Aplicarea gresita a art. 297 alin. 1 Cod procedura civila de catre instanta de apel. Solutionarea procesului fara a intra in cercetarea fondului. Casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Potrivit art. 297 Cod procedura civila, in apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond este o solutie de exceptie care este conditionata de solicitarea sa expresa formulata de catre cel putin una din partile din proces.

                                                          Decizia civila nr. 102 din 03.03.2014 a Curtii de Apel Galati           

Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Focsani sub nr. 15297/231/2011, reclamanta SC  M.L. SRL a chemat in judecata paratul B.N., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 lei, reprezentand pretentii rezultate in urma neindeplinirii obligatiilor contractuale asumate de parat la data de 29.09.2006.
Prin sentinta civila nr. 1929 din 19.12.2012 a Judecatoriei Focsani actiunea reclamantei a fost respinsa ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, la data de 26.09.2006, intre parat si reclamanta s-a incheiat contractul de comodat, autentificat sub nr.  _/26.09.2006 la BNP T.R.
Obiectul contractului l-a constituit folosinta a doua camere situate spre strada (est) din imobilul situat in Municipiul F., str. L., nr. _ compus, din 3 camere si anexe. Contractul s-a incheiat fara chirie, cu scopul de a fi folosit in indeplinirea obiectului de activitate al reclamantei, respectiv comert cu amanuntul  in magazine nespecializate, vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi si tutun, cod 5211.
Potrivit art. 3 din Contract,  societatea comodatara avea obligatia sa ingrijeasca si sa conserve spatiul, sa suporte cheltuielile privind intretinerea, apa, electricitatea, sa foloseasca spatiul conform destinatiei stipulate in act, sa predea spatiul in buna stare cu exceptia uzurii normale la dat expirarii termenului contractului, sa raspunda daca spatiul se deterioreaza din vina sa si sa suporte cheltuielile cu reparatia sau cu reconditionarea, sa nu subinchirieze spatiul fara consimtamantul proprietarilor. Obligatiile comodantului au fost stabilite in sensul ca acesta sa puna la dispozitia comodatarei spatiul ce face obiectul contractului, sa-l predea pe baza de proces-verbal de predare primire, sa raspunda de repararea daunelor cauzate de viciile ascunse ale spatiului. Termenul contractului a fost stabilit pe o perioada de 3 ani, incepand cu 26.09.2006 si pana la  26.09.2009, prelungirea facandu-se cu acordul ambelor parti.
Din probele administrate in cauza cu acte si martori, instanta a retinut ca reclamanta a efectuat amenajari in vederea desfasurarii activitatii inscrise in obiectul de activitate al societatii, insa, aceste amenajari nu s-au limitat numai la spatiul inchiriat, ci au fost extinse si in celelalte camere ale imobilului care nu au facut obiectul contractului.
Martorii au aratat  ca s-au efectuat reparatii la instalatiile de energie electrica, apa si canalizare, s-au tencuit peretii si s-a inlocuit acoperisul, s-a amenajat bucataria, magazia si o baie in interior. De asemenea, au aratat ca au fost turnate sape de ciment in interior si exterior si s-a realizat o imprejmuire.
Depozitiile martorilor au fost retinute doar partial intrucat, din raportul de expertiza intocmit in cauza,  a rezultat ca gardul a fost redecorat, valoarea lucrarii fiind  zero, iar cu privire la sapele de ciment exterioare s-a retinut numai  2,10 m.c., sapa din beton turnata pe loc cu  rosturi din placi de gresie, iar treptele din beton au fost placate cu gresie. Din cuprinsul raportului de expertiza, instanta a mai retinut ca  in interiorul imobilului s-a amenajat si un bar care a fost echipat cu spalator si instalatie sanitara, apa si canalizare, dotare care a determinat  refacerea  baii de serviciu si a WC-ului de serviciu pentru clienti in incaperile existente, baie si camara. De asemenea, reclamanta a amenajat magazia in Camera 4 si un vestiar in bucataria existenta numerotata cu 6.
Examinand schita imobilului, instanta a constatat ca  amenajarea imobilului s-a facut  depasind obiectul contractului care a fost incheiat numai pentru camerele 1, 2 si 3  si, de asemenea, a fost modificat scopul specificat in contractul de inchiriere, in sensul ca, desi in contractul de inchiriere  nr. _/2006 s-a stabilit desfasurarea unor activitati  de  comert cu amanuntul in magazine nespecializate, reclamanta a amenajat imobilul  si pentru desfasurarea unor activitati de bar, obiect de activitate nespecificat in contract.
La data intocmirii raportului de expertiza, imbunatatirile efectuate la imobil  nu mai existau, situatie dovedita si de  plansele fotografice depuse la dosarul cauzei care prezinta un imobil deteriorat fara stolerie, cu tavanele sparte si peretii murdari.
Avand in vedere ca,  potrivit contractului incheiat intre parti, exploatarea imobilului de catre comodant se limita numai la cheltuielile curente legate de intretinere, iar societatea reclamanta se obliga ca la expirarea  contractului de comodat,  sa predea spatiul  in buna stare,  cu exceptia uzurii normale, si sa suporte cheltuielile cu reparatii sau reconditionare in cazul deteriorarii lui, instanta a respins pretentiile reclamantei privind obligarea paratului la plata cheltuielilor ocazionate de imbunatatirea imobilului, ca neintemeiate. 
Reclamanta a solicitat  si obligarea paratului  la suportarea  contravalorii profitului nerealizat, in perioada  de valabilitate a contractului de comodat, avand in vedere ca,  din  culpa paratului, nu a putut desfasura activitatea.
Cu privire la acest capat de cerere, instanta a retinut ca  relatiile dintre parti au fost amiabile, iar paratul nu a impiedicat reclamanta sa desfasoare activitatea, acesta avand domiciliul in Germania, conform corespondentei depuse la dosarul cauzei.
Pe parcursul derularii contractului de comodat, relatiile dintre parti au devenit tensionate, paratul punand in vedere reclamantei  sa refaca  imobilul si sa-l predea in starea initiala.
De asemenea, instanta a retinut ca reclamanta nu a avut activitate in perioada in care contractul de comodat a fost in derulare, astfel incat cererea sa privind obligarea paratului la plata profitului nerealizat in perioada 2006 - 2009 prin comparatie cu o firma cu acelasi obiect de activitate, dar care a avut profit  a fost apreciata ca fiind neintemeiata.
Asa cum rezulta din raportul intocmit  de C.I.I. B.N., starea de insolventa a societatii a fost generata de lipsa de activitate, conform documentelor existente la DGFP Vrancea. Ca urmare, lipsa de activitate a reclamantei si, pe cale de consecinta, a profitului, nu poate fi imputata paratului  cu atat mai mult  cu cat contractul  incheiat intre parti a fost cu titlu gratuit.
Impotriva sentintei civile nr. 1929 din 19.12.2012 a Judecatoriei Focsani a declarat apel reclamanta criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie.
In esenta, apelanta a sustinut ca instanta de fond a pronuntat o hotarare cu incalcarea disp. art. 261 pct.5 Cod procedura civila, in sensul ca hotararea apelata nu este motivata in drept, fiind imposibil de exercitat controlul judiciar de catre Tribunalul Vrancea. Astfel, a aratat ca hotararea apelata nu contine argumentele care au justificat adoptarea solutiei, ci doar prezentarea situatiei de fapt, criticile paratului pe care instanta de judecata si le-a insusit fara nici un temei, fara ca judecatorul sa-si motiveze in drept hotararea. Acest aspect echivaleaza, in opinia apelantei, cu necercetarea fondului cauzei, instanta de control judiciar fiind in imposibilitatea de a-si exercita controlul judiciar.
In al doilea rand s-a invocat faptul ca situatia de fapt a fost retinuta in mod gresit de instanta de fond. In acest sens, apelanta reclamanta a aratat ca, desi paratul recunoaste toate lucrarile in mod punctual evidentiate in observatiile la raportul de expertiza efectuat de expert S.V. din data de 05.12.2012, in mod inexplicabil, instanta considera ca amenajarile nu s-ar fi limitat doar la spatiul prevazut in contract, amenajand in plus si magazia in camera 4 si vestiar.
Reclamanta considera ca instanta avea posibilitatea de admitere a actiunii cata vreme a retinut ca fiind realizate aceste imbunatatiri, existand, totodata, acordul paratului cu privire la lucrarile executate in baza contractului, dar si cu privire la cele ce au exces acestui contract
Cu privire la capatul de cerere privind obligarea paratului la suportarea profitului nerealizat, apelanta reclamanta a apreciat ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca societatea nu ar fi avut cum sa obtina profit, imbratisand apararile paratului potrivit carora recurenta avea, poate, un management deficitar. A sustinut ca exista raport de cauzalitate intre fapta culpabila a intimatului si lipsa de activitate a apelantului, ca instanta a inlaturat nemotivat aceasta sustinere, limitandu-se, doar la sustinerea ca lipsa de activitate a reclamantei si, pe cale de consecinta, a profitului nu poate fi imputata paratului.
Un alt motiv de apel a fost acela ca instanta a facut o gresita aplicare a legii, respectiv a dispozitiilor art. 1270 si 1531 Cod civil.
Reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii actiunii si obligarii intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Prin intampinare, intimatul a invocat exceptia inadmisibilitatii apelului, motivat de faptul ca nu au fost respectate disp. art. 720 ind.1 Cod procedura civila, raportat la art. 109 alin.2 Cod procedura civila.
Pe fondul cauzei, intimatul a apreciat ca hotararea atacata este temeinica si legala.
Prin decizia civila nr. 1 din 04.06.2013 a Tribunalului Vrancea, a fost admis apelul declarat de reclamanta, a fost anulata sentinta atacata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut, in esenta, ca judecatorul fondului nu a avut in vedere toate circumstantele cauzei, ca hotararea nu este motivata corespunzator, fiind, astfel, incalcate dispozitiile art. 261 punctul 5 Cod procedura civila.
In consecinta, a apreciat ca, in cauza, devin incidente dispozitiile art. 297 Cod procedura civila astfel ca, Tribunalul a anulat sentinta atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond cu indrumarea de a se pune in discutia partilor administrarea de probe din care sa rezulte intentia reala a partilor in legatura cu spatiul inchiriat, imbunatatirile aduse, acordul sau lipsa acordului cu privire la aceste imbunatatiri, in raport si de probele existente la dosar.
De asemenea, s-a recomandat analizarea in concret a conditiilor raspunderii civile contractuale cu privire la ambele capete de cerere.
Impotriva deciziei civile nr. 1 din 04.06.2013 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs paratul criticand-o pe motive de nelegalitate, prin prisma dispozitiilor art. 304 punctele 7 si 9 Cod procedura civila.
In esenta, recurentul a sustinut ca apelul reclamantei nu a vizat necesitatea administrarii de noi probe ci insuficienta motivare a hotararii instantei de fond, astfel ca solutia de anulare a acestei hotarari cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor apare ca fiind in neconcordanta cu solicitarile apelantei reclamante, incalcand limitele investirii asa cum rezulta acestea din cererea de apel.
In consecinta, a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a deciziei atacate in sensul respingerii apelului declarat de reclamanta si mentinerii hotararii instantei de fond.
Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului apreciind ca solutia instantei de apel este legala.
Prin decizia civila nr. 102 din 03.03.2014, Curtea de Apel Galati a admis recursul declarat de parat, a casat decizia atacata si a dispus trimiterea cauzei la aceeasi instanta, Tribunalul Vrancea, pentru judecarea apelului pe fond.
Pentru a decide astfel, Curtea a retinut urmatoarele: 
Potrivit art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul evocand fondul.
Cu toate acestea, in cazul in care prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singura data, primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare. De asemenea, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite  cauza spre rejudecare, o singura data, primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, in cazul in care judecata in prima instanta s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, iar partea a solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel.
  Rezulta din dispozitiile legale mai sus citate ca, solutia anularii hotararii instantei de fond, dupa admiterea apelului, intervine numai in cazurile expres si limitativ prevazute in art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, respectiv daca instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori daca judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata.
Textul legal citat instituie, totodata, si regula potrivit careia, instanta de apel, dupa anularea sentintei, va judeca procesul, evocand fondul.
Prin exceptie de la aceasta regula, art. 297 Cod procedura civila stabileste ca, in oricare dintre cele doua situatii, instanta de apel va putea, totusi, trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, o singura data, insa numai daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri, prin cererea de apel sau prin intampinare.
Asadar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond este o solutie de exceptie care este conditionata de solicitarea sa expresa formulata de catre cel putin una din partile din proces.
In speta, Curtea a constatat ca solutia instantei de apel, de anulare a sentintei atacate si de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanta de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, mai sus citat, intrucat, pe de o parte, nu exista niciuna dintre cele doua situatii la care face referire textul legal invocat, respectiv nesolutionarea pe fond a procesului ori judecarea acestuia in lipsa partii care nu a fost legal citata, iar, pe de alta parte, niciuna dintre partile din proces, apelant sau intimat, nu a solicitat trimiterea spre rejudecare, prin cererea de apel sau prin intampinare.
Mai mult, Curtea a constatat ca instanta de apel a depasit limitele investirii sale, incalcand, astfel, si dispozitiile art. 295 Cod procedura civila.
Potrivit acestui articol, instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, motivele de ordine publica putand fi invocate din oficiu.
Prin urmare, instanta de apel realizeaza o noua judecata asupra fondului, in limitele cererii de apel, asadar cu respectarea efectului devolutiv al apelului si a limitelor acestuia, astfel cum au fost ele concepute de legiuitor prin dispozitiile art. 294-295 Cod procedura civila.
Or, in speta, Curtea a constatat ca, prin apelul declarat impotriva sentintei Judecatoriei Focsani, reclamanta a invocat doar nemotivarea corespunzatoare a hotararii atacate, in raport de dispozitiile art. 261 punctul 5 Cod procedura civila, retinerea unei alte situatii de fapt decat cea care rezulta din probele administrate in cauza si gresita aplicare a dispozitiilor art. 1270 si 1531 Cod civil, motive fata de care, in raport de dispozitiile care reglementeaza judecata in apel, efectul devolutiv al apelului si limitele investirii instantei, Tribunalul ar fi trebuit sa rejudece cauza pe fond.
Cu toate acestea, instanta de apel, motivandu-si solutia de anulare a sentintei atacate si trimitere a cauzei spre rejudecare, se raporteaza la aspecte care nu au fost invocate prin cererea de apel, respectiv la insuficienta probelor administrate in cauza si la necesitatea suplimentarii probatoriilor, desi, asa cum s-a aratat si mai sus, reclamanta nu a formulat astfel de critici si nici nu a solicitat probe noi in dovedirea pretentiilor deduse judecatii.
In consecinta, Curtea a constatat ca instanta de apel a depasit limitele investirii sale, asa cum au fost acestea stabilite prin cererea de apel, si a pronuntat o solutie nelegala de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru motive care, dincolo de faptul ca nu au fost invocate de reclamanta, nici nu au fost puse, macar, in discutia partilor, din oficiu.
Pentru toate aceste motive, in temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de parat si a casat decizia atacata, trimitand cauza la Tribunalul Vrancea in vederea solutionarii pe fond a apelului, instanta urmand a raspunde punctual criticilor formulate de reclamanta cu privire la legalitatea si temeinicia sentintei apelate, raportat la probele care au fost administrate in cauza, complinind motivarea, daca va aprecia ca acest lucru este necesar, si administrand probatoriile pe care le considera utile cauzei, in masura in care acestea au fost legal solicitate, in conformitate cu dispozitiile art. 292 Cod procedura civila.