decizii de incadrare profesori

Decizii de incadrare a profesorilor, in baza unor acte normative abrogate.

        Decizia civila nr.1556 din 21 octombrie 2011 a Curtii de Apel Galati

Prin sentinta civila nr.1471/12.07.2011 pronuntata de Tribunalul Galati, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta S.M., in contradictoriu cu parata S.G., jud.Galati.
A fost anulata decizia nr.70/19.01.2011 emisa de parata S.G.
A fost obligata parata S.G. sa plateasca reclamantei diferentele salariale rezultate intre salariul cuvenit potrivit deciziei nr.75/06.01.2010 si salariul efectiv incasat, actualizate cu rata inflatiei cu incepere de la data de 19.01.2011 si pana la plata efectiva, cu aplicarea dispozitiilor Legii 118/2010.
Pentru valorificarea drepturilor acordate prin  Legea 221/2008, modificata si completata s-a adresat instantei de judecata, sens in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 2 /0.01.2010 a  Tribunalului Galati, prin care parata a fost obligata sa-i plateasca diferenta dintre drepturile banesti efectiv incasate si cele cuvenite prin aplicarea dispozitiilor Legii 221/2008, prin care s-a aprobat O.G. 15/2008 incepand cu data de 01.10.2008 si pana la 31.12.2009, actualizate cu indicele de inflatie la data platii.
  In aplicarea acestei sentinte care este definitiva si irevocabila, parata a emis decizia nr. 75/06.01.2010, dispunand plata drepturilor salariale cu luarea in considerare a majorarilor prevazute de Legea 221/2008.
La data de 19.01.2011, prin decizia nr.70 parata a revenit asupra deciziei nr.75/2010 si a dispus reincadrarea conform dispozitiilor aplicabile anterior pronuntarii sentintei civile nr.  2/06.01.2010 a  Tribunalului Galati.
Considera ca decizia contestata este nula absolut, deoarece i s-a modificat unilateral salariul, nu se indica termenul in care poate fi contestata si nici instanta competenta sa o analizeze, face referire la adrese emise de I.S.J. Galati care nu i s-au adus la cunostinta si este data in aplicarea unor acte normative abrogate.
Considera ca aceasta dispozitie contravine Legii 221/2008 si incalca autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti mentionate, incalca dreptul sau de proprietate si art.20 din Constitutia Romaniei.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta face parte din categoria salariatilor bugetari, a caror salarizare este reglementata prin lege. Ca urmare, salariul, poate fi modificat unilateral in aplicarea legii. In cauza parata, la emiterea deciziei ce face obiectul cauzei s-a intemeiat pe Legea 330/2009 si OUG.1/2010.
Cum in speta, raporturile de munca nu pot face obiectul negocierii, rezulta ca angajatorul putea in anul 2011 sa emita o alta dispozitie de incadrare a reclamantei, ce putea avea ca efect inclusiv diminuarea drepturilor salariale, dar in concordanta cu dispozitiile legale aplicabile. Avand in vedere ca potrivit art. 157 alin.2 C.muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice se stabileste prin lege, ca statutul personalului platit din fondurile publice, inclusiv salarizarea sta sub semnul legalitatii spre deosebire de angajatii din mediul privat unde salariile se stabilesc prin negociere, ca potrivit art.17 alin.4 C.muncii orice modificare a contractului individual de munca, inclusiv salariul, determinata prin lege, face parte de drept din acel contract, se constata ca apararea reclamantei, potrivit cu care decizia contestata este nula, nu poate fi primita.
Decizia nr.70/19.01.2011, nu este o decizie de sanctionare disciplinara si in consecinta nu-i sunt aplicabile disp. art.268 C.muncii.
Ca urmare, aceasta aparare a reclamantei nu poate conduce la anularea masurii contestate.
Pe fondul cauzei, s-a constatat urmatoarele:
Problema aplicarii majorarilor acordate prin Legea 221/2008 modificata si completata a fost solutionata prin Decizia nr.3/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, data in recurs in interesul legii.
In concret, reclamanta este beneficiara efectelor sentintei civile nr.  2/06.01.2010  a  Tribunalului Galati, definitiva si irevocabila, opozabila si paratei din prezenta cauza, deoarece a fost parte in dosar, prin care angajatorul a fost obligat sa-i plateasca drepturile salariale cu luarea in considerarea a dispozitiilor Legii 221/2008.
Parata, nu a contestat calitatea de salariat a reclamantei, iar acesta si-a dovedit calitatea cu decizia contestata in cauza.
In speta, se pune problema modului in care angajatorul trebuia sa procedeze in privinta reclamantei in ceea ce priveste drepturile salariale, ca efect al Legii 221/2008 modificata si completata:
Astfel, prin sentinta civila nr. 2/06.01.2010, definitiva si irevocabila parata a fost  obligata sa plateasca reclamantei diferenta dintre drepturile banesti efectiv incasate si cele cuvenite prin aplicarea dispozitiilor Legii 221/2008, prin care s-a aprobat O.G. 15/2008 incepand cu data de 01.10.2008, actualizate cu indicele de inflatie la data platii.
In aplicarea acestei sentinte, trebuia emisa o noua decizie de reincadrare a reclamantei, prin care sa i se recalculeze drepturile salariale, cu luarea in considerare a acestor majorari si cu plata diferentelor rezultate intre ceea ce trebuia sa incaseze ca efect al recalcularii si ceea ce a incasat efectiv.
In acest sens, angajatorul a emis corect dispozitia nr.75/06.01.2010, necontestata in cauza, deoarece la data de 31.12.2009, salariul reclamantei cuprindea si majorarea acordata prin Legea 221/2008 modificata si completata si potrivit principiilor enumerate de art.7 alin.2 din Legea 330/2009 si ale art.6 din OUG.1/2010, salariul incasat de reclamanta in luna ianuarie 2010 nu putea fi mai mic decat cel din decembrie 2009, care cuprindea si majorarea acordata prin Legea 221/2008 modificata si completata, eventualele diferente urmand a fi remediate sub forma unor compensatii lunare cu caracter tranzitoriu.
Pentru anul 2011, angajatorul avea obligatia sa emita o alta dispozitie de incadrare, in concordanta cu Legea 284/2010, si cu principiile Legii 330/2009 si ale OUG 1/2010, avand ca baza de calcul dispozitia nr.75/06.01.2010 si nu mai putea reveni la salarizarea anterioara dispozitiei din 2010.
Ca urmare, critica adusa de reclamanta estre intemeiata, motiv pentru care a fost admis acest capat de cerere, deoarece angajatorul nu avea temei legal sa revina asupra drepturilor salariale acordate reclamantei prin decizia nr.75/06.01.2010.
Ca efect al anularii se mentin efectele deciziei nr.75/06.01.2010, dar angajatorul, din punct de vedere scriptic, are obligatia sa emita o alta decizie pentru perioada 19.01.2011-31.12.2011 si impreuna cu finantatorul sa procedeze la acordarea catre reclamanta a diferentelor salariale (ceea ce rezulta in urma aplicarii Legii 221/2008 modificata si completata si ceea ce a incasat efectiv reclamanta), actualizate in baza art. 161 alin.4 C.muncii si cu aplicarea Legii 118/2010.
Avand in vedere ca reclamanta nu a solicitat obligarea angajatorului la emiterea unei alte decizii pentru anul 2011 ci a cerut mentinerea deciziei nr.75/2010, care a fost emisa in baza Legii 330/2009 abrogata prin Legea 284/2010, instanta potrivit art.129 alin.6 C.proc.civ. nu poate dispune mentinerea deciziei nr.75/2010, deoarece s-ar substitui atributiilor angajatorului.
Pentru considerentele mai sus expuse, a fost admisa in parte actiunea, s-a anulat decizia nr.70/19.01.2011 si a fost obligata parata la plata diferentelor salariale, rezultate potrivit celor mai sus mentionate.
Instanta de recurs a retinut urmatoarele aspecte:
Nu este intemeiata critica formulata de catre recurenta-parata vizand existenta in cadrul hotararii a unor motive contradictorii.
Faptul ca instanta de fond a respins exceptia de nulitate a deciziei contestate si a analizat-o pe fond, considerand-o nelegala nu reprezinta un motiv de modificare in sensul prevederilor art.304 pct.7 Cod procedura civila.
Aceasta deoarece regimul juridic exceptiilor procesuale este unul distinct, ce vizeaza anumite neregularitati procedurale si nu trebuie confundate cu apararile de fond.
In consecinta, faptul ca instanta de fond a retinut ca decizia contestata nu este nula ca urmare a examinarii unei atare exceptii de nulitate nu atrage imposibilitatea analizarii si pe fond a acesteia, fapt ce nu constituie expresia unor motive contradictorii dupa cum invoca recurenta-parata.
Nici critica de nelegalitate nu poate fi primita cata vreme decizia contestata a fost emisa de parata in baza unor acte normative care nu-si produceau efectele, fiind abrogate.
Din preambulul deciziei nr.70/19.01.2011 rezulta ca i-au avut in vedere la momentul emiterii prevederilor Legii nr.330/2009 si ale OUG nr.1/2010, dispunandu-se modificarea unei decizii anterioare privind salarizarea intimatei-reclamante S.M.
Prevederile Legii nr.330/2009 si ale OUG nr.1/2010 au fost abrogate in mod expres prin dispozitiile art.39 lit.w, x din Legea nr.284/2010 intrata in vigoare la data de 1 ianuarie 2011, deci anteriori emiterii deciziei contestate.
Celelalte critici formulate de recurenta parata vizand efectele unor acte normative ulterioare emiterii deciziei nu pot fi primite cata vreme nulitatea atrage desfiintarea sa inca de la momentul emiterii, ca efect al caracterului nelegal al acesteia.
Cu inscrisurile noi depuse in recurs rezulta ca incepand cu data de 01.01.2011 salarizarea intimatei-reclamante s-a efectuat in baza unei alte decizii iar plata drepturilor salariale s-a efectuat retroactiv in luna iunie 2011.
Drept urmare, capatul de cerere privind obligarea paratei la plata diferentelor salariale rezultate intre salariul cuvenit potrivit deciziei anterioare nr.75/06.01.2010 si salariul efectiv incasat, actualizat cu incepere de la data de 19.01.2011 si pana la plata efectiva cu aplicarea dispozitiilor Legii nr.118/2010, a ramas fara obiect.
Doar pentru aceste considerente si in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 C.pr.civila, a fost  admis recursul declarat de parata S.G.