Anulare act administrativ-fiscal, respectiv decizie de impunere si decizie de solutionare a contestatiei formulate impotriva deciziei de impunere, cerere admisa, in considerarea exceptiei instituite de legiuitor, respectiv aceea ca beneficiarii care achiz

                                  Cod operator: 11276

R O M A N I A
TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR.2162/CA
Sedinta publica din 18 septembrie 2014 Pe rol fiind pronuntarea cauzei in contencios administrativ si fiscal privind pe
reclamanta X, cu sediul in _, in contradictoriu cu parata Y,  cu sediul in _, avand ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal facut in sedinta publica de azi, nu au raspuns partile.
Procedura este completa.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, constatandu-se ca dezbaterea cauzei in fond a avut loc in sedinta publica din 11 septembrie 2014, cand, concluziile si sustinerile partilor au fost consemnate in incheierea din acea zi, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta, amanandu-se pronuntarea asupra hotararii pentru data de azi, cand in urma deliberarii avute;

INSTANTA
Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata in prezentul dosar la data de 03.04.2014, reclamanta X, prin avocat, in contradictoriu cu parata Y, a solicitat instantei sa pronunte o hotarare prin care sa dispuna:
- anularea Deciziei nr. _/30.12.2013 de solutionare (respingere) a contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere nr. _/17.06.2013, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala inregistrat la _ sub nr. _/17.06.2013, ca fiind nelegala si neintemeiata;
- inlaturarea bazei impozabile suplimentare si a obligatiilor fiscale stabilite suplimentar prin decizia de impunere contestata;
- exonerarea reclamantei de la plata obligatiilor fiscale suplimentare, in cuantum de 50.402 Iei, reprezentand:
• 16.360 lei - impozit pe profit suplimentar;
•   1.233 lei - majorari de intarziere aferente impozitului pe profit;
• 26.064 lei - TVA nedeductibil;
•   2.835 lei - majorari de intarziere aferente TVA nedeductibil;
•   3.910 lei - penalitati de intarziere aferente TVA nedeductibil.
- cu cheltuieli de judecata.
In motivare, in fapt, se arata ca in baza controlului fiscal efectuat la X, s-a intocmit de catre Y, Raportul de inspectie fiscala nr. _/17.06.2013 - inregistrat la _ Satu Mare sub nr. _/ 17.06.2013 (in continuare R.I.F) si Decizia de Impunere nr. _/17.06.2013 (in continuare Decizia de Impunere), prin care reclamanta a fost obligata la plata sumei totale de 50.402 lei, stabilindu-se in sarcina sa impozite si taxe suplimentare, precum si majorari de intarziere, care in fapt nu sunt datorate de societate.
Impotriva actelor administrativ fiscale sus-mentionate, reclamanta a formulat, in fata organelor fiscale competente, contestatia inregistrata sub nr. _/09.07.2013, prin care a solicitat anularea actelor administrative fiscale, ca fiind nelegale si netemeinice.
Prin Decizia de solutionare a contestatiei nr. _/30.12.2013, organul fiscal competent a constatat depunerea in termen a contestatiei, indeplinirea tuturor conditiilor procedurale, si, solutionand contestatia pe fond, a dispus respingerea acesteia ca neintemeiata.
Avand in vedere faptul ca, in considerentele Deciziei de solutionare a contestatiei organul fiscal reitereaza practic motivele de fapt si de drept din R.I.F., analiza legalitatii si temeiniciei acestora poate fi facuta in comun.
Reclamanta considera ca organul de control a stabilit in sarcina sa obligatiile suplimentare sus-mentionate procedand la aplicarea si interpretarea gresita a textelor legale incidente in cauza, sens in care apreciaza ca actele administrativ fiscale atacate sunt atat nelegale, cat si netemeinice, deoarece:
Inspectia fiscala a vizat impozitul pe profit datorat de persoane juridice pentru perioada 01.01.2010 - 31.03.2013 si taxa pe valoare adaugata pentru perioada 01.04.2010 - 30.04.2013.
Astfel, perioada efectiv supusa verificarii de catre organele de inspectie fiscala a fost de peste 3 (trei) ani fiscali, iar singura nelegalitate constatata de catre inspectorii fiscali (si care a condus la aceasta impunere suplimentara), a constat in deducerea fara drept a cheltuielilor si a taxei pe valoare adaugata, aferente achizitiei de bunuri si servicii de la SC  Z SRL, societate care a fost declarata inactiva inca din data de 26.03.2012. Reclamanta apreciaza ca aceasta constatare este in contradictie cu starea de fapt si se intemeiaza pe o interpretare eronata a dispozitiilor legale in materie. In concret, se arata in actele administrativ fiscale faptul ca, in luna iulie 2012 si ianuarie 2013 reclamanta a achizitionat bunuri si servicii de la SC Z SRL, societate declarata inactiva. Ulterior, a revandut aceste bunuri, inregistrand in contul 607 - cheltuieli privind costul marfurilor, respectiv deducand taxa pe valoare adaugata. Or, potrivit dispozitiilor art. 11 alin. 1 indice 2 din Legea 571/2003: "beneficiarii care achizitioneaza bunuri si servicii de la contribuabili dupa inscrierea acestora ca inactivi ..., nu beneficiaza de drept de deducerea cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata pe valoarea adaugata, aferente achizitiilor respective, cu exceptia achizitiilor efectuate in cadrul procedurii de executare silita". In consecinta, a fost considerata nedeductibila TVA in cuantumul indicat mai sus, respectiv a fost stabilit impozit pe profit suplimentar, prin marirea bazei de impozitare.
Reclamanta sustine ca nu a avut niciodata vreo relatie comerciala cu SC Z SRL. Astfel, reclamanta a participat la mai multe licitatii organizate de practicianul in insolventa L SPRL, in calitate de lichidator al SC Z SRL - societate in faliment, in dosarul de insolventa nr. _/83/2011, licitatiile fiind organizate sub controlul judecatorului sindic din cadrul Tribunalului Satu Mare. In urma adjudecarii licitatiilor, prin cele 4 procese verbale de licitatie, reclamanta a dobandit bunurile licitate, acestea fiind facturate de catre lichidator dupa efectuarea platilor. Aceasta stare de fapt este perfect oglindita de evidenta contabila a societatii reclamante, toate documentele fiind prezentate organelor de control.
Din aceasta stare de fapt, dovedita fara putinta de tagada, rezulta urmatoarele:
- Raportul juridic dintre cele doua entitati este calificat in mod eronat de catre organele de control ca fiind "o achizitie de bunuri si servicii", deoarece, stricto sensu, acest concept presupune o tranzactie comerciala, economica, realizata pe piata libera, in conditiile posibilitatii de informare privind starea contribuabilului partener de afaceri; or, reclamanta a dobandit bunurile mentionate in raport, in calitate de adjudecatar al licitatiilor publice organizate de catre organele abilitate ale puterii judecatoresti tocmai in vederea recuperarii sumelor datorate de catre societatea falita bugetului de stat, respectiv in cadrul unei vanzari silite, iar nu al unei tranzactii comerciale liber consimtite.
- Dobandirea bunurilor de catre reclamanta s-a realizat in cadrul licitatiilor organizate in procedura lichidarii activului SC Z SRL - societate in faliment, procedura perfect asimilabila unei executari silite; bunaoara, potrivit art. 149, dispozitiile Legii nr. 85/2006 se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, iar lichidarea patrimoniului falitei se realizeaza in conformitate cu prevederile legale in materia executarii silite - licitatie, adjudecare etc. Toate actele juridice incheiate, respectiv publicatia de licitatie, procesul-verbal de adjudecare, etc., sunt proprii procedurii de executare silita. In acest sens, reclamanta apreciaza faptul ca, exceptia prevazuta de dispozitiile art. 11 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 571/2003 este perfect aplicabila in cauza. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, in conformitate cu dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, "de la data deschiderii procedurii, se suspenda de drept, ..., masurile de executare silita ... asupra debitorului". Deci, in cadrul procedurii insolventei, nu exista o procedura de executare silita per se, mijlocul procedural de indestulare a creditorilor fiind lichidarea activului si distribuirea sumelor obtinute.
Insa, din punct de vedere procedural, lichidatorul judiciar nu are posibilitatea de a factura bunurile, nefacand parte din categoria organelor de executare silita - enumerate in mod restrictiv prin dispozitiile legale. Avem de a face cu o interpretare a legii in stricta litera a legii, iar nu in spiritul ei, reclamanta  fiind penalizata fara a avea nici o culpa in derularea intregii proceduri.
Fata de toate cele mai sus aratate, reclamanta apreciaza ca cele constatate de catre organul de control nu sunt intemeiate nici sub aspectul starii de fapt retinute, nici sub cel al temeiurilor de drept aplicabile, motiv pentru care sustine caracterul netemeinic si nelegal al actului fiscal aici atacat, referitor la impozitul pe profit suplimentar si la TVA, precum si la accesoriile acestora.
In drept, nu invoca text de lege.
In probatiune depune in copie: Decizia de solutionare a contestatiei nr. _/2013; Contestatia nr. _/2013; Decizia de impunere nr. _/17.06.2013; Raportul de inspectie fiscala inregistrat sub nr. _/17.06.2013; Procesele verbale de licitatie incheiate la 31.05.2012 si 17.01.2013; facturile aferente; dovada achitarii taxei judiciare de timbru (filele 5-63 de la dosar).
Prin intampinarea depusa la data de 06.06.2014, Y prin _ prin reprezentantii sai legali solicita respingerea actiunii in contencios administrativ fiscal ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Parata arata ca in motivarea actiunii, reclamanta nu a invocat elemente noi fata de cele sustinute pe calea recursului gratios, motivul principal pentru care apreciaza ca actele administrativ-fiscale contestate, respectiv sumele suplimentare stabilite in sarcina sa sunt neintemeiate, constituindu-l imprejurarea ca furnizorul S.C. Z S.R.L se afla in stare de faliment. Actiunea promovata de reclamanta este neintemeiata.
Temeiul de drept pe care parata intelege sa il invoce inca o data in sustinerea legalitatii si temeiniciei actelor administrativ-fiscale contestate il constituie dispozitiile pct. 45 alin. 4 din HG nr. 44/2004 coroborate cu pct. 75 din HG nr. 44/2004, art. 372 din Codul de procedura civila, art. 155 alin. 5 din Codul Fiscal, totalitatea prevederilor legale in materie fiscala invocate in motivarea de drept atat a Raportului de Inspectie Fiscala, cat si a Deciziei nr. _/30.12.2013 privind solutionarea contestatiei, pe care le invoca in probatiune in integralitatea lor.
Parata sustine ca in mod corect si legal nu au fost luate in calcul tranzactiile efectuate de reclamanta petenta cu S.C. Z S.R.L, contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Fata de cele aratate mai sus, parata solicita instantei sa constate ca actele administrative intocmite in sarcina contribuabilei sunt temeinice si legale si sa fie respinsa actiunea ca neintemeiata.
In drept, invoca art. 205 si urm. C.proc.civ, Legea nr. 554/2004, dispozitiile legale la care a facut referire in intampinare, art. 10 si art. 11 alin. 3 din HG nr. 520/2013, cat si dispozitiile Ordinului Presedintelui ANAF nr. 1500/01.08.2013.
Verificand actele si lucrarile  dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin Decizia de impunere nr. _/17.06.2013 emisa de parata in baza Raportului de inspectie fiscala inregistrat sub nr. _/17.06.2013 au fost stabilite in sarcina societatii reclamante X obligatii suplimentare de plata in suma de 50.402 lei reprezentand taxa pe valoare adaugata (26.064 lei), majorari si penalitati de intarziere aferente taxei pe valoarea adaugata (2.835 lei, respectiv 3.910 lei), impozit pe profit suplimentar (16.360 lei) si majorari de intarziere aferente impozitului pe profit (1.233 lei), ca urmare a deducerii fara drept a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata, aferente achizitiei de bunuri si servicii de la SC Z SRL, societate care a fost declarata inactiva inca din data de 26.03.2012. Perioada supusa verificarii este 01.01.2010 - 30.03.2013.
Prin Decizia nr. _/30.12.2013 privind modul de solutionare a contestatiei formulata de reclamanta a fost respinsa ca fiind neintemeiata contestatia cu nr. inreg. _/09.07.2013.
Problema juridica dedusa judecatii este aceea de a se stabili daca organul de inspectie fiscala a apreciat in mod corect ca fiind nedeductibila suma de 108.600 lei  aferenta achizitiilor de la SC _ SRL (declarata societate inactiva din data de 26.03.2012 prin Decizia de declarare in inactivitate nr. _/12.03.2012 emisa de AFP _ si inscrisa in Registrul contribuabililor inactivi, publicata pe pagina de internet MFP), respectiv daca reclamanta a dedus in mod legal taxa pe valoarea adaugata aferenta facturilor fiscale emise de SC Z SRL, in conditiile in care aceasta societate a fost declarata inactiva.
Este adevarat ca potrivit art. 3 alin.  1 si 2 din OPANAF nr. 575/2006 privind stabilirea conditiilor si declararea contribuabililor inactivi, "de la data declararii ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special", respectiv "documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu incalcarea interdictiei prevazute la alin. 1 nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal".
In fapt, insa, reclamanta a cumparat aceste bunuri ca urmare a adjudecarii licitatiilor organizate de practicianul in insolventa L SPRL, in calitate de lichidator al SC Z SRL, sub controlul judecatorului sindic in dosarul de insolventa nr. _/83/2011 al Tribunalului Satu-Mare - procesele verbale de licitatie de la filele nr. 43-58 din dosar
Or, potrivit dispoz. art. 11 alin. 1 ind. 2 si ale alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, "beneficiarii care achizitioneaza bunuri si/sau servicii de la contribuabili dupa inscrierea acestora ca inactivi in Registrul contribuabililor inactivi _ nu beneficiaza de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata aferente achizitiilor respective, cu exceptia achizitiilor de bunuri efectuate in cadrul procedurii de executare silita.", respectiv "beneficiarii care achizitioneaza bunuri si/sau servicii de la contribuabilii carora li s-a anulat inregistrarea in scopuri de TVA _ si au fost inscrisi in Registrul persoanelor impozabile a caror inregistrare in scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulata nu beneficiaza de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente achizitiilor respective, cu exceptia achizitiilor de bunuri efectuate in cadrul procedurii de executare silita."
Din lecturarea textelor de lege de mai sus rezulta ca legiuitorul a inteles sa acorde dreptul de deducere al TVA doar pentru bunurile supuse executarii silite, in conditiile stabilite de norme.
In acest context, dispoz. pct. 75 (1) din HG nr. 44/2004 reglementeaza: "_ in cazul bunurilor supuse executarii silite care sunt livrate prin organele de executare silita, factura se va intocmi de catre organele de executare silita pe numele si in contul debitorului executat silit. In factura se face o mentiune cu privire la faptul ca facturarea este realizata de organul de executare silita catre care se fac si platile de catre cumparator. Prin organe de executare silita se inteleg persoanele abilitate prin lege sa efectueze procedura de executare silita."
Or, din continutul facturilor fiscale in legatura cu care reclamanta si-a exercitat dreptul de deducere al TVA  (filele nr. 59-63 de la dosar) rezulta ca acestea respecta intru totul prevederile  legale si anume prevad expres  atat debitorul, cat si organul de executare silita (in speta de fata, practicianul in insolventa L SPRL  prin care s-a realizat livrarea bunurilor la licitatia organizata in cadrul procedurii de executare silita). 
Coroborand starea de fapt dedusa in speta cu textele de lege incidente, Tribunalul retine ca organul fiscal a dat o interpretare eronata dispozitiilor legale in materie, atunci cand a retinut ca reclamanta  a dedus fara drept  cheltuielile si  taxa pe valoarea adaugata, aferente achizitiei de bunuri si servicii de la SC Z SRL. Sub acest aspect, Tribunalul apreciaza ca organul fiscal era dator sa aplice situatia de exceptie legala in care se gasea reclamanta vis-a vis de achizitia de bunuri efectuata in cadrul procedurii de executare silita.
Ca atare, se impune anularea deciziei de impunere in ceea ce priveste stabilirea impozitului pe profit suplimentar in suma de 16.360 lei si a TVA-ului nedeductibil in suma de 26.064 lei achitat de societatea reclamanta.
Este un principiu de drept consacrat ca accesoriul urmeaza soarta principalului si astfel ori de cate ori nu exista o datorie, nu exista nici accesoriile (majorari, penalita?i, dobanzi) acestui capital.
Conform art. 47 din OG nr. 92/2003 "anularea ori desfiin?area totala sau par?iala, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit crean?e fiscale principale atrage anularea, desfiintarea ori modificarea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit crean?e fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale anulate ori desfiintate."
In lumina celor de mai sus, instanta va admite actiunea in contencios administrativ si va dispune anularea atat a Deciziei nr. _/30.12.2013 privind modul de solutionare a contestatiei formulata de reclamanta, cat si a Deciziei de impunere nr. _/17.06.2013.
In baza art. 453 Noul Cod pr. civ, va obliga parata sa achite reclamantei suma de 1.960 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru si onorariu avocatial justificat cu chitanta nr. 27/30.03.2014, avand in vedere ca prima a pierdut procesul.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta X, in contradictoriu cu parata Y, si in consecinta:
Anuleaza atat Decizia nr. _/30.12.2013 privind modul de solutionare a contestatiei formulata de reclamanta, cat si Decizia de impunere nr. _/17.06.2013 emisa de parata in baza Raportului de inspectie fiscala inregistrat sub nr. _/17.06.2013.
Obliga parata sa achite reclamantei suma de 1.960 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18.09.2014.