Exceptie de neexecutare a contractului. Omisiunea primei instante de a se pronunta in mod expres asupra acesteia. Irelevanta

Exceptie de neexecutare a contractului. Omisiunea primei instante de a se pronunta in mod expres asupra acesteia. Irelevanta

- Codul civil: art. 1169
- Codul de procedura civila: art. 129 si 137

      Chiar daca judecatorul fondului nu s-a pronuntat in mod expres cu privire la exceptia de neexecutare a contractului, cata vreme tribunalul a admis cererea de chemare in judecata si a obligat cumparatorul la plata pretului, este evident ca aceasta aparare a paratei nu a fost primita, o asemenea omisiune neputand determina, prin ea insasi, admiterea apelului si schimbarea solutiei primei instante.
      Aceasta, in considerarea faptului ca nu ne aflam in prezenta unei veritabile exceptii de procedura, ci a unui mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic, in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligatii. Caracteristica esentiala a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin co-contractantilor, fiecare parte avand, concomitent, fata de cealalta, atat calitate de debitor, cat si pe aceea de creditor, obligatia ce-i revine uneia dintre parti avandu-si cauza juridica in obligatia reciproca a celeilalte.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. nr. 157 din 19 septembrie 2012, dr. C.B.N.
      
      Prin sentinta civila nr. 1592/PI din 4 octombrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 449/30/2011 Tribunalul Timis a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. S S.R.L. Izvin impotriva paratei S.C. V S.R.L. Izvin, obligand-o la plata sumei de 312.048,09 lei cu titlu de pret, la care se va aplica dobanda legala incepand cu data de 01.09.2009 si pana la achitarea efectiva a debitului.
      Impotriva acestei sentinte a formulat apel parata S.C. V S.R.L. Izvin, solicitand schimbarea ei in tot, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si nedovedita.
      Prin decizia civila nr. 157 din 19 septembrie 2012 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul declarat de parata S.C. V S.R.L. Izvin impotriva sentintei civile nr. 1592/PI din 4 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 449/30/2011 in contradictoriu cu reclamanta intimata S.C. S S.R.L. Izvin.
      Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut ca hotararea tribunalului este temeinica si legala, conforma cu dispozitiile incidente in cauza, ea nefiind rezultatul unei gresite aplicari a legii sau a unei eronate ori superficiale aprecieri a probelor administrate in dosar, cum nejustificat sustine apelanta, in considerente aratandu-se pe larg motivele, atat cele in fapt, cat si cele in drept, pentru care judecatorul fondului a considerat ca cererea de chemare in judecata se impune a fi admisa.
      Prima instanta a retinut in mod corect ca intre partile aflate in litigiu s-au derulat raporturi comerciale in forma simplificata, constand in vanzarea-cumpararea utilajelor agricole enumerate in factura fiscala nr. 1/31.07.2009, in valoare de 312.048,09 lei. Aceasta factura a fost semnata si stampilata personal de catre administratorul social al paratei cumparatoare, iar ulterior, ea a fost inregistrata in evidentele contabile ale societatii, dupa cum a recunoscut-o si reprezentantul paratei, la termenul de judecata din 27 septembrie 2011. Or, este cunoscut faptul ca art. 46 din Codul comercial prevede ca obligatiile comerciale se probeaza, printre altele, si cu facturi acceptate. De asemenea, potrivit art. 50-52 din acelasi cod, registrele comerciantilor fac proba, in contra lor, cu privire la faptele si obligatiile inscrise in acestea, chiar daca sunt neregulat tinute, judecatorul fondului acordand in mod just eficienta acestor dispozitii legale.
      Cu toate ca, in primul ciclu procesual, reprezentantul legal al S.C. V S.R.L. Izvin nu a ridicat obiectii serioase cu privire la semnatura de primire de pe factura invocata de partea adversa, in faza apelului acesta a sustinut ca respectiva semnatura nu-i ii apartine, motiv pentru care Curtea a administrat in cauza o expertiza criminalistica, care a concluzionat, fara nicio rezerva, ca semnatura contestata a fost executata de dl. F.A. (desi, aceasta persoana a incercat sa-si disimuleze semnatura, cu ocazia verificarilor efectuate de catre instanta, schimbandu-si in totalitate modalitatea in care semneaza si prezentand, la termenul de judecata din 10 aprilie 2012, doar xerocopii ale scriptelor de comparatie care i-au fost solicitate la termenul anterior, incercand, in acest fel, sa zadarniceasca aflarea adevarului).
      Chiar daca judecatorul fondului nu s-a pronuntat in mod expres cu privire la exceptia de neexecutare a contractului, invocata de catre parata prin intampinarea depusa in data de 22 aprilie 2011, cata vreme tribunalul a admis cererea de chemare in judecata si a obligat cumparatorul la plata pretului, este evident ca aceasta aparare a paratei nu a fost primita, o asemenea omisiune neputand determina, prin ea insasi, admiterea apelului si schimbarea solutiei primei instante. Aceasta, si in considerarea faptului ca nu ne aflam in prezenta unei veritabile exceptii de procedura, ci a unui mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic, in cazul in care i se pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligatii. Caracteristica esentiala a contractelor sinalagmatice, cum este si cel de vanzare-cumparare, o constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin co-contractantilor, fiecare dintre parti avand, concomitent, fata de cealalta, atat calitate de debitor, cat si pe aceea de creditor, obligatia ce-i revine uneia dintre parti avandu-si cauza juridica in obligatia reciproca a celeilalte, din reciprocitatea si interdependenta obligatiilor decurgand cele trei efecte specifice ale contractelor sinalagmatice, respectiv: exceptia de neexecutare a contractului (exceptio non adimplet contractus), rezolutiunea/rezilierea conventiei si problema riscului contractului.
      Prin invocarea exceptiei de neexecutare a contractului, partea care o invoca obtine, fara interventia instantei judecatoresti, o suspendare a executarii propriilor obligatii, pana in momentul in care partea adversa isi va indeplini propriile obligatii, efectul suspensiv al exceptiei incetand de indata ce respectivele obligatii vor fi indeplinite. Aceasta exceptie reprezinta o sanctiune specifica a faptului ca partea care pretinde executarea obligatiei nu intelege sa-si indeplineasca indatoririle contractuale pe care si le-a asumat.
      In speta, nu poate fi vorba de gresita aplicare de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 1169 din Codul civil, in sensul inversarii sarcinii probei, pentru simplul motiv ca, invocand exceptia de neexecutare, societatea apelanta era obligata sa faca dovada pretinsei neexecutari a obligatiilor de catre intimata, apararea acesteia incetand a mai fi o negare pura si simpla a pretentiilor adversarului, devenind o "aparare activa", sarcina probei revenindu-i, potrivit principiului reus in excipiendo fit actor. De altfel, executorul judecatoresc a identificat la sediul societatii parate mai multe utilaje, printre care si cele care au facut obiectul vanzarii contestate, dupa cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal din 13.01.2012 intocmit in dosarul nr. 1678/EX/2011 al Biroului Executorului Judecatoresc J.C. din Timisoara. Astfel, au fost identificate tractorul MacCormick (pozitia 10 in procesul-verbal, pozitia 3 pe factura), masina de discuit Razol (pozitia 1 in procesul-verbal, pozitia 7 pe factura), masina de tocat (pozitia 20 in procesul-verbal, pozitia 6 pe factura), masina de taiat iarba (pozitia 25 in procesul-verbal, pozitia 5 pe factura), excavatorul de la pozitia 1 de pe factura.
      Pe de alta parte, nu se poate sustine cu temei ca prima instanta ar fi interpretat gresit si trunchiat declaratiile martorilor audiati. Astfel, martorul F.D.C., care, de altfel, a fost propus chiar de parata, a declarat nu numai ca factura fiscala a fost semnata in biroul sau de catre asociatul si administratorul societatii parate, ci si faptul ca conducerea societatii S.C. V S.R.L. Izvin avea cunostinta despre operatiunile comerciale efectuate cu privire la bunuri si nu i-a cerut nimic in legatura cu acestea, existenta bunurilor nefiind contestata de catre reprezentantul legal al persoanei juridice. Cu toate ca acelasi martor a declarat ca la factura nu a fost atasat si un aviz de insotire, ulterior el a precizat ca, din cate cunoaste (fiind de profesie contabil - sbl. ns.), atunci cand marfa nu se deplaseaza dintr-o locatie in alta, nu este necesara intocmirea unui asemenea aviz, in acelasi sens fiind si prevederile Ordinului M.F.P. nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de catre persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata.
      Nici obiectiunile paratei privitoare la declaratia celuilalt martor, dl. C.S., nu sunt justificate, acesta declarand in mod expres (contrar celor afirmate in cererea de apel) ca bunurile pe care le-a vazut la domiciliul d-lui. F.A. sunt identice cu cele vazute anterior in Italia (chiar administratorul apelantei declarandu-i ca bunurile provin din Italia), intrucat acestea nu sunt bunuri foarte raspandite, adica este vorba de utilaje specifice, avand marci si dimensiuni speciale.
      Criticile apelantei referitoare la netemeinicia si nelegalitatea hotararii tribunalului pe motiv ca judecatorul fondului ar fi incalcat unul dintre principiile de baza ale procesului civil, respectiv cel al rolului activ al instantei, intrucat, raportat la art. 129 din Codul de procedura civila, avea nu numai dreptul, dar si indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in cauza "fiind imperativa administrarea unei probatiuni complete", in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, ceea ce ar impune schimbarea sentintei atacate, in sensul respingerii integrale a pretentiilor reclamantei nu pot fi primite. Invocarea de catre parata a dispozitiilor art. 129 nu poate duce la concluzia, cum gresit aceasta sugereaza in motivele de apel, ca in virtutea rolului activ instanta de judecata s-ar putea substitui partilor si, prin urmare, ar fi fost obligata sa invoce aparari in locul acestora, pentru ca altfel s-ar crea un dezechilibru nejustificat in situatia participantilor la procesul civil, in sensul de a putea folosi in masura egala drepturile procesuale. Intr-adevar, conform articolului mentionat, partile sunt acelea care au indatorirea, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile, "rolul activ al instantei" presupunand doar aflarea adevarului judiciar, textul neputand constitui temeiul substituirii instantei in pozitia procesuala a uneia din parti si in apararea intereselor acesteia, mai ales daca partea a beneficiat de asistenta juridica calificata, cum este si cazul societatii parate. Oricum, partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de fond de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
      Nu in ultimul rand, reaua credinta a apelantei rezulta si din aceea ca, ulterior pronuntarii hotararii prin care tribunalul a obligat-o la plata pretului bunurilor cumparate, aceasta a incheiat mai multe acte juridice cu scopul vadit de a zadarnici executarea sentintei atacate: a instrainat terenuri agricole, in suprafata de cateva sute de hectare, catre d-na l.C., sotia administratorului social F.A.; a adoptat o hotarare a adunarii generale a asociatilor prin care d-na. I.C. a cesionat partile sociale (reprezentand 50% din capitalul social) catre sotul sau; concomitent semnarii actului de vanzare-cumparare de terenuri, dl. F.A. a dat o declaratie notariala prin care "recunoaste" ca imobilele instrainate sunt bun propriu al sotiei sale, scopul acestor operatiuni fiind unul evident - in cazul aplicarii procedurii de insolventa fata de societatea apelanta, daca din lipsa activului creditorii sociali nu si-ar putea recupera creantele detinute si s-ar pune problema aplicarii dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificata, respectivele imobile sa nu poata fi urmarite de catre aceasta categorie de creditori.