Uzucapiune

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI 
SECTIA A III A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.1159
Sedinta publica de la 22.05.2006
                                            Curtea constituita din:
                                   Presedinte    -     Ioana Buzea
                                   Judecator      -     Daniela-Adriana Bina
                                   Judecator      -     Mirela Visan
                                   Grefier           -     Diana Sulea

     Pe rol se afla pronuntarea asupra recursului declarat de paratul RADU ANDREI ION FILIMON, impotriva deciziei civile nr. 139 A din 18.02.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a  civila, in dosarul nr. 3/2004, in contradictoriu cu reclamantii IONESCU DAN PAUL GHEORGHE si IONESCU BOGDAN ALEXANDRU.
     Dezbaterile in cauza au avut loc in data de 15 mai 2006, consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta, cand, pentru a da posibilitate partilor sa depuna note scrise si avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 22 mai 2006, cand a decis urmatoarele :
     
     
     C U R T E A

     Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
         Prin cererea inregistrata la 10.07.2001,sub nr.8497/2001, pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, reclamanta IONESCU LUCIA a chemat in judecata pe paratul FILIMON RADU solicitand instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa se constate ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 262,73mp., situat in Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.10, sector 2, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani. 
           Motivandu-si cererea reclamanta a sustinut ca, in anul 1969 a cumparat de la numitul Tacorian Sergiu si altii un apartament situat in Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.12, sector 2. Dupa ce si-a stabilit domiciliul la aceasta adresa, in ideea de a-si face propria gradina,a cumparat terenul alaturat, situat la nr.10, de la paratul Radu Filimon, prin inscris sub semnatura privata.                                                                                       
  Din 1969 si pana in prezent reclamantul a posedat continuu, neintrerupt si sub nume de proprietar terenul dobandit astfel, fiind cunoscut de vecini ca unic proprietar si fara sa fie deranjat vreodata de vreo alta persoana care sa pretinda un drept asupra terenului
Prin sentinta civila nr.3148/20.03.2002 Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea,a constatat ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 263 mp. situat in Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.10, sector 2  prin uzucapiune. Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca reclamanta a dobandit prin actul autentic de vanzare cumparare nr.5902/18.06.1971 dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.12, et.1, ap.2.                                           
Conform depozitiilor martorilor s-a retinut ca din anul 1970 reclamanta a posedat si terenul alaturat acestui imobil, in suprafata de 263 mp, posesia exercitata de aceasta fiind continua, publica si sub nume de proprietar . 
Din adresa nr.2618/21.09.2001 emisa de Consiliului Local al Sectorului 2 - Directia Venituri Buget Local s-a retinut ca in evidentele fiscale figureaza ca titular de rol pentru terenul in litigiu paratul Filimon Radu.
Impotriva hotararii instantei de fond a formulat apel paratul RADU ANDREI ION FILIMON criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele de apel s-a sustinut ca paratul nu a locuit niciodata la adresa la care a fost citat de instanta de fond, ci a locuit in Bucuresti, str.Maria Rosetti, nr.10, pana in anul 1973 cand a parasit Romania si s-a stabilit in S.U.A.
Nu a cunoscut-o niciodata pe reclamanta si nu este adevarat ca i-ar fi instrainat acesteia terenul in litigiu. In realitate terenul a fost proprietatea autorului sau Filimon Raul George Ion si a fost in mod abuziv trecut in proprietatea statului, motiv pentru care la intoarcerea in tara a solicitat restituirea imobilului in conditiile Legii nr.10/2001.
        A aflat atunci, de la functionarii primariei, ca reclamanta emite pretentii cu privire la teren, iar apoi despre hotararea instantei de fond.
In opinia apelantului hotararea primei instante este nelegala deoarece retine dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului in litigiu in conditiile in care posesia exercitata de aceasta nu indeplinea conditiile prevazute de lege pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului ca efect al prescriptiei achizitive, fiind afectata de viciul discontinuitatii si al echivocului.
Prin decizia civila nr.536/04.06.2004 Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a Civila a admis apelul, a anulat sentinta instantei de fond si a retinut cauza pentru evocarea fondului conform 297 Cod procedura civila, reglementarea in vigoare la acea data.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca judecarea cauzei in prima instanta s-a facut fara citarea legala a apelantului parat,mai exact cu citarea paratului prin mica publicitate,fara ca reclamanta sa dovedeasca diligentele facute conform art.95 alin.1 Cod procedura civila pentru aflarea domiciliului corect al acestuia.
     Dupa anularea sentintei instantei de fond in cauza a fost administrata proba cu inscrisuri,interogatoriul paratului Radu Andrei Filimon si proba testimoniala.
     La data de 17.07.2004 reclamanta Ionescu Lucia a decedat, locul acesteia in proces fiind luat de mostenitorii Ionescu Bogdan Alexandru si Ionescu Dan Paul Gheorghe.
     La termenul de judecata din 14.01.2005, paratul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
     Prin decizia civila nr.139/18.02.2005 Tribunalul Bucuresti-Sectia a V a Civila ,evocand fondul in conditiile art.297 Cod procedura civila, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului si exceptia inadmisibilitatii actiunii ca fiind nefondate,a admis actiunea si a constatat ca autoarea reclamantilor, Ionescu Lucia, a dobandit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, Intrarea Episcop Radu, nr.10, sector 2, in suprafata de 263 mp.
     Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca exista identitate intre persoana chemata in judecata in calitate de parat si cea impotriva careia poate fi valorificat dreptul pretins de reclamant,autorul paratului fiind conform probelor depuse la dosar proprietarul terenului in litigiu.
     In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii,fundamentata pe ideea formularii actiunii doar in contradictoriu cu unul dintre mostenitorii fostului proprietar al terenului, a fost apreciata ca fiind nefondata in conditiile in care regula unanimitatii se aplica doar in cazul actiunilor in revendicare.
     Pe fondul cauzei s-a retinut ca autoarea reclamantilor Ionescu Lucia a dobandit prin actul autentic de vanzare-cumparare nr.5902/18.06.1971, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 situat la etajul 2 al imobilului din Bucuresti,  Intrarea Episcop Radu nr.12.
     Din depozitiile martorilor audiati in cauza s-a retinut ca,din acelasi an, autoarea reclamantilor a posedat continuu, neintrerupt si sub nume de proprietar terenul invecinat situat la nr.10, fiind cunoscuta de vecini ca proprietara a terenului si fara ca altcineva sa-i fi tulburat posesia prin invocarea vreunui drept asupra terenului.
     Apararile paratului privind discontinuitatea si echivocul posesiei exercitata de autoarea reclamantilor asupra terenului au fost respinse de instanta de apel ca nefondate.
     S-a retinut in acest sens ca ritmicitatea actelor de exercitare a posesiei se apreciaza in raport de natura si destinatia imobilului, in cauza neexistand elemente care sa justifice concluzia ca terenul in litigiu ar fi fost folosit cu intermitente anormale.
     In ceea ce priveste echivocul invocat,argumentat prin faptul ca reclamanta locuia in imobilul invecinat,situatie in care folosirea terenului de catre aceasta nu duce neaparat la concluzia ca a urmarit sa exercite o posesie, s-a retinut ca art.1854 Cod civil instituie in favoarea posesorului prezumtia ca poseda sub nume de proprietar, prezumtie care in cauza de fata nu a fost rasturnata de parat.
     Legile nr.58 si 59 din 1974, invocate tot de parat, au fost interpretate de instanta de apel ca interzicand doar instrainarea terenurilor prin acte intre vii fara a intrerupe insa cursul prescriptiei achizitive exercitata de autoarea reclamantilor.
     Impotriva deciziei instantei de apel a formulat recurs paratul, criticand-o pentru nelegalitate.
In motivele de recurs s-a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, sustinandu-se ca in conditiile in care autoarea reclamantilor a invocat o promisiune bilaterala de vanzare - cumparare asupra terenului in litigiu, singura cale legala pentru recunoasterea dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului era o actiune in justitie prin care sa solicite pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare - cumparare si nu actiunea in constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
Hotararea instantei de apel a fost criticata si pentru faptul de a se fi respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, argumentata de acesta prin lipsa calitatii sale de adevarat proprietar al imobilului, in conditiile in care din probele existente la dosar rezulta clar ca terenul a fost trecut in proprietatea statului in anul 1986, iar in prezent paratul a inregistrat doar o notificare pentru restituirea terenului, in conditiile Legii nr.10/2001, nesolutionata pana in prezent.
Pe fondul cauzei s-a sustinut ca in mod gresit instanta de apel a admis actiunea reclamantei, in conditiile in care din probele administrate nu a rezultat posesia acesteia, continua,  neintrerupta si sub nume de proprietar asupra terenului in tot timpul cerut de lege, iar paratul s-a dezinteresat de imobil nu de bunavoie, ci fiind silit de regimul comunist la putere care nu-i permitea sa revina in tara.
Analizand decizia instantei de apel in raport de probatoriile existente la dosar si de criticile formulate, Curtea va retine ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea introductiva de instanta autoarea reclamantilor a solicitat constatarea dreptului sau de proprietate asupra terenului situat in Bucuresti, Intrarea Episcop Radu nr.10, sector 2, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, sustinand ca a posedat continuu, neintrerupt si sub nume de proprietar acest teren din anul 1971 si pana la data introducerii actiunii si invocand in drept dispozitiile art.1846 - 1862 Cod civil.
Faptul ca in motivele de fapt ale actiunii reclamanta a sustinut ca a intrat in posesia acestui teren prin incheierea unui inscris sub semnatura privata cu paratul, nu poate duce la concluzia inadmisibilitatii actiunii formulata de aceasta, astfel cum se sustine de recurent prin primul  motiv de recurs.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii care, in sens  material, inseamna dreptul reclamantului de a dispune de obiectul procesului, iar in sens procedural dreptul acestuia de a dispune de mijloacele procesuale acordate de lege.
In conformitate cu acest principiu, autoarea reclamantilor, decedata pe parcursul solutionarii cauzei, era libera sa-si aleaga calea procesuala in valorificarea dreptului sau asupra terenului,  una din aceste cai fiind si cea aleasa prin actiunea de fata, respectiv constatarea dreptului sau de proprietate asupra terenului ca efect al uzucapiunii, cerere admisibila in raport de art.1837 si urmatoarele Cod civil.
Uzucapiunea, ca mod de dobandire a proprietatii asupra unui imobil, prin simpla posesie exercitata asupra imobilului in tot timpul si in conditiile prevazute de lege, reprezinta in acelasi timp o sanctiune ce se aplica proprietarului imobilului nediligent cu bunul sau in tot timpul prevazut de lege.
De aceea, una din conditiile de fond ale actiunii in constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al uzucapiunii este ca aceasta sa fie indreptata impotriva adevaratului proprietar al bunului, numai astfel acesta putand propune si administra probe in combaterea sustinerilor reclamantului.
Actiunea de fata a fost formulata de autoarea reclamantilor in contradictoriu cu recurentul - parat RADU ANDREI ION FILIMON, sustinandu-se ca acesta este adevaratul proprietar al  terenului in litigiu care timp de peste 30 de ani s-a dezinteresat de acesta.
Conform actului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.28892/11.09.1934, depus la fila 11 din apel, autorul paratului Filimon Raul George Ion a fost proprietarul terenului situat in str.Episcop Radu nr.18, in suprafata de 278 mp..
Faptul ca ulterior, in certificatul de mostenitor eliberat de pe urma acestuia nr.354/1962 (fila 14 apel) a fost mentionat ca facand parte din masa succesorala terenul situat in str.Episcop Radu nr.10 (acelasi cu terenul solicitat prin actiune de autoarea reclamantilor) nu este suficient pentru a face dovada identitatii intre terenul dobandit de autorul paratului prin actul autentic de vanzare - cumparare mentionat anterior si terenul in litigiu.
Aceasta deoarece certificatul de mostenitor nu are valoarea unui titlu de proprietate, face dovada calitatii de succesori a persoanelor mentionate in cuprinsul sau la rubrica "mostenitori", dar nu si dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra bunurilor mentionate ca facand parte din masa succesorala.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar considera ca exista identitate intre cele doua terenuri, la dosar s-au depus relatii privind situatia juridica a terenului in litigiu (fila 16 apel) din care rezulta ca potrivit evidentelor cadastrale imobilul situat in str.Episcop Radu nr.10 figureaza proprietate de stat, categoria de folosinta "alte terenuri".
Faptul ca la dosar nu s-a depus titlul in baza caruia imobilul a fost trecut in patrimoniul statului nu inseamna ca aceste relatii puteau fi ignorate de instanta de judecata, cu atat mai mult cu cat la fila 17 din dosarul instantei de apel s-a depus notificarea prin care paratul - recurent solicita Prefecturii Municipiului Bucuresti, inca din data de 7.11.2001, restituirea terenului in litigiu in conditiile Legii nr.10/2001.
La dosar nu s-a depus dispozitia de solutionare a acestei notificari, situatie in care, date fiind si inadvertentele aratate anterior, instanta apreciaza ca prin probele administrate in cauza nu s-a dovedit calitatea paratului de adevarat proprietar al terenului in litigiu la acest moment.
Existenta in patrimoniul paratului a dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care se invoca uzucapiunea reprezinta insa o conditie de fond a actiunii, motiv pentru care sanctiunea aplicabila in acest caz consta in respingerea actiunii de uzucapiune ca fiind neintemeiata si nu pentru lipsa calitatii procesuale a paratului, cum se sustine de acesta.
Din punct de vedere al posesiei, Curtea retine ca recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra terenului in litigiu ca efect al uzucapiunii este conditionata de exercitarea de catre autoarea acestora si dupa decesul acesteia de catre ei a unei posesii continue, neintrerupte si sub nume de proprietar timp ce cel putin 30 de ani.
Din depozitiile martorilor audiati in cauza la propunerea reclamantilor, atat de catre instanta de fond cat si de catre instanta de apel, nu a rezultat cu certitudine perioada in care autoarea acestora a posedat terenul.
Prin cererea introductiva de instanta s-a sustinut de autoarea reclamantilor ca posesia sa asupra terenului a inceput in anul 1971, imediat dupa dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului invecinat terenului in litigiu situat la nr.12.
Martora Pelin Stepanida, audiata la propunerea reclamantei, a invederat instantei ca s-a mutat pe strada pe care este situat terenul in litigiu in anul 1978 si de la aceasta data a vazut-o pe autoarea reclamantilor posedand terenul in litigiu.
Martorul Maxim Vasile, audiat tot la propunerea reclamantei, a declarat ca s-a mutat pe aceasta strada in anul 1976 si ca de atunci a vazut-o pe autoarea reclamantilor posedand terenul in litigiu ca un adevarat proprietar. Anterior anului 1976 a sustinut ca a vizitat-o pe autoarea reclamantilor doar de 4 - 5 ori.
Apreciind ca aceste probatorii sunt insuficiente pentru a demonstra posesia autoarei reclamantilor asupra terenului in perioada 1971 - 1976, cu atat mai mult cu cat la dosar exista si acte care atesta plata impozitului asupra terenului in aceasta perioada de catre parat, Curtea va retine ca in mod gresit instanta de apel a admis actiunea reclamantilor, in cauza nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.1890 Cod civil pentru constatarea dreptului de proprietate al acestora asupra terenului ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
In consecinta, in baza dispozitiilor art.312 Cod procedura civila coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica in parte decizia recurata, in sensul respingerii actiunii ca fiind neintemeiata.
Celelalte dispozitii ale deciziei privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului si exceptia inadmisibilitatii actiunii vor si mentinute ca fiind legale si temeinice.
In baza dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, Curtea va obliga intimatii - reclamanti la plata sumei de 11.832,7 RON reprezentand cheltuieli de judecata, catre recurent. PENTRU ACESTE MOTIVE
 IN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursul formulat de recurentul - parat RADU ANDREI ION FILIMON, impotriva deciziei civile nr.139/18.02.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in contradictoriu cu intimatii - reclamanti IONESCU DAN PAUL GHEORGHE si IONESCU BOGDAN ALEXANDRU.
Modifica in parte decizia recurata, in sensul ca respinge actiunea ca fiind neintemeiata.
Mentine celelalte dispozitii ale deciziei.
Obliga intimatii la 11.832,7 RON cheltuieli de judecata efectuate de recurent in apel si recurs.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica, azi 22.05.2006. PRESEDINTE                     JUDECATOR                        JUDECATOR
IOANA BUZEA          DANIELA ADRIANA BINA             MIRELA VISAN 
    GREFIER
DIANA SULEA

2