la aproximativ 3 m. nu l-ar fi lovit in zona capului, ci la spate sau mai jos. De aici rezulta  faptul ca invinuitul P.R.I. nu a vizat lovirea cu piatra a unei zone vitale si astfel sa aiba intentia de a ucide, ci doar vatamarea corporala, neurmarind si neacceptand producerea rezultatului traumatic care a avut loc".
Plangerea partii vatamate B.O., formulata impotriva acestei ordonante, a fost respinsa prin rezolutia prim procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin.
Prin Incheierea din 31.05.2004, data de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr.1864/P/2004, s-a admis plangerea petentului B.O. impotriva ordonantei nr.252/P/2001 din 23.09.2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Caras-Severin s-a desfiintat ordonanta atacata si s-a retinut cauza spre judecare, judecatorul considerand ca sunt suficiente probe pentru a putea analiza pe fond daca exista sau nu fapta imputata invinuitului P.R.I., precum si faptele celorlalti invinuiti si daca exista sau nu vinovatia acestora.
Nu pot fi primite criticile apararii invocate pe cale de exceptie intrucat specificul procedurii instituite prin dispozitiile art.2781 Cod procedura penala vizeaza chiar actele procurorului de netrimitere in judecata, judecatorul neavand cum sa se substituie procurorului.
Prin urmare, astfel cum de altfel a statuat cu valoare de principiu Curtea Constitutionala (decizia nr.172/22.03.2005, nr.73/8.02.2005, nr.864/9.10.2007, nr.985/6.11.2007, nr.77/5.02.2008), judecarea cauzei de catre instanta dupa desfiintarea rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata implica participarea procurorului la judecarea cauzei in calitate de titular al actiunii publice si exercitarea tuturor atributiilor decurgand din aceasta calitate, judecatorul atat in solutionarea plangerii cat si in judecarea in fond a cauzei neindeplinind acte de urmarire penala specifice procurorului.
Asadar, nu se poate pretinde ca solutia Tribunalului Caras-Severin ar fi nelegala motivat de faptul ca judecatorul nu ar fi pus in miscare actiunea penala si ca nu ar fi pus in discutie schimbarea incadrarii juridice data faptelor de catre procuror prin ordonanta atacata, atat timp cat, pe de o parte procedura instituita de disp.art.2781 alin.8 lit. c Cod procedura penala impune ca actiunea penala sa fie exercitata tot de catre procuror, iar pe de alta parte ca in cauza nu erau incidente dispozitiile art.334 Cod procedura penala, actul de sesizare al instantei fiind plangerea persoanei vatamate si nu rechizitoriul, instanta constatand, contrar celor retinute prin ordonanta desfiintata, ca din datele existente in cauza la acel moment rezulta presupunerea rezonabila ca invinuitul a savarsit infractiunea de tentativa la omor calificat.
Nici cazul de incompatibilitate invocat de aparare nu subzista avand in vedere ca o alta instanta egala in grad, si un alt judecator a judecat cauza in fond, urmare stramutarii judecarii cauzei dispusa de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Incheierea nr.4805/27.09.2004 (dosar nr.4269/2004).
Este adevarat ca procedura instituita de art.2781 Cod procedura penala se refera doar la solutiile de netrimitere in judecata si ca deci, conform sustinerilor reprezentantului parchetului, instanta trebuia sa se raporteze doar la acest prim punct al ordonantei atacate.
Dar, avand in vedere ca solutia de declinare cuprinsa la punctul urmator al dispozitivului ordonantei in discutie privea si pe inculpatul P.R.I., pentru care, in situatia in care ordonanta ar fi fost desfiintata in parte, s-ar fi exercitat concomitent cu judecarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor si urmarirea penala sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art.322  alin.2 Cod penal si art.182 alin.2 Cod penal si eventual trimiterea in judecata pentru aceste fapte, ca existenta concursului de infractiuni intre incaierare si vatamare corporala grava, omor sau tentativa la omor conform doctrinei si jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nu este posibila decat in situatia cand in cursul unei incaierari unul dintre participanti ar lovi mai multe persoane, din care unora    le-ar cauza leziuni sau vatamari ale integritatii corporale ce caracterizeaza infractiunile prevazute de art.180 Cod penal si art.181 Cod penal, iar altora vatamari grave sau moartea, ceea ce nu s-a demonstrat in cauza de fata, Curtea constata ca sustinerile procurorului de sedinta privind acest aspect nu pot fi primite fiind lipsite de finalitate si total nefavorabile inculpatului P.R.I..
Curtea constata ca prima instanta a stabilit o corecta stare de fapt si a dat infractiunii comise de inculpatul P.R.I. o incadrare juridica corespunzatoare.
Astfel, cu probatoriul administrat in cauza, respectiv declaratiile inculpatului -parte vatamata B.O., ale inculpatilor P.A.C., R.A. , H.G.A. B.B., B,M. si P.R.I.  declaratiile martorilor P.C., G.A., M.M., s-a facut dovada ca in dimineata zilei de 14.04.2001 in jurul orelor 3, in apropierea Complexului Comercial "V." din municipiul R., intre inculpatii B.O., B.B., B.M., H.G.A., R.A., pe de o parte, si inculpatii P.A.C. si P.R.I., pe de alta parte, a avut loc o altercatie cauzata de conduita necorespunzatoare a celor din urma inculpati care au acostat pe rand pe martorele M.M.L. si apoi pe P.C. (care impreuna cu martora G.A. faceau parte din grupul primilor 5 inculpati) cerandu-le sa-i insoteasca la o cafea ori suc.
Cum tinerele au refuzat, solicitand sa fie lasate in pace, in apararea lor a intervenit inculpatul B.B. care a fost lovit de catre inculpatul P.A.C., acesta din urma fiind agresat de B.O., cei sapte tineri injurand-se, tragandu-se de haine, trantindu-se la pamant si lovindu-se reciproc fara sa se poata stabili concret activitatea fiecaruia.
Este de precizat ca initial la altercatie au participat B.O., B.B. si B.M., pe de o parte, si P.R.I. si P.A.C., pe de alta parte, acesta din urma fiind in avansata stare de ebrietate.
In sprijinul primului grup, au intervenit inculpatii H.G.A. si R.A., imprejurare in care P.R.I. s-a retras.
Observand insa ca prietenul sau, trantit la pamant era agresat de celalalt grup, a traversat strada de unde a inceput ca arunce cu pietre inspre ceilalti tineri, fara sa loveasca vreunul dintre ei.
Grupul fratilor B. l-au abandonat pe P.A.C.  si apreciind ca altercatia s-a consumat, s-au deplasat catre o hamburgherie intentionand sa-si cumpere ceva de mancare.
In aceste imprejurari, inculpatul P.R.I., aflat la o distanta de aproximativ 3 m in spatele grupului, a aruncat cu o bucata de bordura din beton, de dimensiuni apreciabile, lovindu-l pe partea vatamata B.O. in zona capului. Acesta, desi avertizat asupra traiectoriei bucatii de bordura (aruncata cu ambele maini de catre inculpatul P.R.I.) nu a avut timp decat sa se intoarca si sa se aplece putin, fara sa fie in masura sa evite impactul cu obiectul vulnerant.
Partea vatamata B.O. a fost transportata la Spitalul Judetean. Constatandu-se starea critica a partii vatamate, s-a dispus trimiterea acesteia la Spitalul Clinic Judetean undea fost internata in perioada 14.04.2001 - 23.04.2001, cu diagnosticul "plaga contuza fronto-parietala stg., fractura infundare frontal stg. CT cerebral evidentiaza fractura cu infundare cu eschile osoase intracerebrale F strg., leziuni contuzive minime cerebrale", conform foii de observatie nr.12272 intocmita de Clinica de neurochirurgie a Spitalului Judetean.
Cu actele medico-legale (certificatul medico-legal nr.C-314/25.04.2001, Raportul de expertiza medico-legala nr.338/23.02.2005 si suplimentul la acest raport (filele 84,89 si 114 din dosarul de fond) s-a facut dovada ca partea vatamata a prezentat leziuni traumatice care pot data din data de 14.04.2001 si pot fi consecinta lovirii directe cu un corp contondent (dur), leziunile necesitand 65 zile ingrijiri medicale si punand in primejdie viata victimei prin complicatiile hemoragice si infectioase care puteau sa apara in lipsa interventiei medico-chirurgicale, aceasta ramanand cu o infirmitate fizica permanenta.
Totodata, s-a apreciat ca intre leziunile cranio-duro-cerebrale suferite de partea vatamata si fapta de lovire din data de 14.04.2001 se poate stabili o legatura de cauzalitate.
In mod corect, prima instanta a stabilit ca fapta inculpatului P.R.I., astfel cum a fost retinuta, intruneste elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de omor calificat  prevazuta de art.20 Cod penal raportat la art.174 - 175 alin.1 lit. i Cod penal, texte de lege enuntate in sedinta publica si in baza carora s-a dispus condamnarea.
In mod corect, prima instanta nu a primit solicitarea apararii privind schimbarea incadrarii juridice din tentativa de omor calificat in modalitatea mai sus retinuta, in infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal, intrucat relevante pentru caracterizarea juridica a faptei cu tentativa la omor calificat sunt imprejurarile in care a fost comisa (dupa consumarea altercatiei cand partea vatamata impreuna cu restul grupului sau se deplasa spre hamburgherie, cu spatele la inculpat, astfel ca actiunea violenta nu-si gaseste explicatia decat in dorinta de razbunare a inculpatului), natura obiectului contondent (bucata de bordura de dimensiuni si greutate apreciabile, inculpatul aruncand-o cu ambele maini de la mica distanta, aproximativ 3 m), zona vitala spre care a fost indreptata lovitura (frontoparietal stanga, situatie in care s-a produs infundarea unei portiuni din cutia craniana, constatandu-se lipsa de substanta osoasa), leziunile produse punand in primejdie viata victimei).
Inculpatul, desi nu a urmarit uciderea partii vatamate, a prevazut posibilul rezultat letal al actelor sale si a acceptat producerea acestui rezultat, fapta constituind deci tentativa la omor calificat sub forma intentie indirecte.
Pentru aceleasi considerente nu poate fi primita solicitarea apararii, facuta in apel, privind schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de lovire sau incaierare.
Curtea va primi insa, ca intemeiata, solicitarea apararii privind aplicarea dispozitiilor art.11 pct.2 lit. a Cod procedura penala raportat la art.10 alin.1 lit. b Cod procedura penala si in ce il priveste pe inculpatul P.R.I. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 322 alin.1Cod penal.
Curtea constata ca astfel, cum s-a desfasurat activitatea infractionala a celor doua grupuri de tineri consumata la momentul in care primul grup abandonandu-l pe inculpatul P.A.C., s-a indreptat catre hamburgherie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de incaierare prevazuta de art.322 alin.1 Cod penal.
Dar, avand in vedere ca Parchetul nu a declarat apel impotriva solutiei, limitele casarii, precum si imprejurarea ca in propria cale de atac, conform dispozitiilor art. 372 alin.1 Cod penal, nu se poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel, apreciaza ca pentru egalitate de tratament se impune ca inculpatul P.R.I. sa fie achitat pentru aceleasi considerente ca si ceilalti inculpati, argumentele primei instante privind inexistenta faptei neavand vreun suport probatoriu.
Faptul ca au trecut aproape 7 ani de la data savarsirii faptei nu este de natura sa diminueze raspunderea penala a inculpatului care s-a sustras cercetarii judecatoresti, preferand sa corespondeze cu instanta in loc sa se prezinte la fiecare termen acordat sa-si exprime direct punctul de vedere, sa-si faca aparari, sa-si manifeste regretul pentru fapta comisa si sa dovedeasca ca a constientizat repercusiunile faptei sale.
Or, punand la indoiala concluziile actelor medico-legale, desi continutul lor nu a fost contestat cu argumente plauzibile la momentul efectuarii, inculpatul nu face decat sa confirme odata in plus ca nu regreta si nu constientizeaza urmarile activitatii infractionale desfasurata asupra partii vatamate.
De asemenea, este de subliniat conduita adoptata de inculpat imediat dupa lovirea partii vatamate. Daca acesta ar fi intentionat sa arunce bucata de bordura doar ca sa-i sperie pe tinerii din grupul advers si ulterior loviturii, observand ca a lovit victima in zona capului si ca acesta a cazut la pamant, firesc ar fi fost sa-i acorde un prim ajutor, sa fie langa ea la spital, sa se intereseze de evolutia starii sanatatii acesteia. Inculpatul a preferat sa fuga de la locul incidentului si ulterior sa-i solicite lui P.A.C. sa nu spuna la nimeni ca l-ar fi lovit pe B.O., bazandu-se in mod usuratic pe imprejurarea ca membrii grupului advers nu il cunosteau.
Curtea constata ca prima instanta a procedat la individualizarea raspunderii penale si aplicarea pedepsei cu respectarea tuturor criteriilor prevazute de art.72 Cod penal aplicandu-i inculpatului tratamentul penale adecvat pericolului social concret al faptei si faptuitorului, tratament apt sa realizeze scopul educativ - preventiv al pedepsei inscris in art.52 Cod penal.
In acest sens, prima instanta a avut in vedere limitele speciale de pedeapsa prevazute de lege, orientandu-se spre minimul special, gradul de pericol social concret al activitatii infractionale, reflectat in modul si mijloacele de savarsire a faptei, dar si de persoana inculpatului care la data comiterii faptei avea 26 ani, necunoscut cu antecedente penale, necasatorit, cu un grad de instructie submediu fiind absolvent a 10 clase, iar in cursul procesului a manifestat o conduita procesuala incorecta, sustragandu-se cercetarii judecatoresti, tergiversand solutionarea cauzei prin parasirea Romaniei la data de 2.07.2003, indicand adrese in strainatate unde legal citat apare ca necunoscut.
Apreciind ca scopul educativ - preventiv al pedepsei precum si reeducarea inculpatului se pot realiza numai prin executarea efectiva a pedepsei privative de libertate, corect, prima instanta a dispus plasarea inculpatului intr-un mediu inchis unde va fi supus unui regim de viata si de munca impus, de natura sa determine o schimbare in constiinta si atitudinea sa fata de valorile sociale ocrotita de legea penala.
Curtea constata ca un alt motiv care va conduce la reformarea sentintei penale apelate il constituie acela ca aplicand pedeapsa accesorie, prima instanta a interzis inculpatului si exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit. c, d si e Cod penal desi nu s-a  facut dovada ca acesta s-ar fi folosit de vreo functie pori ar fi exercitat vreo profesie sau vreo activitate atunci cand a comis fapta, si ca ar fi nedemn sa-si exercite eventualele drepturi parintesti ori pe acelea de a fi tutore sau curator.
Pentru toate aceste considerente, apelul inculpatului P.R.I. a fost admis conform dispozitiilor art.379 pct.2 lit. a Cod procedura penala, sentinta apelata a fost desfiintata in parte doar cu privire la acest inculpat si in rejudecare, procedandu-se conform dispozitiilor  art.345 Cod procedura penala, s-a schimbat temeiul achitarii pentru savarsirea infractiunii de incaierare, prev. de art. 322 alin.1 Cod penal,  din disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penala raportat la art. 10 lit. a Cod pr. penala in dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penala raportat la art. 10 alin.1 lit. b Cod pr. penala.
S-a inlaturat din continutul pedepsei accesorii interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. c,d si e Cod penal.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Cheltuielile judiciare in apel au ramas in sarcina statului.