Atragere raspundere personala patrimoniala in cadrul procedurii insolven?ei
(Sentinta civila nr. 270/SIND din data de 31.01.2013 pronuntata de Tribunalul Brasov)R O M A N I A
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR.270/SIND
Sedinta publica din 31 ianuarie 2013
Completul compus din:
JUDECATOR SINDIC: A. R. A.
Grefier: D.D.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra solutionarii cererii formulata de reclamant Directia Generala a Finantelor Publice Brasov, cu sediul in X, str.X, nr.X, judetul Brasov creditor al debitorului SC E. T. SA- in faliment in contradictoriu cu paratii M. P. domicliat in X, str.X, nr. X, Judetul B., VX SX, domiciliata in X, str.X nr.X, judetul X si T. I., domiciliat in X, str.X, nr.X, et.X, ap.X, sector X, avand ca obiect angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere .
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Dezbaterile in cauza de fata au avut loc in sedinta publica din 17 ianuarie 2013, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor mentionate in incheierea de sedinta din acea zi care face parte integranta din prezenta, iar instanta, pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 24 ianuarie 2013, apoi pentru data de 31 ianuarie 2013.
JUDECATORUL SINDIC: Constata ca prin actiunea inregistrata sub nr.12132/F/2011 la aceasta instanta reclamanta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV a chemat in judecata paratii M. P., V. S. si T. I., in calitate de administratori sociali ai debitorului SC E.-T. SA - in faliment, solicitand atragerea raspunderii personale a acestora pentru acoperirea partii din pasiv a societatii mentionate debitoare, respectiv pentru recuperarea creantelor ramase neacoperite in urma lichidarii averii debitoarei in valoare de 9.458.626,08 lei.
In motivarea de fapt a actiunii reclamanta a aratat ca din rapoartele administratorului judiciar/lichidatorului intocmite in dosarul de faliment rezulta ca declinul debitorului s-a produs in perioada 1999-2002, debitorul fiind in stare de incetare de plati incepand cu 03 04 1998.
Paratii indeplinesc functia de administratori sociali ai debitorului din anul 1997.
In consecinta reclamantul arata ca acestia au comis fapta de a dispune continuarea activitatii debitorului desi stiau ca debitorul se afla in stare de insolventa. Fapta se circumscrie prevederilor art.138 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006.
La dosarul cauzei reclamantul a depus inscrisuri.
Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii. In motivare paratii au aratat ca au predat administratorului judiciar/lichidatorului documentele si informatiile debitorului, dupa deschiderea procedurii insolventei debitorului, acesta a intocmit un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au generat insolventa debitorului din care rezulta ca paratii nu se fac vinovati de ajungerea debitorului in insolventa.
Paratii au aratat ca starea de insolventa a debitorului a aparut ca urmare a cadrului economic general nefavorabil care a facut ca majoritatea societatilor din industria textila sa intre in insolventa, iar debitorul a fost chiar printre ultimele dintre cele 36 de foste unitati ale CIL.
Creanta creditorului nu a fost cea mentionata de catre reclamant, ci aceasta suma a rezultat ca urmare a curgerii majorarilor si penalitatilor de intarziere.
Paratii au mentionat ca reclamantul nu a aratat in ce a constat in mod concret comiterea faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006.
De asemenea reclamantul nu a justificat intrunirea cerintelor pentru angajarea raspunderii delictuale a paratilor respectiv vinovatia si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Paratii au depus la dosarul cauzei inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Actiunea civila este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Prin actiune reclamantul a solicitat atragerea raspunderii personale a paratilor, in scopul acoperirii unei parti din pasivul debitoarei, ramas neacoperit ca urmare a valorificarii bunurilor debitorului.
Procedura insolventei debitorului s-a deschis in dosarul nr.50/62/2001, in baza prevederilor Legii nr.64/1995 privind reorganizarea judiciara si falimentul.
Debitorul SC E. - T. SA s-a infiintat in anul 1991, iar procedura reorganizarii judiciare si a falimentului debitorului s-a deschis prin sentinta civila nr.341/sind/14 10 2002 pronuntata in dosarul nr.168/2001 (nr.50/62/2001).
Prin incheierea judecatorului sindic din 14 04 2003 s-a dispus intrarea debitorului in procedura de faliment.
Administratorul judiciar/lichidatorul desemnat a fost practicianul in insolventa C. I. SPRL.
Procedura falimentului s-a desfasurat cu lichidarea averii debitorului, respectiv evaluarea bunurilor debitorului, valorificarea acestora si distribuirea fondurilor incasate creditorilor.
In prezent procedura insolventei debitorului se afla in faza aprobarii raportului final de activitate al lichidatorului.
Pentru termenul de judecata din 16 12 2012 din dosarul de insolventa al debitorului administratorul judiciar a intocmit raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au generat insolventa acestuia.
Din cuprinsul acestui raport rezulta ca debitorul a fost supus anterior deschiderii procedurii insolventei unor procese succesive de privatizare conform prevederilor legale de transfer de proprietate din patrimoniul statului, iar prin contractul de vanzare - cumparare de actiuni nr.172/03 04 1998 debitorul s-a transformat in societate comerciala cu capital majoritar privat. Debitorul a avut ca obiect de activitate productia de tesaturi. Incepand cu anul 1999 s-a inregistrat declinul societatii debitoare si astfel administratorul judiciar a constatat urmatoarele:
- s-a redus activitatea ca urmare a reducerii accentuate a segmentului de piata in care activa debitorul;
- cifra de afaceri a cunoscut modificari din care rezulta ca s-a inregistrat o diminuare accentuata a activitatii debitorului;
- s-au adoptat reglementari legale de protectie sociala care au grabit starea de incetare de plati a debitorului.
Administratorul judiciar a concluzionat ca starea de insolventa a debitorului a fost cauzata de urmatoarele:
- starea avansata de degradare economica anterior privatizarii;
- diminuarea obiectului de activitate ca urmare a pierderii clientelei.
Administratorul judiciar nu a mentionat ca pentru ajungerea debitorului in stare de insolventa s-ar face raspunzatori administratorii debitorului, respectiv paratii.
Judecatorul sindic retine ca raspunderea reglementata la art.137 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata, respectiv art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 are caracteristicile unei raspunderi civile delictuale, conform art.998, 999 Cod civil, aceasta forma de raspundere civila fiind subsidiara raspunderii contractuale intemeiata pe mandat (fata de societate).
In consecinta, cel ce invoca incidenta unei astfel de raspunderi trebuie sa dovedeasca, conform art.1169 Cod civil, intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta faptei ilicite, vinovatia faptuitorului, prejudiciul cauzat prin savarsirea faptei ilicite si raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Avand in vedere ca dispozitiile art.137 din Legea nr.64/1995, respectiv art.138 din Legea nr.85/2006 constituie norme speciale si raspunderea antrenata pe acest temei comporta unele aspecte specifice.
Reclamantii si-au intemeiat actiunea pe prevederile art.138 al.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006, insa nu a facut nici o dovada ca paratii au facut acte de comert in interes personal sub acoperirea debitorului ori ca au dispus, in interes personal, continuarea activitatii debitorului care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati.
In doctrina de specialitate si in practica instantelor s-a apreciat constant ca managementul defectuos nu se poate circumscrie faptelor enumerate limitativ in cuprinsul dispozitiilor art.138 al. 1 din Legea nr.85/2006.
In acest context se impune precizarea ca administratorul judiciar/lichidatorul nici nu a retinut ca o cauza interna debitorului care a determinat insolventa debitorului conducerea defectuoasa a debitorului.
Potrivit dispozitiilor legale privind societatile comerciale pentru a detine functia de administrator social nu se impune o conditie de competenta speciala.
Creanta creditorului reclamant se compune din debit principal, insa cea mai insemnata parte din aceasta rezulta din penalitati de intarziere, dobanzi si majorari de intarziere legale.
Existenta unor creante ramase neacoperite in urma valorificarii bunurilor din averea debitoarei nu conduce automat la solutia atragerii raspunderii administratorilor sociali ai debitorului, cat timp debitoarea este o societate comerciala cu raspundere limitata. In sistemul de drept roman legiuitorul a adoptat, in materia falimentului, principiul falimentului remediu si nu cel al falimentului sanctiune.
Din acest punct de vedere dispozitiile art.137 din Legea nr.64/1995, respectiv art.138 din Legea nr.85/2006 sunt de stricta interpretare si aplicare.
Legiuitorul a instituit prin aceste prevederi o forma speciala de raspundere civila delictuala, insa faptele ilicite care conduc la instituirea unei astfel de forme de raspundere sunt circumstantiate la alin.1 lit.a -g.
Analizand prevederile art.138 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006 se constata ca legiuitorul a stabilit ca actele de comert efectuate ori continuarea activitatii debitorului se impun a fi realizate in interes personal.
In consecinta, pentru existenta acestor fapte ilicite legiuitorul a impus o cerinta speciala pe care reclamantul trebuia sa o dovedeasca.
Atat prevederile Legii nr.64/1995, cat si prevederile Legii nr.85/2006 prevad obligativitatea formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, daca fata de un debitor s-a instalat starea de insolventa.
Legiuitorul insa nu a enumerat o astfel de fapta printre cele care conduc la atragerea raspunderii personale patrimoniale a administratorului debitorului care nu promoveaza o astfel de cerere.
In consecinta, referitor la comiterea de catre parati a faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, continuarea activitatii debitorului care a intarziat starea de incetare de plati nu poate fi sanctionata decat daca s-a comis in interes personal, ori aceasta cerinta nu a fost dovedita in cauza.
In ceea ce priveste comiterea faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 reclamantul nu a detaliat in actiune in ce au constat actele de comert intreprinse de catre parati in interes personal sub acoperirea persoanei juridice, iar din probele administrate in cauza ori din dosarul de faliment al debitorului nu au rezultat astfel de constatari.
Nefiind intrunite cerintele impuse de art.998, 999 Cod civil cu aplicarea art.137 al. 1 din Legea nr.64/1995 republicata, respectiv art.138 al. 1 din Legea nr.85/2006, actiunea formulata in cauza este nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Se constata ca in cauza nu sa-u solicitat cheltuieli de judecata, conform art.274 din codul de procedura civila.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE: Respinge actiunea formulata de catre reclamantul DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, in calitate de creditor al debitorului SC E.-T. SA - in faliment, in contradictoriu cu paratii M. P., V. S. si T. I. B., in calitate de administratori sociali ai debitorului.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 31 01 2013. JUDECATOR SINDIC, GREFIER,
A. R. A. D. D.
Redactat RA 11.02.2013
Dact DD 18.02.2013
6 ex.
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR.270/SIND
Sedinta publica din 31 ianuarie 2013
Completul compus din:
JUDECATOR SINDIC: A. R. A.
Grefier: D.D.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea asupra solutionarii cererii formulata de reclamant Directia Generala a Finantelor Publice Brasov, cu sediul in X, str.X, nr.X, judetul Brasov creditor al debitorului SC E. T. SA- in faliment in contradictoriu cu paratii M. P. domicliat in X, str.X, nr. X, Judetul B., VX SX, domiciliata in X, str.X nr.X, judetul X si T. I., domiciliat in X, str.X, nr.X, et.X, ap.X, sector X, avand ca obiect angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere .
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa partilor.
Procedura indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Dezbaterile in cauza de fata au avut loc in sedinta publica din 17 ianuarie 2013, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor mentionate in incheierea de sedinta din acea zi care face parte integranta din prezenta, iar instanta, pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 24 ianuarie 2013, apoi pentru data de 31 ianuarie 2013.
JUDECATORUL SINDIC: Constata ca prin actiunea inregistrata sub nr.12132/F/2011 la aceasta instanta reclamanta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV a chemat in judecata paratii M. P., V. S. si T. I., in calitate de administratori sociali ai debitorului SC E.-T. SA - in faliment, solicitand atragerea raspunderii personale a acestora pentru acoperirea partii din pasiv a societatii mentionate debitoare, respectiv pentru recuperarea creantelor ramase neacoperite in urma lichidarii averii debitoarei in valoare de 9.458.626,08 lei.
In motivarea de fapt a actiunii reclamanta a aratat ca din rapoartele administratorului judiciar/lichidatorului intocmite in dosarul de faliment rezulta ca declinul debitorului s-a produs in perioada 1999-2002, debitorul fiind in stare de incetare de plati incepand cu 03 04 1998.
Paratii indeplinesc functia de administratori sociali ai debitorului din anul 1997.
In consecinta reclamantul arata ca acestia au comis fapta de a dispune continuarea activitatii debitorului desi stiau ca debitorul se afla in stare de insolventa. Fapta se circumscrie prevederilor art.138 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006.
La dosarul cauzei reclamantul a depus inscrisuri.
Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
Paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii. In motivare paratii au aratat ca au predat administratorului judiciar/lichidatorului documentele si informatiile debitorului, dupa deschiderea procedurii insolventei debitorului, acesta a intocmit un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au generat insolventa debitorului din care rezulta ca paratii nu se fac vinovati de ajungerea debitorului in insolventa.
Paratii au aratat ca starea de insolventa a debitorului a aparut ca urmare a cadrului economic general nefavorabil care a facut ca majoritatea societatilor din industria textila sa intre in insolventa, iar debitorul a fost chiar printre ultimele dintre cele 36 de foste unitati ale CIL.
Creanta creditorului nu a fost cea mentionata de catre reclamant, ci aceasta suma a rezultat ca urmare a curgerii majorarilor si penalitatilor de intarziere.
Paratii au mentionat ca reclamantul nu a aratat in ce a constat in mod concret comiterea faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006.
De asemenea reclamantul nu a justificat intrunirea cerintelor pentru angajarea raspunderii delictuale a paratilor respectiv vinovatia si raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Paratii au depus la dosarul cauzei inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Actiunea civila este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Prin actiune reclamantul a solicitat atragerea raspunderii personale a paratilor, in scopul acoperirii unei parti din pasivul debitoarei, ramas neacoperit ca urmare a valorificarii bunurilor debitorului.
Procedura insolventei debitorului s-a deschis in dosarul nr.50/62/2001, in baza prevederilor Legii nr.64/1995 privind reorganizarea judiciara si falimentul.
Debitorul SC E. - T. SA s-a infiintat in anul 1991, iar procedura reorganizarii judiciare si a falimentului debitorului s-a deschis prin sentinta civila nr.341/sind/14 10 2002 pronuntata in dosarul nr.168/2001 (nr.50/62/2001).
Prin incheierea judecatorului sindic din 14 04 2003 s-a dispus intrarea debitorului in procedura de faliment.
Administratorul judiciar/lichidatorul desemnat a fost practicianul in insolventa C. I. SPRL.
Procedura falimentului s-a desfasurat cu lichidarea averii debitorului, respectiv evaluarea bunurilor debitorului, valorificarea acestora si distribuirea fondurilor incasate creditorilor.
In prezent procedura insolventei debitorului se afla in faza aprobarii raportului final de activitate al lichidatorului.
Pentru termenul de judecata din 16 12 2012 din dosarul de insolventa al debitorului administratorul judiciar a intocmit raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au generat insolventa acestuia.
Din cuprinsul acestui raport rezulta ca debitorul a fost supus anterior deschiderii procedurii insolventei unor procese succesive de privatizare conform prevederilor legale de transfer de proprietate din patrimoniul statului, iar prin contractul de vanzare - cumparare de actiuni nr.172/03 04 1998 debitorul s-a transformat in societate comerciala cu capital majoritar privat. Debitorul a avut ca obiect de activitate productia de tesaturi. Incepand cu anul 1999 s-a inregistrat declinul societatii debitoare si astfel administratorul judiciar a constatat urmatoarele:
- s-a redus activitatea ca urmare a reducerii accentuate a segmentului de piata in care activa debitorul;
- cifra de afaceri a cunoscut modificari din care rezulta ca s-a inregistrat o diminuare accentuata a activitatii debitorului;
- s-au adoptat reglementari legale de protectie sociala care au grabit starea de incetare de plati a debitorului.
Administratorul judiciar a concluzionat ca starea de insolventa a debitorului a fost cauzata de urmatoarele:
- starea avansata de degradare economica anterior privatizarii;
- diminuarea obiectului de activitate ca urmare a pierderii clientelei.
Administratorul judiciar nu a mentionat ca pentru ajungerea debitorului in stare de insolventa s-ar face raspunzatori administratorii debitorului, respectiv paratii.
Judecatorul sindic retine ca raspunderea reglementata la art.137 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata, respectiv art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 are caracteristicile unei raspunderi civile delictuale, conform art.998, 999 Cod civil, aceasta forma de raspundere civila fiind subsidiara raspunderii contractuale intemeiata pe mandat (fata de societate).
In consecinta, cel ce invoca incidenta unei astfel de raspunderi trebuie sa dovedeasca, conform art.1169 Cod civil, intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta faptei ilicite, vinovatia faptuitorului, prejudiciul cauzat prin savarsirea faptei ilicite si raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Avand in vedere ca dispozitiile art.137 din Legea nr.64/1995, respectiv art.138 din Legea nr.85/2006 constituie norme speciale si raspunderea antrenata pe acest temei comporta unele aspecte specifice.
Reclamantii si-au intemeiat actiunea pe prevederile art.138 al.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006, insa nu a facut nici o dovada ca paratii au facut acte de comert in interes personal sub acoperirea debitorului ori ca au dispus, in interes personal, continuarea activitatii debitorului care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati.
In doctrina de specialitate si in practica instantelor s-a apreciat constant ca managementul defectuos nu se poate circumscrie faptelor enumerate limitativ in cuprinsul dispozitiilor art.138 al. 1 din Legea nr.85/2006.
In acest context se impune precizarea ca administratorul judiciar/lichidatorul nici nu a retinut ca o cauza interna debitorului care a determinat insolventa debitorului conducerea defectuoasa a debitorului.
Potrivit dispozitiilor legale privind societatile comerciale pentru a detine functia de administrator social nu se impune o conditie de competenta speciala.
Creanta creditorului reclamant se compune din debit principal, insa cea mai insemnata parte din aceasta rezulta din penalitati de intarziere, dobanzi si majorari de intarziere legale.
Existenta unor creante ramase neacoperite in urma valorificarii bunurilor din averea debitoarei nu conduce automat la solutia atragerii raspunderii administratorilor sociali ai debitorului, cat timp debitoarea este o societate comerciala cu raspundere limitata. In sistemul de drept roman legiuitorul a adoptat, in materia falimentului, principiul falimentului remediu si nu cel al falimentului sanctiune.
Din acest punct de vedere dispozitiile art.137 din Legea nr.64/1995, respectiv art.138 din Legea nr.85/2006 sunt de stricta interpretare si aplicare.
Legiuitorul a instituit prin aceste prevederi o forma speciala de raspundere civila delictuala, insa faptele ilicite care conduc la instituirea unei astfel de forme de raspundere sunt circumstantiate la alin.1 lit.a -g.
Analizand prevederile art.138 alin.1 lit.b si c din Legea nr.85/2006 se constata ca legiuitorul a stabilit ca actele de comert efectuate ori continuarea activitatii debitorului se impun a fi realizate in interes personal.
In consecinta, pentru existenta acestor fapte ilicite legiuitorul a impus o cerinta speciala pe care reclamantul trebuia sa o dovedeasca.
Atat prevederile Legii nr.64/1995, cat si prevederile Legii nr.85/2006 prevad obligativitatea formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, daca fata de un debitor s-a instalat starea de insolventa.
Legiuitorul insa nu a enumerat o astfel de fapta printre cele care conduc la atragerea raspunderii personale patrimoniale a administratorului debitorului care nu promoveaza o astfel de cerere.
In consecinta, referitor la comiterea de catre parati a faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, continuarea activitatii debitorului care a intarziat starea de incetare de plati nu poate fi sanctionata decat daca s-a comis in interes personal, ori aceasta cerinta nu a fost dovedita in cauza.
In ceea ce priveste comiterea faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 reclamantul nu a detaliat in actiune in ce au constat actele de comert intreprinse de catre parati in interes personal sub acoperirea persoanei juridice, iar din probele administrate in cauza ori din dosarul de faliment al debitorului nu au rezultat astfel de constatari.
Nefiind intrunite cerintele impuse de art.998, 999 Cod civil cu aplicarea art.137 al. 1 din Legea nr.64/1995 republicata, respectiv art.138 al. 1 din Legea nr.85/2006, actiunea formulata in cauza este nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Se constata ca in cauza nu sa-u solicitat cheltuieli de judecata, conform art.274 din codul de procedura civila.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE: Respinge actiunea formulata de catre reclamantul DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, in calitate de creditor al debitorului SC E.-T. SA - in faliment, in contradictoriu cu paratii M. P., V. S. si T. I. B., in calitate de administratori sociali ai debitorului.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 31 01 2013. JUDECATOR SINDIC, GREFIER,
A. R. A. D. D.
Redactat RA 11.02.2013
Dact DD 18.02.2013
6 ex.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012