Rolul judecatorului in aflarea adevarului. Obligatia de a pune in discutia partilor calificarea juridica exacta a actelor si faptelor deduse judecatii si a temeiului de drept al actiunii. Consecinta nerespectarii acestei obligatii.
(Decizie nr. 143 din data de 03.12.2014 pronuntata de Curtea de Apel Galati)Potrivit art. 22 Cod procedura civila, judecatorul are dreptul si chiar obligatia de a da sau restabili calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, ceea ce se traduce, intre altele, prin aceea ca, invocarea gresita a unui text de lege de catre parte, da dreptul judecatorului de a stabili si aplica textul legal corect situatiei de fapt fundamentate juridic de catre parte. Prin urmare, ca regula, denumirea unor acte sau fapte deduse judecatii si textul legal invocat nu sunt chestiuni de natura sa tina judecatorul la pronuntarea solutiei, acesta fiind indreptatit sa le califice corect din punct de vedere juridic. Intotdeauna, insa, daca va proceda conform celor de mai sus, judecatorul este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta, si aceasta pentru ca, in temeiul rolului judecatorului in aflarea adevarului, nu se poate deroga de la principiul disponibilitatii partilor in procesul civil si nici de la cel al dreptului la aparare, asa cum sunt acestea reglementate prin dispozitiile art. 9 si respectiv 13 Cod procedura civila.
Decizia civila nr. 143/A din 03.12.2014 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati la data de 10.06.2014, reclamanta S.C. E. SRL a solicitat infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorilor D.V.R. si Z.D., pana la concurenta sumei de 1.543.585,43 lei.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in cadrul dosarului nr. 1781/121/2014 aflat pe rolul Tribunalului Galati, i-a chemat in judecata pe cei doi debitori pentru a fi obligati la plata sumei de 1.543.585,43 lei, reprezentand cheltuieli efectuate de reclamanta cu modernizarea si transformarea locuintei din Tecuci, str. V. nr. _, jud. Galati si instituirea unui drept de retentie asupra imobilului mentionat, pana la plata sumei datorate de catre parati.
In opinia reclamantei, suma de 1.5432.585,43 lei reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, constatata printr-un act scris, respectiv prin intampinarea depusa la dosar de catre D.R.V., prin declaratia autentica sub nr. _/04.06.2014 si prin intampinarea - cererea reconventionala depusa de Z.D. in dosarul de partaj nr. 4246/324/209.
A aratat reclamanta ca, in fapt, cererea de sechestru este justificata prin aceea ca, in procesul de partaj s-a dispus ca bunul sa fie vandut prin buna invoiala intr-un termen de 5 luni, iar acest termen expira in luna iunie 2014, existand riscul instrainarii imobilului edificat prin contributia sa majora.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila.
Prin incheierea din data de 16.06.2014 a Tribunalului Galati, cererea reclamantei a fost respinsa ca inadmisibila.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata in scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de chemare in judecata. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
In sensul art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.
In speta, Tribunalul a retinut ca actiunea formulata de reclamanta si inregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr. 1781/121/2014 vizeaza recunoasterea unei creante impotriva paratilor, ca debitori solidari, respectiv recunoasterea exigibilitatii acestei creante impotriva debitorilor si recunoasterea raspunderii solidare a acestora.
Analizand aparenta dreptului, Tribunalul a retinut ca nu exista indicii referitoare la recunoasterea pretinsei creante printr-un inscris de catre parata Z.D., astfel ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, ci dispozitiile art. 952 alin. 2 Cod procedura civila.
In consecinta, reclamanta avea obligatia de a depune la dosar, odata cu cererea de sechestru, dovada consemnarii cautiunii in cuantumul fix indicat de legiuitor.
Constatand ca dovada consemnarii cautiunii in cuantumul egal cu jumatate din valoarea reclamata nu a fost atasata la dosar, Tribunalul a respins cererea formulata de reclamanta ca inadmisibila.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie.
In esenta, apelanta a sustinut ca, in mod nelegal instanta de fond a respins cererea ca inadmisibila, prin solutia adoptata fiindu-i incalcat dreptul la aparare. In acest sens, a aratat ca, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, dar ca instanta de fond a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile alineatului 2 al aceluiasi articol, schimbarea temeiului de drept facandu-se insa prin motivarea incheierii, fara a fi pusa in discutie. Mai mult decat atat, instanta a respins cererea ca inadmisibila pe considerentul ca reclamanta nu a depus cautiunea prevazuta de art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, or, reclamanta nici nu avea cum sa stie ca are aceasta obligatie cata vreme nu a cunoscut schimbarea temeiului de drept prin prisma caruia a fost analizata cererea sa de infiintare a sechestrului.
In aceste conditii, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea incheierii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Prin decizia civila nr. 143 din 03.12.2014, Curtea de Apel Galati a admis apelul reclamantei, a anulat incheierea din 16.06.2014 pronuntata in dosarul nr. 1781/121/2014/a1 al Tribunalului Galati si a dispus trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru judecarea cererii de infiintare sechestru.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut ca, intr-adevar, cererea reclamantei de infiintare a sechestrului a fost intemeiata pe dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, text potrivit cu care creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata in scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de chemare in judecata. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
Analizand cererea reclamantei prin prisma dovezilor existente la dosar si raportat la dispozitiile legale invocate de aceasta, instanta de fond a apreciat ca, in speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, ci dispozitiile art. 952 alin. 2 Cod procedura civila.
In virtutea rolului pe care judecatorul trebuie sa il aiba in procesul civil in aflarea adevarului, asa cum rezulta acesta din dispozitiile art. 22 Cod procedura civila, judecatorul are dreptul si chiar obligatia de a da sau restabili calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, ceea ce se traduce, intre altele, prin aceea ca, invocarea gresita a unui text de lege de catre parte, da dreptul judecatorului de a stabili si aplica textul legal corect situatiei de fapt fundamentate juridic de catre parte.
Prin urmare, ca regula, denumirea unor acte sau fapte deduse judecatii si textul legal invocat nu sunt chestiuni de natura sa tina judecatorul la pronuntarea solutiei, acesta fiind indreptatit sa le califice corect din punct de vedere juridic.
Intotdeauna, insa, daca va proceda conform celor de mai sus, judecatorul este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta, si aceasta pentru ca, in temeiul rolului judecatorului in aflarea adevarului, nu se poate deroga de la principiul disponibilitatii partilor in procesul civil si nici de la cel al dreptului la aparare, asa cum sunt acestea reglementate prin dispozitiile art. 9 si, respectiv, 13 Cod procedura civila.
In speta, Curtea a retinut ca recalificarea de catre judecatorul fondului a temeiului de drept al cererii deduse judecatii a fost facuta, in mod evident, in virtutea principiului reglementat prin dispozitiile art. 22 Cod procedura civila. Ceea ce a gresit, insa, instanta de fond a fost faptul ca nu a pus in discutie acest aspect, nu a dat posibilitatea partii sa isi pregateasca o aparare fundamentata pe noul temei de drept si, mai mult, sa se conformeze conditiilor pe care acest text legal le impune pentru admisibilitatea cererii de infiintare a sechestrului.
Astfel, potrivit art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.
In conditiile in care instanta de fond a apreciat ca cererea reclamantei de infiintare a sechestrului se incadreaza in dispozitiile art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, si nu ale aliniatului 1 al aceluiasi articol asa cum a considerat reclamanta, Tribunalul avea obligatia de a-i pune in vedere partii sa-si indeplineasca obligatia de plata a cautiunii si, abia dupa aceea, daca ar fi constatat ca reclamanta nu s-a conformat acestei dispozitii, sa procedeze la respingerea cererii ca fiind inadmisibila.
Or, cata vreme reclamanta nu a cunoscut temeiul de drept prin prisma caruia instanta a inteles sa analizeze cererea sa, altul decat cel invocat prin actiunea dedusa judecatii, si care impune anumite conditii de admisibilitate a cererii de infiintare a sechestrului, conditii pe care reclamanta nu le-a indeplinit tocmai pentru ca nu a avut in vedere acest text legal si nici nu i-a fost adus la cunostinta de instanta, acesteia nu i se poate imputa neindeplinirea obligatiei de plata a cautiunii, solutia de respingere a cererii de infiintare a sechestrului ca inadmisibila, pe acest considerent, fiind vadit nelegala.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, prin cererea formulata, reclamanta a precizat in mod expres ca se obliga sa depuna cautiunea ce va fi fixata de instanta, in conditiile in care, art. 952 alin. 1, invocat de aceasta ca temei de drept al cererii, prevede ca plata cautiunii se face in cuantumul stabilit de instanta.
In consecinta, in temeiul art. 480 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea a admis apelul reclamantei, a anulat incheierea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond, cu recomandarea ca, in rejudecare sa fie pusa in discutie schimbarea temeiului de drept al cererii de infiintare sechestru si necesitatea achitarii cautiunii prevazute de lege. Imprejurarea ca cererea de infiintare a sechestrului se solutioneaza in camera de consiliu, fara citarea partilor, nu justifica omisiunea instantei de a proceda in acest mod, Curtea aratand in motivarea deciziei ca toate aceste aspecte urmeaza a fi rezolvate in procedura preliminara.
Decizia civila nr. 143/A din 03.12.2014 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati la data de 10.06.2014, reclamanta S.C. E. SRL a solicitat infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorilor D.V.R. si Z.D., pana la concurenta sumei de 1.543.585,43 lei.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, in cadrul dosarului nr. 1781/121/2014 aflat pe rolul Tribunalului Galati, i-a chemat in judecata pe cei doi debitori pentru a fi obligati la plata sumei de 1.543.585,43 lei, reprezentand cheltuieli efectuate de reclamanta cu modernizarea si transformarea locuintei din Tecuci, str. V. nr. _, jud. Galati si instituirea unui drept de retentie asupra imobilului mentionat, pana la plata sumei datorate de catre parati.
In opinia reclamantei, suma de 1.5432.585,43 lei reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, constatata printr-un act scris, respectiv prin intampinarea depusa la dosar de catre D.R.V., prin declaratia autentica sub nr. _/04.06.2014 si prin intampinarea - cererea reconventionala depusa de Z.D. in dosarul de partaj nr. 4246/324/209.
A aratat reclamanta ca, in fapt, cererea de sechestru este justificata prin aceea ca, in procesul de partaj s-a dispus ca bunul sa fie vandut prin buna invoiala intr-un termen de 5 luni, iar acest termen expira in luna iunie 2014, existand riscul instrainarii imobilului edificat prin contributia sa majora.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila.
Prin incheierea din data de 16.06.2014 a Tribunalului Galati, cererea reclamantei a fost respinsa ca inadmisibila.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata in scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de chemare in judecata. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
In sensul art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.
In speta, Tribunalul a retinut ca actiunea formulata de reclamanta si inregistrata pe rolul Tribunalului Galati sub nr. 1781/121/2014 vizeaza recunoasterea unei creante impotriva paratilor, ca debitori solidari, respectiv recunoasterea exigibilitatii acestei creante impotriva debitorilor si recunoasterea raspunderii solidare a acestora.
Analizand aparenta dreptului, Tribunalul a retinut ca nu exista indicii referitoare la recunoasterea pretinsei creante printr-un inscris de catre parata Z.D., astfel ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, ci dispozitiile art. 952 alin. 2 Cod procedura civila.
In consecinta, reclamanta avea obligatia de a depune la dosar, odata cu cererea de sechestru, dovada consemnarii cautiunii in cuantumul fix indicat de legiuitor.
Constatand ca dovada consemnarii cautiunii in cuantumul egal cu jumatate din valoarea reclamata nu a fost atasata la dosar, Tribunalul a respins cererea formulata de reclamanta ca inadmisibila.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie.
In esenta, apelanta a sustinut ca, in mod nelegal instanta de fond a respins cererea ca inadmisibila, prin solutia adoptata fiindu-i incalcat dreptul la aparare. In acest sens, a aratat ca, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, dar ca instanta de fond a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile alineatului 2 al aceluiasi articol, schimbarea temeiului de drept facandu-se insa prin motivarea incheierii, fara a fi pusa in discutie. Mai mult decat atat, instanta a respins cererea ca inadmisibila pe considerentul ca reclamanta nu a depus cautiunea prevazuta de art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, or, reclamanta nici nu avea cum sa stie ca are aceasta obligatie cata vreme nu a cunoscut schimbarea temeiului de drept prin prisma caruia a fost analizata cererea sa de infiintare a sechestrului.
In aceste conditii, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea incheierii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Prin decizia civila nr. 143 din 03.12.2014, Curtea de Apel Galati a admis apelul reclamantei, a anulat incheierea din 16.06.2014 pronuntata in dosarul nr. 1781/121/2014/a1 al Tribunalului Galati si a dispus trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru judecarea cererii de infiintare sechestru.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut ca, intr-adevar, cererea reclamantei de infiintare a sechestrului a fost intemeiata pe dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, text potrivit cu care creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata in scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de chemare in judecata. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
Analizand cererea reclamantei prin prisma dovezilor existente la dosar si raportat la dispozitiile legale invocate de aceasta, instanta de fond a apreciat ca, in speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 952 alin. 1 Cod procedura civila, ci dispozitiile art. 952 alin. 2 Cod procedura civila.
In virtutea rolului pe care judecatorul trebuie sa il aiba in procesul civil in aflarea adevarului, asa cum rezulta acesta din dispozitiile art. 22 Cod procedura civila, judecatorul are dreptul si chiar obligatia de a da sau restabili calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, ceea ce se traduce, intre altele, prin aceea ca, invocarea gresita a unui text de lege de catre parte, da dreptul judecatorului de a stabili si aplica textul legal corect situatiei de fapt fundamentate juridic de catre parte.
Prin urmare, ca regula, denumirea unor acte sau fapte deduse judecatii si textul legal invocat nu sunt chestiuni de natura sa tina judecatorul la pronuntarea solutiei, acesta fiind indreptatit sa le califice corect din punct de vedere juridic.
Intotdeauna, insa, daca va proceda conform celor de mai sus, judecatorul este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta, si aceasta pentru ca, in temeiul rolului judecatorului in aflarea adevarului, nu se poate deroga de la principiul disponibilitatii partilor in procesul civil si nici de la cel al dreptului la aparare, asa cum sunt acestea reglementate prin dispozitiile art. 9 si, respectiv, 13 Cod procedura civila.
In speta, Curtea a retinut ca recalificarea de catre judecatorul fondului a temeiului de drept al cererii deduse judecatii a fost facuta, in mod evident, in virtutea principiului reglementat prin dispozitiile art. 22 Cod procedura civila. Ceea ce a gresit, insa, instanta de fond a fost faptul ca nu a pus in discutie acest aspect, nu a dat posibilitatea partii sa isi pregateasca o aparare fundamentata pe noul temei de drept si, mai mult, sa se conformeze conditiilor pe care acest text legal le impune pentru admisibilitatea cererii de infiintare a sechestrului.
Astfel, potrivit art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.
In conditiile in care instanta de fond a apreciat ca cererea reclamantei de infiintare a sechestrului se incadreaza in dispozitiile art. 952 alin. 2 Cod procedura civila, si nu ale aliniatului 1 al aceluiasi articol asa cum a considerat reclamanta, Tribunalul avea obligatia de a-i pune in vedere partii sa-si indeplineasca obligatia de plata a cautiunii si, abia dupa aceea, daca ar fi constatat ca reclamanta nu s-a conformat acestei dispozitii, sa procedeze la respingerea cererii ca fiind inadmisibila.
Or, cata vreme reclamanta nu a cunoscut temeiul de drept prin prisma caruia instanta a inteles sa analizeze cererea sa, altul decat cel invocat prin actiunea dedusa judecatii, si care impune anumite conditii de admisibilitate a cererii de infiintare a sechestrului, conditii pe care reclamanta nu le-a indeplinit tocmai pentru ca nu a avut in vedere acest text legal si nici nu i-a fost adus la cunostinta de instanta, acesteia nu i se poate imputa neindeplinirea obligatiei de plata a cautiunii, solutia de respingere a cererii de infiintare a sechestrului ca inadmisibila, pe acest considerent, fiind vadit nelegala.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, prin cererea formulata, reclamanta a precizat in mod expres ca se obliga sa depuna cautiunea ce va fi fixata de instanta, in conditiile in care, art. 952 alin. 1, invocat de aceasta ca temei de drept al cererii, prevede ca plata cautiunii se face in cuantumul stabilit de instanta.
In consecinta, in temeiul art. 480 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea a admis apelul reclamantei, a anulat incheierea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond, cu recomandarea ca, in rejudecare sa fie pusa in discutie schimbarea temeiului de drept al cererii de infiintare sechestru si necesitatea achitarii cautiunii prevazute de lege. Imprejurarea ca cererea de infiintare a sechestrului se solutioneaza in camera de consiliu, fara citarea partilor, nu justifica omisiunea instantei de a proceda in acest mod, Curtea aratand in motivarea deciziei ca toate aceste aspecte urmeaza a fi rezolvate in procedura preliminara.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012