Dreptul muncii; jurisdictia muncii

Repararea integrala a prejudiciului presupune acordarea nu doar a valorii nominale a salariilor pe care le-ar fi incasat reclamanta daca s-ar fi aflat in activitate, ci si actualizarea cu inflatia a acestor sume respectiv acordarea dobanzii legale.

       Decizia civila nr. 566/01.10.2014  a Curtii de Apel Galati

Prin cererea inregistrata reclamanta B.G. a chemat in judecata pe parata UM  solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se dispuna:
1) obligarea paratei la indexarea lunara cu indicele de inflatie a drepturilor salariale achitate pe perioada 26.11.2001 - 22.04.2013;
2) obligarea paratei la plata dobanzii legale aferenta drepturilor salariale achitate pe perioada 26.11.2001 - 22.04.2013;
3) obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a lucrat in cadrul paratei pana la data de 26.11.2001 cand a fost suspendata din functie ca urmare a inceperii urmaririi penale impotriva sa, incetarea acestei suspendari operand la data de 22.04.2013, ca urmare a solutiei de achitare in procesul penal.
Pentru perioada in care a fost suspendata parata i-a achitat drepturile salariale pe care    le-ar fi incasat daca ar fi fost in activitate, insa repararea integrala a prejudiciului presupune acordarea acestor sume intr-un cuantum actualizat cu inflatia, precum si acordarea dobanzii legale.
In cauza a formulat intampinare M.A.N., invocand calitatea de reprezentant al paratei UM, prin aceasta solicitandu-se respingerea ca neintemeiata a cererii.
In cuprinsul acesteia s-a aratat ca suspendarea din functie s-a dispus ca urmare a punerii in miscare a actiunii penale si trimiterii in judecata a reclamantei pentru savarsirea unor fapte in legatura cu serviciul, suspendarea nefiind contestata de catre reclamanta.
In urma epuizarii procesului penal reclamanta a fost achitata, astfel incat s-a dispus reluarea activitatii acesteia pe functia avuta anterior suspendarii.
Este neintemeiata solicitarea de acordare a sumelor actualizate cu inflatia si a dobanzii legale in conditiile in care prevederile art. 52 alin. 2) din Codul muncii nu prevad acest drept, neputand fi aplicabile prevederile art. 166 alin. 4) din acelasi act normativ si neputandu-se retine vreo forma de culpa a paratei in ceea ce priveste suspendarea raporturilor de munca.
Prin sentinta civila _ Tribunalul a admis cererea formulata de reclamanta B.G. in contradictoriu cu paratul M.A.N.
A obligat pe paratul M.A.N. sa plateasca reclamantei urmatoarele drepturi banesti:
a) suma de bani reprezentand actualizarea in raport cu inflatia a drepturilor salariale lunare de care ar fi beneficiat reclamanta daca nu ar fi fost suspendata pe perioada 26.11.2001-22.04.2013, actualizarea urmand a se face in raport de fiecare suma bruta lunara cuvenita cu titlu de salariu pe perioada respectiva, de la data la care ar fi trebuit platita si pana la 31.10.2013;
b) suma de bani reprezentand dobanda legala calculata la suma ce ar fi trebuit sa fie platita reclamantei cu titlu de salariu net, daca nu ar fi fost suspendata pe perioada 26.11.2001-22.04.2013, dobanda urmand a se stabili in raport de fiecare suma lunara ce ar fost incasata de reclamanta cu titlu de salariu net, de la data la care ar fi trebuit platita si pana la 31.10.2013 si suma de 500 de lei cheltuieli de judecata
Analizand cererea de chemare in judecata Tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamanta se afla in raporturi contractuale de munca cu paratul din anul 1992, activitatea in cadrul UM  desfasurandu-se cu incepere din 15.07.2001, aspecte de fapt ce rezulta din copia carnetului de munca.
Prin Ordinul de zi pe unitate nr. _ s-a dispus suspendarea din functie a reclamantei cu incepere din 26.11.2001, intrucat printr-o rezolutie a unui parchet militar s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva reclamantei. S-au avut in vedere  prevederile art. 63 din OG nr. 13/1993 si art. 16 din Legea nr. 1/1970.
In urma epuizarii procesului penal, aceasta a fost achitata prin hotarare ce a devenit definitiva la data de 27.03.2013.
Prin decizia nr. xxx emisa de comandantul UM  s-a dispus reluarea activitatii de catre reclamanta, cu incepere din 29.04.2013 in baza art. 52 alin. 2) din Legea nr. 53/2003.
In dreptul romanesc exista principiul repararii integrale a prejudiciului, indiferent de izvorul raspunderii - delictuale, contractuale sau cvasidelictuale. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune  acordarea atat a prejudiciului efectiv, cat si a beneficiului nerealizat.
Dobanda legala are natura juridica a beneficiului neacordat, aceasta fiind reglementata de lege ca o masura de compensare a prejudiciului generat de plata cu intarziere a unei sume de bani.
Actualizarea cu inflatia nu poate fi considerata o institutie echivalenta ca natura juridica cu dobanda legala ori permisa de legiuitor ca o masura de compensare a prejudiciului generat de plata cu intarziere a unei sume de bani.
Actualizarea cu inflatia presupune aducerea la aceeasi valoare economica (putere de cumparare) a unei sume de bani, in conditiile in care in piata se manifesta, fie un fenomen inflationist ce are ca efect deprecierea monedei de referinta, fie un fenomen de deflatie ce are ca efect aprecierea monedei de referinta.
Actualizarea cu inflatia depinde exclusiv de fenomene ce tin de puterea de cumparare a monedei de referinta la intervale de timp diferite. In functia de evolutia acestor fenomene economice, aceeasi cantitate de produse si servicii va putea fi cumparata/platita la doua momente diferite in timp, fie cu aceeasi suma de bani (in conditii de stabilitate economica), fie cu o suma de bani mai mica (in caz de deflatie), fie cu o suma de bani mai mare (in caz de inflatie).
Asadar, actualizarea cu inflatia nu presupune in mod necesar o suma de bani mai mare si in nici un caz nu are ca efect producerea unui avantaj economic pentru vreuna dintre parti, in conditiile in care rolul sau este acela de a determina cantitatea de moneda ce are aceeasi putere economica cu o alta cantitate de moneda la un moment anterior.
In raport de considerentele expuse, Tribunalul retine ca mecanismul de actualizare cu inflatia a unei sume de bani nu poate fi considerat decat ca o operatiune ce are drept rezultat determinarea prejudiciului efectiv, iar nu a beneficiului nerealizat.
In consecinta, pentru repararea integrala a prejudiciului este posibila acordarea atat a actualizarii cu inflatia, cat si a dobanzii legale.
Potrivit art. 52 alin. 1) si 2) din Codul muncii:
   (1) Contractul individual de muncã poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmãtoarele situatii:
 b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penalã impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecatã pentru fapte penale incompatibile cu functia detinutã, panã la rãmanerea definitivã a hotãrarii judecãtoresti;
 (2) In cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a) si b), dacã se constatã nevinovãtia celui in cauzã, salariatul isi reia activitatea anterioarã si i se plãteste, in temeiul normelor si principiilor rãspunderii civile contractuale, o despãgubire egalã cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Dupa cum rezulta din continutul textului art. 52 alin. 2) din Codul muncii, aplicabil raporturilor dintre parti la momentul reluarii activitatii de catre reclamanta, in cazul in care s-a constatat nevinovatia salariatului ce a fost suspendat din functie in contextul demararii impotriva sa a unor investigatii penale, acesta are dreptul la o despagubire.
Dreptul la acordarea despagubirii nu este conditionat de existenta sau inexistenta vreunei  culpe a angajatorului in decizia de suspendare a raporturilor de munca, fiind vorba despre o raspundere obiectiva, stabilita prin lege.
Interpretat teleologic (dupa scopul urmarit de legiuitor), textul art. 52 alin. 2) din Codul muncii nu reglementeaza altceva decat o reparare a prejudiciului suferit de catre angajat ca urmare a suspendarii raporturilor sale de munca, caci "despagubirea" la care face referire articolul in discutie nu constituie altceva decat forma/modalitatea de reparare a prejudiciului.
Dupa cum rezulta din examinarea cu atentie a textului in discutie, legiuitorul nu s-a limitat in a fixa cuantumul despagubirii cuvenite reclamantului la "salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului", ci a si stipulat in mod expres izvorul juridic al acestei despagubiri, si anume, "in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale".
Aceasta prevedere nu poate avea alt rol decat acela de a exprima vointa legiuitorului in sensul aplicarii acestor norme si principii ale raspunderii civile contractuale in cazul in care intervine evenimentul descris, orice alta interpretare conducand la concluzia ca norma respectiva nu produce nici un efect.
Prin urmare, alaturi de prevederile art. 52 alin. 2) din Codul muncii, sunt aplicabile raporturilor dintre parti si prevederile art. 1082 si 1088 din Codul civil de la 1864 (pentru perioada anterioara datei de 01.10.2011), respectiv prevederile art. 1531 si 1535 din Noul Cod civil (dupa data de 01.10.2011), urmand astfel a se repara integral prejudiciul suportat de reclamanta, adica atat cel efectiv, cat si beneficiul nerealizat.
Repararea integrala a prejudiciului presupune acordarea nu doar a valorii nominale a salariilor pe care le-ar fi incasat reclamanta daca s-ar fi aflat in activitate, ci si actualizarea cu inflatia a acestor sume respectiv, acordarea dobanzii legale.
Salariatul are drept la despagubiri, "drepturile salariale" la care face referire textul constituind criteriul de determinare/cuantificare a prejudiciului, iar nu drepturi cuvenite pentru munca prestata. Din aceasta perspectiva, in mod cu totul evident, sunt inaplicabile prevederile art. 166 alin. 4) din Codul muncii. Acest text nu face altceva decat sa descrie o ipoteza de aplicare a principiilor generale privitoare la repararea prejudiciilor in materie contractuala, principii reglementate de Codul civil (atat cel anterior, cat si cel in vigoare in prezent).
Asadar, chiar daca in cuprinsul prezentei hotarari instanta face referire la "drepturi salariale" ori "salariu", aceste sintagme sunt folosite cu sensul de criterii de determinare a sumelor solicitate prin prezenta actiune, adica despagubiri.
Specificitatea cazului de fata implica si o analiza a modului de determinare a sumelor de bani acordate prin prezenta hotarare.
Astfel, daca reclamanta ar fi continuat activitatea atunci ar fi incasat lunar anumite sume de bani cu titlu de salariu. In aceste conditii, actualizarea sau dobanda nu pot fi calculate altfel decat prin raportare la fiecare suma nominala ce corespunde salariului ce s-ar fi incasat lunar, de la data la care trebuia platit si pana la data de 31.10.2013, data platii despagubirii egale cu valoarea nominala a salariilor.
Actualizarea se va raporta la fiecare salariu brut lunar al reclamantei, luandu-se ca moment de referinta data la care s-ar fi platit, iar ca moment final data de 31.10.2013.
Ulterior se vor cumula toate aceste sume rezultand valoarea totala a sumei nominale ce reprezinta "actualizarea cu inflatia".
In raport de prevederile art. 55 alin. 2) lit. j1 si k din Codul fiscal, precum si de natura juridica a actualizarii (aceasta fiind componenta a prejudiciului efectiv), Tribunalul retine ca din suma totala ce va fi determinata urmeaza a se retine impozitul si celelalte contributii legale ce se aplica veniturilor salariale ori asimilate acestora.
In privinta dobanzii legale, avand natura sa juridica de beneficiu nerealizat, nu poate fi acordata decat prin raportare la cuantumul net al sumei, deoarece doar de acest cuantum s-ar fi putut folosi in mod efectiv reclamanta daca s-ar fi aflat in activitate si s-ar fi achitat la timp fiecare drept salarial lunar.
Un argument suplimentar in acest sens rezulta si din interpretarea dispozitiilor art. 55 alin. 2) lit. j1 din Codul fiscal, textul prevazand ca regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplica si sumelor "reprezentand salarii sau diferente de salarii stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, precum si actualizarea acestora cu indicele de inflatie".
Asadar, legiuitorul nu a stipulat ca regulile de impunere s-ar aplica si cu privire la dobanda legala ce s-ar acorda pentru sume de bani reprezentand salarii, pentru a se putea trage concluzia ca dobanda ar putea fi stabilita prin raportare la cuantumul brut al dreptului salarial ce se cuvenea creditorului.
Tribunalul retine ca dobanda legala nu poate fi acordata decat prin raportare la cuantumul net al salariului lunar ce s-ar fi platit reclamantei daca s-ar fi aflat in activitate.
In temeiul art. 451-453 C.proc.civ. a fost obligat paratul si la plata cheltuielilor de judecata, respectiv suma de 500 lei reprezentand onorariu de avocat, conform chitantei depusa la dosar.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Ministerul Apararii Nationale, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate si, in urma rejudecarii fondului, respingerea actiunii ca nefondata, pentru urmatoarele motive:
Instanta a interpretat eronat dispozitiile art. 52 alin. 2 din Legea 53/2003. Legiuitorul a conditionat acordarea despagubirilor de existenta unui prejudiciu produs ca urmare a unei fapte ilicite a debitorului, care consta in neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii. In dreptul civil, raspunderea are la baza vina celui care savarseste o fapta prejudiciabila.
Art. 52 alin. 2 din Legea 53/2003 prevad ca salariatului i se plateste o despagubire in temeiul normelor raspunderii contractuale. Art. 1088 din Codul civil, art. 1531 si 1535 din noul Cod civil consacra dreptul la daune interese pentru neexecutare sau daune interese moratorii pentru executarea cu intarziere, dar care sa-i fie imputabila.
In temeiul art. 16 din Legea nr.  1/1970, reclamanta a fost suspendata din functie ca urmare a trimiterii in judecata pentru savarsirea de fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Nu se poate retine nicio culpa a angajatorului cu privire la instituirea masurii suspendarii raporturilor de munca.
Art. 52 din codul muncii prevede obligativitatea de a i se plati salariatului o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii, nu indexarea lunara cu indicele de inflatie si dobanda legala aferenta.
In cauza  a operat o suspendare a raporturilor de munca ce are drept efect suspendarea platii drepturilor de natura salariala.
Fapta ilicita in materie contractuala consta in neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a unei obligatii contractuale. In lipsa unei culpe, nu poate fi atrasa raspunderea contractuala. Angajatorul nu poate fi considerata debitor al unei sume de bani, in sensul art. 1488 din noul cod civil, deoarece, in lipsa prestarii muncii pe durata suspendarii, nu poate exista obligatia corelativa a platii drepturilor salariale.
Instanta a avut in vedere ca dobanzile curg numai de la data cererii de chemare in judecata, in nici un caz de la data de 26.11.2001.
A fost incalcat principiul disponibilitatii, consacrat de art. 9 si 22 al. 6 noul cod de procedura civila, instanta a dispus in sensul obligarii la plata unor sume de bani cu titlu de actualizare pentru perioada 22.04.2013-31.10.2013, ce nu a fost ceruta de reclamanta, pronuntandu-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
In drept, a invocat art. 480 al. 2 noul cod de procedura civila.
Intimata, legal citata, nu a formulat intampinare.
Apelul este nefondat.
Intimata reclamanta a fost suspendata din functie in baza art. 16 din Legea nr. 1/1970 a organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat.
Acest articol prevede ca in cazul in care unitatea a facut plangere penala impotriva unui salariat sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale, incompatibile cu functia detinuta, conducerea unitatii il va suspenda din functie. Pe timpul suspendarii nu se platesc drepturile de salariu.
     Art. 17 din aceeasi lege reglementeaza situatia in care salariatul este nevinovat. In cazul constatarii nevinovatiei salariatului suspendat din functie potrivit art. 16, acesta are dreptul la o despagubire egala cu partea de salariu de care a fost lipsit. 
In urma abrogarii Legii 1/1970, aceeasi situatie este reglementata prin art. 52 din Legea 53/2003, Codul muncii, angajatorul fiind obligat sa plateasca o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Asa cum in mod corect a calificat instanta de fond, aceasta forma de raspundere patrimoniala a angajatorului fata de angajat este impusa prin lege, antrenarea ei fiind conditionata doar de constatarea inexistentei culpei salariatului in procesul penal, neavand nicio relevanta caracterul licit sau ilicit al faptei angajatorului de a suspenda contractul individual de munca sau eventuala culpa a acestuia.
Prin urmare, motivele de apel care se refera la inexistenta faptei ilicite si a culpei apelantului nu sunt intemeiate.
Cu privire la intinderea reparatiei salariatului, in mod firesc, aceasta trebuie sa fie integrala. Textul articolului 52 al. 2 este extrem de cuprinzator, incluzand atat salariul, cat si celelalte drepturi de care a fost lipsit. Pe toata durata suspendarii, reclamanta a fost lipsita de contravaloarea salariului, pe care ar fi incasat-o lunar, ceea ce presupune ca trebuie sa primeasca valoarea actuala a acestor sume, prin indexare cu rata inflatiei, dar si de beneficiul pe care ar fi putut sa il realizeze. Acestea sunt si pot fi incluse in sfera celorlalte drepturi de care salariata a fost lipsita, interpretarea instantei de fond fiind corecta, rezonabila.
Referitor la data de la care se cuvine dobanda legala, art. 166 al. 4 din Codul muncii este derogator de la regulile de drept comun, stabilind ca in ceea ce priveste plata salariului, angajatorul este de drept in intarziere. Din aceleasi considerente, la momentul platii despagubirii prevazute de art. 52 al. 2 din Codul muncii pentru repararea integrala a prejudiciului suferit ca urmare a suspendarii platii drepturilor salariale, dobanda trebuie calculata de la data scadentei fiecarei sume. Nici acest motiv de apel nu este intemeiat.
Ultimul motiv de apel se refera la incalcarea principiului disponibilitatii si la acordarea a mai mult decat ceea ce s-a cerut. Din analiza cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamanta a solicitat obligarea paratului la indexarea lunara cu indicele de inflatie si la plata dobanzii legale pentru drepturile salariale achitate pe perioada 26.11.2011-22.04.2013. In cererea de chemare in judecata nu se indica nici momentul de la care trebuie sa inceapa si nici momentul pana la care trebuie acordate aceste drepturi. Pentru a pronunta o hotarare temeinica si legala, clara si care sa poata fi pusa in executare, in aplicarea art. 22 al. 2 din noul Cod de procedura civila, instanta avea obligatia de a stabili, chiar si din oficiu, pe ce perioada se intinde obligatia paratului. Respectand logica juridica, dar si practica judiciara in materia actualizarii si a dobanzii, invocata chiar de reclamant, instanta a stabilit ca drepturile se cuvin de la data scadentei si pana la data platii, care in cauza este 31.10.2013, conform inscrisului intocmit de parat si depus la instanta de fond, respectiv adresa ...
Instanta a respectat limitele investirii, obligand la actualizare si la plata dobanzii pentru drepturile de care reclamanta ar fi beneficiat in perioada cat a fost suspendata, 26.11.2011-22.04.2013, actualizarea si dobanda urmand a se calcula de la data scadentei si pana la data platii, 31.10.2013.
Prin urmare, instanta nu a acordat mai mult decat ceea ce s-a cerut, ci a pronuntat o solutie clara, pentru a nu exista nelamuriri cu privire la intinderea sau aplicarea dispozitivului.
In mod evident, aparatorul intimatei s-a aflat in eroare atunci cand in sedinta publica a aratat ca este posibil sa se fi acordat mai mult decat ceea ce s-a cerut, nefiind in discutie pe ce perioada se cuveneau drepturile salariale, ci pe ce perioada se cuvin actualizarile si dobanzile. Aceasta eroare a fost ulterior corectata prin concluziile scrise depuse.
Sentinta fiind legala si temeinica, in baza art. 480 din noul Cod de procedura civila, Curtea a respins apelul ca nefondat.