Inexistenta obligatiei de garantie a vanzatorului in cazul evictiunii rezultand din fapta unui tert ,in situatia in care cauza evictiunii a fost cunoscuta de cumparator.

In situatia in care s-a retinut ca reclamantul cumparator nu a fost de buna credinta la incheierea contractelor de vanzare cumparare ,dispozitiile art.1344 si 1348 cod civil nu sunt aplicabile si acesta nu mai poate invoca si opune vanzatorilor obligatia de garantie ,el urmand sa suporte consecintele constatarii nulitatii absolute a contractului in sensul repunerii in situatia anterioara ,prin restituirea pretului platit.
Prin sentinta civila nr.9973 din data de 06.07.2012 pronuntata de Judecatoria Tg.Jiu in dosarul nr.16293/318/2011, a fost admisa in parte actiunea civila ulterior precizata (disjunsa din dosarul nr. 2109/318/2009 formulata de reclamantii O. V. si  O. A. domiciliati in Tg.- Jiu, in  contradictoriu cu paratii Z. N., cu domiciliul ales la procuratorul S. E. din Bucuresti,si Z. V. R., domiciliat in Bucuresti.
A fost anulata ca netimbrata cererea  reconventionala (fila 79 din dosarul 2109/318/2009) si cererea de interventie (fila 200 din prezentul dosar), formulata de intervenienta C. E., domiciliata in  Targu Jiu.
A fost obligat  paratul Z. N. sa achite  reclamantilor suma de 52650 lei,  actualizata cu rata inflatiei  incepand cu  05.08.2006 si pana la data platii.
A fost obligat  paratul Z. V. R. sa achite reclamantilor  suma de 16.000 lei  actualizata cu indicele de inflatie de la data de 15.09.2003, pana la data platii.
S-a respins capatul de cerere privind  acordarea cheltuielilor de judecata din dosarul 1803/318/2006 si s-a instituit un drept de retentie in favoarea reclamantilor cu privire la apartamentul folosit de acestia, in suprafata de 60,65 mp  situat in Tg-Jiu,  (fila 91) precum si cu privire la terenul aferent  de 97, 96 mp (descris in schita depusa  la fila 92).
A fost obligat  paratul Z. N.  sa achite reclamantilor cheltuieli de judecata  in cuantum de 7206 lei.
A fost obligat  paratul  Z. V. R. sa achite reclamantilor cheltuieli de judecata  in cuantum de 7606 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin s.c. nr.668/2008 a fost admisa cererea reconventionala formulata de  parata reclamanta C. E., s-a constat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr.1231/2006 de BNP C. E. C. si nr.5223 din 15.09.2003 de BNP B. S., a fost respinsa cererea cu privire la obligarea vanzatorilor la incheierea unui nou contract de inchiriere formulata de parata reclamanta reconventionala C. E., fiind respinsa si actiunea in evacuare formulata de reclamantii parati O. V. si O. A. impotriva paratei reclamante reconventional C. E.
In considerentele sentintei civile nr.668/2008, instanta a retinut ca paratilor Z. R. si Z. N. le-au fost restituite terenul si constructia din Tg-Jiu, , in temeiul Legii 10/2001, prin dispozitia Primarului Municipiului Tg-Jiu, la momentul restituirii avand calitatea de chirias reclamantul O. V. pe o parte din constructie si parata reclamanta C. E. pe o alta parte din constructie, contractele de inchiriere depuse la dosar in care figureaza cu calitatea de chirias al unitatii locative de stat facand dovada dreptului sau locativ, drept care ulterior  fost prorogat legal prin actele normative adoptate cu privire la protectia chiriasilor.
Instanta a  constatat neintemeiata actiunea principala  referitoare la evacuarea paratei, care,  pastrandu-si dreptul locativ prin prorogarea legala a contractului de inchiriere nu poate fi evacuata, conform art.11 din OG 40/1999, neplata chiriei pana la incheierea noului contract neputand fi invocata de proprietar ca motiv de evacuare a chiriasului, iar art.10 alin.1 din OG 40/1999 prevede obligatia proprietarului de a notifica chiriasul prin executorul judecatoresc in vederea incheierii contractului de inchiriere, sanctiunea  neindeplinirii acestei obligatii fiind aceea a prelungiri de drept a contractului de inchiriere, astfel ca s-a apreciat ca nu este intemeiata nici cererea  paratei reclamante pentru obligarea proprietarilor la incheierea unui nou contract de inchiriere, el existand de drept.
Sub aspectul nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare, instanta a retinut in cuprinsul s.c. nr. 668/2008 ca sunt incidente dispozitiile  art.  18 alin.1  din OG 40/1999 in conformitate cu care chiriasii au drept de preemtiune la cumpararea locuintei, cat si cele ale art.948 C.civil referitoare la conditiile de validitate ale conventiilor, din precizarile luate partilor rezultand ca proprietarii nu au notificat intentia lor de vanzare a cotelor parti indivize catre chiriasi, conform disp.art.14 alin.2 si 3 din OG 40/1999, iar dispozitiile legii speciale coroborate cu dispozitie art. 948 pct.4  C.civil referitoare la existenta cauzei licite pentru validitatea unei conventii, conduc la concluzia ca exista motive de nulitate a celor doua acte de vanzare-cumparare contestate, impunandu-se constatarea nulitatii in intregime a conventiilor si nu pro parte, avand in vedere ca fiecare dintre instrainatori detinea la momentul incheierii  cota parte indiviza din bunurile restituite, situatie in care nu se poate sti care dintre cotele parti indivize reprezinta unitatea locativa ocupata de parata reclamanta, nerealizandu-se iesirea din indiviziune la momentul instrainarii.
Expertiza intocmita in cauza de fata a identificat apartamentul locuit de reclamantii O. V. si O. A., precum si terenul aferent precizand ca apartamentul locuit de reclamanti se afla situat in imobilul din str. M. E. Tg-Jiu, jud. Gorj, are suprafata utila de 60,65 mp, iar terenul aferent apartamentului are lungimea la str. M. E. de 13,15 m si latimea de 7,45m cu suprafata de 97,97 mp.
Valoarea de circulatie a imobilului situat in str. M. E. avand suprafata utila de 121,30 mp a fost stabilita de expert la suma de 374.000 lei, la data de 4 iunie 2008, data ramanerii definitive a sentintei civile 668/2008, pronuntata in dosarul 1803/318/2006, iar valoarea de circulatie a terenului aferent de 214 mp a fost stabilita la suma de 260.120 lei, la aceeasi data, respectiv 4 iunie 2008, rezultand suma totala de 634.120 lei.
La data de 31 decembrie 2011 cursul leu/Euro la BNR a fost de 4,3197 si la data de 01.08.2006 cursul leu/Euro la BNR a fost de 3,5480, iar la data de 15.09.2003 cursul leu/Euro la BNR este de 3,8032, astfel ca expertul R. P. a concluzionat ca valoarea    actualizata a  pretului de 15.000 euro din contractul nr. 1231/2006 este de  64.795,50 lei si valoarea actualizata a pretului de 160.000.000 lei din contractul 5223/2006 este de 181.729 lei.
Instanta a constatat ca nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare 5223/2003 si 1231/2006  a fost justificata de nerespectarea dispozitiilor  art.18 alin.1  din OUG 40/1999 in conformitate cu care chiriasii au drept de preemtiune la cumpararea locuintei, cat si cele ale art.948 pct.4 C.civil referitoare la conditiile de validitate ale conventiilor, precum si de faptul ca proprietarii nu au notificat intentia lor de vanzare a cotelor parti indivize catre chiriasi, conform disp.art.14 alin.2 si 3 din OG 40/1999, insa in prezenta cauza cumparatorii sustin ca au fost de buna credinta si vanzatorii raspund pentru evictiune, sustinere ce va fi inlaturata de catre instanta in sensul retinerii relei credinte si a cumparatorilor (reclamantii)  cu urmatoarea motivare:
Raportat la datele prezentei cauze, instanta a retinut ca reaua-credinta a cumparatorilor (reclamantii O.) reiese din chiar cuprinsul contractelor incheiate in care nu se face trimitere la verificarea indeplinirii cerintelor prevazute de dispozitiilor OUG 40/1999, precum si din imprejurarea ca locuiau in acelasi imobil cu celalalt chirias (C. E.), deci cunosteau ca nu au fost respectate dispozitiilor legale in vigoare la momentul incheierii contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr.5223/2003 si nr. 1231/2006.
 Mai mult, reclamantii aveau posibilitatea de a evita desfiintarea contractului de vanzare cumparare autentificate sub nr. 5223/2003 prin formularea unei cereri pentru iesirea din indiviziune si atribuirea in lotul vanzatorului a partii din imobil folosita de reclamanti in calitate de locatari, posibilitate de care nu au uzat de la data incheierii acestui contract (2003) si pana la pronuntarea sentintei nr. 668/2008 (chiar dupa pronuntarea acestei sentinte, situatie in care se putea suspenda judecata recursului pana la solutionarea cererii de iesire din indiviziune).
Ca, retinerea relei-credinte si a cumparatorilor, precum si asumarea de catre vanzatori a obligatiei de garantie contra evictiunii, cat si principiul echitatii justifica solutia  admiterii in parte a actiunii civile ulterior precizata in sensul obligarii celor doi parati la restituirea pretului mentionat in contract, actualizat cu rata inflatiei incepand cu data autentificarii contractului, cu precizarea ca elementele luate in considerare in speta de fata sunt diferite de cele din cauza invocata de reclamanti (cauza Raicu impotriva Romaniei) si nu sustin pretentiile privind restituire de catre parati a pretului actual al imobilelor.
Prin solutionarea cererii principale (pretentiile referitoare la restituirea pretului), instanta a apreciat ca a ramas fara obiect cererea subsidiara  prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare a intregului imobil, solicitare nefondata intrucat eludeaza prevederile legale avute in vedere la constatarea nulitatii contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 5223/2003 si nr. 1231/2006.
Totodata, instanta a respins capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata din dosarul 1803/318/2006, pentru motivele ce au condus la retinerea relei-credinte a cumparatorilor la momentul incheierii contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr. 5223/2003 si nr. 1231/2006 si urmeaza sa instituie un drept de retentie in favoarea reclamantilor doar cu privire la apartamentul folosit de acestia, in suprafata de 60,65 mp,  situat in Tg-Jiu, str. M. E., nr. , jud. Gorj (descris in schita anexata la raportul de expertiza-fila 91), precum si cu privire la terenul aferent  de 97,96 mp (descris in schita depusa  la fila 92) deoarece doar aceasta parte din imobil se afla in posesia reclamantilor si numai in aceasta modalitate se asigura respectarea dreptului locativ al locatarei C. E. pentru cealalta parte din imobil,  drept stabilit prin s.c. nr. 668/2008 ce a rezolvat cererea in evacuare a acestei locatare in sensul respingerii (pentru considerentele amintite si in cuprinsul prezentei hotarari).
Instanta retinand culpa procesuala a celor doi parati (deci neincidenta art.275 C.p.civila), avand in vedere cota egala din bunul instrainat a apreciat ca paratii urmeaza sa fie obligati, in temeiul art. 274, 277 C.p.civila, la cheltuieli de judecata egale din suma dovedita cu chitantele depuse la dosarul nr. 16293/318/2011 si in dosarul nr. 2109/318/2009 doar pana la disjungerea cererii (avand in vedere solutiile pronuntate de instantele de control judiciar), cheltuieli ce reprezinta taxa judiciara de timbru (9453 lei), onorariu aparatori (4600 lei), transport (359.80 lei), cu precizare ca paratul Z. V.R. va suporta aceste cheltuieli majorate cu suma de 400 lei achitata de reclamanti pentru expertiza, avand in vedere ca si paratul Z. N. a achitat suma de 400 lei pentru efectuarea expertizei, iar in cuantumul acestor cheltuieli nu vor fi incluse zilele la care reclamantul a fost prezent in instanta deoarece nu a dovedit ca in aceste zile desfasura activitati pentru care primea zilnic suma indicata (60 lei).
In consecinta,  instanta a obligat  paratul Z. N.  sa achite reclamantilor cheltuieli de judecata  in cuantum de 7206 lei, iar  paratul  Z. V. R. a fost obligat sa achite reclamantilor cheltuieli de judecata  in cuantum de 7606 lei.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamantii O. V. si O. A., precum si paratul Z. N. prin procurator S. E., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Reclamantii au criticat sentinta, in principal, sub aspectul formei de despagubire la care a fost obligat paratul, acestia invocand imprejurarea ca restituirea pretului imobilului actualizat cu indicele de inflatie nu acopera prejudiciul suferit prin pierderea dreptului de proprietate si ca instanta trebuia sa oblige paratul la valoarea de piata actuala a imobilului in discutie, respectiv la valoarea cu care ei (reclamantii) si-ar putea cumpara in prezent o alta locuinta de natura celei a carei proprietate au pierdut-o, sau sa fie pronuntata o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru intreg imobilul.
A fost criticata sentinta si pentru faptul ca in mod gresit a fost retinuta reaua lor credinta la cumpararea imobilului, aceasta venind in contradictie cu sentinta prin care s-a constatat nulitatea contractelor de vanzare cumparare si in care a fost retinuta reaua credinta numai in ceea ce-l priveste pe vanzator.
De asemenea apelul reclamantilor a vizat si cheltuielile de judecata care s-au acordat aratand in acest sens ca suma de 400 lei reprezentand onorariu expert este cu mult inferioara sumei reale de 800 lei pe care au achitat-o.
Paratul Z. N. a criticat sentinta pe considerentul ca in mod gresit prima instanta a dispus ca suma pe care trebuie sa o achite reclamantilor trebuie sa fie actualizata cu rata inflatiei incepand cu data de 05.08.2006 pana la data platii, aceasta intrucat reclamantii au folosit incepand cu anul 2006, continuand pe toata durata procesului si pana in prezent imobilul in litigiu.
Alta critica a vizat cheltuielile de judecata  la care a fost obligat, in acest sens apelantul parat aratand ca nu datora aceste cheltuieli intrucat a recunoscut pretentiile reclamantilor de la primul termen de judecata, iar in situatia in care totusi se considera ca aceste cheltuieli sunt datorate, ele trebuiau stabilite in proportie cu valoarea la care s-a admis actiunea.
Tribunalul Gorj prin decizia civila nr.501/14.11.2012 a respins ca nefondate atat apelul reclamantilor cat si apelul paratului, retinand ca solutia instantei de fond este corecta.
Impotriva sentintei Judecatoriei Tg-Jiu si a deciziei Tribunalului Gorj au formulat recurs reclamantii O. V. si O. A., precum si paratul Z. N., criticandu-le pentru netemeinicie si nelegalitate.
Recursul reclamantilor a vizat nepronuntarea si neanalizarea cererii privitoare la pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru imobilele casa de locuit si teren aflate in litigiu, criticand totodata si gresita retinere a relei credinte a reclamantilor, apreciata de catre apelantii reclamanti ca nefiind dovedita cu probe certe.
Recursul paratului a vizat gresita sa obligare la plata cheltuielilor de judecata, precum si la plata actualizata cu rata inflatiei a pretului imobilului catre reclamanti
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.2136/7.03.2013 a admis atat recursul reclamantilor cat si recursul paratului, a casat decizia civila nr.501/14.11.2012 a Tribunalului Gorj si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
S-a retinut in decizia de casare ca recurentii au criticat faptul ca instanta de fond si cea de apel nu s-au pronuntat si nu au analizat petitul ce vizeaza pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru imobilul casa de locuit si pentru terenul in suprafata de 214 mp situat in Tg-Jiu , str. M. E ,  si verificand aceasta critica a constatat instanta de recurs ca aceasta se regaseste in cuprinsul motivelor de apel formulate de catre reclamanti, insa tribunalul nu a analizat-o in cuprinsul considerentelor deciziei recurate , aspect ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei si care atrage imposibilitatea exercitarii controlului judiciar in ceea ce priveste aplicarea legii.
S-a dispus de catre instanta de recurs ca in rejudecare, tribunalul sa analizeze critica formulata de recurentii reclamanti privind nepronuntarea instantei de fond asupra petitului ce vizeaza pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare pentru imobilul in cauza.
La rejudecarea apelurilor reclamantilor si paratului, partile au aratat ca nu mai au cereri si nici probe de formulat fiind suficiente probele care se afla la dosarul cauzei.
Prin decizia civila nr. 347/02.09.2013, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia I Civila in dosarul nr. 16293/318/2011* s-au respins ca nefondate apelurile civile declarate de apelantii reclamanti O. V. si O. A. si apelantul parat Z. N., impotriva sentintei civile nr. 9973 din data de 06.07.2012 pronuntata de Judecatoria Tg.Jiu in dosar nr.16293/318/2011, dupa casare.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut :
In ceea ce priveste apelul declarat de catre reclamanti s-a retinut ca prima instanta  in mod corect le-a acordat acestora restituirea pretului actualizat cu indicele de inflatie la data platii, aceasta modalitate apreciindu-se ca acopere prejudiciul suferit de reclamanti, dispozitiile art.1341 C.civ., reglementand situatiile cand vanzatorul este raspunzator de evictiune in cazul cumparatorului evins, vanzatorul datorand restituirea pretului, fructele, daune interese si spezele instantei. Solicitarea apelantilor reclamanti de a le fi acordata valoarea de inlocuire a imobilului, respectiv acordarea unei sume cu care sa-si poata achizitiona o alta locuinta in prezent, nu are suport legal, o asemenea posibilitate nefiind reglementata de legislatia in vigoare. Mai mult, valorile imobilelor in cauza au fost stabilite prin expertizele efectuate conform normativelor legale in vigoare.
Nefondata a fost considerata si critica vizand retinerea relei credinte in ceea ce-i priveste pe apelantii reclamanti, aceasta intrucat la intocmirea actelor de vanzare cumparare aveau cunostinta de faptul ca si celalalt chirias, respectiv intimata intervenienta C. E. locuia in acelasi imobil si ca astfel nu s-au respectat dispozitiile legale care erau in vigoare la momentul instrainarii imobilului OUG nr.40/1999 - reaua credinta presupunand atitudinea unei persoane care indeplineste acte sau fapte contrare legii si fiind in acelasi timp constienta de caracterul ilicit al conduitei sale.
A fost considerat ca  nefondat nici motivul de apel vizand neanalizarea capatului de cerere privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, prima instanta facand o corecta dezlegare a acestei cereri si aratand in considerentele sentintei apelate ca de indata ce prin sentinta judecatoreasca irevocabila s-a dispus restituirea pretului imobilelor ce formasera obiectul instrainarii o asemenea cerere a ramas fara obiect si totodata o asemenea solicitare este si nefondata, intrucat pronuntarea unei astfel de hotarari ar eluda prevederile legale avute in vedere la constatarea nulitatii contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr.5223/2003 si nr.1231/2006 prin sentinta civila nr.668/2008 a Judecatoriei Tg-Jiu.
Nici critica vizand cheltuielile de judecata care le-au fost acordate nu a fost considerata intemeiata, la stabilirea cuantumului acestora avandu-se in vedere actele doveditoare depuse la dosar, respectiv chitantele justificative, precum si faptul ca si intimatul parat Z. N. a achitat 400 lei pentru efectuarea raportului de expertiza.
In ceea ce priveste apelul declarat de parat s-a  apreciat ca in mod just instanta de fond  a acordat actualizarea pretului pentru imobilele cumparate cu rata inflatiei de la data platii, aceasta fiind in concordanta cu dispozitiile art.1341 C.civ., precum si cu principiul conform caruia prejudiciul suferit trebuie sa fie reparat integral.
Nici critica vizand cheltuielile de judecata la care apelantul parat a fost obligat nu a fost fondata, in speta nefiind intrunite cerintele prevazute de dispozitiile art.275 C.pr.civ., paratul nerecunoscand in totalitate pretentiile reclamantilor, iar cuantumul cheltuielilor la care a fost obligat au fost dovedite cu chitantele depuse la dosar.
Impotriva acestei  decizii au declarat recurs reclamantii O. V., O. A. si de paratul Z. N., prin procurator S. E. si paratul  Z. V. R..
In recursul  declarat  de reclamanti, acestia critica in esenta urmatoarele :
Tribunalul Gorj, prin decizia atacata  a preluat motivarea din considerente sentintei 9973/2012 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu in dosarul 16293/318/2011, neanalizand motivele si criticile din apel referitoare la nepronuntarea  asupra petitului  prin care a solicitat  pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare privind imobilele - casa si terenul aferent - din Tg . Jiu, Str., Jud. Gorj.
Se arata ca nici  dispozitivul , nici considerentele sentintei 9973/2012 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu in dosarul 16293/318/2011 nu contin o analiza si  o pronuntare  a acestui petit, apreciindu-se astfel ca decizia atacata este lovita de nulitate absoluta, nerespectand deciziile Curtii de Apel Craiova, care era obligatorie potrivit art.315 alin. 1 C.pr.civila, cu aplicarea art. 129 alin. 4-6 C.pr.civila si art. 261 pct. 3 si 5 C.pr.civila.
Pentru  toate celelalte aspecte si petite,  recurentii mentin integral tot ceea ce s-a invocat, argumentat si probat in toate ciclurile procesuale anterioare, dezvoltat inclusiv prin motivele de apel, prin motivele din recursul anterior, prin concluziile scrise si prin notele depuse in ciclurile anterioare pe care le mentin integral, reprezentand  critici si motive indreptate impotriva ambelor hotarari, atat cu privire la nelegalitatea acestora, dar si cu privire la neacordarea cheltuielilor efectuate de recurentii reclamanti in dosarul anterior - nr.1803/318/2006 al Jud. Tg. Jiu-, cat si in ceea ce priveste neacordarea unei sume de bani reprezentand cheltuieli de judecata in dosarul de  recurs, in primul ciclu procesual si implicit, pe caile de atac.
Se mai arata ca s-a solicitat in principal pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, ca obligatie principala, iar in subsidiar, in cazul unui refuz  explicit din partea paratilor, de a indeplini aceasta obligatie, au solicitat dezdaunari sub forma unor daune interese materiale, care sa reprezinte atat pierderea suferita  cat si beneficiul realizat-potrivit art.1084 Cod civil, cu aplicarea art. 1073 si art. 1075 Cod civil, art. 1344 Cod civil, dar si art. 481 Cod civil si art. 1 paragraful 1 si paragraful  2 din CEDO, suma de 634.120 lei - reprezentand valoarea de piata a imobilului calculata de expertul R. P., suma  reprezentand despagubire inegrala  potrivit art. 1084 din 06.02.2008, cand s-a pronuntat sentinta civila  668/2008 de catre Judecatoria Tg. Jiu si instituirea  unui drept de retentie in favoarea noastra asupra acestor imobile pana la plata integrala a intregului prejudiciu suferit de pierderea proprietatii acestor imobile.
In drept  isi intemeiaza  recursul pe dispoz. aart. 304 pct. 6-9 C.pr.civila,art. 312 alin.1 si 5 C.pr.civila, art. 969-970 C.civil, art.1074 C.civil, art. 1075 C.civil, art. 1084 C.Civil, art.480-482 C.civil, art.111 C:pr.civila, art.1 paragr.1 din Protocolul aditional  nr.1 al. CEDO, art.16, art.20, 21,24,4,46 si 148 din Constitutia Romaniei, art.16,art.13 si 17 din CEDO, art.315 alin.1,3 si 4 C.pr.civila, art.296, C.pr.civila, 274, 129 alin. 4-6 C.pr.civila , art.261 pct.3 si art. 1337-1350 Cod civil, art.18-21, OUG 40/1999.
Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei 347/02.09.2013, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia I Civila in dosarul nr. 16293/318/2011*, in sensul admiterii  apelului, admitand capatul de cerere privind pronuntarea unei hotarari judecatoresti, care sa tina loc de act autentic de vanzare- cumparare.
Admiterea recursului,  modificarea deciziei 347/02.09.2013, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia I Civila in dosarul nr. 16293/318/2011*, in sensul admiterii capatului de cerere privind obligarea paratilor la plata sumei de  634,120 lei, actualizata de la data de  06.02.2008- data pronuntarii sentintei 668/06.02.2008 pronuntata de catre Judecatoria Tg. Jiu in dosarul nr. 1803/318/2006 cu instituirea unui drept de retentie in favoarea  recurentilor asupra imobilelor.
Admiterea recursului,  casarea deciziei 347/02.09.2013, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia I Civila in dosarul nr. 16293/318/2011*, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj pentru solutionarea apelului in sensul celor dispuse prin decizia civila 2136/07.03.2013 a Curtii de Apel Craiova.
Admiterea recursului,  casarea ambelor hotarari recurate si trimiterea cauzei la Jud. TG. Jiu pentru solutionarea petitului nesolutionat in ciclurile anterioare de judecata, privind pronuntarea unei  hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare pentru imobilul  casa de locuit si teren aferent din Tg. Jiu, strM.E.
Admiterea recursului,  casarea ambelor hotarari, retinerea cauzei  de catre Curtea de Apel Craiova pentru evocarea fondului asupra tuturor  petitelor.
In recursul  sau paratul S. E.  procurator pentru  Z. N, critica urmatoarele :
In  primul motiv de apel a aratat  ca obligarea la plata sumei ce corespunde actualizarii pretului este lipsita de temei legal atata vreme cat reclamantii au folosit incepand cu anul 2006, continuand pe toata durata procesului, dar si actual sa beneficieze de folosinta exclusiva a imobilului in litigiu, critica fiind respinsa  de instanta de apel, motivand ca instanta de fond a procedat corect  la solutionarea acestei situatii, intrucat numai asa reclamantii ar putea beneficia de o acoperire completa a prejudiciului.
Cu privire la cheltuielile de judecata acordate de instanta de fond, a solicitat ca instanta de apel sa respinga  cererea reclamantilor, absolvindu-l de plata acestora, intrucat potrivit  prev. art. 274 si urm. C.pr.civila, cheltuielile de judecata nu puteau fi acordate atunci cand au fost recunoscute pretentiile reclamantilor, chiar de la primul termen de judecata, fara sa fi fost notificat cu privire la aceste pretentii inainte de pornirea procesului.
A mai aratat  ca in situatia in care s-ar sustine ca trebuie sa plateasca cheltuieli de judecata, suma la care ar putea fi obligat trebuie sa fie redusa proportional cu valoarea actiunii care a fost admisa, suma solicitata de Olaru Vasile, Olaru Aura-  de 634 120 lei fiind apreciata de instanta de fond ca fiind nejustificata, fiind aprox. de 12 ori mai mare decat suma pe care Judecatoria Tg. Jiu a acordat-o reclamantilor, instanta respingand si aceasta criticia.
Cu privire la cheltuielile de judecata, decizia criticata incalca  dispoz. art. 274 si urm.  C.pr.civila, intrucat recunoasterea facuta de recurent  priveste capatul de cerere care a fost  gasit intemeiat de catre instanta, iar daca instanta a avut in vedere toate capetele de cerere, iar toate celelalte nu au fost admise, apreciaza ca nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata  facute de reclamanti .
In drept  invoca  dispoz. art. 304 pct. 9 C.pr.civila.
Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei 347/02.09.2013, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia I Civila in dosarul nr. 16293/318/2011*, admiterea apelului, modificarea sentintei 9973/06.07.2012 a Judecatoriei TG. Jiu, in sensul  inlaturarii obligatiei stabilite in sarcina recurentului, prin care, pelanga suma de 52650 lei  pe care trebuie s-o restituie reclamantilor, a fost obligat in mod gresit la plata unei sume  ce ar rezulta in urma actualizarii cu indicele de inflatie a acesteia, cu respingerea cheltuielilor de judecata acordate reclamantilor.
Recursul reclamantilor O. V., O. A.  este nefondat si se va respinge ca atare, iar recursul  paratului  Z. N., prin procurator S. E. este fondat si se va admite, pentru urmatoarele considerente
Critica vizand nerespectarea de catre instanta de apel a indrumarilor date prin decizia de casare nr.2136/7.03.2013 a Curtii de Apel Craiova este neintemeiata.
Prin decizia 2136/7.03.2013 Curtea de Apel Craiova a stabilit ca in rejudecare Tribunalul va analiza critica referitoare la petitul ce vizeaza pronuntarea unei hotarari ce tine loc de act autentic de vanzare cumparare ,pe care recurentii reclamanti au formulat-o si in cadrul motivelor de apel.
In consecinta,prin decizia 347/2.09.2013 instanta de apel a apreciat ca este nefondat motivul privind neanalizarea acestui capat de cerere si ca modalitatea in care aceasta solicitare a fost solutionata este cea corecta.
Reclamantii au solicitat conversia unor acte juridice declarate nule in promisiuni de vanzare cumparare care apoi sa fie transformate de catre instanta in acte autentice de vanzare cumparare identice cu cele declarate nule.
Prin conversiunea actului juridic se intelege considerarea manifestarii de vointa in sensul in care reprezinta un act juridic valabil,iar nu numai in sensul in care reprezinta un act juridic lovit de nulitate.
In cazul conversiunii ,manifestarea de vointa este calificata ca echivalenta unui anumit act juridic ,chiar daca nu este valabila ca alt act juridic.
Fundamentul conversiunii este impus de conceptia asupra nulitatii ,in sensul ca nulitatea fiind indreptata impotriva efectelor care contravin scopului legii ,urmeaza ca toate efectele care nu contravin legii sa fie mentinute si deci trebuie sa se admita solutia ca in locul actului nul isi va produce efectele actul juridic valabil.
Ori in speta nu poate fi vorba de salvarea si protejarea unor efecte si interese legitime ,in conditiile in care prin sentinta 668/6.02.2008 a Judecatoriei Targu Jiu prin care  s-a constatat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr.1231/2006 si 5223/15.09.2003 ,s-a retinut inexistenta cauzei licite pentru validitatea conventiilor.
Pe de alta parte ,pentru a se putea pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic ,in contradictoriu cu promitentii vanzatori,este necesar ca bunul promis a fi vandut sa se mai gaseasca in patrimoniul vanzatorului.
In cauza bunul vandut nu se mai gaseste in patrimoniul vanzatorului Z. V. R. ,prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1240/21.07.2009 de catre notar public I. G. ,cota de 1/1 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Tg.Jiu str. M. E. jud.Gorj compus din teren si constructii retrocedat in baza dispozitiei  nr.1338/11.07.2003 ,revenind in lotul atribuit copartajantilor Z. N. si Z.D..
In consecinta ,sustinerile reclamantilor ,concretizate in motivele de recurs in sensul ca este posibila pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic sunt neintemeiate.
Neintemeiate sunt de asemenea sustinerile recurentilor prin care se arata ca  buna sau reaua credinta a cumparatorilor nu poate influenta cuantumul si intinderea prejudiciului.
Recurentii reclamanti si-au intemeiat actiunea precizata pe dispozitiile art.1337,1344 Cod Civil .
Evictiunea ,fata de care potrivit  al.1 pct.1 art.1336 ,vanzatorul il garanteaza pe cumparator ,semnifica pierderea proprietatii in tot sau in parte a lucrului vandut sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar.
Conditia pentru a deveni operanta obligatia de garantie este ca pierderea sau dupa caz tulburarea proprietatii sa se datoreze faptei vanzatorului sau faptei unui tert ,evictiunea sa provina de la vanzator sau de la un tert ,tulburarea putand fi o tulburare de fapt sau de drept.
In cauza ,ca urmare a cererii formulate de un tert,C. E. ,prin sentinta civila nr.688 /6.02.2008 a Judecatoriei Tg.Jiu ramasa irevocabila,s-a constatat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare autentificate sub nr.1231/2006 si 5223/2003.
Obligatia de garantie a vanzatorului in cazul evictiunii rezultand din fapta unui tert exista daca sunt indeplinite trei conditii si anume:sa fie o tulburare de drept,cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii si sa nu fi fost cunoscuta de cumparator,ultima conditie nefiind indeplinita in cauza.
In speta dedusa judecatii instanta a retinut ca reclamantii cumparatori nu au fost de buna credinta la incheierea contractelor  de vanzare cumparare ,deci au cunoscut cauza evictiunii astfel incat dispozitiile art.1344 si 1348 nu sunt aplicabile.
In atare situatie ,cu privire la pierderea proprietatii ,cumparatorii nefiind de buna credinta ,acestia nu mai pot invoca si opune vanzatorilor obligatia de garantie pentru evictiune ,ei urmand sa suporte consecintele constatarii nulitatii absolute ,in sensul repunerii in situatia anterioara ,prin restituirea pretului platit ,astfel ca solutia pronuntata de instantele de fond si in aceasta privinta este legala.
Pentru aceleasi motive ,Curtea retine ca in mod corect nu s-au acordat cheltuielile de judecata efectuate in cadrul dosarului 1803/318/2006.
In ceea ce priveste recursul formulat de paratul Z. N. ,Curtea retine:
Avand in vedere ca recurentul nu si-a indeplinit obligatia de a timbra  pana la termenul stabilit de instanta( 5.11.2013),desi a fost citat cu aceasta mentiune ,in temeiul art.20 al.3 legea 146/1997 ,Curtea urmeaza sa anuleze recursul in ceea ce priveste motivele ce nu vizeaza critici privind modul de solutionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata.
Criticile privind obligarea paratului Z. N. la plata cheltuielilor de judecata sunt intemeiate in parte.
Pentru ca dispozitiile art.275 cod procedura civila invocat de recurent ,sa fie aplicabile ,in sensul ca paratul sa nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecata ,acesta trebuie sa recunoasca integral pretentiile reclamantului.
Cum in cauza pretentiile reclamantilor nu au fost recunoscute integral,criticile vizand aceste aspecte sunt neintemeiate.
Potrivit art.276 cod procedura civila cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte ,instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata ,putand face compensarea lor.
Pozitia juridica de parte castigatoare in proces este determinata de raportul dintre continutul obiectului actiunii si rezultatul obtinut prin hotararea de solutionare a litigiului.
Atunci cand pretentiile ce formeaza obiectul litigiului  sunt admise partial ,instanta trebuie sa acorde celui ce a castigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecata ,proportional cu pretentiile admise.
In cauza ,paratul recurent a fost obligat sa achite reclamantilor suma de 52650 lei actualizata ,astfel ca din taxa judiciara de timbru achitata de reclamanti ,acesta nu poate fi obligat decat la plata unei sume corespunzatoare taxei pentru pretentiile admise de instanta ,aceasta fiind in cuantum de 2664 lei.
De asemenea in cheltuielile de judecata pe care paratul trebuie sa le suporte este inclusa si suma de 400 lei onorariu expertiza achitata de reclamant in data de 21.11.2011,instantele de fond retinand in mod corect ca restul onorariului de expert a fost suportat de catre parat.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata reprezentand onorariu aparator ,Curtea constata ca acesta a fost dovedit doar cu chitanta nr.74/2012 aflata la fila 218 dosar  16293/318/2011 in cuantum de 2000 lei ,din care recurentul parat va suporta ½  potrivit dispozitiilor art.277 cod procedura civila ,restul fiind suportat de celalalt parat.
In ceea ce priveste cheltuielile de transport,Curtea constata ca  au fost acordate in mod nelegal de catre instantele de fond ,acestea nefiind dovedite ,la dosar neexistand bonuri fiscale in acest sens.
Fata de aceste motive ,recursul formulat de catre paratul Z. N. cu privire la cheltuielile de judecata la care a fost obligat,urmeaza a fi admis.
In baza art.312  cod procedura civila Curtea urmeaza sa respinga recursul reclamantilor si sa admita recursul paratului Z. N. cu privire la cheltuielile de judecata,sa modifice decizia atacata in sensul admiterii apelului declarat de acesta ,schimbarii sentintei in sensul obligarii acestui parat la plata sumei de 3704 lei reprezentand cheltuieli de judecata la prima instanta. Restul dispozitiilor sentintei vor fi mentinute.
Fata de neindeplinirea obligatiei de timbrare pana la termenul stabilit ,recursul formulat de paratul Z. N. va fi anulat in ceea ce priveste criticile ce nu vizeaza cheltuielile de judecata.