Nationalizare. Despagubiri.

Cod operator nr. 11276

Dosar nr. 4928/296/2009
R O M A N I A

TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA CIVILA

DECIZIE   CIVILA Nr. 4/Ap
Sedinta publica de la 19 Ianuarie 2010           Nationalizare. Despagubiri.

           (_)
Asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:

      Prin sentinta civila nr.5488/27.10.2009 pronuntata in dosar nr.4928/296/2009,
Judecatoria Satu Mare a respins actiunea formulata de reclamantul mun.Satu Mare
reprezentat prin primar in contradictoriu cu paratii B si a obligat reclamantul sa
plateasca paratilor suma de 1500 lei cheltuieli de judecata.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca actiunea
reclamantului este nefondata, starea de fapt nefiind confirmata de probatoriul cu
inscrisuri ce s-a administrat la dosar ori de temeiurile de drept incidente in speta.
      Astfel, desi reclamantul a invederat ca paratii nu pot beneficia de restituirea in
natura a cotei de ? parti din apartamentul situat in Satu Mare, str.Crisan, nr.5,
intrucat acestia au beneficiat de despagubiri potrivit Legii asupra despagubirilor din
22.02.1991 emisa in Germania, unde de altfel domiciliaza si paratii, conform
adeverintelor atasate la notificarea inregistrata la reclamant cu nr.21404 din
28.05.2009 - acte depuse la filele 6-8 de la dosar, aceste sustineri nu au putut fi
primite ca fondate de catre instanta de fond, deoarece dispozitiile legii germane
antementionate nu sunt adoptate ca efect al unui acord cu Romania.
      Prin urmare, dispozitiile art.5 din Legea nr.10/2001 nu sunt incidente in
privinta paratilor, deoarece paratii daca au beneficiat de despagubiri potrivit Legii
asupra despagubirilor din 22.02.1991 emisa in Germania nu au beneficiat de
despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de Romania privind
reglementarea problemelor financiare in suspensie enumerate in Anexa 1 din Legea
nr.10/2001, de altfel si prin adeverinta emisa in favoarea paratilor de Oficiul
Circumscriptiei Administrative din Ravensburg, Germania la data de 18.06.2009 se
mentioneaza expres ca despagubirile acordate paratilor nu sunt obiect al vreunei
conventii internationale, respectiv intre partea germana si romana - inscrisul in
traducere autorizata fiind depus la fila 26 din dosarul de fond.
      In concluzie, constatarea nulitatii absolute a Dispozitiei Primarului municipiului
Satu Mare nr.7014/26.09.2008 emisa in favoarea paratilor B, cetateni germani,
domiciliati in Germania, cu domiciliul procedural ales in Satu Mare, str.Horea nr.10/5,
apoi constatarea ca paratii nu au calitatea de persoane indreptatite la beneficiile
Legii nr.10/2001, potrivit art.5 din legea amintita si restabilirea situatiei anterioare
emiterii Dispozitiei atacate, care sunt pretinse in cauza nu sunt justificate sub nicio
forma, atata timp cat paratii au demonstrat ca au calitatea de persoane indreptatite in
a beneficia de restituirea in natura a cotei de ? parti din apartamentul situat in Satu
Mare, str.Crisan, nr.5, nefiind in situatia de a fi despagubiti in ce priveste acest bun
prin vreun acord international intre Romania si un stat tert in aceasta privinta.
      Instanta de fond nu a putut retine asadar aplicabilitatea dispozitiilor art.105
al.2 c.pr.civ. pe marginea nulitatii invocate de reclamant, deoarece nu exista temeiuri
de drept sau de fapt in privinta constatarii nulitatii respective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul MUNICIPIUL SATU
MARE prin PRIMAR, solicitand admiterea recursului si schimbarea in tot a hotararii
atacate, in sensul admiterii actiunii.
Considera ca hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala.
In motivare arata ca prin sentinta recurata s-a respins actiunea recurentului-
reclamant pe considerentul ca nu sunt incidente prev.art.5 din Lg.nr.10/2001,
republ.si actualizata.
Potrivit art.5 din legea reparatorie "Nu sunt indreptatite la restituire in natura
sau la masuri reparatorii in echivalent persoanele care au primit despagubiri potrivit
acordurilor internationale incheiate de Romania privind reglementarea problemelor
financiare in suspensie, enumerate in anexa nr.1 care face parte integranta din
prezenta lege."
Din adeverinta eliberata de Consiliul Local Ravensburg, Germania, se atesta
ca intimatii-parati au primit, in baza Legii asupra Despagubirilor, suma de 847 DM
(marci germane), la data de 20.10.1991, respectiv suma de 839,30 DM (marci
germane), la data de 20.07.1991 pentru casa individuala din Satu mare, str.Crisan,
nr.5.
La dosarul cauzei, paratii au depus un inscris tradus dupa o copie in limba
germana, in care se specifica ca "Nu exista nici o conventie internationala, respectiv
germana-romana in acest sens." Potrivit art.162 din lg.nr.105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept international privat "Actele oficiale intocmite sau
legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai
daca sint supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica si in continuare de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, spre a li se garanta astfel
autenticitatea semnaturilor si sigiliului." Astfel, instanta de fond a apreciat ca
nefondata actiunea pe singurul inscris depus in probatiune, dar si acesta fiind o
traducere dupa copia unui act.
In drept, invoca art.304 pct.6 si 9 Cod procedura civila.
In sedinta publica din 12.01.2010, instanta a recalificat calea de atac din
recurs in apel in baza art.282 Cod procedura civila.
Prin concluziile scrise, intimatii au invederat urmatoarele:
      Instanta de fond, in mod corect a retinut ca dispozitia emisa nu este lovita de
nulitate absoluta, asa cum se sustine in actiunea depusa, deoarece nu s-a incalcat
nicio norma imperativa sanctionata ca atare prin dispozitiile Legii 10/2001.
      Este adevarat ca, ulterior emiterii dispozitiei, intimatii au depus declaratii din
care rezulta ca au fost despagubiti in Germania, cu suma de 847 DM (marci
germane) la data de 20.10.1991, respectiv suma de 839,30 DM la data de
20.07.1991, pentru casa din Satu Mare, str.Crisan, insa aceste despagubiri le-au
primit in baza unor legi speciale, interne, germane, si nicidecum in baza acordurilor
internationale pe care Romania le-a incheiat cu Germania.
      In Anexa I din Legea  10/2001 sunt enumerate  acordurile incheiate  de
Romania cu alte state, privind reglementarea problemelor financiare si suspensie. Pe
aceasta lista, intre literele a) si m) sunt insirate acordurile incheiate de Romania cu
diferite tari din Europa, in baza carora Statul Roman a platit despagubiri.
      In lista Anexa nr.I la Legea 10/2001 nu figureaza niciun acord pe care
Guvernul Romaniei l-ar fi incheiat cu Guvernul Germaniei.
      In realitate, un asemenea acord nu exista, iar recurenta, daca sustine ca
exista un asemenea acord incheiat, avea sarcina probei de a-l depune la dosar, fiind
un act invocat in sustinerea temeiniciei actiunii depuse.
      Tribunalul, deliberand asupra apelului prin prisma criticilor formulate si a
probelor administrate in conformitate cu disp.art.295 Cod procedura civila, il
apreciaza ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
      Conform art.5 din Lg.10/2001 "nu sunt indreptatite la restituire in natura sau la
masuri reparatorii in echivalent persoanele care au primit despagubiri potrivit
acordurilor internationale incheiate de Romania privind reglementarea problemelor
financiare in suspensie enumerate in anexa 1 care face parte integranta din prezenta
lege.
Anexa 1 nu mentioneaza vreun tratat incheiat intre Romania si Germania.
Paratii-intimati au beneficiat, conform celor doua adeverinte emise, la datele
de 20.07.1991 si 20.10.1991, de suma de 839,30 DM si, respectiv 847,00 DM,
reprezentand despagubirea acordata de Consiliul Local Ravensburg - Administratia
Ajutor de Integrare, Intretinere si Despagubiri, in temeiul legii germane de constatare
si a legii asupra despagubirilor.
Rezulta ca sumele achitate nu au la baza vreun acord international incheiat
intre cele doua state.
Insusi organul administratiei locale germane care efectueaza plata -
Administratia Ajutor de Integrare, Intretinere si Despagubiri de pe langa Consiliul
Local Ravensburg (deci nu o autoritate administrativa centrala), prin denumirea sa,
sugereaza ca suma reprezinta un ajutor financiar pentru integrare si intretinere a
persoanelor care s-au stabilit in localitatea respectiva.
Desi in adeverinta este mentionat despagubiri pentru casa individuala din Satu
Mare, suma totala acordata, de 1686,3 DM, in mod evident nu poate reprezenta
despagubire pentru niciun fel de imobil.
Apreciem in consecinta, ca suma de 1686,3 DM acordata intimatilor in
Germania in baza legilor germane de integrare nu constituie despagubire pentru
imobilul situat in Satu Mare, str.Crisan, nr.5, in acceptiunea Lg.nr.10/201, de natura
sa inlature calitatea acestora de persoane indreptatite la beneficiile Lg.nr.10/2001.
Fata de cele de mai sus, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantul
Municipiul Satu Mare prin Primar declarat impotriva sentintei civile nr.5488/2009
pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr.4928/296/2009 si va obliga
reclamantul sa plateasca intimatilor 1500 lei cheltuieli de judecata. 1