Dreptul muncii; jurisdictia muncii

O.U.G. nr.77/2013, act normativ care a stat la baza emiterii deciziei de modificare a Contractului individual de munca al reclamantei, a fost declarata neconstitutionala, motiv pentru care se impune a fi anulata decizia de modificare a CIM. Desi, decizia a fost emisa respectand O.U.G. nr. 77/2013, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii acestei ordonante, se considera ca temeiul juridic care a stat la baza deciziei nu a respectat niciodata garantiile de neconstitutionalitate, toate actele emise in baza acestuia fiind nule.

                Decizia civila nr. 627/14.10.2014 a Curtii de Apel Galati

Prin contestatia inregistrata contestatoarea B.E. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul SPEG, anularea Deciziei nr. ../03.01.2014 de diminuarea a salariului si de schimbare din functie, restituirea sumelor de bani retinute in baza acestei decizii, actualizate cu indicele de inflatie la data platii, reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior emiterii deciziei si plata cheltuielilor de judecata.
Motivandu-si in fapt contestatia a aratat ca din anul 2008 a fost numita in functia de sef serviciu securitate si sanatate in munca, salariul aferent acestei functii la data de 31.12.2013, fiind de 3462 lei.
A precizat ca prin decizia nr. ../03.01.2014 a fost trecuta din functia de conducere intr-o functie de executie in cadrul aceluiasi loc de munca, in aceleasi conditii de munca si cu aceleasi atributii, intimata modificandu-i unilateral si salariul prin diminuarea acestuia de la 3462 lei, la 1014 lei.
A sustinut ca masura diminuarii salariului incalca dispozitiile art. 41, 47 si 53  din Constitutia Romaniei si a invocat nulitatea Deciziei nr. 3/03.02.2014, motivat de faptul ca aceasta a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 41 si art. 38 din Codul muncii.
In drept a invocat disp. art. art. 38, 41 din Codul muncii si art. 41, 44, si 47 din Constitutia Romaniei.
Intimatul, in termen legal, a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii, intrucat contestatoarea nu a facut dovada indeplinirii obligatiei de a participa la sedinta de informare privind avantajele medierii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.
A sustinut ca postul de sef serviciu pe care il ocupa contestatoarea nu mai exista, postul acesteia fiind desfiintat in baza Hotararii Consiliul nr. 338/25.07.2013, hotarare care este in vigoare si produce efecte pana la anularea/revocarea acesteia.
Chiar daca OUG nr. 77/2013 nu mai produce efecte ca urmare a faptului ca a fost declarata neconstitutionala, a aratat ca restituirea diferentei de salariu solicitata de catre contestatoare nu mai are temei legal fata de disp. art. 3 alin. 6, potrivit caruia "in cazul posturilor de conducere din institutiile publice locale transformate potrivit alin. 4, titularii acestora isi pastreaza pana la 31 decembrie 2013 drepturile salariale aferente functiei de conducere detinute anterior transformarii".
De asemenea, a precizat ca sunt inexacte sustinerile contestatoarei, intrucat prin adresa nr. _., i s-a comunicat ca serviciul SSM/Situatii de urgenta se transforma in compartiment SSM/Situatii de urgenta, cu pastrarea drepturilor salariale aferente postului transformat pana la data de 31.12.2013, insa contestatoarea nu a avut nici o obiectie si a consimtit tacit pentru continuarea activitatii si indeplinirea sarcinilor de serviciu in cadrul compartimentului SSM/PSU.
A mai aratat ca potrivit art.41 alin.2 din Codul Muncii, invocat de catre contestatoare, se prevede cu titlu de exceptie faptul ca modificarea unilaterala este posibila numai in cazurile si conditiile prevazute de Codul Muncii.
Or, avand in vedere faptul ca este o institutie bugetara, fiindu-i aplicabile prevederile legale referitoare la functionarea institutiilor publice, precum si faptul ca se afla sub autoritatea C.L. G. si in subordinea directa a P., este evident faptul ca nu putea sa nu puna in aplicare HCL nr. ...
Contestatoarea a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii, avand in vedere ca a indeplinit procedura privind avantajele medierii.
De asemenea, a sustinut ca art. 1 alin.1 din OUG nr. 77 se refera la desfiintarea unor posturi vacante care nu erau ocupate la data intrarii in vigoare a acestei ordonante, iar contestatoarea a lucrat pe postul de sef de serviciu SSM si Situatii de urgenta si in prezent are aceleasi obligatii de serviciu.
Prin sentinta civila Tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii, ca fiind nefondata.
A admis contestatia formulata de contestatoarea B.E., in contradictoriu cu intimatul SPEG, avand ca obiect - "contestatie decizie modificare unilaterala contract de munca".
A dispus anularea deciziei nr. ../03.01.2014 emisa de intimat.
A dispus reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior, incepand cu data de 01.01.2014 si pana la data de 01.05.2014, cand s-a emis decizia nr. 63/2014.
A obligat pe intimat catre contestatoare la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data de 01.01.2014 si pana la data reintegrarii efective, respectiv 01.05.2014 si la plata a sumei de 1.000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
In temeiul disp. art. 248 C.pc.civ., instanta a analizat exceptia inadmisibilitatii contestatiei.
Potrivit disp. art. 2 alin.1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator "Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege".
Prin copia procesului verbal nr. 10/08.04.2013, contestatoarea a dovedit ca s-a efectuat informarea privind avantajele medierii, asa incat instanta a respins ca nefondata exceptia inadmisibilitatii.
Pe fondul cauzei, s-au retinut urmatoarele:
Potrivit copiei carnetului de munca contestatoarea, prin decizia nr. .., a fost numita in functia de sef serviciu, incepand cu data de 01.04.2008.
Prin decizia nr. _/03.01.2014, intimatul a dispus modificarea salariului de baza al contestatoarei, de la 3421 lei, la 1914 lei, ca urmare a transformarii postului acesteia din unul de conducere, in unul de executie conform organigramei si statului de functii aprobat prin HCL nr. _...
Potrivit art. 41 Codul muncii, republicat, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor (alin. 1). Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de cod (alin. 2).
Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:
   a) durata contractului;
    b) locul muncii;
    c) felul muncii;
     d) conditiile de munca;
    e) salariul;
     f) timpul de munca si timpul de odihna (alin. 3).
Conform art. 42 alin. 1 Codul muncii, republicat, locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.
Potrivit art. 48 Codul muncii, republicat, angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de cod.
Salariul poate fi modificat pentru personalul contractual angajat de institutiile publice, cum este cazul intimatei, si ca urmare a unor dispozitii legale in acest sens.
In prezenta cauza, instanta a retinut ca nicio dispozitie legala nu a impus reducerea salariului contestatoarei de la suma de 3462 lei, la 1914 lei.
Este adevarat ca prin HCL nr. _.. s-a aprobat organigrama si statul de functii pentru SPEG si postul contestatoarei a fost transformat din Sef serviciu in post de executie, respectiv responsabil SSM/PSU, insa, intimatul avea obligatia de a o informa cu privire la salariul pe care intentioneaza sa i-l modifice in sensul reducerii, incepand cu data de 01.01.2014.
Prin comunicarea nr. _, i-a adus la cunostinta, doar faptul ca isi pastreaza drepturile salariale pana la data de 31 decembrie 2013, asa incat contestatoarea nu putea sa prevada ca salariul de baza ii va fi diminuat. 
Mai mult, prin OUG Nr. 77 din 26 iunie 2013 pentru stabilirea unor masuri privind asigurarea functionalitatii administratiei publice locale, a numarului de posturi si reducerea cheltuielilor la institutiile si autoritatile publice din subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea Guvernului ori a ministerelor, nu s-a prevazut nici o dispozitie in sensul diminuarii salariilor, ci doar obligatia de a-si modifice structurile functionale, astfel incat numarul total al functiilor de conducere din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice care are in aparatul propriu/de specialitate si personal contractual ori, dupa caz, numai personal contractual sa fie de maximum 12% din numarul total al posturilor aprobate.
Potrivit disp. art. 17 din Codul muncii, orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de munca, in timpul executarii acestuia, impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data incunostintarii in scris a salariatului, (cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil).
Cum intimatul nu a dovedit indeplinirea obligatiei de informare, instanta a retinut ca, decizia contestata este lovita de nulitate.
Pentru a asigura repunerea contestatoarei in situatia anterioara, intimatul trebuie sa ii plateasca diferenta de drepturi salariale dintre sumele primite efectiv si cele la care avea dreptul inainte de emiterea dispozitiei nr_./03.01.2014, pentru perioada in care a operat reducerea de salariu, respectiv pana la data de 01.05.2014, cand prin decizia nr. _.., intimatul a dispus numirea contestatoarei in functia de sef serviciu intern de securitate si sanatate in munca si situatii de urgenta, cu un salariu de baza de 3822 lei.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat, s-a retinut ca acesta este disproportionat in raport cu valoarea si complexitatea cauzei si in temeiul disp. art. 451 al. 2 C.p.civ. a redus cheltuielile de judecata de la 2000 lei, la 1000 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel intimatul SPEG, considerand ca aspectele retinute de instanta in motivarea sentintei sunt neintemeiate.
Salariul contestatoarei a fost diminuat ca urmare a transformarii postului de conducere in unul de executie, prin decizia 3/2014, emisa in baza HCL 338/2014, ca urmare a adoptarii OUG 77/2013.
Instanta a retinut ca nicio dispozitie legala nu a impus reducerea salariului, contrar art. 3 al. 6 din OUG 77/2013.
Instanta a considerat ca decizia este lovita de nulitate pentru ca nu s-a facut dovada obligatiei de informare, insa, din eroare, angajatorul nu a informat salariata cu privire la faptul ca salariul va fi diminuat, ci doar ca va fi pastrat pana la data de 31.12.2013.
In privinta cheltuielilor de judecata, a aratat ca sunt voluptorii, intrucat aparatorul doar a asistat partea, fara a avea imputernicire la dosar.
Referitor la obligarea la plata unei despagubiri, solutia este injusta, deoarece prin executarea acestei obligatii, unitatea ar putea fi pusa in situatia de a plati reclamantei o suma mai  mare decat daca ar fi incasat salariul pentru functia detinuta anterior transformarii.
A solicitat admiterea apelului, anularea sentintei si respingerea contestatiei sau admiterea in parte a apelului.
In drept, a invocat art. 466, 480 Cod de procedura civila, OUG 77/2013.
Intimata contestatoare a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca desfiintarea postului de sef serviciu securitate si sanatate in munca s-a facut cu incalcarea unor acte normative (Legea 319/2006, Legea 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor, Legea 481/2004).
OUG 77/2013 pe baza careia s-a emis HCL _. a fost declarata neconstitutionala.
Unitatea nu a tinut cont de prevederile art. 1 din OUG 77/2013. Reducerea salariului s-a facut unilateral.
In drept, a invocat art. 205 cod de procedura civila.
Prin raspunsul la intampinare au fost reluate argumentele expuse in cererea de apel.
Apelul este nefondat.
Argumentul care justifica solutia anularii deciziei 3/2014 emisa de apelant este acela ca, ulterior emiterii deciziei, Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea OUG 77/2013, act normativ care a stat la baza emiterii deciziei.
In contextul in care singurul temei care a stat la baza modificarii organigramei unitatii si, pe cale de consecinta, la baza emiterii deciziei contestate de reclamanta a fost OUG nr. 77/2013, care a fost declarata neconstitutionala, masura dispusa de parata nu mai are nicio justificare.
La momentul emiterii deciziei, angajatorul a respectat toate dispozitiile legale. Instanta de fond a retinut, in mod eronat, ca angajatorul a modificat unilateral salariul. In baza OUG 77/2013, s-a modificat organigrama si contestatoarea a fost trecuta pe o functie de executie, in locul celei de conducere, ca urmare a transformarii postului. Avand in vedere ca unul din obiectivele pentru care s-a adoptat ordonanta a fost de a se elimina riscul cresterii cheltuielilor bugetare, efectul firesc al trecerii pe o functie inferioara era diminuarea salariului. Derogatoriu, in art. 3 alin. 6 din OUG 77/2013 s-a prevazut ca titularii posturilor de conducere isi pastreaza pana la data de 31 decembrie 2013 drepturile salariale aferente functiei de conducere detinute anterior transformarii. Prin urmare, diminuarea salariului a intervenit prin efectul legii (OUG 77/2013), si nu printr-o masura unilaterala a angajatorului, astfel ca nu se impunea nicio informare suplimentara a salariatului.
Desi decizia a fost emisa respectand OUG 77/2013, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii acestei ordonante, se considera ca temeiul juridic care a stat la baza deciziei nu a respectat niciodata garantiile de neconstitutionalitate, toate actele emise in baza acestuia fiind nule.
In consecinta, solutia Tribunalului de anulare a deciziei este corecta, pentru motivele anterior expuse, si nu pentru argumentele prezentate in considerentele sentintei.
Plata diferentei de drepturi salariale reprezinta un efect al repunerii partilor in situatia anterioara a anularii unui act, ea intervine in baza principiilor raspunderii contractuale si presupune repararea integrala a prejudiciului, fiind inclusa aici si actualizarea cu rata inflatiei. Prin urmare, apelantul  nu este obligat la o suma mai mare catre intimata, ci sa acopere intregul prejudiciu incercat de salariata, care cuprinde, pe langa drepturile salariale propriu zise si prejudiciul produs prin incasarea cu intarziere a acestora, acoperit prin actualizarea sumelor cu rata inflatiei. In consecinta, acest motiv de apel este neintemeiat.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este in sensul ca un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielii de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil (Cauza Cornelia Popa c Romaniei, M Of 13/06.01.2012).
Curtea constata ca munca desfasurata de avocat nu a constat doar in asistarea partii, ci a presupus redactarea cererii de chemare in judecata, redactarea raspunsului la intampinare si sustinerea apararilor in etapa dezbaterii si formularea de concluzii scrise. Faptul ca avocatul ales nu a depus delegatie la dosar nu poate atrage respingerea cheltuielilor de judecata, de vreme ce contestatoarea a fost prezenta, a confirmat mandatul dat avocatului si a depus chitanta privind onorariul.
In cauza, onorariul este real, facandu-se dovada achitarii acestuia, este necesar pentru protejarea intereselor legale ale contestatoarei si este rezonabil.
In baza art. 480 din noul Cod de procedura civila, Curtea a respins apelul ca nefondat.