Incadrarea activitatii salariatilor in grupe de munca

Locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii sunt prevazute in mod expres in Ordinul nr. 50/1990, cu modificarile ulterioare, in vigoare pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000 care l-a abrogat.
Este irelevanta concluzia expertului ca salariatul lucreaza in conditii la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc de accidente si boli profesionale ca si alte persoane pe care Ordinul nr. 50/1990 le incadreaza in grupa I de munca, atat timp cat acelasi ordin incadreaza functia de electrician in grupa a II-a de munca.

Prin actiunea formulata si inregistrata la Tribunalul Galati sub nr. 4573/121/25.06.2008 reclamantul I.S. a solicitat obligarea paratei C.N.C.F.  sa-i acorde grupa I de munca pentru perioada 19.04.1978 - 25.10.1988, obligarea paratei la rectificarea carnetului de munca cu inscrierea mentiunilor corespunzatoare precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt a aratat ca a desfasurat activitate in cadrul unitatii parate in perioada 1978-1988 in functia de electrician-electromecanic la Santierul C.M. iar potrivit fisei postului si activitatii depuse indeplineste conditiile de incadrare in grupa I de munca.
In drept a invocat prevederile Ordinul nr. 50/1990 al MMPS si Ordinul nr. 125/1990 si a solicitat judecarea cauzei in lipsa conform art. 242 Cod pr. civila.
A solicitat proba cu acte si eventual cu expertiza tehnica de specialitate si a depus la dosar in sustinere o serie de acte si inscrisuri.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata motivat de faptul ca reclamantul a avut functia de electrician, activitate expres prevazuta ca fiind incadrata in grupa a II-a de munca conform anexei nr. 2 pct. 210 din Ordinul nr. 50/1990.
In cauza s-a administrat proba cu expertiza tehnica de specialitate.
Prin sentinta civila nr. 608/13.04.2009 Tribunalul Galati a respins actiunea formulata de reclamantul I.S. in contradictoriu cu parata CNCF Galati, ca nefondata.
In motivare instanta retine urmatoarele:
Conform actelor depuse la dosar reclamantul a fost salariatul unitatii parate in functia de electrician  in perioada 19.04.1978 - 25.10.1988, activitate incadrata in grupa a II-a de munca si expres prevazuta de Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, pct. 210.
Activitatea desfasurata de petent a fost incadrata in grupa a II-a de munca conform anexei 2 pct. 210 din Ordinul nr. 50/1990 - ordin care s-a aplicat pana la data de 01.03.1990.
Dupa data de 01.03.1990 activitatea desfasurata de petent a fost incadrata in grupa a II-a de munca conform anexei 2 pct. 109 din Ordinul nr. 125/1990 al MMOS.
Potrivit al. 1 pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 coroborat cu al. 1 pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, pentru celelalte categorii de personal (neprevazute in anexele 1 si 2) nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa I si II de munca in functie de conditiile deosebite concrete de la locul de munca se face de catre conducerea  unitatilor impreuna cu sindicatele.
Potrivit pct. 13 din Ordinul nr. 50/1990 perioada lucrata dupa data de 18.03.1969 si pana in prezent se incadreaza in grupele I si II de munca in conformitate cu prevederile prezentului ce inlocuieste Ordinele nr. 59/1969, nr. 105/1976 si nr. 210/1977 ale Ministrului Muncii si Ministrului Sanatatii.
Or, se poate observa ca activitatea desfasurata de petent era deja incadrata la grupa II de munca, orice interpretare in acest sens nemaiputand fi facuta.
De asemenea, Ordinul nr. 125/1990 nu abroga Ordinul nr. 50/1990, acesta completandu-se, asa cum rezulta din alin. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 125/1990: "Metodologia pe baza careia unitatile efectueaza incadrarea in grupele I si II de munca, este cea prevazuta in Ordinul nr. 50/1990.
Avand in vedere ca activitatea desfasurata de petent a fost incadrata prin lege la grupa II de munca (societatea parata nefacand altceva decat sa respecte legea atunci cand a facut notarea in carnetul de munca), instanta a respins actiunea ca nefondata.
Instanta nu a retinut concluziile expertizei efectuate in prezenta cauza in sensul ca activitatea reclamantului s-ar incadra in grupa I de munca, motivat de faptul ca activitatea desfasurata de catre reclamant a fost in mod expres incadrata in grupa a II a de munca conform Ordinul nr. 50/1990, anexa 2, pct. 210, expertul apreciind doar ca s-ar fi putut face o incadrare in grupa I de munca.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul I.S. considerand-o nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
- hotararea  este lovita de nulitate absoluta fiind data cu incalcarea disp. art. 261 al. 5  Cod procedura civila, nefiind motivata in fapt si in drept;
- hotararea este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii;
In consecinta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii recurate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
Analizand hotararea recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de catre recurent cat si din oficiu sub toate  aspectele de fapt si de drept in conf. cu disp. art. 3041 Cod procedura civila, curtea a apreciat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
A afirmat recurentul ca hotararea instantei de fond  este nemotivata.
Aceasta afirmatie nu poate fi retinuta intrucat hotararea recurata cuprinde motivele prev. de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, fiind aratate motivele de fapt si de drept  care au format convingerea instantei cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Instanta are obligatia de a se referi in motivare la toate capetele de cerere formulate si la considerentele pentru care s-au respins cererile partilor.
Motivarea unei hotarari trebuie sa fie clara, simpla, concisa si ferma, intr-un cuvant sa aiba putere de convingere si sa ofere o inlantuire logica a faptelor si regulilor de drept pe baza carora s-a ajuns la concluzia pronuntata in dispozitiv.
Si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca prev. art. 6 din CEDO obliga tribunalele sa-si motiveze hotararile lor dar aceasta obligatie nu trebuie inteleasa in sensul ca trebuie sa raspunda in mod detaliat la fiecare argument al partilor din proces.
Din moment ce art. 6 obliga jurisdictiile sa-si motiveze deciziile, dar nu si la a raspunde  la fiecare  argument care nici nu a influentat solutionarea litigiului nu se poate considera ca instanta a pronuntat o hotarare nemotivata (Decizia din 28.03.2000, in cauza Jorgorie et Leda contra France).
In speta de fata, se apreciaza ca instanta a analizat toate probele administrate in cauza, considerentele hotararii fiind corespunzatoare dovezilor administrate si motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei in pronuntarea unei atare solutii.
Mai mult, prima instanta a motivat amplu de ce activitatea desfasurata de catre recurent nu se incadreaza in grupa I de  munca si a inlaturat motivat concluziile expertizei efectuate in cauza, fiind indeplinite toate criteriile impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
In ceea ce priveste critica adusa hotararii instantei de fond  referitor la faptul ca aceasta a fost data cu incalcarea si aplicarea justa a legii, apreciem ca nu este intemeiata.
Astfel, potrivit carnetului de munca, recurentul-reclamant a lucrat in grupa a II-a de munca in  functia de  muncitor necalificat respectiv electrician in cadrul CNCF Galati, in perioada 19.04.1978 - 25.10.1988.
Activitatea desfasurata de catre recurent in perioada 19.04.1078 - 25.10.1988 a fost incadrata de intimata in grupa a II-a de munca conform Ordinului nr. 50/1990.
Instanta trebuie sa analizeze daca intimata - parata a respectat intocmai dispozitiile legale atunci cand a considerat ca activitatea prestata de recurent nu se incadreaza in grupa a II-a de munca.
Astfel, potrivit art. 7 din Ordinul nr. 50/1990   incadrarea  in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel putin 70% din programul de lucru.
Este adevarat ca potrivit art. 14 din Ordinul nr. 50/1990 pentru perioada de activitate desfasurata intre 18.03.1969 si 31.12.1975 incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul lucrat, conform precizarilor  Ministerului Muncii si Ministerului Sanatatii nr. 11860/1969, fara a conditiona de existenta buletinelor de determinare a noxelor.
Insa, dupa 1 ianuarie 1990 incadrarea in grupele I si II de munca se face numai in situatia in care cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea conditiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile de munca prevazute in aceste grupe  depaseste nivelul maxim admis de normele de protectia muncii.
Potrivit art. 4 si 5  din Ordinul nr. 50/1990, existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate ale unitatilor. De asemenea, determinarile de noxe trebuie confirmate de catre inspectorii teritoriali pentru protectia muncii care, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal.
In conf. cu disp. art. 6 si 15 (2) din Ordinul nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca s-a facut de catre conducerea societatii impreuna cu sindicatele.
Asa cum rezulta din adeverinta emisa de serviciul resurse umane, recurentului i s-a acordat grupa a II-a de  munca pentru perioada 17.04.1978 - 25.10.1988 conform Ordinului nr. 50/1990 lucrata in functia de muncitor necalificat si electrician conform Hotararii Consiliului de conducere al RCF G. din data de 19.08.1994, in baza tabelului cu cei nominalizati aprobata de sindicat (numele recurentului figureaza la pozitia 7).
De asemenea, in perioada 20.06.1990 - 31.10.1995 recurentului i s-a acordat grupa II-a de munca avand functia de curatitor macaze.
Concluzionand, instanta apreciaza ca activitatea desfasurata de catre recurent a fost incadrata prin lege in grupa II-a de munca iar intimata parata nu a facut altceva decat sa respecte legea atunci cand a facut notarea in carnetul de munca, cum  corect a retinut si instanta de fond.
Prin urmare, instanta apreciaza ca activitatea desfasurata de recurent a fost in mod expres incadrata in grupa a II-a de munca conform Ordinului nr. 50/1990 anexa 2, pct. 210 iar intimata-parata impreuna cu sindicatul nu au facut altceva decat sa respecte legea atunci cand a nominalizat persoanele care se incadreaza in grupa a II-a de munca in functie de conditiile deosebite concrete de la locul de munca.
Curtea nu a retinut concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza in sensul ca activitatea recurentului s-ar incadra in grupa I de munca intrucat acesta a apreciat doar ca s-ar fi putut face o incadrare in grupa I de munca.
De asemenea, concluzia acestuia nu se bazeaza pe nici un buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinari concrete a conditiilor de munca, pe existenta imbolnavirilor profesionale sau pe orice alte date certe care sa ateste conditiile de munca la societatea parata.
Este irelevanta concluzia expertului ca reclamantul lucreaza in conditii la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc de accidente si boli profesionale ca si alte persoane pe care Ordinul nr. 50/1990 le incadreaza in grupa I de munca, atat timp cat acelasi ordin incadreaza functia reclamantului in grupa a II-a de munca.
Atat timp cat meseria de electrician este prevazuta de anexa 2 a  ordinului, vointa legiuitorului a fost ca acesta sa beneficieze de grupa a II-a de munca.
Mai mult, legiuitorul a prevazut in mod expres ca determinarile de noxe sa fie efectuate de catre  organele Ministerului Sanatatii sau in laboratoarele de specialitate ale unitatilor, determinari ce trebuie confirmate de catre inspectorii teritoriali pentru protectia muncii si nu de un expert tehnic.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului ca exista hotarari judecatoresti irevocabile dand exemplu o sentinta civila a Tribunalului Galati pronuntata intr-o alta cauza, se arata urmatoarele:
Practica judiciara depusa la dosar nu este obligatorie pentru instanta intrucat potrivit Constitutiei, judecatorii se supun doar legii.
Hotararile judecatoresti pronuntate in alte cauze sunt opozabile doar acelor parti litigante din cauza respectiva si nu "erga omnes".
In consecinta, instanta trebuie sa se bazeze in  pronuntarea solutiei adoptate pe temeiuri de drept aplicabile spetei dedusa judecatii si pe propria convingere, rezultata din analizarea situatiei de fapt raportata la probele administrate in cauza.
Mai mult, CEDO prin hotararea pronuntata la data de 06.12.2007 in cauza Beian contra Romaniei a precizat faptul ca divergentele de jurisprudenta constituie prin natura, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand autoritate asupra competentei lor  teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradictii ale jurisprudentei revine instantei supreme.
In ceea ce priveste solicitarea expertului de a obliga biroul local pentru expertize judiciare sa vireze suma de 600 lei reprezentand onorariul de expertiza depus de reclamant pentru expertiza efectuata in cauza, curtea a apreciat ca este intemeiata si a dispus in consecinta.
          Fata de considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, curtea a apreciat ca recursul reclamantului este nefondat, astfel ca in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.