Litigiu privind functionarii publici - Legea nr. 188/1999 - Anulare decizie stabilire drepturi salariale, emisa in urma promovarii functionarilor publici de executie

Cod operator:11276

R O M A N I A
TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA A II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL SENTINTA CIVILA Nr. 801/CA
Sedinta publica din 27 Februarie 2014      
Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei de contencios administrativ si fiscal privind pe reclamantii A, B, C si D, cu domiciliul ales in _, in contradictoriu cu paratii X, cu sediul in _, Y, cu sediul in _, K, cu sediul in _ si Z, cu sediul in _, avand ca obiect litigiu privind functionarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal facut in sedinta publica de azi nu se prezinta nimeni.
S-a facut referatul cauzei constatandu-se ca judecarea cauzei a avut loc in sedinta publica din 13 februarie 2014, cand partile au lipsit, amanandu-se pronuntarea pentru data de azi, cand in urma deliberarii:

INSTANTA
Asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata in prezentul dosar la data de 29.07.2013, reclamantii A, B, C si D, in calitate de functionari publici in cadrul X, potrivit dispozitiilor art. 184 C.proc.civ. coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1, art. 8 si art. 11 din Legea nr. 554/2004, in contradictoriu cu paratii X, Y, K si Z, au solicitat sa se pronunte o hotarare, prin care instanta sa dispuna:
- obligarea paratilor la plata drepturilor salariale corespunzatoare functiei de expert clasa I grad principal (treapta 1) si consilier clasa I, gradul superior (treapta 1), precum si a diferentei dintre salariul prevazut pentru functionarii publici, expert gradul principal (treapta 3) si consilier clasa I, gradul superior (treapta 3), respectiv expert clasa I grad principal (treapta 1) si consilier clasa I, gradul superior (treapta 1), incepand cu data de 19.09.2012;
- obligarea paratei Y la emiterea unor noi decizii cu privire la aceste drepturi salariale in conformitate cu art. 2 din Legea nr. 283/2011;
- obligarea paratilor sa includa in bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, a sumelor datorate reclamantilor;
- anularea Deciziei nr. _/08.10.2012 si emiterea unei noi decizii de catre Y.
In motivare, in fapt, reclamantii arata ca sunt functionari publici experti, clasa I, gradul principal (treapta 3) si consilier clasa I, gradul superior (treapta 3) in cadrul X la Departamentul Tehnico-Economic si Administrativ si la Biroul de Informare si Relatii Publice, in luna ianuarie 2012 participand la examenul de promovare in grad profesional, organizat de Y, potrivit dispozitiilor art. 63, art. 64, art. 65 din Legea nr. 188/1999 - privind statutul functionarilor publici, republicata, modificata si completata si Legea nr. 285/2010 - privind salarizarea personalului platit din fondurile publice pe anul 2011, promovand acest examen astfel: din functiile
- A, B, C - expert, clasa I, gradul asistent (treapta 3) si
- D - consilier clasa I gradul principal (treapta 1), in functiile de experti, clasa I, gradul principal (treapta 3) si consilier clasa I, gradul superior (treapta 3) incepand cu data de 19.09.2012, asa cum reiese si din Decizia nr. _/08.10.2012 emisa de Y.
Prin Decizia nr. _/08.10.2012 emisa de Y le-a fost stabilit un salariu de baza corespunzator functiilor de expert clasa I, gradul principal (treapta 3) si consilier, clasa I, gradul superior (treapta 3), desi incadrarea este stipulata atat de prevederile art. 2 din Legea nr. 283/2011 - privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar - "In anul 2012, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat", cat si prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 - privind salarizarea personalului platit din fondurile publice pe anul 2011 - "In anul 2011, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functii similare din institutia/autoritatea publica in care aceasta este incadrata".
Solicitarea se intemeiaza si pe prevederile Legii nr. 188/1999 republicata si modificata care prevede la art. 31 urmatoarele :
"(1) Pentru activitatea desfasurata functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime in munca;
(2) Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
(3) Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici".
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010 - privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice "Prezenta lege are ca obiect de reglementarea stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul consolidat al statului".
Totodata potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, "incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. (1) sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute de lege".
Conform art. 3 din Legea nr. 284/2010 "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la baza urmatoarele principii:
a) caracterul unitar, in sensul ca reglementeaza salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea in considerare a drepturilor de natura salariala stabilite prin acte normative speciale in sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege;
b) suprematia legii, in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii;
c) echitate si coerenta, prin cererea de oportunitati egale si remuneratie egala pentru munca de valoare egala, pe baza principiilor si normelor unitare privind stabilirea si acordarea salariului si a celorlalte drepturi de natura salariala ale personalului din sectorul bugetar;".
Totodata art. 13 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 stipuleaza urmatoarele "In cadrul fiecarei functii, salariile de baza se diferentiaza pe grade in cazul studiilor superioare si studiilor superioare de scurta durata si pe trepte profesionale in cazul studiilor medii, respectiv pe grade profesionale in cazul functionarilor publici (...)", deci in cadrul unui grad profesional nu exista diferentiere a salariului de baza in functie de trepte de salarizare.
Reclamantii apreciaza ca Decizia nr. _/08.10.2012 emisa de Y este nelegala pentru urmatoarele motive :
1. Prin Legea nr. 284/2010 au fost abrogate prevederile art. 63 din Legea nr. 188/1999, republicata completata si modificata - procedura avansarii in treapta de salarizare, prin eliminarea treptelor de salarizare si prevederile art. 65 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 "Pentru a participa la examenul de promovare in gradul profesional imediat superior celui detinut, functionarul public trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa aiba cel putin 3 ani vechime in gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;
b) abrogat (sa aiba cel putin 2 ani vechime in treapta de salarizare din care avanseaza)."
Odata cu intrarea in vigoare a noii reglementari ceea ce urmeaza a se avea in vedere la stabilirea unui nou salariu pentru un functionar public, sunt doar functia, respectiv clasa de salarizare definita la nivelul minim al fiecarei functii, gradul profesional, ce urmareste sa asigure posibilitatea diferentierii salariilor individuale in raport cu nivelul pregatirii profesionale a fiecarei persoane si experienta acesteia in munca, iar in cadrul fiecarui grad profesional, vechimea in munca, astfel raportarea nivelului de salarizare a functionarilor publici promovati sub imperiul legii, la treapta 3 de salarizare da dovada cel putin de inconsecventa legislativa, din moment ce prin prevederile pct. 1 si 2 al art. 41 din Legea nr. 284/2010 au fost modificate, respectiv abrogate, dispozitiile art. 63 si art. 65 alin. 2 lit. b din Legea nr. 188/1999, care reglementeaza procedura avansarii in treapta de salarizare, prin eliminarea acestora, precum si pe aceea in grad profesional.
Reclamantii mentioneaza ca la data promovarii aveau o vechime:
- in functii: economice de peste 25 ani - D; juridice 7 ani - C si economice - A, B de 4 ani;
- in unitate: 6 ani - D; 7 ani - C; 15 ani - B; 20 ani - A;
- in gradul detinut: 3 ani - D, C; 4 ani -  B,A.
2. Reclamantii sustin ca, la data emiteri Deciziei nr. _/08.10.2012 nu a fost respectata procedura reglementata de art. 63, art. 64 si art. 65 din Legea nr. 188/1999 si art. 2 din art. 2 din Legea nr. 283/2011 - privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar - "In anul 2012, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat". Pentru salarizarea personalului promovat in grad profesional, legea nu face trimitere la trepte de salarizare, ci doar la functii similare aflate in plata in institutie.
Prin art. 38 din Codul Muncii se prevede, in mod imperativ, ca drepturile persoanelor incadrate in munca nu pot face obiectul, vreunei tranzactii, renuntari sau limitari, ele fiind aparate de stat impotriva oricaror incalcari a manifestarilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, iar art. 5 alin. (1) prevede ca: "In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatori".
Potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari".
Potrivit art. 27 alin 2 din Legea nr. 188/1999 - privind statutul functionarilor publici, republicata si actualizata, stipuleaza clar ca "este interzisa orice discriminare intre functionarii publici".
Totodata art. 1 alin. 2 lit. i din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare prevede ca: "principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea unor drepturi: dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditii de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare", iar alin. 3 si 4 arata ca "exercitarea drepturilor enuntate in cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate in situatii compatibile". Art. 2 din ordonanta mentionata mai sus defineste notiunea de "discriminare" astfel: "(1) Potrivit prezentei ordonante prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau executarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice".
Reclamantii mentioneaza ca in cadrul X la momentul promovarii lor (19.09.2012) exista in plata functia de expert, clasa I, gradul superior (treapta 1) si functia de consilier/expert clasa I gradul principal treapta 1.
3. Reclamantii apreciaza ca Legea nr. 188/1999, Legea nr. 285/2010 si Legea nr. 283/2011 - ca acte normative adoptate de Parlamentul Romaniei, unicul organ legislativ si promulgate de Presedintele Romaniei - sunt prioritare Ordinului nr. 77/2011 emis de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerul Finantelor Publice. Legea nu poate fi modificata sau completata prin ordin emis de ministru, in conformitate cu prevederile art. 58 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, republicata si actualizata - privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative coroborat cu art. 77 si art. 78 din acelasi act normativ, care prevad:
- Art. 77 "Ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritatilor administrative autonome se emit numai pe baza si in executarea legilor, a hotararilor si ordonantelor Guvernului (...)".
- Art. 78 "Ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze stric la cadrul stabilit de actele de baza si in executarea carora au fost emise si pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora".
Reclamantii considera ca legiuitorul prin art. 2 din Legea nr. 283/2011 - privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar - "In anul 2012, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat", este clar si nu lasa loc de interpretari.
Fata de considerentele de mai sus, reclamantii solicita, admiterea actiunii, anularea Deciziei nr. _/08.10.2012 emisa de Y, emiterea unei noi decizii de incadrare de catre Y in conformitate cu art. 2 din Legea nr. 283/2011.
In drept, invoca dispozitiile art. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 63, art. 64 si art. 65 din Legea nr. 188/1999, Legea nr. 284/2010 si Legea nr. 554/2001.
Prin intampinarea depusa la data de 08.10.2013 (fila 32), X, arata ca, din analiza prevederilor legale in vigoare invocate de reclamanti, respectiv art. 2 din Legea nr. 283/2011 din 14 decembrie 2011, se constata faptul ca textul invocat are valoare de norma generala, aplicabil fiind personalului salarizat din functii bugetare, in timp ce art. 13 care prevede ca "in cazul functionarilor publici nou incadrati sau promovati, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010", in temeiul caruia a fost emisa Decizia nr. _/2013 acopera strict domeniul functionarilor publici, categorie din care fac parte si reclamantii.
In concluzie, X apreciaza ca cererile facute de reclamanti sunt nejustificate, decizia de incadrare a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
K, prin intampinarea depusa la data de 28.10.2013 (filele 33-34), in temeiul art. 205 C.proc.civ., solicita respingerea actiunii reclamantilor, ca neintemeiata.
In acest sens, arata ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. II art. 2 din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, modificate prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010, astfel cum in mod gresit sustin reclamantii, acestea avand valoare de norma generala, aplicabila intregului personal salarizat de la bugetul de stat, ci prevederile exprese referitoare la promovarea functionarilor publici, cuprinse la art. I art. 13 alin. 2 din acelasi act normativ.
Acestea au fost introduse tot prin Legea nr. 283/2011, fiind in vigoare incepand cu data de 17.12.2011.
Dispozitiile exprese ale Art. I art. 13 alin. 2 din OUG nr. 80/2010, aprobata prin Legea nr. 283/2011 prevad ca: "In cazul functionarilor publici nou incadrati sau promovati, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010".
Prin urmare, aceasta a fost solutia utilizata in 2012 pentru salarizarea tuturor functionarilor publici care au promovat, fiind consacrata expres prin dispozitiile legale invederate mai sus.
Invedereaza ca prevederile Art. I art. 13 alin. 2 erau in vigoare, implicit, si la data sustinerii de catre reclamanti a examenului de promovare - in luna ianuarie 2012.
Avand in vedere faptul ca legea aplicabila este cea in vigoare la data desfasurarii procedurilor de examen, paratul solicita instantei a aprecia ca argumentatia adusa de reclamanti in sustinerea cererii de chemare in judecata nu poate fi primita, astfel incat se impune respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin intampinarea depusa la data de 12.11.2013 (filele 38-42), Z solicita, pe cale de exceptie, sa se constate lipsa calitatii sale procesual pasive intrucat institutia parata nu are raporturi juridice cu reclamantii si pe cale de consecinta sa se dispuna respingerea actiunii fata de aceasta institutie.
Cu privire la exceptia invocata, paratul arata ca rolul esential in procesul bugetar si in executia bugetara revine Guvernului respectiv Parlamentului potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reglementand rolul Guvernului la art. 18 din aceeasi lege, stabileste ca, acesta asigura insasi elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum si supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de executie.
In asemenea conditii, se sustine ca admiterea cererii formulate impotriva Z ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentand drepturi salariale acordate unor persoane si care nu se numara printre angajatii Z, incalcandu-se astfel prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, respectiv:
"(1) Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art. 1 alin. (2) si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare."
Se apreciaza ca obligarea Z la alocarea sumelor solicitate de reclamanti este lipsita de suport legal si in acelasi timp imposibila deoarece, aceste sume trebuie propuse de catre ordonatorii principali de credite conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, iar Z sa fie autorizat in acest sens da catre legiuitor.
Pe fond, paratul solicita respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea. Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proportional cu perioada in care a lucrat, luandu-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfasurat activitate. Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acorda in cazul persoanelor care au fost suspendate sau inlaturate din functie pentru fapte imputabile lor. Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul.
Premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, dar dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa-si execute intru totul aceasta obligatie financiara, in forma aratata mai sus, fara a fi afectate in nici un fel cuantumul sau intinderea acestei creante.
Avand in vedere cele expuse, nu s-a retinut nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii.
Curtea Constitutionala s-a pronuntat constant in acest sens, de pilda prin Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006 sau Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.
Referitor la efectele deciziei Curtii Constitutionale, art. 8 din Legea nr. 285/2010 a facut obiectul controlului de constitutionalitate, exercitat in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, Curtea Constitutionala pronuntand decizia precizata mai sus.
In raport cu dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si fata de jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), raportat la faptul ca, considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, deopotriva, in cazul deciziilor prin care se constata neconstitutionalitatea unor norme, dar si in ipoteza celor prin care se resping obiectii sau exceptii de neconstitutionalitate, in acelasi sens fiind si Decizia RIL nr. 29/12.12.2011 a ICCJ (Publicata in Monitorul Oficial. Partea I nr. 925 din 27/12/2011).
Avand in vedere faptul ca, prin decizia sus-mentionata prin care Curtea Constitutionala a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, instanta de contencios constitutional a realizat o verificare a dispozitiilor respective atat din punctul de vedere al compatibilitatii cu Legea fundamentala (in raport cu criticile formulate), cat si sub aspectul compatibilitatii cu Conventia europeana a drepturilor omului, tribunalul, raportat la limitele sesizarii Curtii Constitutionale, a considerat ca instanta constitutionala a statuat asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fara a putea stabili efectele acelei norme pentru fiecare individ sau subiect de drept in parte, atat timp cat acesta este atributul exclusiv al instantelor judecatoresti ce solutioneaza litigii intre destinatari precis determinati ai normei respective, instantele fiind singurele in masura sa cuantifice in concreto efectele aplicarii normei la situatia de fapt a spetei.
Ca atare, s-a apreciat ca instantele judecatoresti, judecand in materie, au competenta de a realiza o analiza proprie a compatibilitatii efectelor art. 8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, raportat la situatia de fapt a fiecarei cauze atunci cand se invoca circumstante personale specifice.
Or, in cauza de fata reclamantii nu au invocat astfel de circumstante, ci s-au limitat la a invoca in mod obiectiv neconcordanta dintre dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale astfel incat si sub acest aspect constatarile Curtii Constitutionale realizate prin Decizia nr. 115 din 09.02.2012 capata caracter obligatoriu pentru instanta.
Insa, in jurisprudenta Curtii Europene o problema de retroactivitate a legii este atasata, de regula, unei plangeri tinand de dreptul la un proces echitabil in temeiul art. 6 alin. (1) din Conventie (ca de exemplu in Cauza Maggio s.a. impotriva Italiei din 31 mai 2011), premisa care, in cererile vizand obligarea paratei la plata drepturilor banesti reprezentand premiul anual aferent anului 2010, nu este indeplinita, intrucat in cursul judecarii acestor cererii nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care sa afecteze in mod decisiv soarta procesului; pe de alta parte, neretroactivitatea art. 8 din Legea nr. 285/2010 in raport cu art. 25 din Legea nr. 330/2009 a fost deja constatata prin decizia Curtii Constitutionale anterior mentionata, instanta constitutionala fiind unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata.
Mai mult decat atat, prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, Curtea Constitutionala a retinut ca legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevazut ca sumele aferente premiului anual pe 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Asadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finala din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, in prezent abrogata, care prevedea acordarea acestui premiu "incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligatiei de plata, astfel ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata esalonata care sa satisfaca si sa mentina un echilibru rezonabil, pe de o parte, intre interesele angajatilor in cauza, si, pe de alta parte, interesul public sub aspectul gestionarii resurselor bugetare in contextul actualei crize economice.
Totodata, Curtea Constitutionala a mai retinut ca - potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor masuri financiare in domeniul bugetar - cresterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
Practic, in speta s-a reclamat neplata celui de-al 13-lea salariu, aferent anului 2010, argumentandu-se, in esenta, ca acesta li se cuvine reclamantilor in pofida reglementarii introduse prin art. 7 din Legea nr. 285/2010, fiind un drept castigat.
Or, in acord cu decizia Curtii Constitutionale sus-mentionata, dreptul solicitat nu le-a fost negat reclamantilor prin noua reglementare (art. 8), ci Statul, in calitate de debitor al acestei obligatii, a modificat modalitatea de executare a acestei obligatii, aflata, de altfel, in derulare. Aceasta, in acord cu statuarile CEDO (Hotararea din 8 noiembrie 2005, cauza Kechko imp. Ungariei), potrivit carora "Statul poate introduce, suspenda sau inceta plata acestor beneficii (n.n. - platite din fonduri publice angajatilor sai), adoptand in acest sens modificarile legislative corespunzatoare ".
In considerarea argumentelor invocate, se solicita, in principal - admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Z in cauza dedusa judecatii si, in subsidiar - respingerea actiunii ca nefondata.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate, instanta constata urmatoarele:
  Fata de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Z, invocata de catre acesta prin intampinare, in urma punerii in discutie, instanta o va admite, in conditiile in care obiectul actiunii il reprezinta acordarea unor sume reprezentand drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numara printre angajatii Z, in speta justificand calitate procesuala pasiva paratii de ordin I-III, in calitate de ordonatori de credite.
Reclamantii isi desfasoara activitatea in cadrul X - Departamentul Economic Financiar Contabil si Administrativ, respectiv Biroul de Informare si Relatii Publice, avand in prezent calitate de functionari publici -reclamantii de ordin I-III - experti grad profesional principal, clasele 60, 56, 52, gradatiile 5, 5, 2, respectiv paratul de ordin IV - expert grad profesional superior, clasa 72, gradatia 5.
Ca urmare a admiterii examenului de promovare in grad profesional, organizat de Y in luna ianuarie 2012, prin Decizia nr. _/08.10.2012 emisa de Y (fila nr. 17) s-au stabilit in favoarea reclamantilor drepturi salariale de baza corespunzatoare functiilor de mai sus.
Nemultumiti de faptul ca salariile stabilite prin respectiva decizie sunt inferioare salariilor stabilite pentru functii publice similare din cadrul aceleiasi institutii, ca urmare a parcurgerii procedurii prealabile, reclamantii s-au adresat instantei de judecata cu prezenta contestatie.
  In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor in sensul anularii Deciziei nr. _/08.10.2012 emisa de Y, pe motiv ca nu a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, Tribunalul retine ca acestia se prevaleaza, printre altele, de dispozitiile art. 2 din Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, care prevad: "in anul 2012, pentru personalul (_) promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat."
Dispozitii similare sunt instituite si prin art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fondurile publice, la care fac trimitere reclamantii.
Din lecturarea textului de mai sus rezulta ca acesta se refera la intregul personal salarizat de la bugetul de stat, avand valoare de norma generala si nu la strict domeniul functionarilor publici, la care face trimitere art. 13 alin. 2 din acelasi act normativ (in vigoare la data sustinerii de catre reclamanti a examenului de promovare-ianuarie 2012) care stipuleaza: "in cazul functionarilor publici nou incadrati sau promovati, nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare este cel corespunzator treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010."
  Continutul normei speciale care se refera la nivelul de salarizare a functionarilor publici promovati cuprinse in Legea nr. 283/2011, respectiv art. 13 alin. (2), demonstreaza cu claritate ca legiuitorul, atunci cand a dorit sa exprime o regula sau un principiu de determinare a nivelului de salarizare, a facut-o in maniera expresa, neechivoca. Vointa legiuitorului este clara si nu lasa loc de interpretari.
  O prima concluzie ce se poate desprinde din interpretarea gramaticala a acestui text de lege, retine instanta, este aceea ca vointa legiuitorului este in sensul ca salarizarea acestui personal nou incadrat/promovat sa se faca la un singur nivel de salarizare si nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista in plata in noul context legislativ. Ca atare, legiuitorul nu a dorit ca salarizarea sa se poata stabili prin raportare la mai multe nivele ce existau, ci doar la un singur aspect, dedus din folosirea singularului in sintagma "nivel de salarizare".
  Tribunalul apreciaza ca realitatea si impedimentele reasezarii noului sistem de salarizare derivand din diversitatea situatiilor concrete intalnite nu pot fi negate, deoarece actul administrativ contestat are un suport legal in prevederile speciale ale art. 13 alin. 2 ale Legii nr. 283/2011.
  Instanta retine ca nu reprezinta un motiv de nelegalitate a Deciziei aspectul invocat de reclamanti, in sensul ca prin art. 41 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, au fost eliminate, incepand cu anul 2011, treptele de salarizare care, pana la momentul abrogarii, erau recunoscute in cadrul aceluiasi grad profesional.
  In conditiile in care dispozitia contestata a fost emisa in conformitate cu prevederile legale in vigoare, instanta nu se poate substitui legislativului privind stabilirea unor drepturi salariale, altele decat cele care incumba din actul administrativ emis de parata in considerarea legii, in situatie contrara aceasta substituindu-se Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a tarii si ar determina incalcarea principiului separatiei puterilor in stat.
In ceea ce priveste situatia de discriminare la care se refera reclamantii, instanta apreciaza ca nu poate interveni in solutia aleasa de legiuitor si sa stabileasca alte drepturi decat cele prevazute de lege, misiunea acesteia fiind de a realiza justitia.
In lumina celor de mai sus, instanta va respinge actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratii de ordin I-III, ca fiind neintemeiata.
Fara cheltuieli de judecata, nefiind solicitate de parti.


PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Z, cu sediul in _ si in consecinta:
Respinge actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantii A, B, C, D, toti cu domiciliul procedural ales in _, in contradictoriu cu paratul de mai sus.
Respinge actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanti, in contradictoriu cu paratii X, Y, K, ca fiind neintemeiata.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de azi, 27.02.2014.