Contract de vanzare-cumparare. Plata pretului. Dovada.

     Contract de vanzare-cumparare. Plata pretului. Dovada.
      
      
      
      
      C. civ. - art. 1191 alin. 1, 2, art. 1197
      
     De la regula potrivit cu care dovada actelor juridice al carui obiect are o valoare ce depaseste 250 lei nu se poate face cu martori (art. 1191 C. civ.) exista exceptii fie prevazute de lege, fie create de practica judecatoreasca.
       
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia nr. 1425/R  din 23 iunie 2006
       
     Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr. 500/13.01.2005, reclamantii C.V. si C.V.D. au chemat in judecata pe paratii B.G. si B.A.M. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare nr. 1597/16.06.2004 incheiat intre parti avand ca obiect imobilul inscris in C.F. 2228 S., nr.top.1188/b/13/1, restabilirea situatiei anterioare de C.F. si evacuarea paratilor din imobil.
     In motivare au aratat cu au incheiat contractul autentic de vanzare-cumparare, iar pretul de vanzare al imobilului nu s-a platit.
     Referitor la acest motiv reclamantii au aratat ca desi au declarat in fata notarului ca au primit integral pretul mentionat in contract, in realitate nu au primit nimic din pret pana la data introducerii actiunii, intrucat au avut incredere in parati care i-au ajutat in gospodarie, s-au apropiat sufleteste de reclamanti si au platit acestora o suma  de bani cu titlu de chirie.
     Au mai aratat ca au convenit cu paratii sa achite pretul in rate lunare in schimbul dreptului de uzufruct viager pe care l-au obtinut, dar acestia refuza sa achite  suma stabilita, astfel ca solicita admiterea actiunii.
     In drept au invocat art. 1021 C. civ.
     Paratii, prin intampinare, au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu motivarea ca pretul convenit pentru imobilul din litigiu a fost achitat integral la data incheierii contractului in cuprinsul caruia nu se face vorbire de plata in rate cum sustin reclamantii, iar acestia au semnat contractul dupa ce l-au citit, consimtamantul lor fiind liber, neviciat.
     Au invederat ca relatiile dintre parti au fost armonioase atat inainte cat si dupa incheierea contractului, ajutandu-se reciproc pana la un moment dat cand reclamantii si-au schimbat radical atitudinea fata de parati influentati fiind de anumite persoane.
     Prin sentinta atacata a fost admisa actiunea si in consecinta: s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu restabilirea situatiei anterioare de C.F. si s-a dispus evacuarea paratilor.
     S-a retinut in considerentele hotararii ca pretul de vanzare al imobilului nu a fost achitat de parati, iar potrivit art. 1020 C. civ., conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in cazul in care una dintre parti nu-si indeplineste angajamentul sau.
     Instanta de fond a facut referire la neindeplinirea obligatiei de catre parati ce are drept consecinta lipsa de suport juridic a obligatiei reciproce a reclamantilor, astfel ca se impune desfiintarea retroactiva a contractului cu repunerea partilor in situatia anterioara.
     Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie,  apelul fiind respins.
     Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii, solicitand modificarea hotararii anterioare pronuntate in cauza si respingerea actiunii reclamantilor.
     Criticile aduse de parati deciziei recurate se bazeaza pe art. 304 pct.7, 8 si 9 C. pr. civ.
     In principal, recurentii se plang de faptul ca probele de la dosar au fost gresit interpretate de catre prima instanta cat si de instanta de apel.
     Gresit au procedat primele doua instante atunci cand au admis probe martori impotriva celor consemnate in inscrisul autentic.
     Desi prin art. 1171 - 1173 C. civ. se prevede ca actele autentice  produc efectele juridice cuprinse intransele, prima instanta a admis proba cu martori impotriva constatarii facute de notar, cu privire la plata pretului imobilului.
     Examinand recursul declarat in cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ., instanta l-a gasit ca fiind  neintemeiat si l-a respins, dupa cum urmeaza:
     In contractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti in forma autentica la data de 16.07.2004, s-a consemnat declaratia  partilor referitoare la achitarea pretului "azi data semnarii si autentificarii actului".
     Declaratiile partilor, potrivit art. 1173 alin. 1 C. civ., cuprinse in actul autentic constituie recunoasterea  lor ca au incheiat un anumit raport  juridic si ca au dobandit anumite drepturi si si-au asumat anumite obligatii.
      Aceasta recunoastere face dovada intre parti pana la proba contrara,  fiindca legiuitorul prezuma ca ea corespunde realitatii.
     Prin art. 1191 C. civ., se interzice administrarea probei cu martori impotriva actelor juridice al caror obiect are o valoare mai mare de 250 lei.
     Cu toate acestea, legiuitorul a prevazut anumite exceptii care indrituiesc folosirea dovezii cu martori si cu raporturile dintre parti in domeniul actelor juridice, printre acestea enumerandu-se si imposibilitatea  procurarii sau pastrarii unui inscris, care sa reprezinte un inceput de dovada scrisa, ce ar permite partii interesate sa rastoarne consemnarile din actul autentic.
     In aceasta situatie se gasesc reclamantii care s-au aflat intr-o imposibilitate morala de a  preconstitui o proba scrisa, ceruta de art. 1197 C. civ.,  datorita relatiilor de apropiere si de incredere care au existat intre parti pana la incheierea actului autentic.
     Astfel, martorii audiati in cauza au aratat ca paratii au fost primiti de reclamantii  aflati  in imposibilitate fizica de a se ingriji - datorita bolii si varstei - sa locuiasca in casa reclamantilor, impreuna cu acestia. Din declaratiile martorei, rezulta ca pana la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, paratii au acordat ingrijire si intretinere reclamantilor, iar dupa incheierea contractului comportamentul acestora s-a schimbat in rau, reclamanta fiind chiar batuta de parat.
     Cu ocazia acelui incident, parata a recunoscut ca nu a achitat reclamantilor pretul casei "neavand bani", fapt recunoscut si fata de o alta martora audiata in cauza.
     Coroborand aceste probe si sustinerile partilor, este clar ca reclamantii s-au aflat in situatia prevazuta de art. 1198 C. civ., referitoare la imposibilitatea procurarii unei dovezi scrise despre obligatia ce pretinde, intrucat s-au considerat intr-o relatie de familie cu paratii si au avut incredere in acestia.
     Ca atare, in mod justificat prima instanta a admis actiunea reclamantilor si a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare incheiat de parti la 16.04.2004, pentru neplata pretului, conform art. 1365 C. civ.
     De altfel, chiar paratii au recunoscut ca au avut cu reclamantii o relatie armonioasa pana la incheierea contractului de vanzare-cumparare, si chiar si dupa aceea, pana cand reclamantii au solicitat paratilor achitarea pretului. Tocmai aceste relatii prietenesti dintre parti au contribuit la increderea pe care reclamantii au manifestat-o fata de parati si i-au impiedicat sa-si reconstituie inscrisuri.