Nulitate relativa. Nesemnarea de catre martorii asistenti a procesului-verbal de cercetare la fata locului

Incalcarile dispozitiilor legale care atrag nulitatea absoluta a actelor astfel efectuate sunt strict si limitativ   prevazute de art.197 alin.2  din Codul de procedura penala - printre aceste cazuri neregasindu-se nelegalitatea retinuta in cauza de fata de prima instanta,  privind nesemnarea procesului-verbal de cercetare la fata locului de catre cei doi martori asistenti mentionati in cuprinsul actului.
In cazul existentei unei astfel de incalcari a dispozitiilor legale, sanctiunea prevazuta de lege este aceea a nulitatii relative, nulitate care, potrivit pre vederilor art.197 alin.1 din Codul de procedura penala, poate fi invocata doar atunci cand s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.
Potrivit prevederilor art.197 alin.4  din Codul de procedura penala, o astfel de nulitate  poate fi luata in considerare din oficiu de catre instanta numai  daca anularea  actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
Caracterul relativ al nulitatii determinata de nesemnarea  de catre martorii asistenti a procesului verbal de  cercetare la fata locului rezulta si din imprejurarea ca, potrivit art.129 alin.2 din Codul de procedura penala, cercetarea poate fi efectuata si in lipsa unor martori asistenti, atunci cand prezenta acestora nu este posibila.

                   Decizia penala nr.1471/R/28.09.2011 a  Curtii de Apel Galati Prin sentinta penala nr.544/22.12.2010, Judecatoria Tg.Bujor, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. c) Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul P.S.L., pentru infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i) Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urmat. Cod penal, intrucat fapta nu a fost savarsita de catre inculpat (fapta din data de 28.05.2009, parte vatamata C.E.).
In baza art. 346 alin. 3 Cod procedura penala, a  constatat ca nu pot fi acordate despagubiri civile partii vatamate C.E., domiciliat in B, str. S nr. 74, jud. Galati.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urmat. Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul P.S.L. la pedeapsa inchisorii de 1 an si 6 luni, pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu (fapta din data de 17/18.09.2009, parte vatamata T.A.).
In temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b) Cod penal, a interzis inculpatului, pe perioada executarii pedepsei aplicate, urmatoarele drepturi: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In temeiul art. 81 Cod penal, a suspendat conditionat executarea pedepsei, pe un termen de incercare de 3 ani si 6 luni,  stabilit conform art. 110 Cod penal.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prevazute de art. 83 si 84 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate in cauza, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art. 346 alin. 1 raportat la art. 14 Cod procedura penala, a constatat ca partea vatamata T.A., domiciliata in B, str. S nr. 31, jud. Galati, nu s-a constituit parte civila.
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, l-a  obligat pe inculpatul P.S.L. la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste infractiunea de furt calificat retinuta prin actul de inculpare in sarcina inculpatului:
La data de 01.06.2009 s-a inregistrat la Politia orasului Beresti sesizarea numitului C.E. (fila 6 d.u.p.), prin care acesta a aratat ca in data de 28.05.2009 persoane necunoscute au patruns in locuinta sa din orasul Beresti, strada Stadionului, nr. 74, de unde au sustras suma de 300 de lei si bunuri in valoarea totala de peste 700 de lei, solicitand efectuarea de cercetari in vederea identificarii autorilor si restituirii bunurilor si banilor.
Singurele mijloace de proba pe care isi intemeiaza Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Bujor, judetul Galati solutia de trimitere in judecata a inculpatului P.S.L. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat (fapta din data de 28.05.2009, parte vatamata C.E.) sunt procesul-verbal de cercetare la fata locului si Raportul de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica nr. 927352 din 02.07.2009.
In ceea ce priveste procesul verbal de cercetare la fata locului, instanta l-a apreciat ca fiind lovit de nulitate absoluta, sanctiune procedurala ce poate fi luata in considerare si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 teza a II-a Cod procedura penala, pentru urmatoarele considerente:
La data de 28 mai 2009 s-a efectuat cercetarea la fata locului, in prezenta martorei B.V. si a martorului E.V., astfel cum se consemneaza in procesul verbal de cercetare la fata locului (filele 10 - 12 d.u.p.).
Desi procesul verbal de cercetare la fata locului este semnat de doi martori (!!!) (filele 10 - 12 d.u.p.), din verificarile efectuate de instanta de judecata (fila 34) si din declaratia martorei B.V. si a partii vatamate C.E. (fila 38), rezulta ca de fata la cercetare nu a fost nicio persoana cu numele E.V., martor asistent fiind doar numita B.V..
De altfel, reprezentantul Ministerului Public a inteles sa renunte la audierea acestui martor, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta din data de 14.12.2010 (fila 38).
In ceea ce priveste pe martora asistenta B.V., instanta a constatat ca semnatura de pe procesul verbal de cercetare la fata locului despre care se pretinde de catre organele de cercetare penala ale politiei ca este a martorei (filele 10 - 12 d.u.p.) nu seamana nici pe departe cu semnatura de pe declaratia data de martora in fata instantei de judecata (fila 37).
Instanta retine ca potrivit art. 131 in referire la art. 91 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, participarea martorilor asistenti in deplina cunostinta de cauza este ceruta de lege pentru asigurarea legalitatii procesului verbal de cercetare la fata locului, ca mijloc de proba, iar nerespectarea acestei conditii atrage nulitatea actului respectiv.
Conditia prealabila de valabilitate impusa martorilor de a citi procesele-verbale inainte de a le semna constituie doar o prezumtie simpla a indeplinirii acestei obligatii legale (art. 91 alin. 2 Cod penal) care poate fi rasturnata motivat in fazele ulterioare ale procesului penal (in acest sens, a se vedea si I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1508/2006), astfel cum urmeaza a se intampla si in cauza de fata.
Chiar daca martora a fost de fata cand au fost relevate si ridicate fragmentele de urme papilare, instanta, fata de cele precizate anterior, si-a format convingerea ca martora nu stie ce s-a consemnat in procesul verbal de cercetare la fata locului, nu a citit si nu a semnat procesul verbal de cercetare la fata locului.
Asadar, avand in vedere ca la cercetarea la fata locului nu a participat nici un martor asistent cu numele E.V. si nici un alt martor asistent de sex masculin, iar in privinta martorei asistente  B.V. instanta si-a format convingerea ca aceasta nu a citit si nu a semnat procesul verbal de cercetare la fata locului, instanta a inlaturat procesul verbal de cercetare la fata locului pe care se sprijina trimiterea in judecata a inculpatului.
Fata de aceasta situatie, cat timp prelevarea si ridicarea fragmentelor de urme papilare nu este confirmata de niciun martor asistent, instanta a considerat ca nu poate avea certitudinea ca fragmentele de urme papilare au fost ridicate din locurile despre care fac vorbire organele de cercetare penala ale politiei.
Pe cale de consecinta, intrucat Raportul de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica nr. 927352 din 02.07.2009 are la baza un proces verbal de cercetare la fata locului lovit de nulitate pentru motivele aratate mai sus, rezulta ca nici Raportul nu poate fi retinut de catre instanta ca mijloc de proba impotriva inculpatului P.S.L..
Dubiul ce planeaza asupra acestor mijloace de proba avute in vedere de Parchet, respectiv starea de incertitudine cu privire la situatia de fapt retinuta de Parchet, sunt dublate si de faptul ca, desi in procesul verbal de cercetare la fata locului se vorbeste despre prelevarea si ridicarea a 6 (sase) fragmente de urme papilare, respectiv:
- de pe pervazul geamului neasigurat au fost ridicate trei fragmente urme papilare palmare;
- de pe partea interioara a celui de-al doilea sertar de la bufetul de bucatarie, din camera de est a locuintei, doua fragmente urme papilare digitale;
- de pe usa din sticla partea dreapta a mobilei de sufragerie, un fragment urma papilara digitala,
potrivit Raportului de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica nr. 927352 din 02.07.2009 (fila 30 d.u.p.) au fost trimise in vederea expertizarii numai 4 (patru) fragmente de urme papilare prelevate cu pulbere negru de fum, respectiv de pe pervazul ferestrei neasigurate (3 fragmente) si de pe partea inferioara a sertarului din mijloc al bufetului din partea de est a locuintei (un fragment), fara ca din dosarul de urmarire penala sa se faca vreo referire la celelalte doua fragmente de urme papilare prelevate si ridicate din casa partii vatamate.
Cu privire la modul de instrumentare a cauzei, fata de scopul procesului penal de a constata la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni, inscris in art. 1 alin. 1 Cod procedura penala, instanta a retinut ca, desi cercetarea la fata locului a avut loc in data de 28 mai 2009, data la care au fost ridicate cele 6 (sase) fragmente urme papilare, organele de cercetare emit adresa catre Inspectoratul de Politie al Judetului Galati - Serviciul Criminalistic cu solicitarea de a se efectua o expertiza de specialitate cu privire la urmele ridicate abia in data de 26 iunie 2009, deci la aproape o luna de la prelevarea si ridicarea urmelor.
Prin adresa nr. 927352 din 02 iulie 2009, Inspectoratul de Politie al Judetului Galati - Serviciul Criminalistic a inaintat organelor de cercetare penala ale politiei Raportul de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica nr. 927352 din 02.07.2009, concluziile raportului fiind in sensul ca:
- fragmentele de urme identificate pe pervazul ferestrei au fost create de zona hipotenara de la mana stanga a invinuitului P.S.L.;
- cele de pe partea interioara a sertarului, de zonele tenara, hipotenara de la mana dreapta si degetul inelar de la mana stanga, ale aceleiasi persoane.
Instanta a apreciat ca organele judiciare penale nu pot sa asigure aflarea adevarului asistand pasiv si indiferent la activitatea de probatiune desfasurata in fata lor, pentru a nu vorbi de organele de urmarire penala care, asa cum prevede art. 200 Cod procedura penala, au ca sarcina tocmai strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora.
In speta, instanta a considerat ca organele de cercetare penala ale politiei nu au manifestat un rol activ, astfel cum se prevede in art. 4 Cod procedura penala, intrucat la momentul la care au intrat in posesia rezultatului expertizei de specialitate, cunoscand ce bunuri pretinde partea vatamata ca i-au fost sustrase nu au propus, spre exemplu, efectuarea unei perchezitii domiciliare privind pe inculpatul P.S.L., apreciind ca procesul verbal de cercetare la fata locului, Raportul de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica si referatul de ancheta sociala, efectuata la domiciliul inculpatului, sunt mijloace de proba suficiente pentru a infrange prezumtia de nevinovatie de care se bucura, conform art. 52 Cod procedura penala, orice persoana, inclusiv inculpatul din prezenta cauza.
Ca atare, constatand ca, in speta, probele administrate nu au dovedit mai presus de orice dubiu vinovatia inculpatului, nefiind apte sa rastoarne prezumtia de nevinovatie, se va face aplicarea  regulii "in dubio pro reo".
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. c) Cod procedura penala, instanta l-a achitat pe inculpatul P.S.L. pentru infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i) Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urmat. Cod penal, intrucat fapta nu a fost savarsita de catre inculpat (fapta din data de 28.05.2009, parte vatamata C.E.).
In baza art. 346 alin. 3 Cod procedura penala, a constatat ca nu pot fi acordate despagubiri civile partii vatamate C.E..
In ceea ce priveste a doua infractiune pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, respectiv infractiunea de violare de domiciliu (fapta din data de 17/18.09.2009, parte vatamata T.A.), instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 21.09.2009 a fost inregistrata la Politia orasului Beresti plangerea formulata de numita T.M.C.  impotriva numitului P.S.L., prin care s-a sesizat faptul ca in seara zilei de 17.09.2009, orele 2215, in timp ce se afla in casa impreuna cu mama si nepotul sau, a auzit galagie in curte, au aprins becul si l-au surprins in curte pe numitul P.S.L., solicitand efectuarea de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de violare de domiciliu.
Din declaratiile persoanelor audiate in cauza, rezulta ca in data de 17/18.09.2009, orele 2200, invinuitul P.S.L. a sarit in curtea partii vatamate T.A. aflata pe strada S, din oras B.
Proprietara si fiica sa, T. M. C., au auzit zgomote si au aprins becul de afara.
Cele doua femei au iesit in curte, l-au recunoscut pe invinuit, in persoana vecinului de la nr. 37 A, i-au cerut explicatii despre prezenta lui in curte la acea ora, insa inculpatul nu a scos nici un cuvant.
In aceste conditii, partea vatamata a apelat 112 si la auzul sirenei masinii de politie, inculpatul P.S.L. a sarit gardul in curtea numitului N.N., unchiul sau.
Fiind audiat in faza de urmarire penala si in faza cercetarii judecatoresti, inculpatul a avut aceeasi pozitie, respectiv ca nu a fost in data de 17/18.09.2009, orele 2200, in curtea partii vatamate.
Pe de alta parte, partea vatamata T.A. a declarat ca parintii inculpatului, partile responsabile civilmente P.V. si P.D., au luat de patru ori legatura cu ea, cerandu-i sa-l ierte pe inculpat si sa isi retraga plangerea formulata impotriva sa.
Situatia de fapt a fost retinuta de instanta, potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedura penala, pe baza coroborarii tuturor probelor administrate in cauza, dupa cum urmeaza: sesizarea depusa de T. M. C.  la organele de politie, declaratiile martorei M.C. si partii vatamate T.A., declaratiile inculpatului P.S.L.
In drept, s-a retinut ca fapta inculpatului P.S.L. de a patrunde fara drept, in curtea partii vatamate T.A., in noaptea de 17/18.09.2009, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu prevazuta de art. 192 alin. 2 Cod penal.
In ceea ce priveste individualizarea pedepsei pentru fapta savarsita, potrivit prevederilor art. 72 Cod penal, instanta a avut in vedere fapta comisa, imprejurarile concrete in care aceasta a fost comisa (pe timpul noptii), pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune, gradul de pericol social al acesteia, care are un pericol social ridicat, persoana inculpatului - care nu a recunoscut fapta savarsita, avand o atitudine nesincera in fata organelor de cercetare penala si in fata instantei de judecata, faptul ca inculpatul nu este la primul impact cu legea penala.
Impotriva sentintei penale nr.544/22.12.2010 a Judecatoriei Tg.Bujor a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Bujor, invocand nelegala achitare a inculpatului  P.S.L. pentru infractiunea de furt calificat, avand ca parte vatamata pe C.E..
In dezvoltarea motivelor de recurs, expuse pe larg in partea introductiva  a prezentei decizii, s-a aratat ca in mod gresit prima instanta a retinut ca procesul verbal de cercetare la fata locului din data de 28.05.2009 este lovit  de nulitate absoluta, eroare care a avut  drept consecinta nelegala achitare a inculpatului pentru infractiunea de furt calificat.
Procurorul de sedinta a invocat, ca motiv suplimentar de recurs, omisiunea primei instante de a solutiona antecedentele penale ale inculpatului.
Recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Bujor este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Examinand cauza in raport cu primul motiv de recurs invocat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg.Bujor  se retine, sub un prim aspect,  ca in mod gresit prima instanta a considerat ca procesul verbal de cercetare la fata locului incheiat la data de 28.05.2009, la locuinta partii vatamate C.E., este lovit de nulitate absoluta.
Incalcarile dispozitiilor legale care atrag nulitatea absoluta a actelor astfel efectuate sunt strict si limitativ prevazute de art.197 alin.2  din Codul de procedura penala - printre aceste cazuri neregasindu-se nelegalitatea retinuta in cauza de fata de prima instanta, privind nesemnarea procesului-verbal de cercetare la fata locului de catre cei doi martori asistenti mentionati in cuprinsul actului.
In cazul existentei unei astfel de incalcari a dispozitiilor legale, sanctiunea prevazuta de lege este aceea a nulitatii relative, nulitate care, potrivit pre vederilor art.197 alin.1 din Codul de procedura penala, poate fi invocata doar atunci cand s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.
Potrivit prevederilor art. 197 alin.4  din Codul de procedura penala, o astfel de nulitate  poate fi luata in considerare din oficiu de catre instanta numai  daca anularea  actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
Caracterul relativ al nulitatii determinata de nesemnarea  de catre martorii asistenti a procesului verbal de  cercetare la fata locului rezulta si din imprejurarea ca, potrivit art.129 alin.2 din Codul de procedura penala, cercetarea poate fi efectuata si in lipsa unor martori asistenti, atunci cand prezenta acestora nu este posibila.
In cauza de fata,  se retine ca procesul verbal de cercetare la fata locului intocmit la data de 28.05.2009 poarta doua semnaturi privitor la care prima instanta are indoieli ca ar apartine celor doi martori asistenti mentionati in cuprinsul actului - respectiv martorii B.V. si E.V..
In cazul martorului asistent B.V., se retine ca, fiind prezenta in instanta si audiata ( fila 37), aceasta a declarat ca a  asistat la cercetarile la fata locului si a vazut cand au fost ridicate de catre politisti amprente din diverse zone ale locuintei partii vatamate  C.E. Fara a incerca sa clarifice, cu prilejul audierii, daca martora cunoaste continutul procesului-verbal de cercetare la fata locului si fara a o intreba daca semnatura de pe acest act, care ii este atribuita, a fost efectuata de ea, prima instanta a tras concluzia ca martora nu a citit procesul-verbal si ca semnatura de pe acest act nu-i apartine - aspecte care, in opinia instantei, pun la indoiala veridicitatea procesului verbal.
Totodata, desi din declaratiile martorei B.V. (fila 37) si a partii vatamate C.E. (fila 35) nu rezulta ca acestia ar fi fost intrebati  daca la cercetarea la fata locului a fost sau nu prezent martorul asistent E.V., prima instanta a consemnat in incheierea din 14.12.2010 "precizarile" acestora, in sensul ca numitul E.V. nu a participat la efectuarea cercetarii, motiv pentru care  a renuntat la audierea acestuia, avand in vedere si imprejurarea ca citatia trimisa martorului a fost restituita cu mentiunea "destinatar necunoscut" .
Prin urmare, se retine  ca prima instanta a dat curs principiului "in dubio pro reo" si a inlaturat din materialul probator procesul-verbal de cercetare la fata locului, precum si actul subsecvent (raportul de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica), fara a se preocupa mai intai, astfel cum era obligata, de respectarea altor doua principii care guverneaza procesul penal, respectiv "principiul aflarii adevarului" (art.3 Cod procedura penala) si  "principiul rolului activ al organelor judiciare" (art.4 Cod procedura penala).
Totodata, se constata ca prima instanta nu s-a preocupat pentru clarificarea  antecedentelor penale ale inculpatului, fapt ce a dus la pronuntarea unei solutii nelegale in ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicata  pentru infractiunea prev. de art.192 alin.2 din Codul penal (parte vatamata T.A.)
Astfel, din fisa de cazier  a inculpatului, rezulta ca, la data sesizarii instantei in prezenta cauza, era pusa in miscare  impotriva acestuia  actiunea penala pentru savarsirea infractiunii prev. de art.182 alin.2 din Codul penal, infractiune concurenta cu cele deduse judecatii in prezenta cauza, pentru care a fost condamnat, prin sentinta penala nr.1689/05.05.2010 a Judecatoriei Tg.Bujor, la pedeapsa de 2 ani inchisoare, cu executare efectiva.
Intrucat sentinta penala mai susmentionata a ramas definitiva la data de 20.12.2010 (referat-fila 21 - recurs), mai inainte de pronuntarea sentintei recurate in prezenta cauza, prima instanta ar fi trebuit sa faca aplicarea dispozitiilor art.36 alin.1 in referire la art.34 si art.35 Cod penal, privind contopirea pedepselor - situatie in care nu ar mai fi fost posibila aplicarea art.81 Cod penal, privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Constatand existenta cazului de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.10 si pct.172 din Codul de procedura penala, Curtea, vazand si disp.art.38515 pct. 2 lit.c din Codul de  procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Bujor si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.