Partaj bunuri comuna

               Prin cererea adresata Judecatoriei Falticeni si inregistrata initial sub nr. 1926/2272008 reclamanta L. N. a chemat in judecata pe paratul L. V., pentru partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, in cote de 1/2 pentru fiecare parte; cu cheltuieli de judecata.
In fapt, arata ca a fost casatorita cu numitul N. T. (decedat la data de 01.03.2002), casatoria fiind desfacuta prin sentinta civila nr. 11580/2000 a Judecatoriei Sect. 2 Bucuresti, iar bunurile comune dobandite in timpul acestei casatorii au fost partajate potrivit sentintei civile nr. 16101/30.11.2000 pronuntata de aceeasi instanta.
In motivarea cererii a mai aratat pe larg parcursul relatiei cu paratul si situatia juridica a bunurilor comune indicate in anexa la actiune, respectiv apartamentul cu doua camere situat in Falticeni, in valoare de 142.000 lei si bunurile mobile indicate la pct. A, B, C, functie de situatia juridica a fiecarei categorii de bunuri mobile.
Reclamanta a aratat ca a instrainat un apartament din mun. Bucuresti, bunul sau propriu, pentru a achita o sulta catre fostul ei sot, iar paratului i-a dat suma de 2400 dolari SUA pentru a solutiona prin tranzactie actiunea de partaj dintre acesta si fosta sotie.
Garantia ca dobandeste cota de 1/2 din apartamentul supus actiunii de partaj dintre parat si fosta sotie a fost mandatul dat de catre acesta pentru a-l reprezenta in dosarul de partaj nr. 3134/2001.
Paratului i-au fost atribuite prin sentinta civila nr. 1268/2002 bunurile imobile si mobile ce au facut obiectul actiunii de partaj cu B.M., sulta fiind achitata din banii dobanditi prin vanzarea apartamentului din Bucuresti  proprietatea reclamantei.
Bunurile mobile indicate la litera A sunt cele dobandite de parti in timpul casatoriei cu o contributie de 1/2, respectiv centrala termica Ariston, combina frigorifica Wirlpool, masina de spalat Indesit, televizor Philips, televizor Phonola, combina muzicala Trevi, masina electrica de cusut Zinger, masina de cafea Expresso, robot de bucatarie, aspirator si elucidator de parchet.
Prin subrogatie reala a dobandit si cota de 1/2 indicata la pct. B din anexa, bunuri ce au facut obiectul partajului dintre parat si fosta sotie, respectiv mobila sufragerie compusa din canapea si doua fotolii, biblioteca cu patru corpuri,  masuta mica de sufragerie, covor persan, sifonier cu doua usi si 2 corpuri suspendate, mobila de bucatarie, combina frigorifica Zanussi, aragaz, noptiera de dormitor, rafturi suspendate si cuier hol.
Separat reclamanta a solicitat includerea in masa de impartit a sumelor de bani indicate la pct. C, dreptul fiecarei parti asupra acestor sume care totalizeaza 19820 Euro fiind tot de 1/2, respectiv de 9950 Euro pentru fiecare.
Cele trei sume de bani sunt: 6760 Euro ajutor de somaj acordat paratului de catre statul italian, 5860 Euro venituri comune realizate din munca prestata de parti in Italia si insusite in exclusivitate de parat si suma de 7200 Euro reprezentand chiria pentru apartamentul in litigiu, apartament in care a locuit sora paratului in perioada aprilie 2002 - martie 2007.
Ca modalitate de partajare a solicitat partajarea in natura, in sensul de a-i fi atribuit apartamentul in lotul ei, inegalitatea dintre loturi urmand a fi compensata prin sulta.
In dovedire a depus inscrisuri.
Legal citat, paratul a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii ca nefondata, indicand situatia juridica reala a bunurilor indicate de reclamanta in actiune, respectiv derularea relatiilor dintre parti si faptul ca bunurile indicate la pct. 2 B nu sunt bunuri comune, fiindu-i atribuite urmare a partajului cu fosta sotie.
Cu privire la sumele de bani a aratat ca suma de 6760 Euro ajutor de somaj din Italia nu exista, suma de 5860 Euro venituri comune realizate in Italia reprezinta liberalitati consimtite de ambii soti si nu pot fi incluse in masa de impartit, iar cu privire la suma de 7200 Euro nu a existat nici un contract de inchiriere a apartamentului intre el si sora sa, respectiv cumnatul lui, iar acestia nu i-au platit nici un fel de chirie.
Pe cale de cerere reconventionala, a solicitat sa se constate ca are o contributie de 75% la dobandirea bunurilor comune, iar reclamanta are o contributie de 25%, iar din masa bunurilor comune fac parte si urmatoarele bunuri mobile:
- mobila de dormitor (dulap cu patru usi, pat dublu, 2 noptiere, comoda cu 4 sertare, masa TV, televizor Nokia, combina muzicala Akai, 3 carpete persane);
- mobila camera tineret (dulap cu 3 usi si corp suspendat, doua paturi de o persoana, noptiera, masa TV, televizor Saba, masa de calculator si biblioteca);
- mobila camera de zi (biblioteca cu 3 corpuri, canapea, 2 fotolii, un covor persan, masina de cusut Huskvarna);
- mobila de bucatarie (corpuri, aragaz si cuptor)
Ca modalitate de partaj, solicita atribuirea reclamantei - parate a bunurilor mobile indicate in cererea reconventionala, iar bunurile mobile de la punctul II A din Anexa sa-i fie atribuite lui in natura.
In dovedire a anexat inscrisuri.
Reclamanta prin intampinarea la cererea reconventionala a solicitat respingerea acesteia, motivand ca bunurile mobile indicate de acesta in cererea reconventionala nici nu exista. In perioada in care au convietuit in Italia au dobandit o serie de bunuri mobile cu care si-au mobilat locuinta inchiriata si la care probabil se refera paratul in cererea sa. Acele bunuri insa au fost depozitate in ultima locuinta pe care au inchiriat-o impreuna in Italia, in localitatea Fondi si se afla acolo, ea neavand posesia acelor bunuri.
Arata ca nu sunt intemeiate nici sustinerile paratului privind cota sa de contributie de 75% la dobandirea bunurilor comune, intrucat in perioada in care au locuit in Italia a lucrat in egala masura cu paratul, atat cu forme legale, cat si fara astfel de forme, iar veniturile realizate de ei au fost egale.
La dosarul cauzei a fost inaintat spre consultare dosarul nr. 3134/2001 avand ca obiect actiunea de partaj promovata de B. M., fosta sotie a paratului impotriva acestuia.
Prin sentinta civila nr. 1120/22 mai 2009 s-a admis in parte cererea principala si s-a respins, ca nefondata, cererea reconventionala.
Prin decizia nr. 1748/27.10.2009 Tribunalul Suceava a admis recursurile formulate de parti si a casat sentinta civila nr. 1120/2009 a Judecatoriei Falticeni, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.12.2009.
Prin sentinta civila nr.279 din 07.02.2011 Judecatoria Falticeni a admis in parte cererea principala avand ca obiect partaj bunuri comune, formulata de reclamanta - parata N. N., impotriva paratului - reclamant L. V..
A admis  in parte cererea reconventionala.
A constat  ca in timpul casatoriei partile au dobandit, in cote egale de ½, urmatoarele bunuri mobile: centrala termica "Ariston"; combina frigorifica cu trei sertare; masina de spalat "Indesit"; TV "Philips"; TV "Thanola", combina muzicala simpla; masina de cusut "Zinger"; masina cafea expresso; robot bucatarie; elucidator parchet; aspirator - gen matura; mobila bucatarie; valoarea totala a masei partajabile fiind de 4630 lei.
A dispus lichidarea starii de devalmasie.
A atribuit in lotul paratului - reclamant bunurile mobile ce fac parte din masa partajabila.
A obligat pe paratul - reclamant sa plateasca reclamantei - parate suma de 2315 lei sulta.
A compensat  cheltuielile de judecata.
Pentru a hotari astfel  prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 24 august 2001, casatoria fiind declarata desfacuta prin sentinta civila nr. 88/2008 a Judecatoriei Falticeni, ramasa irevocabila.
In timpul casatoriei, partile au dobandit urmatoarele bunuri: centrala termica "Ariston"; combina frigorifica cu trei sertare; masina de spalat "Indesit"; TV "Philips"; TV "Thanola", combina muzicala simpla; masina de cusut "Zinger"; masina cafea expresso; robot bucatarie; elucidator parchet; aspirator - gen matura; mobila bucatarie.
Potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.
Natura juridica a bunurilor ce fac parte din masa partajabila este aceea de bunuri comune, iar existenta acestora nu a fost contestata de parti.
In privinta combinei muzicale reclamanta-parata nu a facut dovada existentei acesteia, in conditiile in care paratul-reclamant a contestat acest bun, iar sarcina probei ii revenea reclamantei-parate.
Privitor la bunurile mobile cuprinse la punctul II B Anexa, respectiv  mobila sufragerie compusa din canapea si doua fotolii; biblioteca cu patru corpuri; masuta mica de sufragerie; covor persan; sifonier cu doua usi si doua corpuri suspendate; mobila de bucatarie; combina frigorifica "Zanussi"; aragaz; noptiera de dormitor; rafturi suspendate; cuier hol si in privinta apartamentului situat in _, instanta constata ca prin sentinta civila nr. 1268/10.07.2002 a Judecatoriei Falticeni s-a dispus partajarea bunurilor comune intre paratul-reclamant si fosta sotie B. M..
Prin sentinta civila sus-mentionata instanta a retinut ca din comunitatea de bunuri a celor fosti doi soti face parte apartamentul situat in _ si bunurile mobile constand in: mobila sufragerie compusa din canapea extensibila, doua fotolii; biblioteca compusa din patru corpuri si vitrina cu sertare; o masuta; covor persan; mobila de dormitor compusa din dulap in doua usi, suprapozabil, o lustra tip lampa; mobila de bucatarie compusa din trei corpuri suspendate, masa de bucatarie cu patru scaune; o combina frigorifica "Zanussi"; aragaz cu trei ochiuri; 9 ml perdea tip "Pascani"; garnije de 3,5 ml; noptiera de dormitor; rafturi suspendate; cuier hol cu sertar si oglinda.
Urmare a lichidarii starii de devalmasie au fost atribuite in lotul paratului-reclamant  bunurile mobile si apartamentul situat in _, urmand ca acesta sa achite fostei sale sotii suma de 8663 lei, sulta.
Aceste bunuri au natura juridica de bunuri proprii, avand in vedere dispozitiile art. 31 lit. a C. fam.
Faptul ca, in timpul casatoriei cu reclamanta-parata a fost achitata sulta de catre paratul-reclamant catre fosta sa sotie, conform inscrisurilor anexate la dosar, nu confera bunurilor calitatea de bunuri proprii, ci cel mult ar putea da nastere eventual unui drept de creanta in favoarea reclamantei-parate.
In privinta sumelor de 6760 euro si 5860 euro reclamanta-parata nu a probat existenta acestora in patrimoniul partilor.
In ceea ce priveste suma de 7200 euro reprezentand contravaloarea chiriei incasata ca urmare a inchirierii apartamentului din mun. Falticeni, chiar daca ar fi fost incasata de paratul-reclamant, aceasta nu poate fi inclusa in masa de partajat atat timp cat este dobandita de la imobilul-bun propriu.
Textul prevazut de art. 30 C. fam. instituie o prezumtie relativa de contributie egala a sotilor la dobandirea bunurilor comune, care poate fi rasturnata prin orice mijloc de proba. Cota propriu-zisa ce se cuvine sotilor se stabileste pe baza contributiei efective a fiecaruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnica ori in gospodarie.
Sustinerile paratului-reclamant in sensul ca, la dobandirea bunurilor comune a avut o cota de contributie majorata de 75% nu poate fi retinuta, intrucat din coroborarea declaratiilor  martorelor B. I. (f. 85) si N.M. (f. 116 dosar 2251/227/2007) cu inscrisurile atasate reiese ca ambele parti au lucrat in Italia in timpul convietuirii (f. 76-84 dosar 2251/227/2007 si 152-204).
Pe de alta parte, paratul-reclamant nu a facut dovada ca a realizat venituri cu mult mai mari decat cele realizate de reclamanta-parata si ca acestea ar fi fost destinate in mare parte, gospodariei.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 728 C. civ. coroborat cu art. 36 C. fam, instanta a admis in parte atat cererea principala, cat si cererea reconventionala, a constatat ca in timpul casatoriei partile au dobandit, in cote egale de ½, urmatoarele bunuri mobile: centrala termica "Ariston"; combina frigorifica cu trei sertare; masina de spalat "Indesit"; TV "Philips"; TV "Thanola", combina muzicala simpla; masina de cusut "Zinger"; masina cafea expresso; robot bucatarie; elucidator parchet; aspirator - gen matura; mobila bucatarie si a dispus lichidarea starii de indiviziune.
La formarea loturilor  a tinut seama de optiunea partilor, astfel ca a atribuit in lotul paratului - reclamant bunurile mobile ce fac parte din masa partajabila, urmand ca acesta sa plateasca reclamantei - parate suma de 2315 lei sulta.
In temeiul art. 276 C. proc. civ., instanta a compensat cheltuielile de judecata.
Impotriva sentintei a formulat  recurs reclamanta N. N..
In motivare a aratat ca  sentinta recurata este criticabila prin prisma urmatoarelor considerente:
In mod gresit a retinut instanta de fond ca nu fac parte din masa partajabila apartamentul situat in _ si nici bunurile mobile indicate la pct. II B din anexa la cererea introductiva, cu motivarea ca acestea sunt bunurile proprii ale paratului, dobandite in urma partajului cu prima lui sotie si ca eventuala sa contributie la plata sultei stabilita in sarcina paratului prin sentinta civila nr. 1268/2002 este de natura sa ii confere doar un drept de creanta, iar nu un drept de coproprietate asupra bunurilor respective.
Considera ca solutia sus mentionata este nelegala si netemeinica intrucat din inscrisurile si probele testimoniale administrate in dosarul nr. 2251/ 227/ 2007, atasat spre consultare ( probe care au fost insusite de ambele parti ) rezulta ca sulta datorata de parat fostei sale sotii reprezinta, potrivit sentintei civile nr. 1268/2002, cota de 1/2 din apartament si din bunurile mobile mentionate la pct. II B din anexa, iar aceasta sulta a fost achitata in timpul casatoriei sale cu paratul cu o suma de bani ce reprezinta bunul sau propriu conform art. 31 lit. a din codul familiei.
Sustinerile  in acest sens au fost dovedite cu inscrisurile depuse la .f. 9- 12 din dosarul nr. 2251/227/2009, din care rezulta ca ea, reclamanta a detinut anterior casatoriei cu paratul un apartament bun propriu situat in mun. Bucuresti, apartament care i-a fost atribuit prin sentinta civila nr. 16101/ 2000 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti si pe care l-a instrainat prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2213/ 26 octombrie 2001.
A invocat totodata, o conventie incheiata cu paratul, conventie conform careia ea i-a remis acestuia, din pretul obtinut in urma vanzarii apartamentului sau din mun. Bucuresti, suma necesara achitari, sultei catre fosta lui sotie, ea urmand sa dobandeasca in schimbul acestei sume cota de 1/2 din bunurile care formau obiectul actiunii de partaj dintre parat si fosta lui sotie.
Conventia sus-mentionata, incheiata intre ea si parat, a fost confirmata de declaratiile martorelor B. I. si C. F., audiate in dosarul nr. 2251/227/2007, care au aratat ca din pretul obtinut in urma instrainarii apartamentului din Bucuresti, al carui cuantum real a fost de 15,000 dolari SUA, a achitat sulta datorata fostului meu sot, a remis paratului suma necesara pentru achitarea sultei catre numita B. M., iar diferenta a ramas in posesia lor inclusiv dupa plecarea in Italia ( martie 2002 ). Aceeasi conventie rezulta implicit si din imprejurarea ca prin procura nr. 55/ 2002 paratul a mandatat-o sa il reprezinte in dosarul nr. 3134/ 2001 ( avand ca obiect actiunea de partaj promovata de numita B. M. ), procura prin care a fost imputernicita sa il reprezinte pe parat inclusiv in faza de executare silita a hotararii ce urma a fi pronuntata si care a reprezentat practic o garantie pentru materializarea conventiei privind dobandirea cotei de 1/ 2 din apartamentul si bunurile mobile in litigiu in schimbul suitei achitate din suma de bani ce constituia bunul sau propriu.
Potrivit proceselor verbale si chitantelor intocmite de executorul judecatoresc Hopu Vasile ( f. 20- 22), sulta stabilita in sarcina paratului prin sentinta civila nr. 1268/2002 a fost achitata prin intermediul mandatarei V. A. in perioada octombrie - noiembrie 2002, cand ei, partile se aflau in Italia, insa din declaratiile martorelor rezulta ca suma expediata din Italia pentru plata sultei mandatarei paratului provenea din pretul obtinut de ea in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 2213/ 2001, pret care partial fusese remis paratului in acest scop inainte de plecarea  in Italia iar partial se afla in posesia lor la data plecarii in strainatate.
De altfel, paratul nu a dovedit ca suma trimisa din Italia pentru achitarea sultei ar fi provenit din fondurile sale proprii, nesustinand si neproband in nici un mod ca ar fi detinut o astfel de suma ca bun propriu, anterior casatoriei cu ea. De asemenea, in conditiile in care, potrivit inscrisurilor depuse la dosar, ei, partile au inceput sa realizeze venituri din munca prestata in Italia abia in luna octombrie 2002, nu poate fi retinuta nici - sustinerea paratului in sensul ca suma expediata mandatarei sale ar fi  provenit din veniturile lui salariale chiar daca ar fi fost asa, veniturile obtinute din munca in Italia reprezentau venituri comune (aceasta intrucat si ea a lucrat), iar nu venituri proprii ale paratului, astfel incat nu se poate pretinde ca suma destinata achitarii sultei ar proveni din contributia exclusiva a paratului.
Prin urmare, considera ca a facut dovada faptului ca sulta ce reprezenta cota de 1/ 2 din apartamentul in litigiu si din bunurile mobile atribuite paratului prin sentinta civila nr. 1268/ 2002 a Judecatoriei Falticeni a fost achitata cu suma de bani ce reprezenta bunul sau propriu, obtinuta prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2213/ 2001.
Asa fiind, avand in vedere si conventia intervenita intre ea si parat la data vanzarii bunului ei propriu, considera ca in cauza erau incidente disp. art. 31 lit. f din codul familiei, in temeiul carora a dobandit prin subrogatie reala cu titlu particular cota de 1/ 2 din apartamentul in litigiu si din bunurile mobile mentionate in anexa II B a actiunii introductive. Potrivit textului de lege sus-mentionat, constituie bun propriu al fiecaruia din soti valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare. Cum potrivit celor aratate anterior, suma ce reprezenta bunul sau propriu a fost folosita pentru achitarea sultei stabilita prin sentinta civila nr. 1268/ 2002 si care reprezenta echivalentul cotei de 1/ 2 a fostei sotii a paratului, in conformitate cu disp. art. 31 lit. f din codul familiei aceasta cota de 1/ 2 a devenit la randul ei bunul sau propriu prin efectul subrogatiei reale cu titlu particular.
Instanta de fond nu a analizat in nici un mod sustinerile sale referitoare la subrogatia reala cu titlu particular si nici pe cele referitoare la conventia incheiata cu paratul , potrivit careia urma sa dobandeasca, in schimbul sumei de bani avansate de ea pentru plata sultei, cota de l/2 din bunurile individualizate anterior.
Din aceasta perspectiva, considera ca au fost nesocotite disp. art. 261 pct. 5 cod procedura civila, potrivit carora hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, acest text de lege impunand examinarea efectiva a sustinerilor partilor, examinare care in cauza nu a fost realizata din moment ce prima instanta nu a motivat in nici un fel inlaturarea sustinerilor sale referitoare la subrogatie si la dobandirea dreptului de coproprietate asupra bunurilor in discutie prin conventia la care un facut referire anterior.
Pe de alta parte,considera nelegala statuarea instantei de fond in sensul ca acea contributie proprie invocata de ea la plata sultei corespunzatoare cotei de 1/2 din bunurile in discutie ar fi de natura sa ii confere un simplu drept de creanta.
In acest sens, reitereaza sustinerile  in sensul ca atribuirea unui bun in favoarea unui coindivizar in cadrul procesului de partaj, cu obligarea acestuia la plata sultei corespunzatoare drepturilor coindivize sau codevalmase ale celuilalt proprietar este echivalenta, din punct de vedere juridic, cumpararii cotei ce apartine coproprietarului intrucat presupune transmiterea respectivei cote in schimbul unei sume de bani ( sulta). Cum in cauza atat la data la care imobilul in discutie a fost atribuit paratului prin sentinta civila nr. 1268/ 2002, cat si la data la care s-a achitat sulta corespunzatoare cotei de 1/ 2 a fostei sotii ei, partile erau casatorite, nu se poate pretinde ca apartamentul ar fi in intregime bun propriu al paratului, acest caracter revenind doar cotei sale de contributie de 1/2 stabilita prin sentinta sus-mentionata.
De altfel, dobandirea in timpul casatoriei a cotei indivize dintr-un bun prin plata unei sulte nu se incadreaza in nici una din ipotezele limitativ enumerate de art. 31 din codul familiei, ipoteze care confera unui bun dobandit in timpul casatoriei caracterul de bun propriu al unuia din soti.
Cum in speta cota de 1/2 din bunurile in discutie a fost practic dobandita prin cumpararea cotei de 1/2 apartinand fostei sotii a paratului, in schimbul sultei la care acesta a fost obligat si care a fost achitata in timpul casatoriei cu o suma de bani ce constituia bunul ei propriu, considera ca ea si paratul sunt coproprietari in indiviziune asupra apartamentului si bunurilor mobile in litigiu, paratul fiind titularul cotei de 1/2 corespunzatoare cotei sale de contributie la achizitionarea apartamentului ( asa cum s-a stabilit prin sentinta civila nr. 128/ 2002 ), iar ea fiind titulara celeilalte cote de 1/2 dobandita in conditiile sus-aratate prin subrogatie reala cu titlu particular conform art. 31 lit. f din codul familiei.
Prin urmare, apreciaza ca trebuiau incluse in masa de impartit si partajate in cote de 1/2 apartamentul, evaluat prin raportul de expertiza intocmit cu prilejul rejudecarii la valoarea de 98.724,30 lei, precum si bunurile mobile de la pct.II B din anexa la actiune,evaluate de expertul Ciornei Gheorghe la valoarea de 2721 lei,
Gresit a retinut prima instanta ca nu ar fi facut dovada existentei in patrimoniul comun a sumelor de 6361,56 euro si respectiv 5860 euro, indicate in actiunea initiala si in concluziile scrise depuse in al doilea ciclu procesual, la pct 4 si 5.  
Contrar celor retinute, a depus la dosar in traducere legalizata copii ale ordinelor de plata intocmite in Italia, care atesta faptul ca in perioada martie -decembrie 2007 paratul a incasat lunar de la statul italian ajutor de somaj in suma totala de 6361,56 euro, suma virata in contul paratului si insusita de acesta in totalitate.
Avand in vedere faptul ca suma sus mentionata reprezinta un venit obtinut de unul din soti in timpul casatoriei, ea are caracterul unui bun comun urmand a fi supusa partajului in cotele de 1/2 retinute prin sentinta apelata.
Totodata, in ceea ce priveste suma de 5860 euro aceasta reprezinta, potrivit inscrisurilor depuse la f. 32-54 din primul ciclu procesual, venituri comune realizate de ei, sotii, din munca prestata in Italia, suma pe care si-a insusit-o paratul si care, asa cum acesta insusi a recunoscut prin intampinare, a fost expediata in tara rudelor sale.
Din inscrisurile existente la dosar rezulta ca in perioada in care au fost expediate sumele respective rudelor paratului atat ea, cat si fostul  sot erau incadrati cu forme legale in Italia si realizau venituri salariale, asa incat suma respectiva reprezinta un bun comun insusit de unul din soti, care se justifica a fi inclus in masa partajabila.
Fata de cele aratate, solicita admiterea recursului si modificarea partiala a sentintei in sensul includerii in masa partajabila a apartamentului, a bunurilor mobile identificate prin raportul de expertiza intocmit de expert Ciornei Gheorghe, a sumelor de 6361,56 euro si respectiv 5860 euro, atribuirii acestor bunuri in lotul paratului si recalcularii sultei datorate de acesta conform componentei sus mentionate a masei partajabile.
Intimatul a formulat  intampinare  prin care a  solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In  motivare a aratat ca este nefondata critica adusa sentintei cu privire la neincluderea in masa partajabila a apartamentului si a bunurilor mobile indicate la pct. II B din anexa la cererea de chemare in judecata.
Probele administrate de catre recurenta cu privire la faptul ca aceasta ar fi achitat din veniturile sale proprii sulta datorata de catre el fostei sotii pentru cota de 1/2 din apartament si din bunurile mobile nu sunt concludente si nu fac dovada fara putinta de tagada a acestui fapt.
Apartamentul cu doua camere si dependinte, situat in _, a fost dobandit in timpul primei sale casatorii, impreuna cu fosta sotie, B. M., cu care s-a casatorit in anul 1979, iar prin Sentinta civila nr. 1606/25.06.2001 a Judecatoriei Falticeni, casatoria a fost declarata desfacuta.
Prin Sentinta civila nr. 1268/10.07.2002 a Judecatoriei Falticeni (Dosar nr. 3134/2001), s-au partajat bunurile comune dobandite in timpul primei lui casatorii, printre care si apartamentul mai sus-mentionat.
Fosta sotie a fost cea care a intentat actiunea de divort, iar pe tot parcursul procesului nu a fost nici o discutie referitoare la incheierea unei tranzactii intre ei, dupa cum rezulta din dosarul ce a fost atasat. De altfel, ambii au dorit atribuirea in natura a apartamentului.
Daca ar fi reale sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca din vanzarea apartamentului sau din municipiul Bucuresti din data de 26.10.2001, i-a dat suma de 2400 USD (7900 lei), in vederea platii sultei catre fosta lui sotie, atunci nu ar mai fi plecat la munca in Italia, mai ales ca aveau de acum o anumita varsta, intrucat avea bani de achitat fostei  sotii, reclamanta avea serviciu in tara si nu ar mai fi avut nici un motiv pentru care sa merga la munca in strainatate intr-o perioada greu accesibila romanilor.
Reclamanta a obtinut din vanzarea apartamentului suma stipulata in contract, 16.000 lei RON (si nu 50.000 lei RON, asa cum eronat pretinde), din care jumatate i-a dat-o fostului sot, N. T., respectiv suma de 8000 lei RON, obligatie care i-a incumbat conform Sentintei civile nr. 16101/30.11.2000, definitiva si irevocabila a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti. Restul sumei de 8000 lei, reclamanta a lasat-o la plecarea din tara mamei acesteia din municipiul Suceava, in grija careia au ramas atunci si cei doi copii ai reclamantei si care au cheltuit aceasta suma de bani intr-o perioada de timp foarte scurta (aproximativ 2 luni).
Nu a existat nicicand o conventie intre el si reclamanta cu privire la achitarea de catre aceasta a sultei ce o datoram in schimbul dobandirii de catre aceasta a dreptului de proprietate pentru cota de 1/2 din apartament si din bunurile mobile.
Declaratiile de martori invocate de catre recurenta in dovedirea pretentiilor sale insa nu pot fi avute in vedere motivat de faptul ca martora B. I. arata ca reclamanta i-ar fi "imprumutat" o suma de bani, iar martora N. M. face referire la o discutie purtata in toamna anului 2001 la nunta sa, intre el si tatal reclamantei, in care i-ar fi spus acestuia din urma ca reclamanta ar fi vandut apartamentul sau din Bucuresti si a platit sulta fostei sotii, insa, de observat ca la momentul in care s-ar pretinde ca ar fi avut loc aceasta discutie nu era finalizat procesul de partaj si nici nu se putea vorbi despre achitarea vreunei sulte.
Recurenta se contrazice in cererea de chemare in judecata, dar si in cererea de recurs in privinta sumei de 2400 USD, despre care initial afirma ca i-a dat-o si ca a ramas la dispozitia sa, apoi ca a ramas la dispozitia lor, ba ca au luat-o cu noi cand au plecat in Italia pentru a o prezenta la vama, pentru ca in final sa spuna ca a dispus personal de aceasta suma.
Faptul ca a mandatat-o pe reclamanta sa-l reprezinte in cadrul dosarului de partaj cu fosta sotie, nu reprezinta o garantie in vederea dobandirii de catre aceasta a cotei de 1/2 din apartament si din bunurile mobile, intrucat nu exista nici o astfel de prevedere in cuprinsul procurii.
Sentinta de partaj prin care i s-au atribuit apartamentul si bunurile mobile, fiind obligat la a-i achita fostei sotii sulta in cuantum de 8663 lei RON, a ramas definitiva la data de 27.08.2002, iar B. M. a formulat cerere de executare silita la data de 03.09.2002. Daca ar fi reale sustinerile reclamantei, atunci ar fi achitat la acea data sulta, fara a mai fi nevoie de executare silita si plata esalonata a sultei.
In atare conditii, a achitat sulta in doua rate, trimitand banii din Italia mandatarei V. A., astfel:
Prin Chitanta din data de 15.10.2002 a Western Union, a expediat din Italia in Romania, suma de 1500 USD, echivalentul a 4600 lei RON, platiti fostei sotii prin intermediul executorului judecatoresc, conform chitantei nr. 3251657 din data de 15.10.2002 a BEJ Hopu Vasile.
Prin Chitanta din data de 18.11.2002 a Western Union, a expediat din Italia in Romania, suma de 1050 USD, echivalentul a 4063 lei RON, platiti fostei sotii prin intermediul executorului judecatoresc, conform chitantei nr. 3251674 din data de 18.11.2002 a BEJ Hopu Vasile.
A remis banii in doua transe lunare, motivat de faptul ca incepand cu 01.09.2002 s-a angajat in Italia, iar banii obtinuti in lunile octombrie si noiembrie au fost expediati in tara surorii sale, V. A., care la randul sau a achitat sulta catre fosta sotie.
Este nefondat recursul reclamantei prin care solicita a se modifica sentinta si sa i se constate dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din apartament, intrucat sulta nu a fost achitata cu banii acesteia.
Pe de alta parte, sentinta de partaj are caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi, caracterul bunului astfel atribuit prin sentinta fiind acela de bun propriu, dobandirea dreptului de proprietate nedepinzand de achitarea sultei, care are caracterul unui drept de creanta.
Chiar presupunand, prin absurd, ca sulta ar fi fost achitata exclusiv din banii reclamantei, acest fapt nu ii poate conferi un drept de proprietate asupra  cotei de ½ din apartament.
Practic aceste sume de  bani reprezinta  niste  liberalitati  consimtite  de ambii soti si nu  pot fi incluse in masa de  impartit pentru  ca nu a beneficiat  niciunul dintre ei  de pe urma acestor  bani.
La fel  si pentru  suma de bani  solicitata a fi  inclusa  in masa bunurilor  de  impartit  primita  de el cu titlu de  ajutor de somaj,  corect se retine  ca  o astfel de dovada nu a fost efectuata motiv pentru care recursul apare  ca nefondat
Examinand  recursul, ce se subsumeaza prev. art. 304 pct. 7, 9, art. 3041 Cod procedura civila, prin prisma actelor  si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei si a criticilor invocate, tribunalul apreciaza ca nefundat, pentru considerentele ce succed:
Recurenta a pretins ca este proprietara unei cote de ½ p.i. din apartamentul situat in _ si din bunurile mobile enumerate la pct. II A din anexa la actiune.
In mod corect prima instanta a retinut ca respectivele bunuri reprezinta proprietatea exclusiva a intimatului, in conditiile in care din probatoriu a rezultat ca au fost dobandite de catre intimat impreuna cu prima sa sotie, B. M., revenindu-i in lot acestuia prin sentinta de partaj nr. 1268/10 iulie 2002 a Judecatoriei Falticeni (f. 15-17), fiind incidente  astfel prev. art. 31 lit. a din vechiul cod al familiei.
Pretinzandu-se coproprietara a respectivelor bunuri, recurenta a invocat faptul ca ar fi achitat sulta la care a fost obligat intimatul prin hotararea de partaj (sulta echivalenta a ½ din valoarea acelor bunuri), din veniturile sale proprii, adica din vanzarea unui apartament proprietate personala, plata pe care ar fi efectuat-o in baza unei conventii incheiate cu intimatul, de a deveni astfel coproprietara asupra respectivelor bunuri.
Ceea ce pretinde prin urmare recurenta este existenta unei conventii intre parti, de schimbare a naturii juridice a bunurilor (dobandite de catre intimat inainte de a se casatori cu recurenta), din bunuri proprii in bunuri comune.
In primul rand, o astfel de conventie nu a fost dovedita, probele la care recurenta a facut referire neoferind informatii concludente pe acest aspect.
Astfel, martora B. I. (f. 86 - dosar nr. 2251/227/2007) a facut vorbire despre un "imprumut" dat de catre recurenta intimatului pentru plata sultei, in virtutea caruia recurenta nu poate pretinde in niciun caz un drept de coproprietate, ci, eventual, un drept de creanta.
Martora C. F. nu a mai fost audiata, partea renuntand la administrarea  probei in sedinta publica din 27 martie 2008 (f. 117 - dosar nr. 2251/227/2007).
Martora N.M., propusa tot de catre recurenta face afirmatii nesincere, pro causa, pe acest aspect, intrucat aminteste despre o discutie purtata in toamna anului 2001, la nunta sa, in care intimatul ar fi spus tatalui recurentei ca aceasta din urma si-ar fi vandut un apartament situat in mun. Bucuresti pentru a plati sulta catre fosta lui sotie, or este de observat ca la acel moment nu se putea vorbi despre plata vreunei sulte intrucat procesul de partaj era inca in curs.
In fine, faptul ca intimatul a mandatat-o pe recurenta sa-l reprezinte in procesul de partaj nu reprezinta in nici un caz o dovada a pretinsei conventii.
In al doilea rand, o asemenea conventie ar fi fost nula, deoarece nu se poate deroga de la regimul juridic al bunurilor sotilor decat in masura in care insasi legea o permite, acest regim avand un caracter imperativ atat in privinta bunurilor comune, cat si in privinta bunurilor proprii.
In acest sens sunt disp. art. 30 al. 2 din vechiul Cod al familiei, care trebuie inteles in sensul ca o conventie este nula nu numai atunci cand contravine art. 30 al. 1 din vechiul Cod al familiei ("bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor"), ci si atunci cand contravine celorlalte dispozitii  - art. 31-36 din vechiul Cod al familiei, care alcatuiesc reglementarea legala a raporturilor patrimoniale dintre soti, incluzand aici, prin urmare, si art. 31 lit. a  incident in speta, care stipuleaza ca bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei sunt bunuri proprii.
In alta ordine de idei, a invocat recurenta ca prin plata sultei ar fi cumparat cota de ½ p.i. apartinand fostei sotii a intimatului.
Tribunalul nu poate accepta o asemenea sustinere intrucat la data pretinsei plati bunurile se aflau in proprietatea exclusiva a intimatului in baza hotararii declarative de partaj bunuri comune, ceea ce inseamna ca pretinsa conventie nu poate fi tradusa decat in sensul ca prin pretinsa plata recurenta ar fi cumparat cota de ½ p.i. din bunuri de la intimat.
Or, in conformitate cu art. 1307 din vechiul Cod civil, vanzarea-cumpararea intre soti este interzisa.
A mai invocat recurenta incidenta in cauza a disp. art. 31 lit. f din vechiul Cod al familiei, in temeiul caruia ar fi dobandit prin subrogatie reala cu titlu particular cota de ½ din bunurile in litigiu.
Nici aceasta critica nu poate fi retinuta, reglementarea legala referindu-se la ipoteza in care se achizitioneaza un bun in timpul casatoriei, partial sau total din veniturile proprii ale unuia dintre soti, sau la ipoteza in care, desi bun propriu, el se poate califica drept bun comun, sau cu o natura mixta (partial comun, partial propriu) in masura valorii dobandite in timpul casatoriei, ceea ce nu este cazul in speta.
In fine, nu se poate retine nici nemotivarea hotararii cata vreme instanta, desi intr-o maniera succinta, a facut totusi referire la chestiunile esentiale ce intereseaza in speta, atat in fapt, cat si in drept, retinand in mod corect ca bunurile litigioase au natura juridica de bunuri proprii ale intimatului in virtutea art. 31 lit. a din vechiul Cod al familiei si ca recurenta  nu poate pretinde un drept de coproprietate, ci, eventual, un drept de creanta.
Intr-un astfel de litigiu, daca s-ar antama fondul, ar putea fi analizate sustinerile partilor privitor la modul in care s-a efectuat plata sultei.
Un alt motiv de recurs se refera la gresita neincludere in patrimoniul comun a sumelor de 6361,56 eur, respectiv 5860 eur.
Prim suma reprezinta indemnizatia de somaj incasata de catre intimat in Italia in intervalul martie-decembrie 2007.
Este adevarat ca veniturile din munca obtinute de catre soti fac parte din categoria bunurilor comune, insa ele vor face obiect de desocotire la partaj doar daca mai exista in patrimoniul sotilor la acel moment, sub forma de depozite bancare sau alte mijloace de economisire, altminteri se prezuma ca au fost cheltuite de catre soti in interesul casatoriei, cu exceptia situatiei in care se dovedeste ca au fost cheltuite in interes personal, in afara sarcinilor casatoriei.
Or, recurenta nu a depus la dosar  nicio dovada din care sa reiasa ca partile ar fi economisit aceasta suma si ca intimatul, fara a avea  si consimtamantul recurentei, ar fi cheltuit-o in interes personal.
Inscrisurile depuse la dosar nu probeaza altceva decat faptul ca  intimatul a obtinut si in intervalul martie-decembrie 2007 venituri,  ca de altfel pe durata intregii casatorii, dupa cum si recurenta a obtinut astfel de venituri, fara a se fi cerut aducerea lor la masa de partaj.
Avand in vedere asadar natura si destinatia retributiei, a celorlalte venituri asimilate, este evident ca nu pot face obiect de partajare, decat daca au imbracat forma unor economii.
Se mai impune si precizarea ca in intervalul respectiv partile se aflau in divort, astfel ca in mod firesc banii au fost cheltuiti de catre intimat, dupa cum si recurenta si-a cheltuit propria retributie in interes personal, nemaipunandu-se problema de a investi in sustinerea sarcinilor casatoriei.
Cat priveste cealalta suma, rezulta din inscrisurile depuse la dosar (f. 32-54 prima instanta, primul ciclu procesual) ca au fost expediate de ambele parti rudelor intimatului, prin urmare nu pot fi calificate decat ca liberalitati consimtite de catre ambii soti, astfel ca in mod corect nu au fost incluse in masa de partaj.
Pentru toate considerentele invederate, in baza art. 312 al. 1 Cod procedura civila tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste  motive,
In  numele legii,
D E C I D E:

Respinge recursul declarat de catre reclamanta N. N., domiciliata in _, impotriva sentintei civile nr. 279  pronuntata  la data de 07.02.2011 de Judecatoria Falticeni in dosar  nr.12/ 227/2010, intimat  fiind paratul L. V., domiciliat  in  _, ca nefondat
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de  10.01.2012