Ore suplimentare

Reclamantul, fost salariat al unitatii, a solicitat ore suplimentare,
 el avand pe perioada cat a lucrat calitatea de sofer. Nu a fost retinuta apararea unitatii conform caruia sporul pentru munca nenormata include si sporul pentru orele suplimentare efectuate, intrucat sporul pentru munca nenormata este incasat luna de luna, in procent de 25% indiferent daca in acea luna sunt sau nu efectuate ore suplimentare. Sporul pentru munca nenormata este diferit de sporul pentru ore suplimentare asa cum rezulta din contractul colectiv de munca la nivel de unitate. Chiar daca reclamantul, conform contractului colectiv, trebuia sa ceara ore libere platite in urmatoarele 30 de zile si nu a procedat astfel, aceasta nu inseamna ca reclamantul nu mai poate solicita plata acestor drepturi sau ca si-a pierdut dreptul la plata orelor efectuate peste programul de lucru.

                                     Decizia civila nr. 332/22.02.2011 a Curtii de Apel Galati

   Prin sentinta civila nr.1126/16.11.2010 Tribunalul Braila a admis contestatia formulata de contestatorul C.L., in contradictoriu cu intimata SC "TCE 3 B" SRL.
A desfiintat decizia nr. 534/10.02.2009 emisa de intimata.
A dispus reintegrarea contestatorului in postul detinut anterior concedierii.
A obligat pe intimata sa plateasca contestatorului drepturile salariale pe perioada incepand cu data de 11.02.2009 pana la reintegrarea definitiva.
A obligat pe intimata sa plateasca contestatorului contravaloarea orelor suplimentare pentru perioada 6.03.2006 - 11.02.2009, respectiv: spor de 100% din salariul de baza pentru 120 ore suplimentare lucrate in iunie-noiembrie 2006 si 50% pentru diferenta de 746 ore suplimentare lucrate in aceeasi perioada, precum si spor de 100% pentru 2555 ore suplimentare lucrate in perioada 2007-2009.
A obligat pe intimata sa plateasca contestatorului 301,7 lei cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC TCE 3 B SRL. A criticat solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:
1. Gresit a retinut instanta de fond ca fapta... nu a fost dovedita. Din
probele de la dosar rezulta existenta faptei de furt savarsita de reclamant.
2. Gresit au fost acordate ore suplimentare in spor de 100% intrucat
reclamantul deja a incasat pentru aceasta un spor de 25%.
3. Instanta nu a fose sesizata cu nelegalitatea si anularea clauzei din
Contractul Colectiv de Munca  care acorda sporul de 25%  pentru munca nenormata.
4. Reclamantul trebuia sa solicite compensarea pentru orele suplimentare
cu zile libere platite asa cum prevede art.44 pct.7 din  Contractul Colectiv de Munca  la nivel de societate.
5. Instanta de fond a acordat pentru orele suplimentare un spor de 125%
cu ignorarea dispozitiilor din Codul Muncii.
6. Instanta de fond a obligat parata la plata c/val. orelor suplimentare
pentru perioada 2006-2007 facand referire mai apoi la perioada 2007-2009.
7. Conform Contractului Colectiv de Munca 2560/29.11.2006 pentru anii
2006-2007 la nivel de grup de angajatori, societati comerciale, statiuni de cercetare si productie, unitati bugetare din domeniul agriculturii, alimentatiei si tutunului, sporul pentru munca suplimentara este de 75%.
Verificand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a celor de ordine publica Curtea retine urmatoarele:
Reclamantul a contestat decizia de incetare a Contractului Individual de Munca in baza art.61 lit.a C.muncii contestand ca el ar fi savarsit fapta pentru care a fost sanctionat, aratand ca nu s-a dovedit existenta faptei de catre angajator.
Decizia contestata nr.534/10.02.2009, dispune incetarea contractului individual de munca in baza art.61 C.muncii pentru fapta reclamantului C.L.  de a sustrage trei remorci de grau, impreuna cu paznicul de ferma L.V., din incinta societatii.
Instanta de fond a apreciat ca fapta nu a fost dovedita din probele dosarului.
Din probele administrate la instanta de fond Curtea retine urmatoarele, fata de fapta pentru care a fost sanctionat reclamantul.
Reclamantul nu a recunoscut savarsirea faptei la cercetarea prealabila. Din nota explicativa a paznicului L.V. ( fila 30) rezulta ca si el si reclamantul C.L., au avut reprezentare ca sustrag din patrimoniul angajatorului. Aceasta nota explicativa a fost confirmata ca avand acel continut si de martorul F.I., prezent si el la audierile din cursul cercetarii prealabile. De altfel, nu a fost contestata realitatea celor aratate in nota explicativa.
Faptul ca unitatea a inteles sa nu sesizeze organele de cercetare penala pentru aceasta fapta nu impiedica cu nimic eventuala sanctiune a salariatului pentru abatere disciplinara grava.
Declaratiile martorilor audiati in cauza, F.I. si V.D., nu sunt relevante in cauza, intrucat cei doi nu cunosc nimic concret despre fapta in sine. Astfel, F.I. a luat la cunostinta despre fapta de sustragere abia ulterior, cu ocazia cercetarii disciplinare si cunoaste doar ca reclamantul a negat ca ar fi savarsit fapta. Martorul V.D. nu cunoaste cine a savarsit fapta si nici nu a fost de fata. Amandoi martorii au aratat insa ca l-au auzit pe L.V., la cercetarea disciplinara, ca ar fi savarsit fapta impreuna cu reclamantul C.L..
Ca atare, apreciem ca fiind  dovedita fapta retinuta de angajator in sarcina    salariatului sau, in contextul in care acesta, vis-a-vis de probele unitatii (martorul L.V.) nici nu a explicat unde se afla, cu cine sau alte amanunte, ci s-a rezumat sa conteste participarea la savarsirea faptei, desi sarcina probei era deja rasturnata.
Fata de acestea, apreciem ca in mod gresit instanta de fond a retinut nevinovatia reclamantului anuland decizia de sanctionare, cu consecinta reintegrarii.
Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere al reclamantului, plata orelor suplimentare, Curtea retine urmatoarele:
Instanta retine ca  Contractul Colectiv de Munca  Unic la Nivel National, care stabileste un spor de 100% este aplicabil. Toate celelalte  Contracte Colective de Munca incheiate la nivel inferior nu pot prevedea un spor mai mic de 100% avand in vedere disp.art.8 din Legea 130/1996.
Chiar daca C.Muncii prevede in art.120 al.2 C.Muncii ca sporul pentru munca suplimentara nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza, aceasta nu inseamna ca prin Contractele Colective de Munca nu se poate prevedea un procent mai mare, asa cum e, in situatia de fata, Contractul Colectiv de Munca  Unic la Nivel National pe 2007-2010.
Conform art.7(2) din Legea 130/1996 Contractele Colective de Munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.
Un argument in plus pentru sustinerea teoriei ca sporul pentru munca nenormata este diferit de sporul pentru ore suplimentare este si contractul colectiv de munca la nivel de unitate TCE 3 B. SRL pe anul 2007( fila 110) unde la art.40 sunt prevazute ca sporuri distincte, la litera K, este prevazut un spor de 75% pentru orele suplimentare si la lit.m) este prevazut sporul de 25% pentru timpul de lucru nenormat pentru conducatorii auto sefi ferma si sectoare.
Nu este retinuta nici apararea conform careia salariatul nu avea decat optiunea de a cere ore libere platite in urmatoarele 30 de zile, avand in vedere ca dispozitiile din Contractul Colectiv de Munca  Unic la Nivel National prevad alte dispozitii decat cele invocate de art. 44 din Contractul Colectiv de Munca  la Nivel de Unitate, invocate de recurent , respectiv angajatorul trebuie sa plateasca orele suplimentare efectuate de salariat. Chiar daca salariatul nu a solicitat ulterior, in termenul prevazut ore libere platite, aceasta nu inseamna ca reclamantul nu mai poate solicita plata acestor drepturi sau ca si-a pierdut dreptul la plata orelor efectuate peste programul de lucru.
Nu este retinuta nici critica recurentei conform careia o clauza dintr-un contract colectiv de munca produce efecte atat timp cat nu a fost anulata, respectiv clauza privind sporul de 25% pentru munca nenormata, pentru ca asa cum s-a aratat clauza aratata se refera la alt spor, iar, pe de alta parte, teza invocata nu este corecta. Pentru aplicarea unui Contract Colectiv de Munca la nivel superior nu e necesara anularea clauzei din  Contractul Colectiv de Munca  la nivel de unitate.
De asemenea, nu este retinuta nici teza recurentei conform careia sporul de 25% a fost primit lunar, indiferent daca a prestat sau nu ore suplimentare, indiferent daca e conducator auto sef ferma sau nu. Aceasta este strict problema angajatorului privind modul de calcul al salariilor. Daca a inteles sa le dea tuturor soferilor un spor de 25% lunar aceasta este strict o problema separata de cea de fata si nu exonereaza pe angajator de plata orelor suplimentare.
Cu privire la compensarea solicitata de  recurenta in recurs aceasta nu poate opera intrucat banii sunt dati pentru considerente diferite. Compensarea este un mod de stingere a datoriilor reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Compensarea legala intervine  atunci cand obligatiile sun reciproce, privesc bunuri fungibile, datoriile reciproce sunt certe, (adica nu se pune in discutie existenta lor), sunt lichide( determinate ca valoare) si sa fie exigibile, adica ambele sunt ajunse la scadenta. In cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru compensarea legala, deoarece creanta recurentei nu are un caracter cert si nu este lichida. Intr-un viitor recurenta ar putea cere obligarea angajatilor sai la restituirea sporului de 25% pentru munca nenormata pentru ca ea considera ca acest spor soferii l-au incasat necuvenit, fara temei legal. La acest moment insa nu are recurenta insa un titlu care sa ateste aceasta creanta. Nici compensarea judiciara nu poate fi solicitata de recurenta pentru ca la acest moment, recurenta nu are o creanta impotriva reclamantului.
Cu privire la perioada 2006-2007 si 2007-2009, perioada gresita de instanta de fond , Curtea constata ca aceasta critica a recurentei nu este suficient de clara. Recurenta, in dezvoltarea acestui motiv de recurs (III) nu reuseste sa explice unde anume a gresit instanta de fond, iar, oral, cu ocazia concluziilor orale, recurenta nu a explicat si nici nu a invocat aceasta critica. Din considerentele hotararii de fond si din dispozitiv nu rezulta ca instanta de fond a gresit la stabilirea perioadei pentru care a fost obligata parata la plata orelor suplimentare.
Dovada orelor suplimentare se face cu orice mijloc de proba in contextul in care aceste ore nu apar in statele de plata si pontajele lunare. Din actele avute in vedere de expert, fisa activitatii zilnice pentru autovehicul rezulta ca intr-adevar reclamantul a efectuat ore suplimentare zilnic. Unitatea nu a reusit sa dea o explicatie credibila si sa inlature cele aratate in fisa zilnica a autovehiculului si, implicit, efectuarea orelor suplimentare.
Fata de cele retinute mai sus urmeaza a admite recursul declarat de recurenta SC "TCE 3 B.SRL, impotriva sentintei civile nr.1126/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul Braila.
Va modifica in parte, sentinta civila nr.126/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul Braila in sensul ca;
Va respinge ca nefondata cererea de anulare a deciziei de concediere nr.534/10.02.2009, reintegrare in postul detinut anterior si de plata a salariului de la 11.02.2009 pana la reintegrare.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.