Dreptul muncii

In anul 2011 munca suplimentara efectuata de personalul bugetar, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timpul liber corespunzator.
        Dispozitiile mentionate au instituit o derogare de la normele Codului muncii pentru o situatie speciala, de economisire a bugetului statului pentru o perioada de criza, in schimb au avut in vedere faptul ca salariatul va putea fi platit cu timp liber corespunzator pentru orele efectuate suplimentar. Dispozitiile mentionate au de altfel in vedere situatia salariatului ce are in continuare aceasta calitate. Cum in speta reclamantul nu mai are calitatea de salariat pentru ca i-a incetat contractul individual de munca fara ca in prealabil sa-i fi fost compensate orele suplimentare, nu pot fi ramase neplatite aceste ore.

              Decizia civila nr.1163/27.05.2013 a Curtii de Apel Galati
Prin sentinta civila nr. 966/13.12.2012 Tribunalul Vrancea a  admis in parte actiunea formulata de reclamantul AV, in contradictoriu cu parata P.O.M.
A obligat pe parata sa plateasca reclamantului spor pentru 16 ore suplimentare efectuate in luna octombrie 2009, cuantumul acestora urmand a se determina in conformitate cu art. 18 din OG nr. 10/2007.
Prin cererea formulata reclamantul AV a chemat in judecata pe parata P.O.M.
 solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna:
- obligarea paratei la plata sumelor de bani cuvenite pentru orele suplimentare de munca prestate in afara programului normal de lucru sau in zilele de repaus saptamanal si in celelalte zile in care nu se lucreaza, in perioada 17.10.2009 - 10.08.2012;
- obligarea paratei la plata orelor de noapte prestate in perioada 01.08.2010 - 10.08.2012;
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat, in esenta, ca in perioada 15.10.2009 - 10.08.2012 a fost angajat al paratei, iar in exercitarea contractului de munca a efectuat ore suplimentare de munca prestate in afara programului normal de lucru sau in zilele de repaus saptamanal si in celelalte zile in care nu se lucreaza, pentru care nu a primit spor de 100% conform dispozitiilor legale prevazute in Codul muncii. De asemenea, reclamantul a invederat ca a efectuat munca in timpul noptii fara sa primeasca spor corespunzator prevazut in Codul muncii.
Parata a formulat intampinare, indicand ca a avut raporturi contractuale cu reclamantul in perioada 01.08.2010 - 10.08.2012, ca este neintemeiat capatul de cerere privind acordarea orelor de noapte deoarece i s-a platit sporul cuvenit, iar cu privire la primul capat de cerere a lasat solutia la aprecierea instantei.
Analizand actiunea de fata, Tribunalul  a retinut urmatoarele:
1. Cu privire la capatul de cerere privind acordarea drepturilor corespunzatoare orelor de munca suplimentare.
Tribunalul a  constatat ca desi prin intampinare parata a sustinut ca au existat raporturi contractuale de munca intre parti pe perioada 01.08.2010 - 10.08.2012, in realitate, din cuprinsul inscrisurilor comunicate la solicitarea instantei, rezulta ca aceste raporturi s-au derulat in temeiul a doua contracte de munca succesive pe perioada 18.08.2008 - 10.08.2012.
Prin urmare, pe perioada indicata de reclamant in actiune (octombrie 2009 - 10.08.2012) au existat raporturi contractuale de munca intre parti, astfel incat este indeplinita conditia premisa pentru a cerceta temeinicia drepturilor solicitate pe aceasta perioada.
Tribunalul a mai retinut ca, desi reclamantul si-a intemeiat aceasta pretentie pe dispozitii legale cuprinse in Codul muncii, acestea nu sunt aplicabile raporturilor dintre parti in raport de statutul reclamantului si persoana angajatorului.
Astfel, potrivit art. 1 din Codul muncii:
 (1) Prezentul cod reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se efectueaza controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii.
(2) Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii.
In materia drepturilor salariale de care a beneficiat reclamantul in perioada in care a avut raporturi de munca cu parata exista dispozitii legale derogatorii, si anume, OG nr. 10/2007, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010 si Legea nr. 283/2011, acte normative care reglementeaza drepturile salariale de care beneficiaza personalul bugetar, personal din randul caruia a facut parte si reclamantul.
In consecinta, indreptatirea reclamantului la acordarea drepturilor cuvenite pentru orele suplimentare a fost  analizata  din perspectiva acestor acte normative, dispozitiile Codului muncii fiind inaplicabile.
a) Din cuprinsul tabelului centralizator comunicat de parata la dosar Tribunalul a constatat ca reclamantul a efectuat in perioada octombrie - decembrie 2009 un numar total de 16 ore suplimentare, toate acestea in luna octombrie 2009, fara a primi drepturi salariale corespunzatoare prevazute de actul normativ in vigoare la acel moment, si anume, OG 10/2007.
In acest sens, potrivit art. 18 din OG 10/2007:
(1) Munca prestata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul contractual incadrat in functii de executie sau de conducere este considerata munca suplimentara si se compenseaza cu timp liber corespunzator. In cazul in care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzator nu a fost posibila in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plati, in luna urmatoare, cu un spor aplicat la salariul de baza, dupa cum urmeaza:
a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare si pentru orele lucrate in zilele de repaus saptamanal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza.
(2) Munca peste durata normala a timpului de lucru poate fi prestata si sporurile prevazute la alin. (1) se pot plati numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de seful ierarhic, fara a se depasi 360 de ore anual.
(3) La locurile de munca la care durata normala a timpului de lucru a fost redusa potrivit legii sub 8 ore pe zi, depasirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, in situatii cu totul deosebite, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzator.
Din cuprinsul intampinarii depuse de parata si a raspunsului la solicitarile instantei rezulta ca pentru orele suplimentare efectuate in luna octombrie 2009 reclamantul nu a beneficiat de ore libere in compensare in urmatoarea luna. De asemenea, parata nu a dovedit ca orele suplimentare prestate in luna octombrie 2009 nu ar fi fost dispuse de seful ierarhic superior reclamantului.
In aceste conditii, reclamantul este indreptatit la primirea drepturilor banesti  corespunzatoare prevazute de art. 18 din OG 10/2007, situatie in care va fi obligata parata la plata acestora.
b) In ceea ce priveste orele suplimentare efectuate de reclamant in anii 2010, 2011 si 2012 Tribunalul a constatat ca nu exista temei legal pentru acordarea de drepturi banesti.
Astfel, pentru anul 2010 era in vigoarea Legea nr. 330/2009 care, desi la art. 19 alin. 2)  prevedea posibilitatea acordarii unui spor in cazul in care nu exista posibilitatea compensarii cu timp liber corespunzator, la art. 30 alin. 7) a prevazut ca dispozitiile art. 19 alin. 2) nu se aplica in anul 2010, ceea ce inseamna ca pentru orele suplimentare efectuate in anul 2010 se putea acorda numai timp liber in compensare, neexistand temei legal pentru acordarea de drepturi banesti.
Pentru anul 2011 sunt incidente dispozitiile art. 9 din Legea nr. 285/2010, text care prevede urmatoarele:
(1) In anul 2011, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator.
     (2) In anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii si prime de vacanta.
Dupa cum se observa, textul exclude posibilitatea acordarii de drepturi banesti pentru ore suplimentare, singura posibilitate legala intemeiata pe dispozitiile contractului de munca si a dispozitiilor legale care reglementeaza continutul raporturilor de munca dintre parti fiind aceea de a se acorda timp liber platit in compensare.
Situatia juridica este identica si pentru anul 2012, prin art. 7 din Legea nr. 283/2011 stipulandu-se doar posibilitatea acordarii de timp liber in compensare pentru orele suplimentare efectuate in cursul unei luni.
In considerarea celor aratate mai sus, primul capat de cerere este intemeiat in parte, respectiv, doar in ceea ce priveste acordarea drepturilor prevazute de art. 18 din OG nr. 10/2007 pentru cele 16 ore de munca suplimentara efectuate de reclamant in luna octombrie 2009, pentru orele suplimentare efectuate in anii 2010, 2011 si 2012 neexistand temei legal pentru acordarea de drepturi salariale pentru orele suplimentare.
2. Cu privire la capatul de cerere privind acordarea de spor pentru orele de noapte.
Acest capat de cerere este nefondat in conditiile in care din cuprinsul informatiilor transmise de parata la solicitarea instantei rezulta ca s-a platit reclamantului sporul corespunzator pentru orele de noapte efectuate de reclamant.
3. Nefondat este si capatul de cerere privind acordarea de cheltuieli de judecata, reclamantul neadministrand vreo dovada privind efectuarea unor astfel de cheltuieli.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, AV, criticand solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:
In mod gresit a considerat ca nu sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii.
In mod gresit nu a acordat plata orelor suplimentare pentru 2010, 2011, 2012, avand in vedere ca prin dispozitia 1475/7.08.2012 s-a dispus incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 10.08.2012  si deci nu se mai pot compensa orele suplimentare cu timp liber corespunzator.
Nu s-a facut dovada platii sporului pentru lucru pe timp de  noapte.
In drept, a invocat dispozitiile art.304 pct.8, pct.9 Cod procedura civila.
Prin intampinare parata a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul Andrei Viorel invederand aceleasi sustineri ca la instanta de fond.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a celor de ordine publica conform art.304 Cod procedura civila Curtea retine urmatoarele:
In cauza nu se contesta efectuarea orelor suplimentare de catre reclamant, iar din relatiile angajatorului rezulta ca reclamantul a efectuat un numar de 760 ore suplimentare.
Problema de drept din cauza ce trebuie a fi lamurita consta in aceea de a stabili daca pot fi platite orele suplimentare fata de dispozitiile art.30 alin 7  din Legea 330/2009 "(7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 si 24 nu se aplica in anul 2010."
Dispozitiile art. 19 din Legea 330/2009 prevad posibilitatea de a fi platite aceste ore suplimentare in situatia in care nu se mai pot compensa.  Astfel,  "Art. 19:
    (1) Orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul incadrat in functii de executie sau de conducere se compenseaza cu timp liber corespunzator.
    (2) In cazul in care munca prestata peste durata normala a timpului de lucru nu a putut fi compensata cu timp liber corespunzator, conform alin. (1), aceasta se plateste in luna urmatoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de baza.
    (3) Munca prestata peste durata normala a timpului de lucru si sporul prevazute la alin. (2) se pot plati numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de seful ierarhic, fara a se depasi 360 de ore anual. In cazul prestarii de ore suplimentare peste un numar de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor, potrivit legii.
    (4) La locurile de munca la care durata normala a timpului de lucru a fost redusa, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depasirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzator."
De asemenea, aceeasi situatie este si pentru anul 2011, art. 9 din Legea 285/2010. "ART. 9:
In anul 2011, munca suplimentara efectuata peste durata normala a timpului de lucru de catre personalul din sectorul bugetar incadrat in functii de executie sau de conducere, precum si munca prestata in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, in cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzator."
S-ar desprinde concluzia, asa cum a retinut si instanta de fond ca orele suplimentare nu ar mai putea fi platite. Nu putem retine o astfel de concluzie. In cauza, odata ce nu mai pot fi compensate cu timp liber orele suplimentare, dat fiind ca reclamantului i-a incetat contractul individual de munca, este normal ca munca efectuata de acesta suplimentar sa fie platita, ea fiind deja prestata de fostul salariat, iar neplata orelor suplimentare ar reprezenta munca gratuita din partea reclamantului.
Dispozitiile mentionate mai sus au instituit o derogare de la normele Codului Muncii pentru o situatie speciala, de economisire a bugetului statului  pentru o perioada de criza, in schimb au avut in vedere faptul ca salariatul va putea fi platit cu timp liber corespunzator  pentru orele efectuate suplimentar. Textul nu a instituit faptul ca orele suplimentare nu vor mai fi platite. Dispozitiile mentionate au de altfel in vedere situatia salariatului ce are in continuare aceasta calitate.
Cum in speta reclamantul nu mai are calitatea de salariat pentru ca i-a incetat contractul de munca (dispozitia 1042/14.09.2010, fila 21), fara ca in prealabil sa fi fost compensate orele suplimentare,  nu pot fi ramase neplatite aceste  ore.
Conform art.123 Codul Muncii:  " (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia."
Cu privire la acordarea sporului de noapte parata a sustinut ca sporul de noapte a fost platit reclamantului, in procent de 25% la salariu (fila 17), acest spor fiind inclus in salariu. Reclamantul nu a contestat primirea salariilor luna de luna pentru perioada pentru care a solicitat plata timpului lucrat noaptea.
Conform art. 126 Codul Muncii: "Salariatii de noapte beneficiaza:
    a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
    b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru."
Cum in cauza acest spor a fost platit, asa cum rezulta din statele de plata (filele 16 si urm.)  in mod corect instanta de fond a respins acest capat de cerere ca nefondat.
Fata de aceste considerente, conform art. 312 Cod procedura civila, urmeaza a admite recursul declarat de reclamantul AV impotriva sentintei civile 966/13.12.2012 pronuntata de Tribunalul Vrancea, pe care o va modifica in parte, in sensul ca:
Va obliga pe parata sa plateasca reclamantului sporul pentru ore suplimentare (760 de ore suplimentare) efectuate in perioada octombrie 2009 - august 2012.
Va mentine celelalte prevederi ale sentintei recurate.